Legea 10/2001. Decizia nr. 690/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 690/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 690/2013
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ,
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.690R
Ședința publică de la 21.03.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - S. T.
JUDECĂTOR - M. D. O.
JUDECĂTOR - C. B. TRĂMÂNDAN
GREFIER - E. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă P. N. împotriva sentinței civile nr.1762/28.09.2012, pronunțate de Tribunalul București-Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 21.03.2013, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin sentința civilă recurată, TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. N., cu domiciliul ales în București, .. 9, etaj 5, ., în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul general, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291-203, sector 6.
A arătat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.04.2012, sub nr._, reclamanta P. N. a chemat în judecată pârâtul M. BUCUREȘTI, prin PRIMAR, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la restituirea în natură pentru o cotă de 1/2 din imobilul situat în București, Calea V. nr. 112, Prăvălia nr. 2, sector 1; să se dispună restituirea în natură a cotei de 1/2 din imobilul situat în București, .. 112, Prăvălia nr. 2, sector 1, fără cheltuieli de judecată.
In fapt, a arătat că imobilul a aparținut autorului lor, Râul Wilhelm S., care l-a dobândit împreună cu G. L. S. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul I. - Secția notariat sub nr._/1939. O dată cu apariția Decretului nr. 92/1950, imobilul a fost trecut în proprietatea Statului, regăsindu-se la poziția 7401 din tabelul Anexă la Decretul 92/1950.
In temeiul Legii 10/2001, a formulat notificarea nr. J 521/2001, ce formează obiectul dosarului nr._/2001 și notificarea nr. 6421/2001, ce formează obiectul dosarului nr._/2001, notificări ce nu a fost soluționate pană la acest moment.
Având în vedere faptul că, până în prezent, pârâtul nu a înțeles să soluționeze notificările formulate, s-a solicitat instanței, pe această cale, să procedeze la soluționarea notificărilor pe fond, astfel încât să pronunțe o hotărâre prin care să se constate calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la restituirea în natură pentru o cotă de 1/2 din imobilul situat în București, Calea V. nr. 112, Prăvălia nr. 2, sector 1 și să se dispună restituirea în natură a cotei din imobilul situat în București, .. 112, Prăvălia nr. 2, sector 1.
Potrivit art. 25 al. 1 Legea 10/2001 „în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.”
Aceeași obligație îi revenea pârâtului și în ipoteza reglementată prin art. 24 al. 1 Legea 10/2001, în cazul în care restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, situație în care persoanei îndreptățite trebuie să i se facă o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
Dispozițiile Legii 10/2001 privind modalitatea de răspuns la notificare, cât și termenul în care trebuie să se răspundă, sunt imperative și nu au caracter de recomandare, pentru că altă calificare ar deturna finalitatea urmărită de legiuitor, astfel încât pârâtul a adoptat o conduită culpabilă.
S-a mai învederat că dreptul de proprietate este reglementat ca drept fundamental atât de Constituția României, cât și de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România, care stabilește: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale al dreptului internațional”, iar măsura răspunde criteriului proporționalității.
De asemenea, prin Decizia Civilă nr. 446A/22.10.2001, pronunțată în Dosarul nr. 3347/2001, a fost admisă în parte acțiunea formulată de succesoarea lui G. L. S., Maltezeanu A. M., în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General, fiind obligat pârâtul să lase reclamantei în proprietate și posesie imobilul situat în București, Calea V. nr. 112, Prăvălia nr. 2, sector 1, astfel cum este identificat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1939, transcris sub nr. A 8500/1939 la Tribunalul I..
Prin urmare, succesoarea lui G. L. S. a solicitat întreg imobilul, deși moștenea doar jumătate din acesta, cealaltă jumătate fiind moștenită de către reclamantă, de pe urma autorului său, Râul Wilhelm S., fratele lui G. L. S..
