Legea 10/2001. Decizia nr. 2168/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2168/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-12-2012 în dosarul nr. 2168/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 2168
Ședința publică de la 03.12.2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă P. M. BUCUREȘTI, împotriva deciziei civile nr.799/05.04.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. E..
P. are ca obiect – contestație la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic M. I., pentru recurenta-pârâtă P. M. București, în baza delegației de la dosar, intimata-reclamantă, D. E., personal și asistată de avocatul E. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul declară că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantei, prin care a solicitat anularea dispoziție emisă de Primarul General, întrucât nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la imobilul în litigiu.
Avocatul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Arată că reclamanta a făcut pe deplin dovada dreptului de proprietate a autorilor săi; s-a depus actul de moștenire; cele două decrete de expropriere, precum și dovezi de la Administrația Financiară privind istoricul de rol fiscal, care atestă că pentru terenul în litigiu s-au plătit impozite.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 799 din 05 aprilie 2012, Tribunalul București – Secția a V a Civilă a admis acțiunea formulată de reclamanta D. E. în contradictoriu cu pârâta P. M. București; a anulat dispoziția_ din 04 aprilie 2011 emisă de P. M. București; a obligat P. M. București să acorde reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 845 mp., teren situat în București . sector 4.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că, prin acțiunea înregistrată la data de 06 mai 2011, pe rolul Tribunalului București – Secția a V a Civilă sub nr._, reclamanta D. E. în contradictoriu cu pârâta P. M. București a formulat contestație împotriva dispoziției nr._ din 04 aprilie 2011 emisă, în baza Legii nr. 10/2001, de către pârâtă.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că, în fapt, prin dispoziția atacata, i-a fost respinsa ca nedovedita notificarea nr. 3980 din 12 noiembrie 2001 comunicată prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc „T. G.” și înregistrata la P. M. București ca dosar nr._, prin care a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natura a terenului în suprafața de 1.600,30 mp. situat în București, ., sector 4 (fostă . N. B.), iar în cazul în care restituirea în natura nu mai este posibila, a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
A învederat reclamanta faptul că autoarele sale, mama sa, Misicenco A., a cărei unica moștenitoare este, potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 112/2003 emis de Biroul Notarilor Publici Asociați „C. & C.”, și mătușa sa, D. H., au cumpărat în anul 1954, în baza unui înscris sub semnătura privata, terenul în suprafața de 1.628 mp. situat în București, ., sector 4, de la G. Marasel și Stanica I. care au moștenit de la G. I. și G. Z. suprafața totală de 2.628 mp. din care au vândut ulterior suprafața de 1.000 mp. numiților G. și A. Ileanca, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3661 din 27 iunie 1957 de notariatul de Stat al Raionului N. B..
G. I. și G. Z. au cumpărat întreaga suprafață de 2.628 mp. de teren de la Esthera Kirschen, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din 30 mai 1938 și transcris sub nr._ din 30 mai 1938 de Tribunalul I. – Secția Notariat.
Din acest teren (1.628 mp.), suprafața de 215 mp. a trecut în proprietatea statului prin expropriere în baza Decretului nr. 163/1964, poziția 32 de la Misicenco A. și D. H., iar suprafața de 630 mp. a trecut în proprietatea statului prin expropriere în baza Decretului nr. 163/1964, poziția 310 de la Misicenco A. și D. H.. Pentru restul suprafeței de teren nu s-a reușit, în ciuda demersurilor făcute pe parcursul a zece ani, s-a obțină relații.
A mai arătat reclamanta că, în raport de dovezile aduse în cauza, s-a putut concluziona că motivul invocat generic de către P. M. București în soluționarea notificării sale, este nefondat și nu poate fi primit în condițiile în care a făcut dovada calității de persoană îndreptățita precum și dovada calității autorilor săi de proprietari ai imobilului, la momentul preluării abuzive.
