Legea 10/2001. Decizia nr. 195/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 195/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-02-2012 în dosarul nr. 195/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA CIVILĂ NR. 195
Ședința publică din 06.02.2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE D. A.
JUDECĂTOR F. P.
JUDECĂTOR C. M. T.
GREFIER L. M. B.
************
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul pârât M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 1325 din 29.06.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă G. K. E..
Cauza are ca obiect – Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilierul juridic M. I., în calitate de reprezentant al recurentului pârât M. București prin Primarul General, în baza delegației de reprezentare atașată la dosar la fila nr. 8, lipsind intimata reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că s-a acordat termen pentru ca reprezentantul recurentului pârât să depună un alt set al motivelor de recurs semnate de către directorul direcției juridice, după care,
Reprezentantul recurentului pârât depune la dosar motivele de recurs în alte două exemplare conținând semnătura directorului direcției juridice și solicită lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a se prezenta apărătorul intimatei reclamante.
La reluarea dosarului la a doua strigare se prezintă avocatul P. C., în calitate de reprezentant al intimatei reclamante G. K. E., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2012 eliberată de Baroul București, atașată la dosar la fila nr. 7, lipsind reprezentantul recurentului pârât.
Se comunică apărătorului intimatei reclamante, prin grija grefierului de ședință, un exemplar de pe motivele de recurs conținând semnătura directorului direcției juridice a unității recurente.
Apărătorul intimatei reclamante învederează instanței că nu mai are cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocatul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, având în vedere că singurele critici formulate de către recurent vizează dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Or, așa cum partea a învederat și în fața instanței de fond, există și un recurs în interesul legii pronunțat prin decizia nr. 20/2007, conform căruia acest termen este un termen de recomandare, nu unul de decădere.
Mai mult, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, partea reclamantă a făcut dovada dreptului de proprietate al autoarei sale.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1325/29.06.2011, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis acțiunea formulată de reclamanta G. K. E., în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General și a obligat pârâtul să restituie reclamantei în natură imobilul apartament nr.55, situat în București, ., sectorul 3 și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin notificarea nr._/04.07.2001 adresată Consiliului Local și nr._/17.08.2001 adresată Primăriei Municipiului București, P. S. a solicitat restituirea imobilului garsonieră nr.55, situat în București, ., ., respectiv 39).
Din adresa nr._/24.05.2011 rezultă că notificarea nu a fost încă soluționată.
Din cele reținute, tribunalul a constatat că notificarea nu a fost soluționată în termenul de 60 zile prevăzut de art.25 alin.1 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată și completată.
Prin Decizia nr.XX pronunțată la data de 19.03.2007 de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și obligatorie pentru instanțe potrivit art.239 alin.3 Cod procedură civilă, s-a statuat că instanțele sunt competente să soluționeze notificarea pe fond în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare de a soluționa notificarea.
Procedând la analizarea cererii de restituire pe fond, tribunalul a reținut:
Pentru a fi persoană îndreptățită la restituire în sensul dispozițiilor Legii nr.10/2001, contestatoarea trebuie să îndeplinească, cumulativ, două condiții: imobilul să facă parte dintre „Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr.139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite” (art.1 alin.(1) din lege); persoana care solicită restituirea să fie persoană fizică, proprietar a imobilului la data preluării în mod abuziv a acestora (art.3 alin.1 lit.(a) din lege) sau moștenitor legal sau testamentar al persoanelor fizice îndreptățite (art.4 alin.2 din lege).
În ceea ce privește imobilul, tribunalul a reținut:
Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/11.10.1947 de Tribunalul I. - Secția notariat, I. Tillman, în calitate de vânzător i-a vândut numitei S. P. garsoniera nr.55, situat la etajul 4 în imobilul din . (filele 40-44).
Din adresa nr.2314/08.10.2008 emisă de Primăria Municipiului București – Administrația Fondului Imobiliar rezultă că apartamentul nr.55, situat la etajul 4 în imobilul din . a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.111/1951, prin Deciziile nr.507/1954 și nr.334/1959 din proprietatea numitei P. S., în prezent imobilul fiind închiriat (fila 46).
Din probele administrate nu rezultă ca pentru imobil să se fi acordat despăgubiri, astfel încât preluarea s-a făcut abuziv, cu încălcarea legislației în vigoare la data preluării, respectiv a dispozițiilor art.481 cod civil care prevede că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa fără o dreaptă și o prealabilă despăgubire, precum și dispozițiile art.8 din Constituția din 1948 care prevede că: „Proprietatea particulară și dreptul de moștenire sunt recunoscute și garantate prin lege”, precum și art.17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului la care România era parte.
În ceea ce privește cea de a doua condiție, tribunalul a reținut:
Prin testament, Sophia P. i-a lăsat nepoatei sale K. E. (Halperin) G. întreaga sa avere (fila 16), testamentul fiind executat, astfel cum rezultă din adeverința de executare a testamentului (fila 17).
Din cele reținute, tribunalul a constatat că este îndeplinită și cea a doua condiție, reclamanta a făcut dovada că este moștenitor al persoanei fizice îndreptățite (art.4 alin.2 din lege).
