Validare poprire. Decizia nr. 1026/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1026/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 1026/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr.1026
Ședința publică de la 05.06.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. D. T.
JUDECĂTOR - I. A. H. P.
JUDECĂTOR - E. V.
GREFIER - C. I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs formulat de recurenta –creditoare . M., împotriva deciziei civile nr.73 A din 24.01.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-terț-poprit B. T. SA prin CENTRUL REGIONAL BUCUREȘTI (B. T. SA CLUJ – Sucursala Unirii București) și cu intimata debitoare DYTRANS SA.
P. are ca obiect – validare poprire.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 22 mai 2013, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitate recurentei-creditoare să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 29 mai și apoi la 05 iunie 2013 și a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 09.09.2010, creditoarea S.C. S. S.A. a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu debitoarea S.C. DYTRANS S.A. și terțul poprit B. T. S.A.-CENTRUL REGIONAL BUCUREȘTI, validarea popririi pentru suma de 8.684.760,82 lei, obligarea terțului poprit să plătească creditoarei acest debit, obligarea terțului poprit la plata sumelor eliberate în mod nelegal, aplicarea sancțiunii amenzii terțului poprit B. T. S.A.-SUCURSALA UNIRII, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr._/8.12.2010 Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, potrivit adresei nr.5690/04.08.2010 emisă de B. T. - Centrul Regional București (f.66 din dosar), debitoarea își are conturi deschise la B. T. S.A.-SUCURSALA UNIRII, ce își are sediul în Municipiul București, Piața A. I. nr.2, sector 3, față de împrejurarea că, în conformitate cu certificatul ORC depus de creditoare, CENTRUL REGIONAL BUCUREȘTI (poziția 85) nu are personalitate juridică, având atribuții de comunicare a datelor privind eventualele conturi deschise aparținând debitorilor, reținând că poprirea s-a înființat împotriva BĂNCII T.-SUCURSALA CLUJ. În consecință, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și, pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art.158 alin.3 și art.159 pct.3 C.proc.civ., a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, aceasta fiind instanța de executare, conturile debitorului fiind deschise la SUCURSALA UNIRII.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.6752/10.05.2011 Judecătoria Sectorului 3 București a admis în parte cererea formulată de creditoarea S.C. S. S.A. în contradictoriu cu terțul poprit B. T. S.A. și debitoarea S.C. D. S.A.; a validat poprirea înființată de B. D. G. și L. G. prin adresa de poprire din data de 26.07.2011, comunicată terțului poprit la data de 26.07.2011, emisa in dosarul de executare 579/2010, până la concurența sumei de 8.693.213,20 lei; a obligat terțul poprit B. T. SA să rețină din conturile debitoarei . de 8.693.213,20 lei și să plătească această sumă creditoarei . sumele poprite pe seama B. D. G. și L. G.; a respins capătul de cerere privind amendare a terțului poprit, ca neîntemeiat și a obligat terțul poprit să plătească creditoarei suma de 12.673,18 lei reprezentând cheltuieli de judecată, din care 12.662,88 lei, onorariu avocat și 10,3 lei taxa de timbru si timbru judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin Hotărârea Arbitrală nr. 21/16.12.2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Intern si Internațional de pe lângă Camera de Comerț si Industrie A județului M., in dosarul arbitral nr. 3/2008, debitoarea a fost obligată la plata către creditoare la plata următoarelor sume de bani: 798.249, 65 Euro, 290.654,17 Euro, 634.878, 73 Euro, precum si la penalități de întârziere, dobândă comercială, cheltuieli si taxe arbitrale, filele 8-52 (dosar_/299/2010) .
Ulterior, prin Încheierea nr. 38/C/27.01.2010 pronunțată in dosarul nr._, (rectificată prin încheierea din data de 19.03.2010) s-a dispus investirea cu formulă executorie a Hotărârii Arbitrale, filele 53-55(dosar_/299/2010).
