Legea 10/2001. Decizia nr. 856/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 856/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-05-2013 în dosarul nr. 856/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.856
Ședința publică de la 13.05.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. B.
JUDECĂTOR - E. V.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă V. M., împotriva sentinței civile nr. 1245 din 08.06.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți . LICHIDATOR JUDICIAR PRICEWATERHOUSE COOPERS RECOVERY SERVICES IPURL și ..
Cauza are ca obiect – Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat D. S. O., în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante V. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 27.10.2010, emisă de Baroul București, depusă la dosarul ÎCCJ la fila 16, lipsind intimații-pârâți . Lichidator Judiciar Pricewaterhouse Coopers Recovery Services Ipurl și ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură, a unei întâmpinări formulate de intimata-pârâtă ., la data de 09.05.2013 în trei exemplare .
Apărătorul recurentei-reclamante învederează că reprezentantul intimatei-pârâte . i-a comunicat că nu se poate prezenta și solicită comunicarea întâmpinării depuse la dosar pentru a lua cunoștință de cuprinsul acesteia.
Curtea comunică un exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar de intimata-pârâtă . recurentei-reclamante, prin apărător și reține dosarul la a doua strigare pentru a i se da posibilitatea luării la cunoștință de cuprinsul acesteia, având în vedere și lipsa părților adverse.
La a doua strigare a cauzei se prezintă avocat D. S. O., în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante V. M. și avocat C. D., în calitate de reprezentant al intimatei-pârâte . Lichidator Judiciar Pricewaterhouse Coopers Recovery Services Ipurl, în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 10.05.2013, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind intimata-pârâtă ..
Avocatul intimatei-pârâte . că deși pe citația emisă către această societate se menționează că i-au fost comunicate motivele de recurs acestea nu au fost atașate citației.
Menționează că a formulat întâmpinare raportat doar la susținerile de la fond și la hotărârea pronunțată.
Curtea, față de mențiunile consemnate pe citație în sensul că s-a menționat expres faptul că s-au comunicat intimatei–pârâte . de recurs, mențiune care corespunde și cu referatul întocmit pe citativ, va respinge cererea formulată de această parte în sensul amânării cauzei pentru a i se comunica motivele de recurs. Constată că întâmpinarea depusă la termenul de azi nu este în termen și va fi avută în vedere de instanță ca și concluzii scrise în măsura în care aceasta se va referi doar la susțineri și apărări făcute de părți pe parcursul soluționării cauzei până în această fază procesuală.
Apărătorul recurentei-reclamante solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și în cadrul probei înțelege să depună cu titlu de practică judiciară jurisprudență și o hotărâre judecătorească pronunțată între același părți cu privire la situația de fapt, respectiv, o hotărâre pronunțată într-o altă pricină care nu face obiectul prezentei cauze și pentru a se observa că există o situație neunitară.
Curtea aduce la cunoștință recurentei-reclamante că înscrisurile pe care dorește să le depună nu au nici o mențiune privind autorul acestora și nu există nici o semnătură.
Avocatul recurentei-reclamante învederează că aceste înscrisuri reprezintă o interpretare a cauzei A. contra României.
Curtea acordă cuvântul reprezentantului intimatei-pârâte asupra probei solicitate de recurenta-reclamantă.
Apărătorul recurentei-reclamante se opune la încuviințarea probei, apreciind că nu poate conduce la soluționarea prezentei cauze, întrucât diferența este fundamentală; dacă în acest dosar constatarea nulității și restituirea în natură au fost soluționate și s-a pronunțat o hotărâre în prezentul dosar situația este alta și anume există o hotărâre irevocabilă privind respingerea cererii de constatare a nulității, astfel încât nu poate exista o soluție similară cu privire la un dosar în care s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă în legătură cu obiectul dedus judecății.
La întrebarea instanței, apărătorul intimatei-pârâte învederează că nu are probe de solicitat și întrucât există la dosar o copie de pe motivele de recurs solicită comunicarea acestora.