Chiar și în condițiile existenței acestei hotărâri judecătorești, care a obligat M. București să lase în deplină proprietate și posesie tot imobilul unei persoane ce la acel moment nu era îndreptățită la restituire, deoarece avea drept asupra unei cote de 1/2 din imobil, se impune obligarea pârâtului la restituirea în natură a cotei de 1/2 din imobilul la care reclamanta este îndreptățită.
S-a precizat că, în adoptarea acestei soluții, are incidență și culpa pârâtei, care nu a informat instanța învestită cu acțiunea în revendicare cu privire la situația - juridică reală a imobilului, ceea ce a permis pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care a fost restituit întregul imobil.
Pentru toate aceste considerente, se solicită admiterea acțiunii, iar pe cale de consecință să se constatate calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la restituirea în natură pentru o cotă de Vi din imobilul situat în București, Calea V. nr. 112, Prăvălia nr. 2, sector 1 și să se dispună restituirea în natură a cotei de 1/2 din imobilul situat în București, .. 112, Prăvălia nr. 2, sector 1.
În susținerea cererii, au fost atașate înscrisuri, în copie.
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare, atașând copie a dosarului administrativ.
La termenul de judecată din data de 14.09.2012, în ședință publică, apărătorul reclamantei a solicitat proba cu înscrisuri, Tribunalul încuviințând și administrând proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Procedând la analiza fondului cauzei prin raportare la susținerile părților și probatoriul administrat, Tribunalul constată următoarele:
Prin actul de vânzare cumpărare încheiat la data de 20.05.1939 (fila 6 dosar), Raoul S. și G. L. S. au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 25,80 miimi teren situat în București, Calea V. nr. 112 colț cu . act existând mențiunea că vânzarea se face sub condiția expresă a construirii de către cumpărători a prăvăliei nr. 2 de la parter.
Prin procesul verbal nr. 1466/1940 întocmit de Comisiunea pentru înființarea Cărților Funciare în București (fila 7 dosar), s-a înscris dreptul de proprietate al lui Raoul S. și
G. L. S. asupra imobilului situat în București, Calea V. nr. 112, compus din teren cotă indiviză de 25,80 miimi și construcție - un apartament cu o singură prăvălie la parter.
Imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950, după cum rezultă din dovada atașată la fila 10 dosar.
Prin decizia civilă nr. 446A/22.10.2001 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IlI-a Civilă (filelel2 și urm. dosar), CGMB a fost obligat să lase în deplină proprietate și liniștită posesie către Maltezeanu A. M. imobilul la care s-a făcut referire anterior.
Prin notificarea înregistrată la B. S. D. sub nr. 1521/2001 (fila 43 dosar), notificatoarea P. N., în calitate de moștenitoare a autorilor Raoul S. și G. L. S., a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în București, Calea V. nr. 112, Prăvălia nr. 2, sector 1 si a terenului cotă parte din suprafața de 600 mp. La dosar nu se regăsește dovada că aceasta ar fi fost soluționată până în prezent.
întrucât notificarea precizată anterior nu a fost soluționată, Tribunalul are în vedere că, prin decizia pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii nr. XXI19.03.2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 764/12.11.2007 și obligatorie pentru instanțe conform art. 330/7 alin. 4 din Codul de Procedură Civilă, s-a statuat că instanța de judecata este competenta sa soluționeze pe fond acțiunea persoanei îndreptățite in cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare de a răspunde la notificare.
Analizând în consecință fondul cauzei, Tribunalul constată că, prin prezenta cerere, reclamanta P. N. solicită să se constate calitatea sa de persoană îndreptățită la restituirea în natură pentru o cotă de 1/2 din imobilul situat în București, Calea V. nr. 112, Prăvălia nr. 2, sector 1 și să se dispună restituirea în natură a cotei de 1/2 din imobilul menționat.
în soluționarea fondului acestei cereri, Tribunalul are în vedere că imobilul notificat a fost deja restituit în natură unei alte persoane decât notificatoarea, respectiv Maltezeanu A. M., prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Or, puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 446A/22.10.2001 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă împiedică restituirea în natură a unei cote părți dintr-un imobil restituit anterior unei terțe persoane către reclamantă.