Debitoarea a formulat acțiune in anulare împotriva Hotărârii Arbitrale nr.21/16.12.2009. Prin încheierea nr.91/31.05.2010 pronunțată de Curtea de Apel Târgu M. in dosarul nr._, s-a dispus suspendarea executării Hotărârii Arbitrale nr. 21/16.12.2009 pana la soluționarea acțiunii in anulare, filele 250-259 (dosar_/299/2010).
Prin Sentința civilă nr. 95/11.06.2010, pronunțată de Curtea de Apel Târgu M. in dosarul nr._, acțiunea in anulare a fost respinsă filele 59-64 (dosar_/299/2010).
Prin Decizia nr. 201/19.01.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție în dosarul nr._ a fost respins recursul formulat de debitoare împotriva sentința civilă nr. 95/11.06.2010, fila 11.
Pe de altă parte, în ce privește raporturile dintre creditoarea . terțului poprit B. T. S.A, instanța va reține următoarele:
Ca urmare a cererii creditoarei, pe rolul B. D. G. si L. G. s-a format dosarul de executare nr. 579/2010. Prin încheierea din data de 23.04.2010 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București in dosar nr._/300/2010 s-a încuviințat executarea silită împotriva debitoarea . baza titlului executoriu reprezentat de Hotărârea Arbitrală nr. 21/16.12.2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Intern si Internațional de pe lângă Camera de Comerț si Industrie a județului M..
La data de 26.07.2010, B. D. G. si L. G. a întocmit adresa de înființare a popririi pentru suma de 8.693.213,20 lei, față de terțului poprit B. T. S.A, fila 269 (dosar_/299/2010). Adresă comunicată la data de 26.07.2010, așa cum rezultă potrivit dovezii atașate în acest sens la dosarul de executare fila 263 (dosar_/299/2010). Ca urmare a demersurilor efectuate pe lângă terțul poprit prin adresa de înființare a popririi din data de 26.07.2010, acesta a comunicat B. faptul că debitoarea figurează cu conturi deschise la B. T. SA- Sucursala Unirii, insă conturile nu sunt supuse executării silite, conform dispozițiilor art. 452 alin.2 C.proc.civ, întrucât sunt gajate in favoarea societății CAJA Madrid, gajul fiind instituit anterior popririi, atașând in acest sens consultări AEGRM. Potrivit celor comunicate de către terțul poprit la data de 04.08.2010, debitoarea avea disponibil in cont in valoare de 1.753.410,06 Ron, fila 286 (dosar_/299/2010).
La termenul din data de 29.04.2011, terțul poprit a depus la dosarul toate înscrisurile pe care acesta le-a primit de la debitoare, si care potrivit celor afirmate de către acesta justifică refuzul său de a consemna si disponibiliza suma de bani pretinsă de către creditoare. Astfel, este vorba de contractul de garanție reală mobiliară încheiat intre debitoarea . CAJA de MADRID (filele 59-66), notificare de garanție reală mobiliară (fila 66 verso si 67), anexa 3 Scrisoare de confirmare(fila 67 verso si 68), notificare de garanție reală mobiliară întocmită de către debitoare (fila 70-71), dispoziții de plăți externe.
La același termen, debitoarea a depus la dosar un contract încheiat intre acesta si CAJA de MADRID, contract de garanție reală mobiliară pe creanțe, filele 84-102, consultare AEGRM.
Instanța a reținut că în cauză, poprirea a fost instituită in baza art. 457 alin.1 C.proc.civ, „În cazul debitorului titular de conturi bancare, poprirea se înființează potrivit art. 453.” Faptul că debitorul are deschis un cont bancar la terțul poprit B. T. SA rezultă potrivit celor comunicate de însuși terțul poprit, prin răspunsul formulat la adresa de înființare a popririi din data de 27.06.2010, fila 286 (dosar_/299/2010). In aceste condiții, instanța a constatat că apărarea terțului poprit potrivit căreia acesta nu era obligat la indisponibilizarea sumelor de bani, dat fiind că terțul poprit nu avea calitatea de debitoare față de . reclamantei . poate fi avută în vedere din moment ce poprirea a fost înființată avându-se la baza dispozițiile mai sus indicate (art. 457 alin.1 C.proc.civ), si nu cele prevăzute de art. 452 alin.1 C.proc.civ.