Curtea comunică exemplarul de pe motivele de recurs aflate la dosar intimatei-pârâte . apărător.
Curtea, în urma deliberării, va respinge proba cu înscrisuri solicitată azi de recurenta-reclamantă, având în vedere că interpretarea cauzei A. contra României invocată azi nu are nici o mențiune privind autorul acesteia, iar hotărârea judecătorească care se dorește a se depune cu titlu de practică judiciară vizează nulitatea unui contract de vânzare-cumpărare, iar în speța dedusă judecății problema nulității contractului de vânzare-cumpărare a fost soluționată irevocabil printr-o altă hotărâre judecătorească; obiectul acestui recurs constituindu-l legalitatea sentinței prin care instanța de fond a soluționat contestația la Legea nr.10/2001.
Apărătorul recurentei-reclamante învederează că nu a solicitat nulitatea contractului de vânzare cumpărare și invocă o culpă procesuală a Statului Român care a cunoscut situația existentă a terenului din litigiu.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei-reclamante învederează că motivele de recurs se întemeiază pe dispozițiile art.304 pct.9 din codul de procedură civilă și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în parte a deciziei civile atacate în sensul admiterii cererii și obligarea intimatei . plata în echivalent a sumei de 18.560 euro de la data plății, reprezentând valoarea stabilită prin raportul de expertiză depus în dosarul de fond la filele 95-100.
Solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Menționează că pe lângă dispozițiile Legii nr.10/2001vine în completare cu dispozițiile Codului civil în sensul răspunderii civile delictuale, în sensul că poziția pârâtei . este dovedită cu actele depuse la dosar este că, aceasta a avut cunoștință de faptul că terenul din litigiu se afla sub incidența Legii nr.10/2001 și existau notificări formulate în baza acestei legi.
La întrebarea instanței, dacă problema nulității actului de vânzare-cumpărare a fost tranșată irevocabil și mai poate fi pusă în discuție, avocatul recurentei-reclamante învederează că pot fi puse în discuție aceleași probleme de drept în situația chemării și obligării intimatului care a fost chemat în garanție; față de faptul că a chemat în judecată ambele pârâte, intimata . răspunzătoare delictual pentru culpa sa ca urmare a înstrăinării nelegale a terenului din litigiu.
Avocatul intimatei-pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune note scrise.
Cu privire la critica referitoare la obligarea intimatei la plata unei sume de bani pe temeiul răspunderii civile delictuale, apreciază că este o cerere nouă formulată în recurs, nu a fost pusă în discuție până la acest moment și doar ca urmare a faptului că nu s-au acordat măsuri reparatorii pentru o sumă de bani direct de la societatea pe care o reprezintă.
Referitor la critica cu privire la răspunderea pentru evicțiune, consideră că nu are nici o răspundere câtă vreme contractul de vânzare-cumpărare a fost considerat valabil și ar fi răspuns față de cumpărătorul său.
În ceea ce privește cererea de restituire constată că nu se mai solicită restituirea terenului în natură, ci se solicită măsuri reparatorii prin echivalent, dar recurenta nu este de acord cu modalitatea stabilită de lege și dorește acordarea unei sume de bani de către .>
Menționează că societatea nu are un fond special alocat, nu există un astfel de fond și însăși recurenta invocă articole din Legea nr.10/2001 care tind la acordarea de măsuri reparatorii prevăzute de legea specială.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă, sub nr._/3/2006, reclamanta V. M. a chemat în judecată pe pârâții S.C. R. S.A. și S.C. A. R. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.2505 din 21.10.2003, modificat prin actul adițional nr.3068 din 17.12.2003 și a contractului de vânzare-cumpărare nr.3069 din 17.12.2003 și obligarea pârâtelor la restituirea în natură a terenului în suprafață de 232 mp situat în București, . (fosta ..70), sector 5, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că cele două contracte de vânzare-cumpărare a căror anulare o solicită au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative în vigoare la data încheierii acestora, nefiind făcută dovada că terenul în cauză nu era afectat de vreo cerere de retrocedare în baza Legii nr.10/2001.