Din situația de fapt reținută, rezultă fără putință de tăgadă că imobilul a cărui restituire s-a solicitat prin notificare face parte din categoria imobilelor trecute abuziv în proprietatea statului, conform art.1 alin.1 din lege, iar contestatorul are calitatea de persoană îndreptățită la restituire, având calitatea de moștenitor al foștilor proprietari, conform art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 coroborat cu art.7 alin.1 din Legea nr.10/2001 „de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură”, tribunalul reținând din probe că este posibilă restituirea bunului în natură.
Pentru aceste considerente, tribunalul, văzând și dispozițiile art.25 din Legea nr.10/2001 republicată, a admis acțiunea și a obligat pârâtul M. București prin Primarul General să restituie reclamantei în natură imobilul apartament nr.55, situat în București, ., sectorul 3.
Împotriva a declarat recurs recurentul M. București prin Primarul General, criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv termenul prevăzut de art.23 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001 este un termen de recomandare și persoana îndreptățită este obligată să facă dovada existenței unui prejudiciu și intimata nu a făcut dovada dreptului de proprietate și a calității de persoană îndreptățită.
Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat în cauză, Curtea a constatat că recursul este nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă l-a respins pentru următoarele considerente:
Recurentul a invocat ca temei juridic dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, potrivit căruia se poate cere modificarea unei hotărâri când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Pentru a fi incident acest motiv de recurs se cere ca prin hotărârea recurată să se fi produs încălcare expresă și reală a legii, anume soluția pronunțată să fie în contradicție cu legea și înlăturarea unei astfel de contradicții să nu fie cu putință, în raport de fapte, astfel cum acestea au fost stabilite de judecătorii fondului.
În analiza acestui motiv, instanța de recurs nu poate verifica dacă instanțele de fond au făcut o apreciere eronată a probatoriului, adică dacă s-a comis o gravă greșeală de fapt.
Critica recurentului nu a fost reținută de Curte, tribunalul făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art.25 din Legea nr.10/2001.
Procedura soluționării notificărilor este reglementată în mod expres prin Legea nr.10/2001.
Recurentul avea obligația să soluționeze cererea în termen de 60 de zile de la data depunerii actelor doveditoare. Din fila 10 a dosarului de fond rezultă că în urma notificărilor înregistrate la nr.548/2001 și nr.3248/2001 autoarea intimatei a depus acte de proprietate însoțite de situația juridică și acte de stare civilă.
Termenul de 10 zile prevăzut expres pentru îndeplinirea obligației recurentului de a se pronunța asupra cererii de restituire curge de la data la care au fost depuse actele doveditoare.
Dacă recurentul aprecia că sunt necesare mai multe documente putea să o încunoștințeze pe aceasta să completeze probatoriul. Din chiar fila 25 a dosarului de fond rezultă că la 24.05.2011 recurentul recunoștea că notificările făcute în anul 2001 nu au fost soluționate.
Nu poate fi reținută critica recurentului în sensul că natura termenului este de recomandare, dispozițiile imperative ale art.25 din Legea nr.10/2001 fiind reluate și în Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, HG nr.250/2007, modalitatea de răspuns la notificare și termenul în care trebuie să se răspundă fiind imperative.
Lipsa răspunsului la notificare a afectat interesele autoarei intimatei și a lipsit-o de posibilitatea de a-și apăra drepturile recunoscute de lege.
Intimata a făcut dovada dreptului de proprietate al autoarei sale care a dobândit imobilul în litigiu, respectiv garsoniera nr.55 situată la etajul 4 din imobilul din ., titlul de proprietate fiind depus la filele 40 – 44 din dosarul de fond.
În prezent imobilul este închiriat, așa cum rezultă din fila 46 din dosarul de fond.
Pentru imobilul în litigiu nu s-au acordat despăgubiri, fiind trecut în proprietatea statului prin Decizia nr.507/1954 în baza Decretului nr.111/1951.
De asemenea, la dosar au fost depuse acte din care rezultă că proprietara apartamentului în litigiu S. P., prin testamentul întocmit la 30.11.2008 a lăsat întreaga sa avere nepoatei sale K. E. (Halperin) G. și din Ordonanța pentru îndeplinirea moștenirii rezultă că în urma decesului acesteia la 06.04.2009 a fost executat testamentul – fila 15 din dosarul de fond.
Față de dovezile depuse la dosar intimata a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art.1 alin.1, art.3 alin.1 lit.a și art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001, făcând dovada că imobilul este preluat abuziv și intră în sfera de incidență a Legii nr.10/2001, respectiv că autoarea intimatei S. P. are calitatea de persoană îndreptățită, respectiv intimata de moștenitoare a ei.
Față de aceste considerente, Curtea nu a putut reține criticile formulate și recursul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul – pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.1325/29.06.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata – reclamantă G. K. E..
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.02.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. F. P. C. M. T.
GREFIER
L. M. B.
Red.D.A.
Tehdact.R.L.
2 ex./22.02.2012
TB-S.4 – E.R.
| ← Strămutare. Decizia nr. 11/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 335/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