In ce privește apărările invocate de terțul poprit prin care acesta a înțeles să justifice refuzul de a indisponibiliza suma de bani asupra căreia se dispusese înființarea popririi de către executorul judecătoresc, instanța a reținut următoarele:
Față de apărarea că sumele de bani au o destinație specială, si prin urmare fac parte din categoria celor prevăzute la art. 452 alin.2 C.proc. civ, ca fiind exceptate de la executarea silită (apărare invocată de asemenea si de către debitoare), instanța a constatat că sumele de bani care alimentează contul debitoarei și care provin de la . S. SA își pierd acest caracter după ce nu se mai afla in gestiunea acesteia din urmă. Astfel, in condițiile in care . Somes SA este deținătoare unor sume de bani care reprezintă fonduri nerambursabile, respectiv finanțări primite in vederea derulării unui program de investiții in domeniul serviciilor de apă si canalizare-epurare in cadrul Programului Operațional Sectorial de Mediu (POS), in mod evident că atât timp sumele de bani ar fi in patrimoniul acesteia, ea ar fi ținută să respecte destinația si natura lor, filele 313-314. Ori, in cauză sumele de bani asupra cărora s-a solicitat poprirea ieșiseră definitiv din gestiunea . Somes SA, fiind virate in contul deschis pe numele debitoarei, reprezentând dovada materială a faptului că beneficiara lucrărilor a achitat prețul lucrărilor prestate de către antreprenor, in speță debitoarea . de bani au avut caracterul de fonduri nerambursabile cat timp se aflau in patrimoniul celui căruia au fost acordate, iar odată ce au fost folosite, in scopul prevăzut, si au fost transferate în patrimoniul altei persoane nu se poate considera ca acestea au continuat să mai aibă același caracter.
Față de apărarea că terțul poprit a fost in imposibilitate de a indisponibiliza sumele de bani din contul debitoarei din moment ce asupra sumelor de bani ale debitoarei, sume care ar fi provenit din sau in legătură cu Contractul public de lucrări nr._/09.09.2009 încheiat cu . Somes SA, era instituit un drept de garanție reală mobiliară, drept înscris in Arhiva electronică încă din data de 07.10.2009 (apărare invocată de asemenea si de către debitoare), instanța constată că nici aceasta nu poate fi primită in condițiile in care nu s-a făcut dovada că . și-ar fi îndeplinit obligațiile față de beneficiarul garanției (CAJA de MADRID), iar acesta din urmă ar fi înțeles să-și execute garanția asupra sumelor de bani care se aflau in conturile deschise la terțul poprit.
În susținerea acestei concluzii vor fi avute in vedere dispozițiile art. 9 alin.2 din Legea nr. 99/1999, Titlul VI, „Garanția reală acordă creditorului garantat dreptul de a-și satisface creanța cu bunul afectat garanției înaintea oricărui creditor negarantat și înaintea altor creditori ale căror garanții reale sau drepturi asupra bunului afectat garanției au un grad de prioritate inferior, potrivit dispozițiilor cuprinse în cap. III.”, coroborate cu dispozițiile art. 62, același sediul legal - Capitolul V Executarea garanțiilor reale - potrivit cărora “În cazul neîndeplinirii obligației garantate, creditorul va putea să aleagă între a iniția procedura de executare prevăzută de codul de procedură civilă sau a executa garanția reală potrivit prevederilor prezentului capitol.”
Prin urmare, pentru ca dreptul de garanție să se transform dintr-un drept latent . să existe situația premisă care constă, întotdeauna, in faptul că, debitorul creanței asupra căreia ființează garanția nu și-a îndeplinit obligațiile in raport de beneficiarul garanției.