Reclamanta a mai arătat că, deși a formulat notificarea nr.3331/2001, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului menționat anterior și a depus înscrisuri privind dreptul de proprietate asupra acestuia și a calității de persoană îndreptățită la restituire, totuși pârâta S.C. R. S.A. nu a emis o decizie în soluționarea notificării formulate.
La data de 13.06.2006, reclamanta a depus la dosar cerere modificatoare, prin care a solicitat introducerea ca și capăt principal de cerere a contestației împotriva Dispoziției nr.159/23.05.2006, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului menționat în acțiune.
În motivare, reclamanta a arătat că în mod nelegal a fost emisă dispoziția contestată de respingere a cererii de restituire în natură a terenului, cu motivarea că notificarea nu a fost trecută în caietul de sarcini ce a stat la baza licitației publice de vânzare a activului cumpărat de S.C A. România S.R.L de la S.C R. S.A.
La data de 07.09.2006, pârâta S.C A. România S.R.L a formulat cerere de chemare în garanție a S.C R. S.A., solicitând ca în ipoteza admiterii acțiunii principale să fie obligată chemata în garanție să-i restituie contravaloarea terenului actualizată cu rata inflației, conform art.1344 C.civ și despăgubiri pentru repararea prejudiciului suferit ca urmare a evicțiunii.
P. întâmpinare, pârâta S.C A. România S.R.L a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
P. întâmpinare, pârâta S.C R. S.A. a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție formulate împotriva sa, ca neîntemeiată, solicitând totodată disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea Dispoziției nr.159/23.05.2006, invocând excepția necompetenței materiale a Tribunalului București în soluționarea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare nr.2505/21.10.2003 și nr.3069/17.12.2003, iar pe fondul cererii a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 07.11.2006, reclamanta a precizat că solicită constatarea nulității și nu anularea contractelor de vânzare-cumpărare menționate în cererea introductivă, în temeiul dispozițiilor art.50 alin.4 din Legea nr.10/2001.
P. încheierea pronunțată la data de 06.02.2007, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea Dispoziției nr.159 din 23.05.2006 emisă de S.C. A. R. S.R.L, ca urmare a acestei măsuri formându-se dosarul nr._ .
La termenul de judecată din 15.01.2008, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a judecății formulată în baza art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă.
P. sentința civilă nr.1737/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. R. S.A., cu consecința respingerii cererii îndreptate împotriva acestei pârâte ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă și a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. A. România S.R.L.
P. decizia civilă nr.132 A/25.06.2009, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală în dosarul nr._, a fost admis apelul formulat de către apelanta-reclamantă V. M. împotriva sentinței civile nr.1737 din 18.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, a fost desființată sentința civilă apelată și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
P. decizia civilă nr.3771/17.06.2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală în dosarul nr._, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâții S.C. A. România S.R.L. și S.C. R. S.A. împotriva deciziei civile nr.132 A/25.06.2009, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală în dosarul nr._ .
Cauza a fost astfel înregistrată la data de 09.03.2007, în fond, pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă, sub nr._ .
La termenul din 18.05.2012, reclamanta și-a precizat cererea, arătând că solicită, în subsidiar, obligarea pârâtelor la acordarea de despăgubiri pentru terenul situat în București, ., sector 5, în cuantumul stabilit prin expertiză.
P. sentința civilă nr.1245 din 08.06.2012, Tribunalul București Secția a V-a Civilă a admis, în parte, acțiunea reclamantei și, prin urmare, a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantei dispoziție motivată conținând propunerea de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri, pentru terenul situat în ., sector 5, în suprafață de 232 mp.
