Legea 10/2001. Decizia nr. 680/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 680/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 680/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.680
Ședința publică de la 15 aprilie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE –D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - L. C.
Pe rol se află pronunțarea recursurilor formulate de recurentul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, precum și de recurentul-intervenient D. V. M., împotriva sentinței civile nr.1432 din 04.07.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-reclamante D. A.-A., M. A. și cu intimații-intervenienți D. G. D., D. M. N. și D. A. N..
Cauza are ca obiect – Legea nr.10/2001.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 8 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 15 aprilie 2013, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 2.11.2010, reclamanta M. A. și D. A. A. au chemat în judecată pe pârâții M. București prin Primarul General, D. D. și C. E., solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care, în baza dispozițiilor art.26 din legea nr.10/2001 să se judece cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului situat în ..11, în suprafață totală de 7.742 m.p., formulată de autorul lor, D. M., să fie obligat pârâtul M. București prin Primarul General să le acorde despăgubiri constând în valoarea de circulație a terenului.
În motivarea acțiunii, reclamantele au susținut că terenul situat în București, ..11, a fost proprietatea bunicului lor, D. N., fiind dobândit prin împroprietărire, în calitate de veteran de război, iar prin actul de partaj de ascendent nr._ dreptul de proprietate asupra terenului a fost transmis către fiii acestuia; D. N.C., D. N.M., D. N.I. și D. N.M..
În anul 1950 imobilul a fost expropriat fără plata vreunei despăgubiri, iar după apariția Legii nr.10/2001, D. D., D. M. și C. E. au formulat notificarea nr.1037/2001 prin care au solicitat restituirea terenului, cerere rămasă însă nesoluționată.
La termenul de judecată din data de 9.03.2011, instanța a luat act de decesul pârâtului D. D. și a dispus introducerea în cauză a succesorilor acestuia, D. M. N., D. G. D. și D. A. N., în calitate de pârâți.
La data de 29.04.2011, D. M. N., D. G. D. și D. A. N. au depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat lipsa calității lor procesuale pasive, învederând că nu pot avea în cauză calitate de pârâți, în condițiile în care terenul solicitat prin notificare se află în posesia primăriei și nu în posesia lor, ei fiind, alături de reclamante, semnatari ai notificării nr.1037/2001, invocată în acțiune.
Au formulat, de asemenea, cerere reconvențională, prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la imobilul teren situat în București, . (fostă Prelungirea .), sector 1, și obligarea pârâtului M. București prin Primarul General să le acorde despăgubiri prin echivalent la valoarea de circulație a terenului.
În motivarea cererii, au învederat că prin actul de partaj de ascendent nr.218/6.04.1948 D. C., D. M., D. M. și D. I. au dobândit de la părinții lor, D. N. și D. E., două imobile, respectiv: A. teren în suprafață de 721 m.p. și construcții situat în București, Prelungirea . și B. teren în suprafață de 7742 m.p. situat în . la Vest cu . Est cu drum, la Sud cu proprietatea lui Bleancă I. și la Nord cu proprietatea Primăriei Municipiului București. În baza acestui act, D. C. a primit în proprietate 260 m.p. și construcții din imobilul de la pct.A și 1518 m.p. din imobilul de la pct.B, D. M. a primit în proprietate 260 m.p. teren și construcții din imobilul de la pct.A și o suprafață de teren de 1518 m.p. din imobilul de la pct.B, D. M. a primit 100 m.p. teren din imobilul de la pct.A și 1518 m.p. din imobilul de la pct.B, iar D. I. a primit 100 m.p. in imobilul de la pct.A și 1518 m.p. din imobilul de la pct.B.
Au arătat că cei patru proprietari au decedat, iar la data de 27.07.2001, D. D. și D. V.M., în calitate de succesori ai lui D. C., și C. E., în calitate de succesoare a lui D. M., au notificat sub nr.1037/2001 Primăria Municipiului București, solicitând restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Băneasa, Prelungirea ..
