Revendicare imobiliară. Decizia nr. 333/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 333/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-10-2012 în dosarul nr. 333/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA CIVILĂ NR. 333-A
Ședința publică de la 01.10.09.2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea în rejudecare a apelului declarat de apelanții reclamanți, I. E., I. V., V. N., T. E., T. D., M. E., V. I., T. C. Nely (Fostă G.), D. J. R., I. C., I. M., I. A., I. M. G., D. E., M. – B. M., C. I. și I. C., M. E., M. C. D., împotriva sentinței civile nr. 1664 din data de 13.12.2007 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă în dosarul nr._/3/2006, în contradictoriu cu intimații – pârâți S.C. L. F. Militari SA și P. C. Chiajna.
Cauza are ca obiect – revendicare imobiliară.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 17.09.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată,care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 24.09.2012, 01.10.2012,când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4957/30.11.1998 pronunțată în dosarul nr. 2439/1998 Judecătoria B. a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea formulată de reclamanta SCLF Militari în contradictoriu cu pârâtele P. B., P. Gruiu și Prefectura I., pentru autoritate de lucru judecat și a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenineții V. N., T. E., T. D., M. E., V. I., G. I., M. I.; M. E., I. G. G., I. M. Ghoerghe, D. E. și M. I. împotriva pârâtei P. comunei Chiajna, ca netimbrate.
La fila 58 din dosarul nr. 2439/1998 se regăsește cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții V. N., T. E., T. D., M. E., V. I., G. I., M. I.; M. E., I. G. G., I. M. Ghoerghe, D. E. și M. I. în contradictoriu cu pârâtele P. comunei Chiajna și SCLF Militari, prin care solicitau să se constate că sunt proprietarii suprafeței de 21.924 m.p. situată în . și să fie obligată pârâta P. comunei Chiajna să lase în liberă posesie și folosință terenul.
În motivare a cererii de intervenție, s-a arătat că sunt moștenitorii numiților M. I. zis I. și P. I. zis V., că autorii lor au avut în proprietate suprafața de teren de 21.924 m.p. pe care se afla o moară și anexele ei conform procesului-verbal nr. 1347/26.07.1948 de luare în primire. În anul 1948 prin actul nr. 1347 în mod abuziv terenul compus din teren și construcție, inclusiv anexele, a fost preluat.
În drept, cererea de intervenție a fost întemeiată pe prevederile art. 480 Cod civil, art. 1075 cod civil și următoarele, art. 111 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel intervenienții, fiind format dosarul nr. 1148/ 1999 pe rolul Tribunalului București, Secția a IV-a Civilă.
La fila 101 din dosarul de fond se regăsește cererea formulată de numita C. I. prin care solicită "să fie înscrisă în rândul intervenienților" din dosarul nr. 2439/1998, cu motivarea că face parte dintre moștenitorii numitului M. I. zis I..
Prin încheierea din data de 04.11.1999 instanța a admis în principiu cererea de intervenție formulată de C. I. - fila 103 dosar 1148/1999.
La fila 151 din dosarul de fond se regăsește cererea de intervenție în interes propriu formulată de numitul I. V., prin care arată că are calitatea de moștenitor al defuncților M. I. - I. și P. I. V., ca fiu al lui D. I. (decedat) și E. I. (soția supraviețuitoare, parte în proces).
La termenul din data de 03.06.1999 instanța de apel a încuviințat pentru apelanți efectuarea unui raport de expertiză topografică, fiind depus la dosar raportul de expertiză judiciară întocmit de expert T. V. (filele 132-134), prin care expertul a arătat, pe baza studierii planului cadastral și a constatărilor efectuate pe teren, că terenul este ocupat de ILF Militari, fiind folosit ca depozit de ambalaje, majoritatea clădirilor fiind demolate, rămânând doar fundațiile.
Prin decizia civilă nr.1705A/11.05.2000 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul, a desființat sentința civilă nr.4937/30.11.1998 a Judecătoriei B. și a trimis cauza spre competentă soluționare în fond, la Tribunalul București.
Cauza a fost înregistrată pentru soluționare în primă instanță pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr. 6243/2000.
La fila 76 din dosarul de fond intervenienții au depus o cerere precizatoare a cererii de intervenție, prin care au arătat că înțeleg să se judece în contradictoriu cu P. Chiajna, solicitând obligarea acesteia să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 21.924 mp situat în ..
