Legea 10/2001. Decizia nr. 1332/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1332/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 1332/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ,CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1332 R
Ședința publică de la 04 Iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE M. LAMÂIȚA C. LL.M.
Judecător A. P.
Judecător L.-C. D.
Grefier C. S.
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurenții-reclamanți C. V. cu domiciliul ales la . SA, S.C. R. G. INVEST SA, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. B. PRIN PRIMARUL GENERAL, S. R. PRIN COMISIA CENTRALA DE STABILIRE A DESPAGUBIRILOR, împotriva sentinței civile numărul 288/15.02.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Toia P. reprezentând recurenta-reclamantă C. V., care depune la dosar împuternicirea sa avocațială nr._/2013, lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pentru acest termen de judecată procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită, au fost comunicate motivele de recurs; la data de 21.05.2013 s-a depus la dosar întâmpinare, fiind solicitată judecata cauzei în lipsă.
Avocat Toia P. pentru recurenta-reclamantă C. V. precizează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Avocat Toia P. pentru recurenta-reclamantă C. V. având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul modificării în parte a sentinței recurate prin admiterea capătului subsidiar de cerere prin care se solicită rectificarea notificării nr. 971/2001 formulată de recurenta-reclamantă prin care s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri. Există o dispoziție legală la art. 16 titlul 7 din Legea nr. 247/2005 care stabilește circuitul dosarelor aferente dispozițiilor emise de primării cu privire la imobilele preluate abuziv ce nu pot fi restituite în natură, în sensul că acestea se înaintează instituției prefectului. Sentința instanței de fond prin care a fost soluționată notificarea a stabilit doar calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri. Controlul se efectuează asupra actului administrativ, neexistând acest act administrativ, aceasta rămâne fără obiect și din aceste dispoziții rezultă că este admisibil să se înainteze dosarul direct la comisie pentru a se lua măsura stabilirii despăgubirilor prin echivalent. Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și în sensul acordării onorariului de avocat, cu cheltuieli de judecată. mai precizează instanței că a fost constatată culpa Municipiului București prin refuzul de soluționare a cererii recurentei-reclamante. Solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată. depune la dosar dovada acestor cheltuieli de judecată.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV – a Civilă la data de 08.01.2012, reclamantele C. V. și . SA au solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General, soluționarea pe fond a notificărilor înregistrate sub nr. 443/16.07.2001 și 971/23.07.2001, prin acordarea, în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General, de măsuri reparatorii cu privire la terenul din București, ., sectorul 6 și obligarea pârâtului M. București prin Primar General la înaintarea directă a dosarului administrativ către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la înregistrarea dosarului astfel trimis, obligarea pârâtului M. București și a Primarului General, în solidar, la plata diferenței dintre valoarea de piață a bunului la data la care trebuia a fi legal soluționată notificarea (26.01.2009) și cea din prezent, cu titlu de prejudiciu, precum și la plata câștigului nerealizat constând în dobândă.
Reclamanții arată că s-a formulat o notificare conform Legii nr.10/2001, prin care s-a solicitat restituirea prin echivalent a imobilului apartament menționat însă, deși au trecut 10 ani de la înregistrarea notificării, aceasta nu a fost soluționată; prin urmare, solicită soluționarea directă a notificării de către instanță, prin acordarea măsurilor reparatorii;
Prin întâmpinare, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat mai multe excepții, respinse la 29.06.2012 (f. 161).
La dosar se află în copie actele dosarului administrativ format în baza notificării reclamantului.
Analizând în fond cauza se reține, în fapt, că reclamanta C. V. a adresat notificarea nr. 971/2001 Primăriei Municipiului București, conform art.22 din Legea nr.10/2001, în vederea restituirii prin echivalent a terenului din București, ., sectorul 6, cu privire la care pretinde că i-a aparținut și a fost abuziv preluat de stat (fila 139).
Notificarea a fost înregistrată la Primăria municipiului București și nu a fost soluționată până în prezent.