Capătul de cerere având ca obiect anularea Dispoziției nr.159 din 23.05.2006 emisă de pârâta . fost respins ca nefondat. P. aceeași sentință, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
P. notificarea nr.331/24.01.2002, comunicată Primăriei Municipiului București prin intermediul B. Asociați D., I. și Crafcenco, reclamanta V. M. a solicitat restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri pentru imobilul situat în București, ..C. G.) nr.70, sector 5, format din teren în suprafață de 232 mp.
P. adresa nr._/08.04.2005, Primăria Municipiului București a înaintat notificarea formulată de reclamantă, spre competentă soluționare, pârâtei S.C R. S.A.
La data de 22.02.2006, pârâta S.C R. S.A a înaintat notificarea reclamantei, spre soluționare, pârâtei S.C A. România S.A., unde a fost înregistrată sub nr.93/2006.
P. Dispoziția nr.159/23.05.2006 emisă de pârâta S.C A. România S.A a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului situat în București, ., sector 5, în suprafață de 232 mp, cu motivarea că notificarea reclamantei nu a fost trecută în caietul de sarcini care a stat la baza licitației publice de vânzare a activului cumpărat de societate de la S.C R. S.A; s-a menționat că pentru imobilul notificat, care nu poate fi restituit în natură, reclamanta este îndreptățită la acordarea de despăgubiri bănești care să fie plătite de către A.V.A.S. sau S.C R. S.A.
Împotriva dispoziției mai sus menționate a fost formulată contestație de către reclamanta V. M., precizată ulterior, solicitându-se anularea dispoziției, obligarea pârâtelor la restituirea în natură a terenului, iar în subsidiar obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri, în cuantumul stabilit prin expertiza de evaluare a proprietății imobiliare.
P. actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3952 la 08.02.1930 de Tribunalul I. - Secția notariat, numiții B. I. și B. Ionița au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, . nr.62, format din teren și construcții.
Din adresa nr._/97/16.01.2012 emisă de Primăria Municipiului București - Direcția Patrimoniu rezultă că artera de circulație situată în București, sectorul 5, care poartă denumirea de . anterior anului 1941 denumirea de ..
Potrivit certificatului de moștenitor nr.913/108/197 din 13.12.1976 emis de Notariatul de Stat Local al Sectorului 5 București, de pe urma defunctului B. I., decedat la data de 18.05.1976 au rămas ca moștenitori B. O., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de ¼ din masa succesorală și M.-B. M. (căsătorită V.), reclamanta din prezenta cauză, în calitate de fiică, cu o cotă de ¾ din masa succesorală, în care a fost inclusă cota de ½ din imobilul situat în București, ., sector 5, compus din teren în suprafață de 232 mp și construcția edificată pe acesta; s-a menționat că imobilul a fost dobândit de defunct în timpul căsătoriei, în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3052/1930 de Tribunalul I.-Secția Notariat.
De pe urma defunctei B. O., decedată la data de 12.06.1976 a rămas ca unică moștenitoare reclamanta V. (fostă M.-B.) M., în calitate de fiică, acesteia revenindu-i întreaga masă succesorală a defunctei, în care a fost inclusă și cota de ¾ din imobilul situat în București, ., sector 5, compus din teren în suprafață de 232 mp și construcția edificată pe acesta.
P. urmare, reclamanta V. M. a dobândit, prin moștenire de la părinții săi, dreptul de proprietate asupra întregului imobil situat în București, ., sector 5, compus din teren în suprafață de 232 mp și construcția edificată pe acesta.
P. Decretul nr.311/1979 s-a dispus exproprierea imobilului situat în București, ., sectorul 5, acesta fiind trecut în proprietatea statului; în anexa acestui decret, la poziția 5 a fost înscrisă fosta proprietară M. M. cu teren în suprafață de 232 mp. și construcție în suprafață de 32 mp.
În baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr.2200 din 03.08.1995 emis de Ministerul Industriilor, pârâta S.C R. S.A a dobândit în proprietate terenul în suprafață de 7.710,46 mp. situat în București, .-6, sector 5.