Ca titluri de proprietate ale autorilor M. I. zis I. și P. I. zis V., intervenienții au enumerat următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare nr._/1909, contract de vânzare-cumpărare nr._/1909, contract de vânzare-cumpărare nr.187/12.04.1912, act de vânzare-cumpărare nr._/1924, act de vânzare-cumpărare nr._/16.04.1912, act de notorietate din data de 01.12.1924.
Prin sentința civilă nr.1752/22.11.2001 pronunțată în dosarul nr. 6243/2000 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a disjuns cererile de intervenție de acțiunea introductivă, a respins acțiunea formulată de reclamanta . Militari SA, în contradictoriu cu pârâtele P. comunei B., P. comunei Gruiu, P. comunei Chiajna, P. comunei Chitila și Prefectura Județului I., ca inadmisibilă.
În urma disjungerii a fost format la data de 20. 01.2003 dosarul nr. 395/2003 pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă.
La termenul din data de 21.02.2003 intervenienții au precizat cererea în sensul că înțeleg să se judece în contradictoriu cu pârâtele . Militari SA și cu P. comunei Chiajna.
Intervenienții au depus la dosar copii de pe actele de proprietate - filele 117 -132 dosar.
Pârâta . Militari SA a depus la dosar înscrisurile pe care își întemeiază apărările, respectiv Protocolul încheiat la 09.08.1983 între ICRA București și Întreprinderea de L. F. Militari, procesul-verbal din 10.08.1983 încheiat la 09.08.1983 între ICRA București și Întreprinderea de L. F. Militari prin care se individualizează clădirile și mijloacele fixe preluate de către ILF Militari, Ordinul nr. 11 T /18.02.1984 emis în temeiul Decretul nr. 409/1955, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . 07 nr.14.03.2000 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației asupra suprafeței de 21.924 mp aferentă depozitului de ambalaje Chiajna, împreună cu documentația întocmită conform HG nr.834/1991, documentația întocmită privind atribuirea numărului cadastral pentru terenul în suprafață de 21.924 mp - filele 135-223 din dosar.
La termenul din data de 19.12.2003 instanța a încuviințat reclamanților efectuarea unei expertize tehnice topografice, fiind depus la dosar raportul de expertiză nr. 4614/2004 întocmit de expert Tanvuia I. și completare la raport - filele 253-261 din dosar.
Acest raport de expertiză a fost anulat de instanță prin încheierea din data de 06.10.2005 (dosar nr. 395/2000, vol. II, fila 81), pentru considerentele arătate în încheiere.
La același termen reclamanții au înfățișat instanței de judecată originalele a patru acte de proprietate, conform încheierii de ședință, fila 80 dosar, vol. II, respectiv: act de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2916/13.03.1910 de Tribunalul I., Secția notariat; contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/19.12.1909 de Tribunalul I., Secția Notariat; contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/ 19.12.1909 de Tribunalul I., Secția Notariat și act de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/1924 de Tribunalul I., Secția Notariat.
La același termen instanța a respins ca nefondate excepția de insuficientă timbrare a cererii și a nulității acțiunii și a dispus unirea cu fondul a excepției lipsei calității procesuale active invocată de pârâta . Militari SA cu fondul.
La termenul de dezbateri pe fond din data de 29.11.2007 pârâta . Militari SA a arătat că renunță la susținerea acestei excepții.
La termenul din data de 21.06.2006 a fost depus la dosar raportul de expertiză refăcut nr. 604/2006 întocmit de expert Tanvuia I. - filele 107-149 dosar nr. 395/2003, vol.II.
Prin încheierea din data de 09.02.2006 pronunțată în dosarul nr. 395/2003 (nr. unic_ ) Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea către Judecătoria B. spre soluționare.
Cauza a fost înregistrată la data de 27.05.2006 pe rolul Judecătoriei B. sub nr. 2270/2006.
Prin sentința civilă din data de 20.04.2006 Judecătoria B. a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. și a declinat soluționarea cauzei către Tribunalul București. Constatând conflict negativ de competență, Judecătoria B. a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului.