Față de aceste considerente în fapt și în drept, Tribunalul va respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P. N., solicitând: admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, iar pe cale de consecință să se dispună admiterea acțiunii si să se constate calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la restituirea în natură pentru o cotă de ½ din imobilul situat în București, Calea V. nr. 112, Prăvălia nr. 2, sector 1; să se dispună restituirea în natură a cotei de ½ din imobilul situat în București, .. 112, Prăvălia nr. 2, sector 1. Arată următoarele:
În fapt, prin cererea de chemare în judecată, în raport de prevederile Deciziei XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a solicitat în contradictoriu cu M. BUCUREȘTI, prin PRIMAR, să se soluționeze pe fond Notificarea nr. 1521/2001 și Notificarea nr. 6421/2001, iar pe cale de consecință să se constatate calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la restituirea în natură și să dispună restituirea a cotei de ½ din imobilul situat în București, .. 112, Prăvălia nr. 2, sector 1.
Prin Sentința Civilă nr. 1762/2012, instanța a respins cererea de chemare în judecată, având în vedere că imobilul notificat a fost deja restituit în natură altei persoane decât notificatoarea, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, puterea de lucru judecat a Deciziei Civile nr. 446A/22.10.2001, pronunțată de Curtea de Apel București- Secția a III-a Civilă, împiedicând restituirea în natură a unei cote părți dintr-un imobil restituit anterior unei terțe persoane către reclamantă.
Soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, în primul rând plecând de la prevederile deciziei pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii nr. XX/10.03.2007, care statuează că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare de a răspunde la notificare.
Având în vedere faptul că până în prezent, intimatul nu a înțeles să soluționeze notificările formulate, a solicitat instanței să procedeze la soluționarea acestora pe fond, astfel încât să pronunțe o hotărâre prin care să se constate calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la restituirea în natură pentru o cotă de ½ din imobilul situat în București, Calea V. nr. 112, Prăvălia nr. 2, sector 1 și să se dispună restituirea în natură a cotei de ½ din imobilul situat în București, .. 112, Prăvălia nr. 2, sector 1
Într-un astfel de caz, lipsa răspunsului entității învestite cu soluționarea notificării echivalează cu refuzul restituirii imobilului, refuz ce nu poate rămâne necenzurat, pentru că nici o dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței, ci dimpotrivă, acest drept este consfințit și prin art.21 alin.(2) din Constituția României, care prevede că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.
Astfel, pe baza înscrisurilor existente la dosar, instanța ar fi trebuit să constate dacă reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea în natură pentru o cotă de ½ din imobilul situat în București, Calea V. nr. 112, Prăvălia nr. 2, sector 1, și să aibă în vedere faptul că situația creată se datorează nesoluționării la timp a notificării adresate Primăriei Municipiului București în termenul prevăzut de dispozițiile art. 25 alin. 1 din Legea 10/2001, deși la dosarul administrativ fuseseră atașate toate înscrisurile doveditoare.
Prin Decizia Civilă nr. 446A/22.10.2001, pronunțată de Curtea de Apel București- Secția a III-a Civilă, imobilul a fost restituit în natură în întregime, unei persoane care avea dreptul doar la o cotă din acesta, deoarece reclamanta din acel dosar a pretins că este singura moștenitoare a lui G. L. S. și Râul S.-proprietarii imobilului revendicat, instanța reținând „în mod de necontestat” acest aspect. Aceste susțineri nu corespund însă realității, fapt demonstrat prin actele care atestă că recurenta are dreptul la o cotă de Vi din imobilul situat în București, Calea V. nr. 112, sector 1. Intimatul M. București prin Primarul General, ar fi avut obligația de a depune la dosarul cauzei situația juridică a imobilului și situația notificărilor formulate în baza legii 10/2001, acesta fiind modul în care ar fi putut fi evitată situația de a restitui unei persoane o cota mai mare decât cea la care era îndreptățită.