P. contractul de vânzare-cumpărare de active autentificat sub nr.2505 la 21.10.2003 de BNP B. L. și D. L., modificat prin actul adițional autentificat sub nr.3068/17.12.2003 de același birou notarial, pârâta S.C R. S.A a înstrăinat pârâtei S.C A. România S.R.L imobilul situat în București, .-6, sector 5, având nr.cadastral 1358/1, compus din teren în suprafață de 4.971,66 mp și construcțiile - atelier service și cabină portar - edificate pe acest teren.
În baza contractului de vânzare-cumpărare de active autentificat sub nr.3069/17.12.2003 de BNP B. L. și D. L., pârâta S.C R. S.A a înstrăinat pârâtei S.C A. România S.R.L imobilul situat în București, .-6, sector 5, având nr.cadastral 1358/2, compus din teren în suprafață de 1.200 mp.
P. sentința civilă nr.304/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/3/2006 (definitivă prin decizia civilă nr.148A din 19.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, prin care a fost admis apelul reclamantei, a fost desființată sentința apelată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanței. P. decizia civilă nr.9592/24.11.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, a fost admis recursul declarat de pârâte și a fost modificată decizia recurată, în sensul că a fost respins apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței primei instanțe, ca nefondat) a fost respinsă ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta V. M., având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.2505 din 21.10.2003, modificat prin actul adițional nr.3068 din 17.12.2003 și a contractului de vânzare-cumpărare nr.3069/17.12.2003.
P. raportul de expertiză topo întocmit de expertul D. M. D. a fost identificat terenul situat în București, fosta ., sector 5 și s-a stabilit că acesta face parte în totalitate din imobilul situat în București, .-6, sector 5, aflat în proprietatea pârâtei S.C. A. România S.R.L. S-a precizat că terenul delimitat prin punctele A-4-B, în suprafață de 55 mp face parte din lotul nr.1, având nr.cadastral 1358/1, iar terenul delimitat prin punctele 1-2-3-A-B, în suprafață de 165 mp face parte din lotul nr.2, având nr.cadastral 1358/2.
Potrivit art.1 alin 1 din Legea nr.10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr.139/1940 asupra rechizițiilor se restituie, în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile acestei legi, iar potrivit art. 2 alin.1 lit.i) din același act normativ, reprezintă imobile preluate în mod abuziv imobilele preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării.
În conformitate cu art.3 alin.1 lit.a) din Legea nr.10/2001, sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Raportat la situația de fapt reținută mai sus și văzând dispozițiile legale amintite, tribunalul a constatat că reclamanta V. M. are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, fosta ., sector 5, compus din teren în suprafață de 232 mp, imobil care a fost preluat în mod abuziv de către stat de la aceasta.
În ceea ce privește natura măsurilor reparatorii cuvenite reclamantei și unitatea deținătoare abilitată, conform legii, să dispună acordarea acestora, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 21 alin 1 și 2 din Legea nr.10/2001 „ (1) Imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizație cooperatistă este acționar sau asociat minoritar al unității care deține imobilul, dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută.”
Potrivit art.26 alin 1 și 2 din Legea nr.10/2001 „(1) Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art.25 alin.(1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
(2) Dispozițiile alin.(1) sunt aplicabile și în cazul imobilelor înstrăinate de persoanele juridice prevăzute la art.21 alin.(1), (2) si (4).”
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale mai sus enunțate rezultă că, în situația în care imobilul a cărui restituire s-a solicitat a fost înstrăinat de către unitatea deținătoare (regie autonomă, societate sau companie națională, societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar/minoritar, dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului, organizație cooperatistă sau orice altă persoană juridică de drept public), persoanei îndreptățite i se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu alte bunuri sau servicii sau în despăgubiri, stabilite în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Din economia textelor de lege susmenționate mai reiese că persoana juridică abilitată să acorde măsuri reparatorii în echivalent persoanei îndreptățite este cea care a deținut imobilul a cărui restituire a fost solicitată și care a înstrăinat respectivul imobil.