Prin sentința civilă nr. 8/13.07.2006 pronunțată în dosarul nr._ Curtea de Apel București a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
În considerentele regulatorului de competență s-a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 17 Cod procedură civilă care reglementează prorogarea legală de competență, așa încât instanța sesizată cu soluționarea cererii de chemare în judecată soluționează și cererile cu caracter incidental cum este cererea de intervenție.
În urma regulatorului de competență cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a Ill-a Civilă, sub nr._/3/2006 la data de 29.09.2006.
Prin încheierea din data de 09.11.2006 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Secției a IV-a Civilă pentru competentă soluționare.
La data de 21.12.2006 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, care prin încheierea din data de 01.02.207 a înaintat cauza spre soluționare Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, dosar nr._/3/2006.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Secției a III-a Civile a Tribunalului București la data de 02.03.2007.
La termenul din data de 12.04.2007 instanța a admis excepția nulității raportului de expertiză nr. 604/2006 invocată de pârâta . Militari SA, pentru motivele arătate în încheiere și a dispus refacerea raportului de expertiză.
A fost depus la dosar raportul de expertiză nr.6135/30.08.2007 întocmit de expert Proscan D., filele 96-112 din dosar și răspunsul expertului la obiecțiunile formulate de pârâta . Militari SA.
La termenul din data de 01.11.2007 instanța a respins cererea pârâtei . Militari SA de refacere a raportului de expertiză nr.6135/2007, pentru considerentele arătate în încheiere.
La același termen reclamanții au înfățișat instanței originalul actului de proprietate autentificat sub nr. 187/1912, iar la termenul din data de 29.11.2007, al actului datat 01.12.1924.
Prin sentința civilă nr.1664/13.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă s-a respins acțiunea formulată de reclamanții V. N., T. E., M. E., V. I., G. J., M. V., I. C., I. M., I. A., I. G., D. E., M. B. M., C. I., I. E., I. V., I. C., ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că, din perspectiva art.480 Cod civil și a faptului că într-o acțiune în revendicare calitatea de reclamant trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului de proprietate, instanța reținând că reclamanții, ca moștenitori ai foștilor proprietari M. I. și P. I. V., nu mai au un drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 5.000 mp, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în baza Legii nr.15/1990.
Referitor la restul suprafeței de teren revendicate, cu privire la care reclamanții arată că se află în proprietatea pârâtei P. comunei Chiajna, instanța a respins acțiunea pe considerentul că, pentru suprafața de teren aflată în administrarea sa, pârâta a dispus restituirea în natură conform Decretului nr.8/2003, teren asupra căruia au fost puși în posesie conform procesului – verbal nr.3419/22.07.2002.
Împotriva deciziei civile de mai sus au formulat apel apelanții – reclamanți, criticând decizia civilă recurată în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă și arătând că instanța nu merge până la capăt cu comparare titlurilor, nefăcând nici un fel de analiză a titlurilor de proprietate dovedite.
- instanța de fond trebuia să rețină ca probă concludentă ultimul raport de expertiză întrucât a fost acceptat de toate părțile;
- instanța de fond a reținut în mod greșit că suprafața de 5.000 mp din totalul terenului revendicat a intrat în patrimoniul societății comerciale Moara I..
Prin decizia civilă nr.422/A/29.05.2008, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins ca nefondat apelul formulat de apelanții – reclamanți I. E., I. V., V. N., T. E., T. D., M. E., V. I., G. J., M. V., I. C., I. M., I. A., I. M.G., D. E., M. B. M., C. I. și I. C., împotriva sentinței civile nr.1664/13.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele:
Astfel, prin promovarea prezentei acțiuni reclamanții, în calitate de moștenitori ai foștilor proprietari M. I. zis I. și P. I. zis V., urmăresc ca prin intermediul comparării titlurilor de proprietate produse de părți, să se dea preferință titlului autorilor lor față de cel al pârâtelor, și obligarea pârâtelor să le lase terenul în suprafață de 21.924 mp în deplină proprietate și liniștită posesie.
În primul rând, instanța a reținut că o suprafață de 5000 mp din totalul terenului deținut în proprietate de autorii reclamanților a constituit aport în natură pentru constituirea unei societăți în nume colectiv de către cei doi asociați - M. I. zis I. și P. I. zis V., conform contractului de societate în nume colectiv autentificat sub nr. 9611/1924 de Tribunalul I., Secția Notariat.