În raport de dispozițiile art. 26 alin. 3 și de dispozițiile Deciziei nr. XX/2007 a ÎCCJ, tribunalul va analiza direct, în fond, solicitarea reclamantului, apreciind că lipsa unui răspuns al unității deținătoare echivalează cu o respingere a solicitării de reparații pentru bunul preluat.
Se constată că N. M. și N. A. au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1914, terenul de 275 mp aflat în zona ., ., sectorul 6, teren pe c are aceștia au edificat o construcție – casă de locuit, conform procesului verbal de carte funciară din 29.03.1940 (filele 124 și 142).
În 1988 s-a dispus exproprierea imobilului în vederea amenajării Parcului Crângași, exproprierea având loc faptic și fiind confirmată ulterior prin HG 556/1990, care a acordat despăgubiri pentru mai multe imobile, printre care și al reclamantei, „demolate înainte de data Revoluției” (vezi poziția 111), terenul trecând în proprietatea statului, iar construcția fiind demolată (filele 21-22, vezi și relațiile comunicate de către . 23 și 128, AFP sector 6 – fila 16)
În urma moștenirilor succesive a fiecăruia din cei doi foști coproprietari, reclamanta a devenit proprietarul și unicul deținător al drepturilor cuvenite de pe urma imobilului ce a aparținut defuncților (vezi certificate de moștenitor nr. 533/1968 și 136/1973 emise de notariatul sector 7, nr. 187/1982 și 254/1990 emise de Notariatul de Stat Carei (f. 41, 42, 43, 44).
În urma cesionării de către reclamanta C. V. a unei părți de 30% din drepturi în favoarea . SA, această societate dobândit la rândul său calitate în privința reparațiilor solicitate de reclamantă.
În prezent, imobilul teren, care, așa cum rezultă din nota de reconstituire și actul de expropriere (de stabilire a despăgubirilor și procesele verbale de preluare – f. 21-30), avea o suprafață de 265 mp, este ocupat de elemente de sistematizare (parcul Crângași), astfel că nu poate fi restituit în natură (vezi și nota de reconstituire – fila 136).
În drept, tribunalul apreciază că preluarea imobilului prin expropriere de facto, fără justă și prealabilă despăgubire este abuzivă conform art. 2 lit i din Lg 10/2001; chiar dacă s-ar considera că titlul statului este valabil, art. 2 lit h din Legea nr. 10/2001 consideră abuzivă preluarea imobilului de către stat chiar și cu titlu valabil, astfel cum este definit prin art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998.
Față de cele expuse mai sus, constatând că reclamanta a fost proprietarul terenului și acesta a fost preluat abuziv din patrimoniul său și că nu este posibilă restituirea în natură, în baza art. 26 alin. 1 și art. 10 alin. 1 și urm. din Legea nr. 10/2001 va fi admisă în parte cererea și va fi constatat dreptul reclamantelor la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale (. calitatea de cesionar al unei părți din drepturile cuvenite).
Nu vor fi scăzute despăgubirile plătite reclamantei de către fostul ICRAL în 1990, în sumă de 17.287 lei, întrucât nu există dovezi privind o defalcare a acestora în despăgubiri pentru teren și despăgubiri pentru construcție, astfel că, în condițiile în care reclamanta a solicitat măsuri reparatorii doar pentru teren și nu pentru construcție, este just a se prezuma că despăgubirile au vizat, la acel moment, construcția.
Va fi respinsă solicitarea de obligare a Primăriei la înaintarea directă a dosarului administrativ către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fără controlul de legalitate al Prefectului conform art. 9 alin. 5 din HG 361/2005 și art. 16 din OUG 81/2007 de modificare a Legii 247/2005, întrucât, deși legalitatea acordării măsurilor reparatorii a fost verificată de tribunal și nu mai poate face obiectul unei cenzuri a organului administrativ (prefectul), totuși, controlul de legalitate al prefectului e mai larg decât strict verificarea acordării măsurilor reparatorii, extinzându-se și asupra altor aspecte administrative legate de înaintarea dosarului către Comisie, precum și conformitatea actelor dispuse de Primarul General cu cele stabilite prin hotărârea judecătorească, aspecte suplimentare celor care privesc strict soluționarea pe fond a notificării de către instanță.