În ceea ce privește dovada calității de moștenitor al persoanei îndreptățite, reclamanta are această calitate potrivit actelor de stare civilă și certificatelor de calitate de moștenitor anexate prin care face dovada că este unicul moștenitor al proprietarilor imobilului.
În ceea ce privește dovada calității de proprietar al imobilului, la momentul preluării abuzive, s-a apreciat că în speță se impune aplicarea prevederilor art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării-abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive”.
Totodată, potrivit art. 24.1 din HG nr. 250/2007, înscrisurile menționate în art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 sunt considerate acte doveditoare ale dreptului de proprietate.
În aceste condiții, în ciuda lipsei actului de proprietate al autoarelor reclamante, dar în prezenta actelor normative de preluare pentru suprafața de 845 mp. de teren din suprafața de 1.600,30 mp. a solicitat prin notificare, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, reclamanta a apreciat că a făcut dovada calității de proprietari a acestora la momentul exproprierii, măcar în limita suprafeței de 845 mp. pentru care a făcut și dovada faptului ca nu s-au plătit despăgubiri.
În concluzie, pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulata, anularea dispoziției atacate și obligarea pârâtei P. M. București sa emită o noua dispoziție prin care sa-i restituie reclamantei în natura terenul în suprafața de 1.600,30 mp. situat în București, ., sector 4, sau parțial, suprafața de 845 mp.
În subsidiar, în situația în care, din probele administrate va reieși că terenul solicitat spre retrocedare nu este liber, reclamanta a solicitat obligarea Primăriei M. București să emită o nouă dispoziție prin care să stabilească măsuri reparatorii prin echivalent.
În drept, acțiunea se întemeiază pe prevederile Legii nr. 10/2001 și HG nr. 250/2007.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că reclamanta a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 pentru restituirea terenului în suprafață de 1.600,30 mp. situat în București, ., sector 4, fostă Valea Putnei, Raionul N. B.. Notificarea a fost înregistrată la P. București sub nr. 3980 din 12 noiembrie 2001 (fila 6 dosar fond). Terenul revendicat a fost dobândit de autoarea reclamantei, Misicenco A. de la soții Gerorgescu I. și G. Z. prin act de vânzare-cumpărare, astfel cum a rezultat din documentele depuse la Consiliul Local al Sectorului 4, Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale, respectiv, din adresa acestei instituții nr. 1C/_ din 07 iulie 2003 (fila 9 dosar fond). Așa cum a rezultat din adresa nr. 472 din 24 iulie 2006, emisă de . (fila 18 dosar fond), suprafața de 630 mp. din ., sector 4, a fost expropriată în baza Decretului nr. 163 din 02 aprilie 1964 și a Deciziei SPB nr. 581 din 07 mai 1964, iar suprafața de 215 mp. de la aceeași adresă a fost expropriată în baza aceluiași act normativ, cu decizia SPB nr. 581 din 07 mai 1964. În tabelul anexă, ca persoane expropriate sunt înscriși Misicenco A. și D. C.. Nu s-au acordat despăgubiri. La dosarul cauzei (filele19 – 25 dosar fond) s-au depus actul normativ de expropriere și anexa cu tabelul persoanelor expropriate, dar și deciziile administrative de expropriere, așa cum au fost indicate mai sus.
Deși există o inadvertență între numele autoarelor reclamantei comunicate prin adresele administrative la care s-a făcut referire și numele care sunt înscrise în tabelul anexă la decretul de expropriere, având în vedere actele de stare civilă depuse la dosar și certificatele de moștenitor din care rezultă numele celor două autoare ale reclamantei Misicenco A. și D. H., instanța a apreciat că există posibilitatea unei erori în tabele de expropriere, în sensul că persoana expropriată a fost Misicenco A. și nu Misicenco A. și D. H., nu D. C..