Din examinarea clauzelor acestui contract, s-a reținut că el cuprinde cele 3 elemente specifice oricărui contract de societate care stă la baza constituirii unei societăți comerciale: aporturile asociaților (pct. 4.a și pct. 5 din contract); intenția de a exercita în comun o activitate comercială (pct. 1 și 6) și împărțirea beneficilor (pct. 15 și 16).
Potrivit pct. 5 din contractul de societate, cei doi asociați au decis să aducă fiecare aporturi în natură, constând în transmiterea către societate a dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafață de 5000 mp, dobândit de aceștia cu contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr._/1909, nr._/1909 și nr. 2916/1910, situat în ..
Având în vedere convenția celor doi asociați de a transfera dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren, instanța a constatat că terenul în suprafață de 5000 mp situat în ., ce a fost dobândit de autorii reclamanților potrivit celor 3 contracte de vânzare-cumpărare enumerate mai sus, acte pe care reclamanții își întemeiază cererea în revendicare, a intrat în patrimoniul societății comerciale MOARA I. I. și V., asociații M. I. zis I. și P. I. zis V. nemaiavând vreun drept de proprietate asupra lui.
Din convenția părților, așa cum a fost materializată la pct. 17, 18 și 19 din contractul de societate, instanța a mai reținut că, în caz de încetare a societății dintr-o cauză legală sau contractuaIă, asociatul nu are dreptul la restituirea bunului, ci la valoarea lui, împărțită în părți sociale. De asemenea, în cazul decesului unuia dintre asociați, asociații au stabilit că societatea plătește partea ce i se cuvine acestuia către moștenitori (pct. 17 din contract).
Pentru aceste considerente, constatând din convenția celor doi asociați M. I. zis I. și P. I. zis V., autorii reclamanților, dedusă din contractul de societate în nume colectiv autentificat sub nr. 9611/1924 de Grefa Tribunalului I., că aceștia au decis transferul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 5000 mp către societatea nou constituită, teren aflat în prezent în posesia pârâtei . SA, conform concluziilor raportului de expertiză nr. 6135/2007 și a răspunsului la obiecțiuni, că nu este îndeplinită cerința esențială pentru admiterea unei acțiuni în revendicare, ca reclamantul, care solicită recunoașterea dreptului său de proprietate și obligarea celui care îl deține fără drept de a i-l restitui, să dovedească calitatea de titular actual al dreptului de proprietate, s-a constatat că, în privința acestei suprafețe de teren, cererea de revendicare este neîntemeiată.
La acest punct, se mai are în vedere și cele reținute în literatura juridică, în sensul că, în cazul când aportul în natură are ca obiect un bun imobil sau un bun mobil corporal, raporturile dintre asociat și societate sunt raporturi juridice asemănătoare celor dintre vânzător și cumpărător.
Cu privire la restul suprafeței de teren revendicate de moștenitorii foștilor proprietari M. I. zis I. și P. I. zis V., s-a constatat, de asemenea, că cererea de revendicare este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Suprafața de teren revendicată de reclamanți, de 1700 mp, ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 187/12.04.1912 de Tribunalul I., Secția Notariat, a fost amplasată de expertul topograf în altă localitate (satul Giulești), nefiind în posesia nici unuia dintre pârâți, astfel încât acțiunea în revendicare a acestei porțiuni de teren este evident nefondată.
Cu privire la suprafața de teren revendicată de reclamanți, de 5000 mp, ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/16.12.1924 de Tribunalul I., Secția Notariat, prin expertiza topografică efectuată în cauză s-a concluzionat că o suprafață de 3333 mp din totalul suprafeței de_ se află în posesia pârâtei . SA și se găsesc în perimetrul terenul deținut de pârâtă în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate depus la dosar și avut în vedere de expert la pronunțarea concluziilor tehnice.
Pentru a proceda la compararea titlurilor de proprietate exhibate de părți, s-a făcut o analiza prioritară a valabilității titlului statului.
Pentru acest demers, instanța a reținut că, potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ - teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului "în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției și a tratatelor internaționale la care România era parte".
Art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 prevede că, dacă bunul a fost preluat fără un titlu valabil de către stat, fostul proprietar care a pierdut posesia poate să-I revendice, iar alin. 3 a recunoscut competența instanțelor de a verifica valabilitatea titlului.