Restituirea în întregime a imobilului către o persoană care avea calitate doar pentru o cotă din acesta, nu îl scutește pe intimatul M. București, prin Primarul General, de obligația de restituire în natură a imobilului, neexistând nici unul din cazurile prevăzute de art. 18, 19 și 20 din Legea 10/2001 care să se opună la restituirea în natură a imobilului.
Instanța ar fi trebuit să aibă în vedere faptul că situația creată nu se datorează culpei recurentei, deoarece aceasta a făcut toate demersurile necesare restituirii în condițiile legale. Prin urmare, în mod just aceasta a formulat cererea prin care a solicitat să i se constate calitatea de persoană îndreptățită la restituirea în natură și restituirea în natură a imobilului conform cotei deținute, în condițiile în care intimata nu a înțeles să soluționeze notificarea în termenul prevăzut de lege.
Instanța de judecată este cea care are competența de a soluționa notificarea formulată în anul 2001, cu obligarea intimatului la restituirea în natură a cotei de ½ din imobil, așa cum acesta ar fi trebuit să procedeze în termenul legal de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
D. în urma soluționării notificării, în sensul recunoașterii calității recurentei de persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului, aceasta va putea efectua demersurile necesare pentru a intra efectiv în posesia cotei pe care o deține din imobilul ce a fost restituit în întregime altei persoane. Dispunând restituirea în natură în contradictoriu cu M. București prin Primarul General, instanța va da posibilitatea recurentei de a și valorifica efectiv dreptul de proprietate ce i-a fost încălcat la momentul preluării abuzive a imobilului în patrimoniul statului prin Decretul 92/1950.
Pentru toate aceste considerente, solicită să se admită recursul, să se modifice în tot sentința atacată, iar pe cale de consecință să se dispună admiterea acțiunii și să se constate calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la restituirea în natură pentru o cotă de ½ din imobilul situat în București, Calea V. nr. 112, Prăvălia nr. 2, sector 1 și să se dispună restituirea în natură a cotei de ½ din imobilul situat în București, .. 112, Prăvălia nr. 2, sector 1.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, conform art. 304 pct. 9 și art. 304 ind 1 C.proc.civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
În mod nefondat invocă recurenta că prima instanță ar fi recunoscut nelegal putere de lucru judecat deciziei de apel nr.446/22.10.2001 rămasă irevocabilă, dată de Curtea de Apel București Secția a III-a Civilă, și în mod nefondat susține recurenta-reclamantă că nesoluționarea în sensul admiterii celor două notificări depuse de aceasta în baza Legii nr. 10/2001 s-ar datora culpei intimatului-pârât care nu ar fi depus aceste notificări la dosarul în care a fost obligat să restituie în întregime imobilul altei persoane și că dacă acesta ar fi soluționat în termen cele două notificări imobilul nu s-ar fi restituit integral terței persoane, ci numai în cotă parte iar cealaltă parte s-ar fi restituit recurentei-reclamante.