Mai mult, art. 80 din Legea nr. 99/1999, Titlul VI, care prevede că „Dacă obligația garantată nu a fost plătită, iar bunul afectat garanției sau produsele obținute din vânzarea lui reprezintă sume depuse într-un cont la o bancă, creditorul o va notifica în legătură cu intenția sa de a-și satisface creanța din sumele depuse în acel cont.”, stabilește condițiile in care o bancă este obligată a se comporta in sensul indicat la art. 81 alin.2 si anume de nu mai onora nici un ordin de plată primit după notificare.
Prin urmare, pentru a nu fi onorat un ordin de plată este necesară o notificare în legătură cu intenția beneficiarului garanției de a-și satisface creanța, si nu orice gen de notificare, sau cum a fost in cazul de față notificare cu privire la existența garanței reale mobiliare asupra creanțelor sau asupra conturilor debitorului .>
Astfel, în cauză ca urmare a analizării actelor ce au fost comunicate terțului poprit nu s-a identificat vreo notificare in sensul art. 80 alin.2 din Legea nr. 99/1999,Titlul VI. In cauză terțul a fost prin notificat de către . nu de către CAJA de MADRID) prin Notificarea de garanție reală mobilară (fila 66 verso si 67) cu privire la faptul că debitorul . creat o garanție reală mobiliară in favoarea CAJA de MADRID asupra tuturor drepturilor aferente contului bancar RO91BTRL04301202T23875XX.
S-a reținut că potrivit acestei Notificări se arată că nu este autorizată nicio plată si nicio retragere din conturi altele decât cele care urmează instrucțiunile creditorului CAJA de MADRID. Totuși, nici in acest caz nu se poate considera că banca ar fi fost îndreptățită să refuze poprirea sumei de bani aflată in contul debitorului, atât datorită faptului că notificarea nu provenea de la cel in favoarea cărui se constituise garanția (ci, din partea celui îndatorat la aceasta), precum si datorită faptului că, această interdicție la plată nu își are corespondent in cele stabilite prin Contractul de garanție reală mobiliară pe conturi (filele 59-66). Potrivit contractului pct. 3.3 lit.c s-a stabilit obligația debitorului de notifica băncile cu privire la Garanția asupra conturilor, iar la pct. 4.1 lit.h, debitorul a înțeles să garanteze creditorul CAJA de MADRID, ca primul, este proprietarul unic si absolut al Conturilor, începând cu data contractului de garanție si pe întreaga durată a Perioadei de garanție.
De asemenea, din conținutul Contractului de garanție nu se poate reține că debitorul ar fi renunțat la dreptul de dispoziție asupra contului său din moment ce nu există o mențiune expresă in acest sens.
Instanța a reținut că, potrivit înscrisurilor depuse de către debitoare . aceasta si CAJA de MADRID s-a mai încheiat si Contractul de garanție reală mobiliară pe creanțe (filele 84-101). Totuși, in ce privește dreptul de garanție constituit prin acest din urmă contract, acest drept a fost notificat doar la . Somes SA, si nu si terțului poprit B. T. SA.
În ce privește apărarea terțului poprit invocată prin întâmpinare, si anume că, contractul de garanție reală mobiliară încheiat intre D. si CAJA MADRID are natura juridică a unei cesiuni de creanță cu privire la soldul contului curent, sică banca a dobândit calitatea de debitor cedat al CAJA MADRID, acesta nu va putea fi avută in vedere în condițiile in care la dosar nu s-a depus vreo dovada in acest sens.
Instanța a reținut că în cauză terțul poprit nu a dovedit existența vreunei situații care să-l fi îndreptățit pe acesta de nu a respecta dispozițiile art. 457 alin 2 C.proc.civ. Prin urmare, in aceste condiții instanța a reținut că la data primirii adresei de înființare a popririi terțul poprit trebuie să procedeze in sensul prevăzut de art. 457 alin 2 C.proc.civ, să indisponibilizeze sumele existente, precum și cele provenite din încasările viitoare, în măsura necesară realizării creanței, iar potivit art. 456 alin.1 lit. a C.proc.civ coroborat cu art. 457 alin.1 C.proc.civ, terțul poprit trebuie să consemneze suma de bani și să trimită dovada executorului.