În speța de față, reclamanții solicită să se constate că terenul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu, susținând că terenul împreună cu moara au fost preluate de stat în data de 26 iunie 1948, conform procesului-verbal nr. 1347/26.06.1948.
Din actele aflate la dosar s-a reținut din adresa nr.6412/18.07.2002 că P. C. Chiajna a certificat faptul că moara ce a fost situată în . naționalizată; că Ministerul Agriculturii Alimentației și Pădurilor a comunicat reclamantului V. N. adresa nr._/29.11.2002 din care rezultă că nu deține date cu privire la procedura de naționalizare a imobilului în litigiu și că reclamanții au depus la dosar procesul-verbal nr.1347/26.06.1948.
Din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză instanța reține că Moara I., împreună cu utilajele, construcțiile și terenul aferent, a fost naționalizată, situație care rezultă din procesul-verbal nr. 1347/26.06.1948.
Actul normativ cu incidență asupra naționalizării este Legea nr. 119 din 11 iunie 1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, neabrogat în prezent.
Din dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 rezultă că statul are titlul valabil dacă naționalizarea în baza Legii nr. 119/1948 s-a făcut cu respectarea acestei legi, și nu are titlu valabil dacă nu s-au respectat dispozițiile acestei legi; fiind instituită prezumția potrivit căreia preluările de imobile efectuate în baza Legii nr. 119/1948 au fost făcute cu titlu valabil.
Probele administrate de reclamanți nu au fost în măsură să înlăture această prezumție legală relativă, motiv pentru care instanța va aplica prezumția că bunul a intrat în domeniul public sau privat al statului în mod abuziv, cu titlu, conform art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001.
Comparând cele două titluri opuse de reclamanți, în calitate de moștenitori ai defuncților M. I. zis I. și P. I. zis V. și de pârâta . SA, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 644 și 645 Cod civil, legea este unul dintre modurile originale de dobândire a proprietății.
Din titlul de proprietate exhibat de pârâta . SA, rezultă că terenul în suprafață de 21.924 mp revendicat de reclamanți este proprietatea pârâtei, în baza Legii nr. 15/1990, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr. 1964 din 14.03.2000.
Regimul juridic al bunurilor din patrimoniul societăților comerciale este guvernat de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, potrivit cărora aceste bunuri sunt proprietatea societății comerciale în al cărui patrimoniu se află.
Prin adoptarea Legii nr. 15/1990 fostele unități economice de stat s-au reorganizat ca regii autonome sau societăți comerciale. Potrivit art. 20 alin. 2 din acest act normativ, imobilul în litigiu a intrat în patrimoniul societății comerciale L. F. Militari SA, prin efectul legii:
Instanța nu a fost investită să analizeze și legalitatea procedurii reglementate de acest act normativ pentru constituirea dreptului de proprietate, astfel încât va reține că terenul în litigiu, menționat în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, a intrat în patrimoniul pârâtei . SA, cu respectarea prevederilor Legii nr. 15/1990.
Instanța a mai avut în vedere faptul că, deși dreptul de proprietate este perpetuu, el se poate transmite în modurile prevăzute de art. 644, 645 Cod civil, continuând să existe în patrimoniul celui ce îl dobândește.
Cum acest act normativ (Legea nr. 15/1990) reprezintă o formă de dobândire a dreptului de proprietate reglementată de art. 645 Cod civil, rezultă că dreptul de proprietate al reclamanților a ieșit din patrimoniul lor la data intrării acestuia în patrimoniul pârâtei . Militari SA.
Prin urmare, din perspectiva art. 480 Cod civil și a faptului că într-o acțiune în revendicare calitatea de reclamant trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului de proprietate, instanța reține că reclamanții, ca moștenitori ai foștilor proprietari M. I. și P. I. V., nu mai au un drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 5000 mp (conform actului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr._/15.12.1924), din măsurători 3333 m.p. (conform expertizei tehnice topografice), pe care expertiza l-a plasat în posesia pârâtei . SA, în prezent în proprietatea acesteia, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în baza Legii nr. 15/1990.