Prima instanță, într-adevăr, nu putea dispune, împotriva deciziei civile nr. 446/22.10.2001, obligarea pârâtului M. București prin Primarul General să emită reclamantei dispoziție de restituire în natură a aceluiași imobil, contrar prezumției rezultate din art. 1201 C.civ.vechi cu privire la dezlegările deja date judecătorește prin decizia nr. 446/22.10.2001-respectiv prevederilor 1202 din vechiul C.civ. aplicabil deciziei, potrivit căruia „Prezumția legală dispensă de orice dovadă pe acela în favoarea căruia este făcută” și cu crearea unei situații juridice cu putere de lucru judecat pentru părți care să afecteze un terț- Maltezeanu A. M., respectiv să creeze nelegal posibilitatea acordării de către stat de măsuri reparatorii pentru același imobil din Calea V. nr. 112 către reclamantă în timp ce față de o persoană diferită de aceasta pârâtul a fost deja obligat cu putere de lucru judecat la restituirea integrală în natură. Cum considerentele deciziei civile nr. 446/22.10.2001, a Curții de Apel Secția a III-a, care a schimbat sentința civilă nr. 562/21.05.2001 din dosarul nr. 5697/2000 a Tribunalului București Secția a III-a, fac corp comun cu dispozitivul acelei decizii, în procesul de față nu se poate stabili contrar acelei decizii, a aceleiași instanțe(că restituirea în natură nu s-ar fi cuvenit în integralitate apelantei-reclamante Maltezeanu A. M.), pentru că s-ar încălca atât dreptul terței persoane la un proces echitabil(art. 6 CEDO), cât mai ales „bunul” său reprezentat de decizia civilă a Curții de Apel București Secția a III-a, menționată (art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la CEDO), respectiv principiul securității juridice, fără ca aceasta să fi fost chemată să se apere în proces. Astfel, se observă că recurenta-reclamantă invocă nefondat existența unor acte contrare deciziei civile nr. 446/22.10.2001 ce a dezlegat pentru pârât cu putere de lucru judecat retrocedarea imobilului în litigiu, în realitate aceasta furnizând într-un asemenea sens doar copia înscrisului de la fila 4 din dosarul primei instanțe, care poartă titlul certificat de calitate de moștenitor nr. 244/23.10.2001, în care notarul emitent menționează, cu privire la soția supraviețuitoare(autoare a reclamantei conform certificatului de moștenitor de la fila 3 din dosarul primei instanțe), S. N., a defunctului S. Heinrich Wilhelm Raoul decedat la 2.03.1976 cu ultim domiciliu în Baden Baden, Germania, decedată la 15.08.1996 cu ultim domiciliu în A. jud. Teleorman, că „prezentul certificat nu este un certificat de moștenitor, ci este numai un mijloc de probă care servește la dovedirea calității de moștenitor,…, urmând ca după obținerea dovezilor necesare să se dezbată succesiunea și să se emită certificat de moștenitor”. Așadar, conform mențiunilor lui, actul reclamantei nu se constituie într-o probă contrară deciziei cu putere de lucru judecat nr. 446/22.10.2001, a Curții de Apel Secția a III-a, care a atribuit calitate de moștenitoare numitei Maltezeanu A. M. și pentru autorul R. S..
Legea nr. 35/1995 prevedea la art. 108: (1) Procedura succesorală se poate suspenda în următoarele cazuri:
a) a trecut un an de la deschiderea moștenirii și, deși au fost legal citați, succesibilii nu s-au prezentat ori au abandonat procedura succesorală, fără a cere eliberarea certificatului de moștenitor și există dovada că cel puțin unul dintre ei a acceptat moștenirea;
b) succesibilii își contestă unii altora calitatea sau nu se înțeleg cu privire la compunerea masei succesorale și la întinderea drepturilor care li se cuvin;
c) moștenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada că s-au adresat instanței de judecată pentru stabilirea drepturilor lor;
d) în orice alte cazuri prevăzute în Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare.
(2) În încheierea de suspendare se consemnează elementele care au rezultat din dezbateri, până la momentul suspendării, cu privire la identitatea celor prezenți, opțiunea succesorală a acestora și compunerea masei succesorale”.
Potrivit art. 109 din aceeași lege: „(1) Succesibilul sau altă persoană interesată poate sesiza direct instanța judecătorească în vederea dezbaterii unei succesiuni. (2) Dispozițiile art. 193 alin. (3) din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, sunt aplicabile”.
ART. 115 din aceeași lege menționează: „ (3) Certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor, legal sau testamentar, precum și dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.; (6) După suspendarea procedurii succesorale în cazurile prevăzute la art. 108 alin. (1) lit. b) și c), certificatul de moștenitor se eliberează în baza hotărârii judecătorești rămase definitivă și irevocabilă”.
ART. 116 prevede: „(1) La cererea moștenitorilor, notarul public poate elibera certificat de calitate de moștenitor, care atestă numărul, calitatea și întinderea drepturilor tuturor moștenitorilor legali, cu respectarea procedurii prevăzute pentru eliberarea certificatului de moștenitor, exceptând dispozițiile privind masa succesorală.