În urma corespondenței purtată cu Primăria Municipiului București – Direcția Patrimoniu Evidența Proprietății, s-a constatat că imobilul solicitat prin notificarea nr.1037/2001 este terenul în suprafață de 721 m.p. situat în București, ..88, sector 1 (fostă Prelungirea ., fostă .).
Terenul a fost expropriat, dar notificarea nu a fost soluționată până în prezent, situație în care se invocă competența instanței de judecată de a soluționa pe fond cererea de restituire.
La 4.05.2011, reclamantele au depus la dosar cerere precizatoare de acțiune, prin care au învederat că solicită instanței și soluționarea pe fond a notificărilor înregistrate sub nr._/13.09.2005 și sub nr._/7.09.2005, referitoare la terenul situat în ..11 în suprafață totală de 6672 m.p., arătând că nici acestea nu au fost soluționate de primărie.
La termenul de judecată din data de 1.06.2011, tribunalul a calificat cererea reconvențională formulată de D. M. N., D. G. D. și D. A. N., ca fiind cerere de intervenție în interes propriu, întrucât aceștia au pretenții proprii față de pârâți și nu față de reclamante.
La același termen de judecată, instanța a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei C. E., reținând că aceasta era decedată la momentul formulării acțiunii și a pus în discuția părților necesitatea citării în cauză a numitului D. V.M. (vărul intervenienților), față de împrejurarea că acesta este semnatar al notificării, calitate în care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantele.
Părțile prezente la acest termen de judecată au învederat că nu se opun introducerii forțate în cauă a numitului D. V.M., iar la data de 1.09.2011 intervenientul D. G. D. a depus la dosar o cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a numiților D. V.M. și D. E., susținând că aceștia pot pretinde aceleași drepturi ca și reclamantele.
La termenul următor de judecată, respectiv la 7.09.2011, instanța a pus în discuția părților această cerere, admițând însă chemarea în judecată și citarea în cauză în calitate de intervenient doar a numitului D. V.M..
În dovedirea cererii lor, intervenienții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și efectuarea unei expertize topografice, care să identifice terenul în suprafață de 3336 m.p. ce face obiectul notificării nr.1037/2001, probe apreciate de instanță ca fiind utile și concludente soluționării cauzei și încuviințate prin încheierea de ședință de la 2.11.2011.
Prin sentința civilă nr.1432/4.07.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamante împotriva pârâtului M. București prin Primarul General și în contradictoriu cu intervenienții D. M. N., D. G. D. și D. A. N., a constatat calitatea reclamantelor și a intervenienților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru imobilul situat în București, ., sector 1, fost Prelungirea șoselei J. nr.1, sector 1, în suprafață de 260,50 m.p. teren și construcție în suprafață de 211 m.p., a respins cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru restul imobilului situat la aceeași adresă și pentru imobilul situat în ..11, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin notificarea înregistrată sub nr.1037/1.07.2001, transmisă pârâtului prin executor judecătoresc, numiții D. D., D. M. și C. E. au solicitat acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001, în sensul restituirii în natură a imobilului situat în Băneasa, Prelungirea șoselei J. nr.1, notificare care nu a fost soluționată de pârât până la data formulării acțiunii în prezenta cauză.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că imobilul situat în București, ., sector 1, fost Prelungirea șoselei J. nr.1, a fost dobândit în proprietate de D. N. prin împroprietărire ca veteran de război, iar în urma partajului de ascendent încheiat la data de 14.04.1948, terenul a fost partajat între fiii acestuia, respectiv D. N.C., D. N.M., D. N.I. și D. N.M..
De pe urma defunctului, D. C., au rămas ca moștenitori D. V. și D. D., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.177/1979 emis de notariatul de Stat Sector 1, iar de pe urma defunctului D. M. a rămas ca succesoare soția acestuia, D. E..