La dosarul cauzei s-au depus certificatele de moștenitor nr. 1149 din 12 decembrie 1978 emis de Notariatul de Stat sector 4 București, la decesul defunctei D. H. decedată la 17 octombrie 1978 din care a rezultat că unicul moștenitor a fost Misicenco A. și certificatul de calitate de moștenitor numărul 112 din 02 iunie 2003 eliberat de Biroul Notarilor Publici Asociați „C. & C.” din care a rezultat că la decesul defunctei Misicenco A. decedată la 21 iunie 1992 a rămas ca unică moștenitoare D. E..
În cauză a fost întocmit un raport de expertiză topografică de către expert C. N. prin care a fost identificat terenul ce formează obiectul restituirii în ., sector 4, pe baza planului cadastral nr. 1963, coroborat cu dimensiunile din actele de vânzare-cumpărare depuse la dosar. Suprafața de teren revendicată de 845 mp. se află într-o zonă consolidată urbanistic, ocupată de elemente de sistematizare și utilități publice.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 de prevederile acestei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Potrivit art. 24 alin. 1 din aceeași lege, în absența unor probe contrare, existența și după caz întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Persoana individualizată în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Potrivit art. 10 pct. 9, valoarea terenurilor (…) preluate în mod abuziv care nu se pot restitui în natură, se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
În raport de aceste dispoziții, instanța a admis acțiune formulată și a anulat dispoziția nr._ din 04 aprilie 2011 emisă de P. M. București.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs P. M. București.
În esență și-a motivat recursul în sensul că, potrivit art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, greșit s-a anulat dispoziția Primăriei M. București și a fost obligată recurenta la măsuri reparatorii prin echivalent pentru 845 mp., deoarece conform art. 22 – 23 din Legea nr. 10/2001 nu s-a făcut dovada dreptului de persoană îndreptățită pentru imobilul – teren și că față de dispozițiile Legii nr. 247/2005 și OUG nr. 71/2007 nu se pot acorda direct despăgubiri bănești și nici nu se propune o anume sumă, obligația rezumându-se la emiterea unei dispoziții de acordare de despăgubiri conform art. 29 din Legea nr. 10/2001 în condițiile Legii nr. 247/2005 (filele 2 – 3 motive recurs).
Recursul este fondat.
Art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă invocat de recurentă se referă la două ipoteze. Prima, hotărârea este lipsită de temei legal, adică atunci când din modul cum este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată (a nu se confunda cu nemotivarea hotărârii) motiv ce nu a fost invocat de recurentă și nu va fi analizat.
A doua ipoteză se referă la darea hotărârii au încălcarea sau aplicarea greșită a legii (de drept material) adică s-a aplicat o normă generală nesocotind existența unei norme speciale, s-a aplicat o normă care nu era incidentă în speță sau s-a dat o interpretare greșită a textului de lege corespunzător situației de fapt.
Acest motiv de recurs este întemeiat deoarece s-a ignorat norma specială incidentă în speță și anume Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru acordarea de despăgubiri, care nu este atributul instanței în a-l stabili nici ca formă (referitor la obligațiile bănești) nici ca întindere.
Ca atare, se va admite recursul, se va modifica în parte hotărârea atacată conform art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă în sensul că se va obliga pârâta, P. M. București să emită dispoziție cu propunerea de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, în favoarea contestatorului în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul în suprafață de 845 mp. situat în București, ., sector 4.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Văzând și art. 3061 și 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta – pârâtă P. M. București, împotriva sentinței civile nr. 799 din 05 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă D. E..
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Obligă pârâta P. M. București să emită dispoziție cu propunere de acordare măsuri reparatorii în echivalent, în favoarea contestatoarei, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafață de 845 mp. situat în București, ., sector 4.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 decembrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. M. T. D. A. F. P.
Grefier,
Rădița I.
Red.C.M.T.
Tehnodact.C.F.
2ex./19.02.2013
T.B.-S.5.-M.S.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 1026/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 178/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