Analizând cererea de revendicare a terenului în suprafață totală de 11.276 mp aflat în posesia pârâtei . SA și în lumina art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 CEDO, ce instituie un control internațional al modului în care autoritățile naționale ale statelor semnatare ale Convenției asigură respectarea exercițiului dreptului de proprietate, s-a reținut că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, reclamanții nu au un "bun", în condițiile în care printr-o hotărâre judecătorească a instanțelor interne nu s-a statuat asupra intrării nevalabile a bunului în patrimoniul statului. La fel, în cauza A. C. împotriva României nr. 1133/2004 din 11.06.2002, Curtea a constatat că "nu este garantată de Convenție speranța redobândirii unui drept de proprietate care nu a mai fost exercitat de multă vreme".
Cu privire la restul suprafeței de teren revendicate, cu privire la care reclamanții afirmă că se află în proprietatea pârâtei P. comunei Chiajna, (în cadrul dezbaterilor asupra fondului, reclamanții I. E. și I. V., prin avocat, au precizat suprafața de 1700 m.p.), instanța a respins acțiunea în revendicare, pe considerentul că, pentru suprafața de teren aflată în administrarea sa, pârâta a dispus restituirea în natură conform Dispoziției nr. 8/24.01.2003, ca urmare a notificărilor nr. 352/2001 înregistrată sub nr. 6412/2001 și nr. 469/2001 înregistrată sub nr. 6917/2001, prin care moștenitorii defuncților M. I. (zis I.) și P. I. V. (zis V.) au solicitat restituirea în natură a imobilului și construcțiilor aferente situate în .. 3, ., teren asupra căruia au fost puși în posesie conform procesului-verbal nr.3419/22.07.2002 întocmit de Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001 din cadrul Primăriei comunei Chiajna, semnat din partea foștilor proprietari de reclamanții V. N. și I. G..
Pentru toate aceste considerente, Curtea în baza art.296 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat apelul.
Împotriva deciziei instanței de apel au formulat recurs reclamanții prin două căi de atac, criticând-o din perspectiva dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, astfel:
Atât instanța de apel, cât și prima instanța au nesocotit flagrant atât dispozițiile legale invocate, cit și probele aflate la dosarul cauzei (trei rapoarte de expertiza care, toate, dovedeau temeinicia și legalitatea acțiunii apelanți - reclamanți).
Referitor la terenul în suprafața de 5.000 m.p. pe care autorii recurenților l-ar fi aportat la societatea comercială «Moara I. I. și V.» s-a apreciat că instanța a aplicat greșit legea, în speță dispozițiile Codului comercial și prevederile contractului de societate în nume colectiv respectiv durata societății de 10 ani, până în data de 15.05.1934, după aceasta data, efectuându-se lichidarea (art. 199 și urm. Codul comercial din 1906) bunurile urmând sa revină în patrimoniul asociaților, în plus, prin procesul - verbal de predare preluare din 26.06.1948, autorii sunt trecuți drept coproprietari ai bunurilor preluate abuziv.
Dacă nu era lămurită cu privire la calitatea de titulari ai dreptului de proprietate a autorilor lor, instanța - în virtutea rolului activ (art.126 Cod de procedură civilă) - putea să administreze probe suplimentare, în vederea aflării adevărului (aceasta deoarece, în realitate, instanța, potrivit acestei motivări, nu trebuia să respingă cererea ca neîntemeiată, ci ca formulată de o persoană fără calitate procesul activă).
Pe cale de consecință, având în vedere că nu s-a făcut dovada prelungirii societății în nume colectiv, precum și faptul că din adresele emise de Ministerul Agriculturii și Alimentației, Arhivele Naționale etc. nu rezulta că s-ar fi naționalizat «Moara I. Tonescu și V.», s-a apreciat că cererea este întemeiată, impunându-se a fi admisă.
Cu privite la suprafața de teren de 5.000 m.p. ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpătare autentificat sub nr._/16.12.1924 de Tribunalul I. - Secția Notariat, s-a constatat că intimata . SA deține o suprafață de 3.333 m.p. în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
În mod eronat și fără nici un fel de justificare, instanța a reținut faptul ca procesul - verbal nr. 1347/26.06.1948, ce reprezintă actul de preluate al statului, a fost întocmit în baza Legii nr. 119/1948.
Referitor la preluarea cu titlu valabil sau nevalabil de către statul român în baza Legii nr. 119/1948 trebuia să se facă dovada că imobilul în cauză se încadra în sfera imobilelor ce făceau obiectul Legii nr. 119/1948 pentru a se putea considera că a fost preluat de stat cu titlu.