De altfel, nu se poate dispune o măsură neconformă cu legea; cât timp legea pretinde avizul, nu există posibilitatea înlăturării unei dispoziții legale în vigoare.
Pe cale de consecință, va fi respinsă și solicitarea de obligare a pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la înregistrarea dosarului.
Se va lua act de renunțarea reclamantelor la judecarea capătului de cerere privind obligarea pârâtului M. București și a Primarului General, în solidar, la plata, cu titlu de prejudiciu, a diferenței dintre valoarea de piață a bunului la data la care trebuia a fi legal soluționată notificarea și cea din prezent, precum și la plata câștigului nerealizat constând în dobândă.
În baza art. 274 C.proc.civ. va fi obligat pârâtul M. București prin Primarul General, căzut în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat; trebuie avut în vedere și că, prin prisma termenului de 60 de zile prevăzut de art.25 din Legea nr.10/2001, pârâtul este de drept în întârziere cu privire la neîndeplinirea obligației de a răspunde notificării (chiar dacă se are în vedere momentul la care au fost depuse ultimele acte necesare și cererea de emitere a notificării).
Prin sentința civilă nr. 288/15.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă s-a admits în parte cererea formulată de reclamantele C. V. și . SA, în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General, și pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și s-a constatat în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General, că reclamantele au dreptul la acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, cu privire la terenul de 265 mp din București, ., sectorul 6, fiind respinse solicitările de obligare a pârâtului la înaintarea directă a dosarului administrativ către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligării acesteia la înregistrarea dosarului astfel transmis, ca neîntemeiate.
S-a luat act de renunțarea reclamantelor la judecarea capătului de cerere privind prejudiciul creat prin întârzierea soluționării notificării și a fost obligat pârâtul M. București, prin Primar General la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Împotriva sentinței civile nr. 288/15.02.2013, pronunțată de Tribunalul București- Secția a IV-a Civilă în dosarul civil nr._ au declarat recurs reclamanții C. V. și . SA cu următoarele precizări:
Recursul prezent privește capetele de cerere, prin care s-a solicitat obligarea pârâtului M. București să înainteze direct către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarul administrativ aferent notificărilor formulate și obligarea pârâtului M. București și la plata cheltuielilor de judecată integrale realizate în cauză deci la cheltuieli de judecată de 800 lei, reprezentând onorariul de avocat.
Instanța de fond a respins capătul de cerere prin care am solicitat obligarea pârâtului M. București să înainteze direct către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarul administrativ aferent notificărilor formulate, motivat de faptul că controlul de legalitate al prefectului e mai larg decât strict verificarea acordării măsurilor reparatorii și că nu se poate dispune o măsură neconformă cu legea față de existența prevederilor dispozițiilor art. 16 alin. 2 indice 1 din titlul VII al legii 247/2005.
Recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod proc. civ., instanța de fond făcând o greșită aplicare a legii, după cum urmează:
Măsura luată de instanța de fond, de a respinge cererea de obligare a Municipiului București de a înainta dosarul administrativ aferent notificărilor direct Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor este nelegală, pentru următoarele motive:
-Este adevărat că art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat și completat prin OUG nr. 81/2007, stabilește circuitul dosarelor aferente dispozițiilor emise de primarii unităților administrative deținătoare ale imobilelor preluate abuziv, care nu pot să fie restituite în natură, în sensul că după trecerea termenului de contestație stabilit de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, dispozițiile / deciziile împreună cu dosarul aferent se înaintează instituției Prefectului, în vederea realizării controlului de legalitate, cât și faptul că prefectul, după ce verifică din punct de vedere legal dispozițiile, emite un ordin cu propuneri de acordare de despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv, pe care îl înaintează pe bază de proces-verbal către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea evaluării imobilelor și emiterii titlului de despăgubiri.
- In speța prezentă însă, controlul de legalitate cu privire la calitatea subsemnatei C. V., de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, pentru imobilul preluat abuziv, cât și la dreptul de proprietate asupra imobilului și faptul că acesta nu poate să fie restituit în natură, s-a realizat de instanța judecătorească competentă, care a soluționat pe fond notificările formulate, în urma acestui control de legalitate stabilindu-se că subsemnatele avem dreptul la acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru imobilul notificat, astfel că nu se impune ca Prefectul Municipiului București să efectueze control de legalitate cu privire la aceste aspecte.