(2) Certificatul de calitate de moștenitor se eliberează cu respectarea procedurii prevăzute de prezenta lege pentru eliberarea certificatului de moștenitor, stabilindu-se și cotele succesorale”.
Cum certificatul depus de recurenta-reclamantă pentru autoarea sa menționează că nu are valoare de certificat de moștenitor, față de puterea de lucru judecat a deciziei civile definitive nr. 446/22.10.2001 Curtea reține că el nu face probă contrară deciziei civile definitive nr. 446/22.10.2001, certificatul neavând forță juridică potrivnică ei ci el indicând reclamantei să se adreseze instanței judecătorești cu acțiune pentru constatarea calității de moștenitor împotriva terței Maltezeanu A. M. care a primit imobilul în litigiu de la pârât în baza unui proces judecătoresc finalizat prin decizia menționată(în ale cărei considerente, ce fac corp comun cu dispozitivul, s-a reținut că imobilul revendicat a aparținut autorilor numitei Maltezeanu A. M.- R. S. și G. L. S.), în care reclamanta nu a participat, în mod similar situației în care la un partaj judecătoresc unul din copartajanți nu a fost parte în proces astfel că poate introduce ulterior acțiunea sa împotriva celorlalți copărtași.
Recurenta-reclamantă având la dispoziție multă vreme anterior introducerii cererii de chemare în judecată din procesul de față atât acțiunea la instanță în constatare(art. 111 C.proc.civ.) cu terța Maltezeanu A. M. cu privire la lipsa calității de moștenitor față de autorul R. S. pentru care decizia civilă nr. 446/22.10.2001 o menționează moștenitoare pe Maltezeanu A. M., nefondat a pretins în procesul de față obligarea pârâtului M. București prin Primar General să-i admită notificările nr. 1521/16.10.2001 și nr. 6421/15.11.2001 în sensul de a obliga pârâtul la restituirea în natură a cotei de 1/2 din imobilul situat în București, .. 112, Prăvălia nr. 2, sector 1, cerere care includea în obiectul său pretenția de a se constata față de pârâtul M. București prin PRIMAR GENERAL calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la restituirea în natură pentru o cotă de 1/2 din imobilul situat în București, Calea V. nr. 112, Prăvălia nr. 2, sector 1, deși față de acest pârât s-a stabilit cu putere de lucru judecat că persoana îndreptățită la restituirea întregului imobil este numita Maltezeanu A. M. prin decizia civilă nr. 446/2001. Prima instanță era ținută de obiectul cererii de chemare în judecată(art. 129 alin. 6 C.proc.civ.) neputându-l depăși, astfel că singura soluție legală pe care a putut-o dispune, în acțiunea reclamantei care solicita soluționarea notificării numai în sensul admiterii ei cu restituirea în natură pentru o cotă de 1/2 din imobilul situat în București, Calea V. nr. 112, Prăvălia nr. 2, sector 1, era respingerea cererii de chemare în judecată, în condițiile în care la data acțiunii reclamantei, 5.04.2012, imobilul nu se mai afla la pârât pentru ca acesta să dispună cu privire la el, notificările reclamantei nr. 1521/16.10.2001 și nr. 6421/15.11.2001 de restituire în natură apărând lipsite de obiect material(art. 109 alin. 1 C.proc.civ.), situații față de care recurenta se plânge nejustificat de vreo nerespectare a deciziei nr. XX/2007 a ICCJ.
Tocmai de aceea, Legea nr. 10/2001 prevede la CAPITOLUL 3- Proceduri de restituire-astfel: „ ART. 22 (1) Persoana îndreptățită va notifica … persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil; ART. 25 (1) În termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
ART. 27 (1) Dispozițiile art. 25 sunt aplicabile și în situația în care persoana juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate. În această situație persoana juridică deținătoare va emite decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deține. (2) Persoana juridică notificată va comunica persoanei îndreptățite toate datele privind persoana fizică sau juridică deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat. Totodată va anexa la comunicare și copii de pe actele de transfer al dreptului de proprietate sau, după caz, de administrare. În cazul în care nu deține aceste date persoana juridică notificată va comunica acest fapt persoanei îndreptățite.