Intimata - pârâta . SA nu a dobândit ope legis (adică în baza Legii nr.15/1990) dreptul de proprietate, ci în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr.1964 din 14.03.2000.
Acesta este titlul de proprietate pe care pârâta îl opune recurenților în acțiunea în revendicare, certificat de atestare față de care, se invocă excepția de nelegalitate, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că a fost emis cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.15/1990, HG nr.834/1991, legislației privatizării (Legea nr.99/1999 etc.), față de împrejurarea că această «trecere» s-a făcut în timpul soluționării acțiunii de revendicare formulate în anul 1998.
Tot prin motivele de recurs se învederează că instanța de apel nu a analizat motivele de apel invocate.
Excepția de nelegalitate invocată prin motivele de recurs a fost soluționată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, prin respingerea acesteia ca inadmisibilă, prin sentința civilă nr.987/24.02.2010.
Prin decizia civilă nr.1590/22.02.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins excepția nulității recursurilor, a admis recursurile declarate de reclamanți împotriva deciziei civile nr.422 A/29.05.2008 a Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor de drept invocate, a constatat caracterul fondat al recursurilor pentru următoarele motive:
Nulitatea cererii de recurs prevăzută de art.3021 alin.1 lit.c Cod procedură civilă este acoperită dacă dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304.
În cauza de față, în ambele recursuri sunt invocate motivele prevăzute de pct.9 al art.304 Cod procedură civilă, așa încât, chiar dacă numai unele dintre criticile formulate pot fi încadrate în acest motiv de nelegalitate, excepția nulității recursului este nefondată.
Dispozițiile art.261 pct.5 Cod procedură civilă privind obligația instanței de judecată de a arăta, în cadrul hotărârii, motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților, nerespectarea acestora ducând la nulitatea hotărârii conform art.105 alin.2 Cod procedură civilă, dispoziții aplicarea și în apel conform art.298 Cod procedură civilă.
Din expunerea integrală a motivării hotărârilor adoptate de cele două instanțe de fond, rezultă că instanța de apel a reiterat congruent motivare a primei instanțe și argumentele în baza cărora aceasta și-a întemeiat soluția.
Această abordare, nu putea să o scutească de obligația de a examina concret criticile invocate în apel.
Instanța de apel a omis să răspundă în concret motivelor de nelegalitate și netemeinicie invocate, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art.304 pct.5 Cod procedură civilă.
Nulitatea prevăzută de art.304 pct.5 Cod procedură civilă nu poate fi acoperită câtă vreme decizia pronunțată în apel nu cuprinde niciun argument propriu specific căii devolutive de atac, reprezentând, așa cum s-a arătat, doar "lipirea" motivării primei instanțe, deciziei din apel.
Înalta Curte, pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.3 Cod procedură civilă, a admis recursurile și a trimis cauza spre rejudecare a apelurilor aceleiași instanțe.
În rejudecarea apelului, verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în raport de criticile formulate, Curtea a constatat că apelul este nefondat și, în baza art. 296 Cod de procedură civilă, l-a respins pentru următoarele considerente:
Curtea nu a reținut criticile apelanților deoarece dispozițiile art. 480 Cod civil au fost aplicate corect de instanța fondului, dispozițiile fiind coroborate cu decizia în interesul legii nr. 33/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în care a fost analizată admisibilitatea acțiunilor în revendicare întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, formulate după . Legii nr. 10/2001. Or, în prezenta cauză, prin cererea precizatoare a cererii de intervenție apelanții au arătat că solicită obligarea Primăriei Chiajna și a intimatei să le lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 21.924 mp, situat în comuna Chiajna, ..
În decizia menționată s-a stabilit că, în virtutea principiului specialia generalibus derogant, concursul dintre legea generală și legea specială se rezolvă în favoarea legii speciale, chiar dacă acest fapt nu este prevăzut expres în legea specială și că, în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta din urmă are prioritate.
În ceea ce privește jurisprudența C.E.D.O., trebuie subliniat că statele semnatare ale Convenției au plenitudinea în adoptarea măsurilor legislative pe care le găsesc de cuviință pentru restituirea proprietăților preluate de stat. Odată ce a fost adoptată o soluție de către stat, ea trebuie implementată cu claritate și coerență pentru a se evita, pe cât posibil, insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții.