Oricum, instanța de judecată are plenitudine de competență în ceea ce privește controlul de legalitate asupra tuturor măsurilor dispuse atât de Primarul General al Municipiului București, cât și de Prefectul Municipiului București, astfel că un nou control de legalitate din partea Instituției Prefectului ar fi excesiv și ar prelungi în mod inutil termenul final de soluționare a notificărilor, constând în derularea procedurii de stabilire a cuantumului despăgubirilor și emiterea titlului de despăgubiri de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Mai mult, instanța de recurs, în calitate de instanță de control judiciar, va analiza încă o dată toate aspectele privind drepturile solicitate prin notificarea formulată de subsemnații inclusiv măsurile dispuse de instanța de fond, pe aspectele ce privesc fondul cauzei, astfel că măsura luată de această instanță, de a nu trimite dosarul administrativ aferent notificărilor, către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor o apreciem ca fiind greșită.
Se solicită să aibă în vedere că, nu este încălcată nici o dispoziție imperativă a legii speciale privind stabilirea și plata despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv și care nu pot să fie restituite în natură, instanța de fond apreciind în mod greșit că se impune înaintarea dosarului administrativ către prefect, pentru verificarea modului în care M. București se va conforma dispozitivului hotărârii instanței judecătorești, care a soluționat pe fond notificarea, deși o asemenea măsură nu ar fi de natură să scurteze termenul de soluționare a notificărilor, având în vedere și faptul că termenul rezonabil de soluționare a notificării, stabilit de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a fost de mult depășit, din culpa exclusivă a pârâtului M. București, care a refuzat să soluționeze notificările mai mult timp, perioadă socotită de la data la care dosarul administrativ era complet.
De asemenea, se solicită să se aibă în vedere că măsura dispusă de instanța de fond, care a respins cererea de obligare a Municipiului București de a înainta dosarul aferent notificărilor formulate, direct Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, prejudiciază efectiv pe recurenții-reclamanți, întrucât prelungește și mai mult termenul de soluționare definitivă a notificărilor, soluționare care include în mod obligatoriu și procedura de stabilire efectivă a despăgubirilor pentru un imobil care nu poate să fie restituit în natură, cât și plata acestor despăgubiri, procedură care se află în competența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Astfel cum Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin Decizia nr. 33/2008, pronunțată în interesul legii, atunci când este încălcat art. 6 alin 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin depășirea termenului rezonabil în care trebuie soluționată notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, instanța judecătorească competentă, care a fost sesizată cu soluționarea efectivă a acestei notificări, poate să aprecieze și asupra faptului că unele dispoziții ale legii speciale, cum este cazul cu dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în dosarul prezent, care dispun că dosarul aferent notificării și dispoziția/ decizia emisă de unitatea deținătoare a imobilului preluat abuziv, se înaintează Instituției Prefectului, în vederea efectuării controlului de legalitate asupra măsurilor dispuse de primar, pot să nu fie aplicate, dacă această măsură este menită să preîntâmpine producerea unui prejudiciu pentru persoana îndreptățită, urmare întârzierii nejustificate de soluționare efectivă a notificărilor.
Atâta timp cât reclamantele s-au adresat instanței judecătorești cu cererea de soluționare pe fond a notificării, această instanță a verificat toate aspectele privind legalitatea măsurilor reparatorii solicitate, pentru imobilul preluat abuziv, astfel că nu se mai impune trimiterea dosarului către prefect, în vederea efectuării controlului de legalitate, fie și în forma simplificată apreciată ca fiind necesară de către instanța de fond, dosarul aferent notificării, însoțit de dispoziția motivată, putând să fie înaintat direct Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea evaluării imobilului și emiterii titlului de despăgubiri.
Se solicită a se avea în vedere că în situația dosarelor soluționate de alte unități deținătoare (ministere, alte instituții centrale) sau de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, dosarele aferente notificărilor, însoțite de deciziile emise, sunt înaintate direct Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea evaluării imobilelor care nu pot să fie restituite în natură și emiterii titlurilor de despăgubire.
