Pretenţii. Decizia nr. 186/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 186/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-02-2012 în dosarul nr. 186/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 186
Ședința publică de la 6 februarie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. A. H. P.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București-a fost reprezentat de procuror D. B..
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă C. A. B. I. M., împotriva sentinței civile nr. 1454 din 14.09.2011, din pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Cauza are ca obiect – pretenții, despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă mandatar Habiball V. Nur I., în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante C. A. B. I. M., în baza procurii autentificată sub nr.339 din 03._, lipsind intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Mandatarul recurentei-reclamante arată că nu mai are cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Mandatarul recurentei –reclamante solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca inadmisibil, având în vedere modificările aduse legii speciale prin Legea nr.202/2010.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 12.05.2011, reclamanta C. A. B. I. M. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate caracterul politic al arestării și detenției bunicului său M. Strunga I. și să se dispună acordarea despăgubirilor morale în valoare de 300 euro pentru fiecare zi de detenție, respectiv pentru perioada 06.05.1950 – 19.04.1951, adică de 104.700 euro sau 426.589 lei, la cursul de 4,0744 lei/euro, cu echivalentul în lei la data plății.
Prin sentința civilă nr.1454/14.09.2011, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului M..
Pentru a statua astfel, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art.4 alin.4 din Legea nr.221/2009, având în vedere că domiciliul reclamantei este în orașul Sighișoara, județul M., dispoziții pe cale le-a coroborat cu cele ale art.158 din Codul de procedură civilă.
De asemenea, tribunalul a înlăturat susținerea reclamantei relativ la competența instanței ca urmare a alegerii de domiciliu pe care a făcut-o reclamanta, întrucât în stabilirea instanței competente teritorial trebuie avut în vedere domiciliul real al părții și nu domiciliul ales.
Prin recursul declarat împotriva acestei hotărâri reclamanta a susținut că dispoziția art.5 din codul de procedură civilă este cea care determină, ca regulă generală, competența teritorială în funcție de domiciliul pârâtului. Cererile îndreptate împotriva statului se pot face conform art.8 la instanțele din capitala țării sau unde își are domiciliul reclamantul.
Declinarea competenței teritoriale către Tribunalul M. este o violare a dispozițiilor de procedură care aduce reclamantei un grav prejudiciu prin raportare la vârsta sa avansată și la dificultatea de a se deplasa la Târgu M. pentru a-și putea angaja un alt avocat, aspecte care implică și cheltuieli importante.
În recurs nu s-a formulat întâmpinare.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit cu dispozițiile art.299 din Codul de procedură civilă, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului.
Recursul poate fi exercitat însă, prin prisma principiului legalității căilor de atac, doar atunci când legea acordă acest privilegiu părții interesate.
Or, astfel cum rezultă din interpretarea dispoziției art.158 alin.3 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.202/2010, dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competentă.
Prin urmare, reclamanta nu poate formula, pentru argumentele mai sus arătate, recurs împotriva hotărârii de declinare pronunțată la data de 14.09.2011 de către Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de recurenta - reclamanta C. A. B. I. M., împotriva sentinței civile nr.1454/14.09.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.02.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. A. H.-P. DOINIȚA M.
GREFIER
L. C.
Red.D.M.
Tehdact.R.L.
2 ex./21.02.2012
TB-S.5 – E.D.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 187/2012. Curtea de Apel... | Strămutare. Decizia nr. 11/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