ART. 28 (1) În cazul în care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul, respectiv Primăriei Municipiului București. Termenul de 6 luni*) prevăzut la art. 22 alin. (1) curge, după caz, de la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de la data primirii comunicării prevăzute la art. 27 alin. (3). (2) În termen de 30 de zile primăria notificată este obligată să identifice unitatea deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare a acesteia. (3) În cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege”.
Situația recurentei reclamante este și diferită de cea invocată de aceasta prin hotărârea irevocabilă de practică judiciară depusă în copie la recurs, unde notificarea imobilului în baza Legii nr. 10/2001 nu fusese soluționată în termenul legal din culpa pârâtului care a fost obligat a restitui un imobil către un terț în anul 2002 prin decizie rămasă irevocabilă la 5.11.2004 fără a încunoștiința instanțele că primise notificare din mai 2001. În speța de față, recurenta-reclamantă este cea care a depus prima notificare la pârât abia când instanța de apel care a dat decizia de restituire integrală unei terțe persoane acordase ultimul termen de judecată din 22.10.2001 și nici nu a depus cerere de intervenție în acel dosar la termenul din 22.10.2001 în interes propriu conform art. 50 alin. 3 C.proc.civ., sau în interesul pârâtului în sensul de a solicita respingerea revendicării pentru tot a terțului sau eventual admiterea ei doar pentru o cotă-parte conform art. 49 alin. 3 C.proc.civ., cereri ale căror soluții eventual să le atace cu recurs în situațiile permise de dispozițiile legale, dosar din care deținea și adresa nr. MF 3434/27.02.2001 depusă în copie la fila 17 din dosarul primei instanțe din cauza de față, privind imobilul.
Față de obiectul judecății de față, susține recurenta-reclamantă nefondat culpa procesului anterior rău condus în sarcina intimatului-pârât, deși însăși recurenta-reclamantă avea căi legale de acțiune față de terța Maltezeanu A. M., atât pe căi principale, cât și pe cale accesorie.
Nefondat susține recurenta-reclamantă, în sensul admiterii acțiunii din procesul de față, și culpa pârâtului în nesoluționarea notificărilor sale în termenele legale, de vreme ce, înainte de expirarea termenelor legale de soluționare a lor(art. 25 din Legea nr. 10/2001), notificările rămăseseră fără obiect material, chiar din 22.10.2001 când s-a dat decizia definitivă nr. 446/22.10.2001, a Curții de Apel Secția a III-a, care rămas și irevocabilă conform mențiunilor de la fila 15 din dosarul primei instanțe, nemaiputându-se dispune prin Dispoziție de către pârâtul M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL admiterea lor(de către o persoană juridică ce nu le mai deține) și restituirea de către acesta a unei cote părți din dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat, către reclamantă, contrar deciziei civile nr. 446/22.10.2001, a Curții de Apel Secția a III-a, cu ignorarea principiului securității juridice, în lipsa unei hotărâri judecătorești favorabile reclamantei în constatare în contradictoriu cu terța Maltezeanu A. M., ci eventual respingerea lor cu această motivare, a rămânerii fără obiect, soluție care însă nu este pretinsă de recurenta-reclamantă în procesul de față în solicitarea de obligare a intimatului-pârât la soluționarea notificărilor în sensul admiterii(art. 129 alin. 6 C.proc.civ.).
Văzând art. 312 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă P. N. împotriva sentinței civile nr.1762/28.09.2012, pronunțate de Tribunalul București-Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică de la data de 21.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. T. M. D. O. C. B. T.
GREFIER
E. D. C.
Red. CBT
Tehnored. .> 2 ex. / ………………..
Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă
Judecător: A. M. V.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 612/2013. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 645/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