Este adevărat că, prin apelul declarat, apelanții fac trimiteri la jurisprudența C.E.D.O., dar aceștia nu au avut în vedere cauza M. A. ș.a. împotriva României când, în definirea noțiunii de bun actual și valoare patrimonială, s-a statuat că existența unui bun actual în patrimoniul unei persoane este în afara oricărui dubiu dacă, printr-o hotărâre definitivă și executorie instanțele au recunoscut acesteia calitatea de proprietar și dacă în dispozitivul hotărârii ele au dispus în mod expres restituirea bunului.
În prezenta cauză, apelanții nu au făcut dovada existenței unui „bun actual” în sensul dispozițiilor invocate și, deși acțiunea în revendicare promovată după . Legii nr. 10/2001 este admisibilă în garantarea principiului liberului acces la justiție, pentru recunoașterea și valorificarea pretinsului drept de proprietate, ea trebuie analizată pe fond și din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 10/2001 ca lege specială derogatorie sub anumite aspecte, în ceea ce privește criteriile de comparație a titlurilor aflate în conflict, de la dreptul comun.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că exigențele art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 și principiul securității raporturilor juridice trebuie respectate atât în cazul fostului proprietar, cât și în cel al cumpărătorului de bună credință și că prin restituirea bunurilor preluate de către stat trebuie să fie evitată insecuritatea raporturilor juridice.
În cadrul acțiunii în revendicare deduse judecății toate părțile au exhibat câte un titlu: apelanții au invocat titlul autorilor lor, în raport de care nu dețin o hotărâre de revendicare în contradictoriu cu intimata, iar intimata – certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr.1964/14.03.2000.
Din titlul de proprietate exhibat de intimata . SA rezultă că terenul în suprafață de 21.924 mp, revendicat de apelanți, este proprietatea pârâtei, care a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.15/1990. Potrivit art.644 – 645 Cod civil, legea este unul din modurile originale de dobândire a proprietății, și cum acest certificat nu a fost contestat, terenul în litigiu menționat în certificatul de atestare a dreptului de proprietate al intimatei a intrat în patrimoniul acesteia cu respectarea prevederilor Legii nr.15/1990.
În favoarea intimatei se poate reține și împrejurarea că este posesoarea terenului în litigiu pe care îl folosește cu bună credință, astfel că se poate concluziona că titlul de care se prevalează aceasta este mai caracterizat.
Față de aceste considerente, Curtea, în rejudecarea apelului, cu respectarea dispozițiilor art.315 Cod de procedură civilă, a respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În rejudecare apelului:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanții – reclamanți I. E., I. V., cu domiciliul ales la mandatar I. L., în București, ., ., ., V. N., domiciliat în Chiajna, ..45, județul I., T. E., domiciliat în comuna Mogoșoaia, ., județ I., T. D., domiciliat în București, ..34, ..C, ., sector 6, M. E., domiciliată în Chiajna, ..31, județ I., V. I., domiciliat în ., . nr.98, județ I., T. C. NELY (fostă G.), moștenitoare a apelantei – reclamante G. J., domiciliată în București, ., ., D. J. R., moștenitor al apelantului – reclamant M. V., domiciliată în Chiajna, sat Chiajna, ..161, județ I., I. C., domiciliat în București, ., ., ., I. M., I. A., domiciliate în București, ..2, ., ., I. M.G., domiciliat în ., ..43, județ I., D. E., domiciliată în București, ..11 A, ., M. B. M., domiciliată în București, ., ..B, ., sector 3, C. I., domiciliată în București, .-55, ., . și I. C., domiciliat în București, ., ., parter, sector 6, M. E., moștenitoarea apelantului – reclamant M. V., domiciliată în București, ., ., ., sector 6 și M. C. D., moștenitor al apelantului – reclamant M. V., domiciliat în București, Calea 13 Septembrie nr.104, ., ., sector 5, împotriva sentinței civile nr.1664/13.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele – pârâte . SA, cu sediul în București, ..15, sector 6 și P. C. CHIAJNA, cu sediul în comuna Chiajna, ., județul I..
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.10.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. A. F. P.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehdact.R.L.
21 ex./03.10.2012
TB-S.3 – S.M.C.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 335/2012. Curtea de Apel... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 612/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