În cauză se reține că potrivit adresei de înființarea a popririi (fila 269 dosar_/299/2010) poprirea a fost înființată pentru suma de 8.693.213,20 lei.
Față de aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art. 460 C.proc.civ., instanța să admis cererea, a validat poprirea înființată de B. D. G. și L. G. prin adresa de poprire din data de 26.07.2011, comunicată terțului poprit la data de 26.07.2011, emisa în dosarul de executare 579/2010, până la concurența sumei de 8.693.213,20 lei, iar pe cale de consecință, a obligat terțul poprit B. T. SA să rețină din conturile debitoarei . de 8.693.213,20 lei și să plătească această sumă creditoarei . sumele poprite pe seama B. D. G. și L. G..
În ce privește capătul de cerere privind obligarea terțului poprit la plata sumelor eliberate în mod nelegal, instanța a constatat că în măsura în care s-a admis primul capăt de cerere, și anume validarea popririi pentru suma înscrisă in adresa de înființare a popririi, capătul trei al cererii a rămas fără finalitate, creditoarea putând executa întreaga suma pe care i-o datorează debitorul si nu doar partea pe care terțul ar fi eliberat-o ulterior refuzului de poprire.
În ce privește capătul de cerere privind obligarea terțului poprit la plata unei amenzi in conformitate cu dispozițiile art. 460 alin.2 C.proc.civ, instanța a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat, reținând că în cauză nu a fost dovedită reaua credință a terțului poprit, ci mai degrabă că, acesta s-a aflat în eroare cu privire la existența vreunui motiv justificat, care la rândul lui, l-ar fi îndreptățit la refuzul de a da curs adresei de înființare a popririi.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din 4.08.2011, Judecătoria Sectorului 3 București a admis sesizarea din oficiu în cauza ce face obiectul dosarului nr._ ; a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate in minuta, considerentele si dispozitivul sentinței civile nr. 6752/10.05.2011 pronunțată de Judecătoria sector 3 București in dosarul nr._, în sensul că, se validează poprirea înființata de B. D. G. și L. G. prin adresa de poprire din data de 26.07.2010, comunicată terțului poprit la data de 26.07.2010, și nu, poprirea înființata de B. D. G. și L. G. prin adresa de poprire din data de 26.07.2011, comunicată terțului poprit la data de 26.07.2011, cum din eroare s-a trecut; s-au menținut neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței; s-a dispus ca îndreptarea să se facă în ambele exemplare ale sentinței.
Prin decizia civilă nr.73/24.01.2013, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanta-creditoare .-debitoare . de apelantul terț poprit B. T. SA CLUJ - SUCURSALA UNIRII BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.6752/10.05.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._ ; a respins cererile privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca nefondate.
Pentru a pronunța această decizie, referitor la apelul formulat de . a apreciat ca fiind nu poate fi reținută susținerea apelantei de recalificare a căii de atac a apelului în calea de atac a recursului întemeiată pe disp. art. 399 – 402 C.pr.civ. și anume că, aflându-ne în materia executării silite, calea de atac prevăzută de lege este recursul devolutiv potrivit art. 3041 C.pr.civ. întrucât în materia executării silite prin poprire și anume la momentul validării popririi, legiuitorul nu a indicat în mod expres nici o cale de atac.
Fiind vorba despre un litigiu evaluabil în bani, calea de atac poate fi apelul sau recursul, în funcție de valoarea creanței ce se execută prin poprire, și așa cum am arătat mai sus, nefiind indicată nici o cale de atac, acolo unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate să distingă.
În acest sens s-a pronunțat și practica constantă a instanțelor judecătorești în sensul stabilirii căii de atac în funcție de valoarea creanței ce se cere a fi executată prin poprire.