Instanța a reținut că din actele de stare civilă depuse la dosar nu a rezultat care sunt succesorii defuncților D. M. (decedat la 13.08.1997) și D. I.. S-a constatat însă că urmare decesului lui D. V. au rămas ca succesori D. E. și D. M., iar în urma decesului lui D. D., au rămas ca succesori cei trei intervenienți: D. M. N., D. G. D. și D. A. N., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.29/3.03.2011. De pe urma defunctului D. M. au rămas ca moștenitoare reclamantele, care își dovedesc astfel calitatea de persoane îndreptățite la restituirea imobilului solicitat prin notificare.
Din adresa emisă de pârât sub nr._/16.01.2007, instanța a reținut că imobilul a fost expropriat prin Decretul nr.252 emis de Consiliul de Stat la data de 30.06.1979, iar din adresa emisă de același pârât sub nr._/02.2006 a reținut că întreaga suprafață de teren este afectat de detalii de sistematizare.
În această situație, instanța a apreciat că imobilul nu poate fi restituit în natură părților, dar acestea au dreptul la despăgubiri în conformitate cu dispozițiile speciale cuprinse în Titlul VII al Legii nr.247/2005.
Cu privire la cererea de restituire a terenului situat în ..11, instanța de fond a reținut că părțile nu au formulat notificare pentru acest teren, situație în care cererea privind acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001 va fi respinsă ca neîntemeiată.
Referitor la notificările înregistrate sub nr._/13.09.2005 și nr._/7.09.2005, de asemenea nesoluționate până la data formulării acțiunii, tribunalul a reținut că nu au fost înregistrate în termenul prevăzut de art.22 din Legea nr.10/2001, situație în care părțile nu pot beneficia de măsuri reparatorii pentru imobilele menționate în aceste notificări.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs pârâtul M. București prin Primarul General, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin motivele de recurs a susținut că instanța a încălcat dispozițiile Legii nr. 10/2001, deoarece a admis acțiunea și a constatat calitatea reclamanților și intervenienților de persoane îndreptățite la restituire, deși nu s-au administrat dovezi din care să rezulte dreptul de proprietate al acestora asupra imobilului în litigiu, iar soluționarea notificării era atributul exclusiv al Primăriei Municipiului București – Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel intervenientul D. V. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii sale de intervenție; a reținut greșit că reclamantele ar fi moștenitoarele sale, deși, conform actelor depuse la dosar acestea sunt succesoarele lui D. M. decedat la data de 13.08.1997; a constatat calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite la restituire, deși autorul lor nu a formulat notificare în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
La termenul de judecată din data de 10 12.2013 instanța a calificat calea de atac exercitată de părți ca fiind recurs, față de obiectul acțiunii (contestație la Legea nr. 10/2001) și dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Intimatul intervenient D. D. G. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul pârât M. București prin Primarul General, susținând că atât în dosarul administrativ cât și la instanța de fond s-au depus la dosar acte care dovedesc calitatea părților de persoane îndreptățite la restituire, caracterul abuziv al preluării imobilului de către stat prin naționalizare și imposibilitatea restituirii acestuia în natură, deoarece este ocupat de instituții publice.
La data de 03.04.2013 recurentul intervenient D. V. M. a depus la dosar o cerere intitulată motive de recurs prin care a invocat din nou omisiunea instanței de a analiza pe fond cererea sa de intervenție admisă în principiu; interpretarea eronată a notificării formulată în baza Legii nr. 10/2001, în sensul că aceasta ar fi privit doar casa de locuit ; stabilirea greșită a situației de fapt prin confundarea recurentului intervenient cu autorul reclamantelor D. M. decedat la data de 13.08.1997 și prin omisiunea mamei intervenientului recurent, succesoare alături de acesta a defunctului D. C. V..
În drept recurentul intervenient a invocat dispozițiile art. 304 pct. 1,8 și 9 Cod Procedură Civilă .