Se solicită să obligarea M. București la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 800 lei. Instanța în mod corect în temeiul art.274 Cod proc civ reținând culpa procesuală a pârâtului Municipiului București a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecată dar fără justificare nu a indicat cuantumul corect de 800 lei ci doar 700 lei.
În concluzie se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile nr. 288/15.02.2013, pronunțată de Tribunalul București- Secția a IV-a Civilă, în sensul admiterii capetelor de cerere ce face obiectul recursului prezent și obligării pârâtului M. București prin Primarul General de a trimite dosarul administrativ aferent notificărilor nr. 443/16.07.2001 și nr.971/23.07.2001, împreună cu dispoziția motivată dată potrivit hotărârii irevocabile pronunțate în prezenta cauză, direct Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și obligării Municipiului București la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 800 lei.
Deliberând, asupra recursului, Curtea reține:
Recursul este nefondat.
Conform art. 16 alin. 21 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, entitatea notificată are obligația de a emite dispoziție în temeiul Legii nr. 10/2001, iar dosarul de despăgubire centralizat la Prefectură pentru acordarea avizului de legalitate privind despăgubirile emise în temeiul Legii nr. 10/2001.
De altfel, jurisprudența a statuat constant în sensul respectării etapelor administrative precizate expres de lege.
În practica sa, CEDO a stabilit că este dreptul legiuitorului de a aprecia întinderea și amploarea măsurilor pe care le stabilește prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunității vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunța, dar, în principiu, nu ar putea desigur să completeze sau să schimbe măsuri legislative existente devenind astfel „legislator pozitiv”. (Cauza Broniowski contra Poloniei).
Pe de altă parte, prin OUG nr. 4/13.03.2012 se suspendă pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubiri, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Ulterior, prin Legea 117/2012, privind aprobarea OUG nr. 4/2012 și OUG 62/2010, termenele prevăzute în aceste acte normative au fost prelungite până la data de 15.05.2013.
Recursul vizează exclusiv respingerea capătului trei din cererea prin care reclamantele solicitau obligarea pârâtului la înaintarea directă a dosarului administrativ către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligării acestuia la înregistrarea dosarului astfel transmis, ca neîntemeiat.
Competența de soluționare a notificării revine Primăriei Municipiului București, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor neavând competența în procedura administrativă prevăzută de Legea 10/2001.
Prin emiterea dispoziției/ deciziei de către unitatea deținătoare/ entitatea învestită cu soluționarea notificării, procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 se încheie.
Singurul control de legalitate și temeinicie care poate viza o hotărâre judecătorească este cel deschis de către căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești și prevăzute ca atare de lege.
Înaintarea însă a dosarului administrativ către instituția prefectului vizează o competență specială atribuită acestuia relativ la avizul de legalitate ce se circumscrie unor noțiuni mult mai largi de verificare a legalității dosarului administrativ din perspectiva altor cerințe de legalitate decât cele date în competența instanțelor de judecată.
Pentru aceste considerente prima critică a recursului declarat de către recurentele reclamante va fi respinsă ca nefondată conform art. 304 pct. 9 c.pr.civ. și art. 312 alin. 1 c.pr.civ.
Se solicită totodată obligarea pârâtului M. București la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei și nu 700 lei cât sa hotărât la fond, cerere ce urmează a fi respinsă având în vedere admiterea în parte a acțiunii de către instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenții-reclamanți C. V. și S.C. R. G. INVEST SA, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. B. PRIN PRIMARUL GENERAL, S. R. PRIN COMISIA CENTRALA DE STABILIRE A DESPAGUBIRILOR, împotriva sentinței civile numărul 288/15.02.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2013.
Președinte, M. LAMÂIȚA C. LL.M. | Judecător, A. P. | Judecător, L.-C. D. |
Grefier, C. S. |
Red. PA
Tehnored. .> 2 ex. / ………………..
Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă
Judecător: L. E. F.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2174/2012. Curtea de Apel... | Validare poprire. Decizia nr. 1026/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