Nici cel de-al doilea motiv de apel nu este întemeiat și anume de a modifica în parte hotărârea primei instanțe cu consecința obligării terțului poprit de a suporta din propriul patrimoniu prejudiciul cauzat prin fapta proprie de a libera în mod nelegal sumele poprite deoarece, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, nu s-a dovedit o culpă a terțului poprit și nici nu s-a făcut dovada că suma urmăribilă a fost liberată către debitor, nu s-a dovedit nici reaua credință a acestuia cu atât mai mult cu cât, in dovezile depuse la dosar, în apel, rezultă că B. T. a virat integral suma menționată în hotărârea de validare a popririi pe măsură ce contul societății a fost alimentat astfel că sumei poprite inițial de 8.693.213,20 lei i s-a adăugat și suma de 5.373.607,17 lei la cererea executorului judecătoresc care a inițiat o nouă poprire, susținând că debitul din dosarul de executare nu a fost acoperit integral.
În aceste condiții nu s-a făcut nici o dovadă de către creditoarea . unui prejudiciu suferit ca urmare a conduitei terțului poprit B. T. și, pe cale de consecință, în mod corect instanța de fond a respins cele 2 capete de cerere din cererea creditoarei.
Pe fondul cauzei, tribunalul nu a admis apelul formulat de către terțul poprit, întrucât sumele aflate în contul curent al debitoarei D. SA deschis la B. T. pot fi executate prin poprire.
În mod corect, instanța de fond a reținut și a motivat că beneficiara garanției mobiliare Caja de Madrid nu a formulat nici o notificare în legătură cu intenția sa de a-și satisface creanța garantată de către conturile debitorului .>
Nu a fost reținută nici susținerea terțului poprit că ne aflăm în prezența unei cesiuni de creanță cu privire la soldul contului curent întrucât, din nici un înscris depus la dosar nu rezultă o astfel de cesiune de creanță.
Nu a fost reținută nici apărarea terțului că sumele existente în contul curent al debitoarei D. SA au o afectațiune specială, această afectațiune care ar excepta-o de la executarea prin poprire, nu a fost dovedită, debitoarea fiind antreprenor al . S. SA care are în derulare un program de investiții în domeniul serviciilor de apă, care într-adevăr provenind din fonduri nerambursabile și având o afectațiune specială, nu pot fi urmărite.
Dar în prezenta cauză, sumele de bani intrate în contul . urmare a lucrărilor prestate în calitate de antreprenor, nu au caracter de fonduri nerambursabile, acestea reprezentând prețul muncii prestate.
De altfel, toate susținerile din motivele de apel formulate de către terțul poprit, sunt apărări ale debitorului care încearcă să se sustragă urmăririi prin poprire.
Nu s-a reținut susținerea terțului poprit care face trimitere la Legea 99/1999 privind garanția reală acordată creditorului garant și acela de a avea dreptul de a-și satisface creanța cu bunul afectat garanției înaintea oricărui creditor negarantat și înaintea altor creditori ale căror garanții reale sau drepturi asupra bunului afectat garanției, au un grad de prioritate întrucât nu s-a făcut dovada nici în fața instanței de fond și nici în apel a notificărilor – solicitărilor creditorului garantat Caja de Madrid de a-și exercita dreptul de creanță.
Cu privire la apelul declarat de debitorul D. SA, întemeiat pe împrejurarea că sumele asupra cărora creditoarea a solicitat validarea popririi, sunt sume datorate de terțul poprit în temeiul unui contract de lucrări publice, fiind fonduri acordate terțului poprit ca finanțări nerambursabile pentru implementarea proiectului „Reabilitarea și extinderea Stației de Epurare Z.” nu a fost reținut de către tribunal, deoarece debitorul are în acest contract, așa cum s-a arătat mai sus, calitatea de antreprenor și sumele încasate în contul deschis la B. T., nu sunt sume reglementate de art. 4 alin. 5 din OUG 64/2009, ci reprezintă plata serviciilor prestate și acelea de antreprenor de la Compania de A. S. SA, fondurile acesteia având o afectațiune specială, din fonduri europene nerambursabile, în temeiul unui contract public de lucrări.