Conform art. 301 coroborat cu 303 Cod Procedură Civilă termenul de motivare a recursului este de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, iar conform art. 306 Cod Procedură Civilă recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care motivele invocate peste termen sunt de ordine publică.
Sentința instanței de fond a fost comunicată recurentului intervenient la data de 27.07.2012 (fila 242 din dosarul de fond), iar completarea la motivele de recurs formulate inițial de acesta a fost depusă la dosar la data de 03.04.2013 (fila 34 recurs), cu depășirea termenului legal mai sus menționat, motiv pentru care, nu vor fi analizate de instanța de recurs, fiind tardiv formulate.
Omisiunea instanței de a analiza pe fond cererea de intervenție formulată de recurentul intervenient a fost invocată, însă, de acesta și prin cererea inițială de recurs, înregistrată în termen legal (filele 6,7 recurs) și va fi analizată cu prioritate de instanța de recurs, deoarece, dacă va fi găsită întemeiată, atrage nulitatea absolută a sentinței pronunțată în aceste condiții și face de prisos analiza celorlalte critici formulate de recurenți, care vizează fondul cauzei.
Din dosarul instanței de fond rezultă că la termenul de judecată din data de 01.06.2011 instanța, din oficiu, a pus în discuția părților necesitatea citării în cauză a recurentului intervenient D. V. M., constatând că acesta a formulat notificarea în litigiu, situație în care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantele.
Părțile prezente la acest termen de judecată au învederat că nu se opun, iar la data de 01.09.2011 intimatul intervenient D. G. D. a depus la dosar cerere de intervenție forțată a numiților D. V. M. și D. E., susținând că ambii ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantele .
La termenul de judecată din data de 07.09.2011 instanța a luat act de cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de intervenient, dar a apreciat că se impune citarea în cauză, în calitate de intervenient forțat numai a numitului D. V. M. nu și a mamei acestuia D. E..
Numitul D. V. M. a dobândit în cauză calitatea de intervenient în interes propriu, în conformitate cu dispozițiile art. 58 Cod Procedură Civilă, a luat procedura din stadiul în care aceasta se afla, iar instanța avea obligația de a efectua ulterior toate actele de procedură din dosar în contradictoriu și cu acesta, hotărârea urmând a-i fi opozabilă.
Deși a fost legal citat în cauză după chemarea sa în judecată și prezent la termenele ce au urmat, drepturile recurentului intervenient asupra imobilului în litigiu nu au fost analizate de instanță prin sentința pronunțată, aceasta omițând practic să se pronunțe cu privire la cererea de chemare în judecată a altei persoane formulată de intervenientul D. G. D. la data de 01.09.2011.
Această modalitate de soluționare a cauzei reprezintă o încălcare a principiului disponibilității care guvernează procesul civil și obligă instanța de judecată, atât la respectarea cadrului procesual stabilit de părți, cât și la soluționarea tuturor cererilor cu care a fost legal învestită.
Prejudiciul astfel creat părților nu poate fi înlăturat de instanța de control judiciar, conform art. 312 Cod Procedură Civilă, decât prin admiterea recursurilor, casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceiași instanță.
Cu ocazia rejudecării cauzei instanța de fond va avea în vedere și celelalte critici formulate de părți prin motivele de recurs, care vizează fondul cauzei și care nu vor mai fi analizate de instanța de recurs față de soluția de casare cu trimitere impusă de considerentele mai sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurentul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, precum și de recurentul-intervenient D. V. M., împotriva sentinței civile nr.1432 din 04.07.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-reclamante D. A.-A., M. A. și cu intimații-intervenienți D. G. D., D. M. N. și D. A. N..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. A. D.
GREFIER
L. C.
Red.I.B.
Tehnored.B.I.
2 ex/30.04.2013
T.B.-Secția a V-a – F.L.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 525/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Expropriere. Decizia nr. 815/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
