Legea 10/2001. Decizia nr. 525/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 525/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 525/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 525 A
Ședința publică de la 04.11.2015
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - M. S. C.
JUDECATOR - M. CRIȘCOV
GREFIER - F. J.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant Ț. G. împotriva sentinței civile nr. 1391/28.11.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. M. București.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-reclamant Ț. G., personal, lipsind intimata-pârâtă P. M. București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apelantul-reclamant, personal, declară că nu mai are cereri noi de formulat și nici probe de administrat, motiv pentru care Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Apelantul-reclamant Ț. G., personal, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică.
Apelantul-reclamant menționează că a solicitat să se cerceteze legalitatea Dispoziției nr._/2011 emisă de P. M. București și consideră că singura instanță competentă cu soluționarea cererii și a excepției de nelegalitate este Secția de contencios administrativ.
Apelantul-reclamant Ț. G. apreciază că nu era tardivă contestația pentru că era de competența Contenciosului administrativ, fiind vorba de un act administrativ și nu competența pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
CURTEA,
Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a II a C. Administrativ și Fiscal la data de 29 aprilie 2013, reclamantul Ț. G. a solicitat anularea în parte a dispoziției nr._/09.12.2011 emisă de către P. M. București și menționarea în cuprinsul acesteia a situației reale, respectiv a faptului că imobilul a fost preluat fără temei legal.
În drept, a indicat dispozițiile Legii 10/2001 și ale Legii nr. 554/2004.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a secției de contencios administrativ, a lipsei capacității de folosință a Primăriei M. București și a lipsei calității sale procesual pasive.
Prin sentința civilă nr. 5270/08.09.2014, Secția a II a C. Administrativ și Fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secțiilor Civile ale Tribunalului București.
Pe rolul Secției a IV-a a Tribunalului București, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
La termenul din data de 28.11.2014, tribunalul a invocat din oficiu excepția tardivității formulării cererii.
Prin sentința civilă nr. 1391/28.11.2014 a Tribunalului București Secția a IV-a Civilă a fost admisă excepția tardivității invocată din oficiu și a fost respinsă ca tardiv formulată cererea introdusă de reclamantul Ț. G. în contradictoriu cu pârâta P. M. București.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001, „decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare”.
La fila 28 din dosar se află declarația semnată personal de către reclamant, conform căreia acesta a primit, în original, decizia nr._/09.12.2011 la data de 22.12.2011.
Cum cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 29.04.2013 a rezultat că termenul de 30 de zile de la momentul comunicării deciziei nu a fost respectat, astfel că excepția tardivității este întemeiată, tribunalul respingând cererea în acest sens.
Împotriva acestei sentințe reclamantul Ț. G. a declarat apel, invocând faptul că acțiunea acestuia a fost adresată secției de C. Administrativ din cadrul Tribunalului M. București și are ca obiect - "... să cercetați, în baza art. nr. 4 din Legea nr.554/2004, legalitatea dispoziției nr._ a P.M.B.".
Reclamantul arată faptul că nu a cerut decât cercetarea de legalitate a Dispoziției nr._/2011 a P.M.B. și nimic mai mult.
Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, cu Hotărârea nr. 5270/08.09.2014, și-a declinat competența în favoarea secțiilor civile ale Tribunalului București, în temeiul art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Dar, prevederile din articolul din Legea 10/2001 invocat, nu au nici o legătură cu speța de față, fiind vorba de un caz special, de drept administrativ si de administrație publică, cu norme juridice speciale.
Chiar dacă, Dispoziția nr._/2011 a fost dată în baza Legii 10/2001, cercetarea de legalitate a acesteia nu poate fi de competența instanței civile: "... doar instanțele specializate - de contencios administrativ - sunt competente să soluționeze excepția de la nelegalitate - sens în care, art. 126 alin. 6 din Constituție prevede: controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea Contenciosului Administrativ, este garantată." (din Decizia nr. 267/2014 a Curții Constituționale, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate privind art. 4 alin 2 și 3 din Legea nr.554/2004.)
Având în vedere motivele prezentate mai înainte, reclamantul solicită declinarea competenței în favoarea instanței specializate de C. Administrativ, singura instanță care are competența atribuită de lege să soluționeze excepția de nelegalitate, pentru ca aceasta să procedeze la soluționarea pe fond a acțiunii, așa cum a fost formulată.
Analizând lucrările dosarului în raport cu motivele de apel formulate, Curtea reține următoarele:
Reclamantul solicită verificarea legalității unei Dispoziții emise de Primarul M. București în baza Legii nr. 10/2001.
În materia deciziilor și dispozițiilor emise în temeiul Legii nr. 10/2001 legiuitorul a edictat norme derogatorii de la dreptul comun, prin care a stabilit că verificarea legalității acestora este de competența Secției civile a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, entitatea investită cu soluționarea notificării.
Prin urmare, în mod corect Secția de C. Administrativ a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției Civile.
De asemenea, în mod corect Secția a IV-a Civilă a constatat că, în raport de data comunicării dispoziției contestate, cererea reclamantului este tardivă.
Susținerile apelantului cu privire la competență nu pot fi primite întrucât acestea sunt fondate pe dispoziții de drept comun, în timp ce în materia analizată există norme de competență speciale, derogatorii de la cele de drept comun, care se aplică în mod prioritar.
De altfel, temeiul juridic invocat de reclamant este eronat, întrucât art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 reglementează excepția de nelegalitate, excepție care poate fi invocată doar în cadrul unui proces, ca apărare, situație care nu se regăsește în prezenta cauză, în care reclamantul a investit instanța pe cale de acțiune cu verificarea legalității unei dispoziții emise în baza Legii nr. 10/2001.
În consecință, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant Ț. G., domiciliat în București, .. 37, ., ., sector 4, împotriva sentinței civile nr. 1391/28.11.2014 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. M. București, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291-293, sector 6,.
Definitivă.
Dată în ședință publică azi, 04.11.2015.
Președinte, Judecător, Grefier, M. S. C. M. Crișcov F. J.
Red. M.C.
Tehnored. T.I.
4 ex.
Jud. fond: M. A. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1011/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 680/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