Nu a fost reținută nici apărarea acestuia că existența contractului de garanție reală mobiliară încheiat în favoarea Caja de Madrid ar face ca toate fondurile din conturile poprite să nu poată fi indisponibilizate în favoarea altor creditori, deoarece nu există nici o dovadă din care să rezulte că această beneficiară a garanței reale mobiliare și-a notificat intenția de a-și satisface dreptul de creanță.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta creditoare S.C. S. S.A., criticând-o ca nelegală, prin prisma dispozițiilor art.304 pct.7, 8 și 9 C.proc.civ., pentru următoarele motive:
- consideră incidente prevederile art.304 pct.7 teza I C.proc.civ., hotărârea atacată necuprinzând motivele pe care se sprijină.
Recurenta susține că nu au fost analizate în sine motivele de apel, în realitate instanța nepronunțându-se asupra lor.
Numai o temeinică motivare a soluției poate conferi temei al hotărârii, poate conferi siguranța actului de judecată și, nu în cele din urmă, oferă calea instanței de atac în verificarea modului organic în care completul a cărui hotărâre este atacată a înțeles să aleagă soluția ce se regăsește în dispozitivul deciziei luate.
- consideră incident și motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 C.proc.civ. privind interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății.
În privința actului juridic la care se referă, recurenta invocă faptul că atât prima instanță, cât și instanța de apel nu a analizat în mod corect actul juridic reprezentat de adresa de poprire a executorului judecătoresc.
Instanța nu a luat în considerare acest aspect în analizarea situației litigioase supuse judecății, neconferind acest tratament juridic actului emis de executorul judecătoresc, în detrimentul celor prevăzute de lege.
Mai mult, singura variantă pe care acesta o avea în fața acestui act și a rolului jucat de terț în cadrul procedurii de executare silită era de a promova o contestația la poprire. Acest lucru nu a fost ales de către terțul poprit care a ales să riște o atragere a răspunderii acestuia liberând sumele în favoarea debitoarei poprite D..
În condițiile în care instanțele de judecată nu au analizat acest aspect, deși a fost în mod expres invocat de creditoare și raportat la soluționarea ce a fost găsită de instanțe, consideră că acestea au interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății.
- recurenta apreciază ca fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ.
- atât instanța de fond, cât și cea de apel au pronunțat hotărâri judecătorești cu încălcarea legii, în speță a prevederilor art.460 alin.1, 2 și 3 C.proc.civ. coroborate cu art.457 alin.1 –2 C.proc.civ.
Este evident faptul că instanța de fond a dat expresie în parte acestor dispoziții legale, respectiv asupra celor ce privesc poprirea pentru viitor (validând poprirea și dispunând obligarea terțului la consemnarea sumelor). Ceea ce instanța de fond nu a analizat în primă fază și ulterior a respins prin hotărârea dată în cadrul cererii de completare a dispozitivului hotărârii este poprirea pentru trecut, respectiv pentru sumele deja liberate.
Instanța de apel a fost chemată să se exprime și să dispună tocmai aceste chestiuni de natură strict juridică.
Deoarece recurenta consideră că instanța de control nu a admis apelul său și, în consecință, să se pronunțe în sensul obligării terțului poprit la plata sumelor liberate în mod nelegal, a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii, respectiv în contra celor statuate în cadrul art.460 C.proc.civ. coroborate cu art.457 alin.11-2 C.proc.civ.
Potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 C.proc.civ., Curtea va găsi nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Nu se poate reține că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, așa cum susține recurenta prin primul motiv de recurs.
Curtea constată că judecătorii apelului au analizat chestiunile de drept invocate de apelanta creditoare S.C. S. S.A. prin motivele de apel și, chiar dacă nu s-a realizat o motivare amplă, instanța de apel s-a pronunțat pe motivele de apel invocate.
Curtea constată că prin motivele de recurs se invocă în principal aceleași critici care s-au invocat și în fața instanței de apel, respectiv: încălcarea dispozițiilor art.460 alin.1-3 coroborate cu dispozițiile art.457 alin.11-2 C.proc.civ., în sensul că în mod nelegal nu i s-a validat poprirea și pentru trecut, respectiv pe sumele de bani pe care B. T., ca terț poprit, le-a eliberat în favoarea debitoarei poprite după data de 26.7.2010, data înființării popririi și faptul că terțul poprit nu a fost amendat pentru acest fapt, așa cum impun dispozițiile art.460 alin.2 teza finală C.proc.civ.
Cu privire la primul motiv de recurs, Curtea constată că instanțele anterioare au fost învestite a se pronunța pe validarea de poprire înființată prin adresa din data de 26.07.2010 emisă de B.E.J. D. și L. G., astfel încât au avut în vedere numai sumele de bani rezultate din titlul executoriu și cheltuielile de executare solicitate de executorii judecătorești.
S-a constatat de către instanța de apel că suma de 8.693.213,20 lei și cheltuielile de executare pentru acest debit au fost virate integral în conturile recurentei de către terțul poprit.
Acest fapt nu este contestat de către recurentă.
Invocarea unei validări de poprire pentru trecut și obligarea terțului poprit la acest moment de a achita și sumele liberate debitoarei după înființarea popririi, nu se justifică potrivit dispozițiilor art.460 și 457 C.proc.civ., care reprezintă o garanție a creditorului de a-și recupera sumele ce i se cuvin din fondurile terțului poprit.
Or, în cauză recurenta și-a recuperat integral suma rezultată din titlul executoriu și cheltuielile de executare.
Pentru prima oară în faza recursului, în răspunsul la întâmpinarea intimatului terț poprit, recurenta susține că valoarea reală a debitului este mult mai mare, așa cum rezultă și din adresa de înființare a popririi din data de 8.05.2012.
Or, Curtea constată că recurentul încearcă pe o cale ocolită să obțină sume de bani ce nu formează obiectul prezentei validări de poprire înființată prin adresa din 26.07.2010, ceea ce nu este admisibil.
Nici cea de-a doua critică a deciziei recurate nu poate fi primită de către Curte și nu se va dispune amendarea terțului poprit nefiind întrunite în cauză dispozițiile art.460 alin.2 teza finală C.proc.civ.
Se constată că terțul poprit B. T. a răspuns adresei de înființare poprire exprimându-și punctul de vedere și justificând refuzul de a elibera banii din contul debitoarei către recurentă, prin existența contractului de gaj existent pe contul debitoarei în favoarea S.C. CAJA Madrid.
Art.460 alin.2 teza finală nu este un text imperativ, ci dispozitiv, lăsând la aprecierea instanței necesitatea amendării terțului poprit de rea credință.
Or, Curtea consideră că nu se poate reține reaua credință a Băncii T., întrucât refuzul eliberării sumelor de bani din contul debitoarei către recurentă nu a fost nejustificat întrucât numai instanța de judecată putea aprecia asupra concursului și preferabilității dintre drepturile creditoarei S.C. S. S.A. și drepturile S.C. CAJA Madrid (titulara contractului de gaj asupra sumelor existente în cont).
Ca atare, nu există un refuz nejustificat care să atragă sancționarea terțului poprit.
În consecință, față de aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul, menținând ca legală decizia recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta creditoare S.C. S. S.A. – Târgu M., împotriva deciziei civile nr.73/A din 24.01.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata terț poprit B. T. S.A. prin CENTRUL REGIONAL BUCUREȘTI (B. T. S.A. CLUJ – SUCURSALA UNIRII BUCUREȘTI) și cu intimata debitoare DYTRANS S.A.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. D. T. I. A. H. E. V.
P.
GREFIER
C. I.
Red.I.A.H.P.
Tehnored.B.I.
2 ex/15.07.2013
-----------------------------------------------
T.B.- Secția a IV-a – E.R.
- C.Segărcianu
Jud.Sector 3 – S.L.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1332/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 2168/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