În speță, din actele depuse la dosar rezultă că la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, imobilul în litigiu era deținut de pârâta S.C R. S.A - conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr.2200 din 03.08.1995- societate comercială care avea capital majoritar de stat, intrând, așadar, în sfera persoanelor juridice prevăzute de art.21 alin 1 din Legea nr.10/2001.
În anul 2003, pârâta S.C R. S.A a înstrăinat pârâtei S.C A. România S.R.L. imobilul situat în București, .-6, sector 5, în care este înglobat și terenul în litigiu, prin contractele de vânzare-cumpărare nr.2505/21.10.2003 și nr.3069/17.12.2003, acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a acestor contracte, în ceea ce privește suprafața de teren de 232 mp. fiind respinsă prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă.
P. urmare, se constată că pârâta S.C R. S.A, care a înstrăinat imobilul a cărui restituire s-a solicitat este entitatea juridică care, potrivit legii, are competența de a soluționa notificarea formulată de reclamantă.
Față de cele reținute anterior, tribunalul a apreciat că cererea reclamantei privind anularea Dispoziției nr.159/23.05.2006 emise de pârâta S.C. A. România S.A. este neîntemeiată. Astfel, prin această dispoziție, în mod corect a fost respinsă solicitarea privind restituirea în natură a terenului și s-a reținut că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri, care urmează să fie propuse de S.C R. S.A. Este adevărat că argumentele reținute în cuprinsul dispoziției sunt altele decât cele avute în vedere de instanță cu ocazia soluționării prezentei cauze, însă acest lucru nu poate determina anularea dispoziției, câtă vreme soluția dispusă prin aceasta este în conformitate cu dispozițiile legale.
Pe de altă parte, tribunalul a constatat că pârâta S.C R. S.A., care avea obligația de a răspunde la notificarea reclamantei, astfel cum s-a reținut în cele ce preced, nu a înțeles să o soluționeze până în prezent, prin emiterea unei dispoziții în baza Legii nr.10/2001. Astfel fiind, văzând prevederile art.26 alin 1, 2 și 3 din Legea nr.10/2001, ținând cont și de dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr.XX/20.03.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție-Secțiile Unite în soluționarea unui recurs în interesul legii, tribunalul a dispus obligarea pârâtei S.C R. S.A să emită în favoarea reclamantei dispoziție motivată, conținând propunerea de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri, pentru terenul situat în . (actualmente .-6), sector 5, în suprafață de 232 mp.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei privind stabilirea de către instanță a valorii măsurilor reparatorii prin echivalent(despăgubiri), tribunalul a constatat că nu este întemeiată.
S-a reținut că odată cu adoptarea Legii nr.247/2005, procedura stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent a fost scindată în două etape distincte, egal obligatorii.
Într-o primă etapă, reglementată de Legea nr.10/2001, unitatea deținătoare a imobilului sau entitatea învestită cu soluționarea notificării analizează notificarea, verifică dacă notificatorul are calitatea de persoană îndreptățită, dacă preluarea imobilului a fost abuzivă și dacă imobilul poate fi restituit în natură, iar în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă emite decizie sau dispoziție prin care propune acordarea de despăgubiri persoanei îndreptățite, decizia sau dispoziția putând fi atacată de cel care se consideră îndreptățit la Secția Civilă a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării.
În cea de-a doua etapă, reglementată de Legea nr.247/2005-Titlul VII, deciziile sau dispozițiile emise de unitatea deținătoare sau de entitatea învestită cu soluționarea notificării prin care s-a propus acordarea de despăgubiri sunt trimise la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care numește evaluator, iar după întocmirea raportului de evaluare emite decizie reprezentând titlul de despăgubire, după care Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de conversie și/sau de plată, pe baza opțiunii persoanei îndreptățite.
În cadrul primei etape a procedurii administrative, prevăzută de Legea nr.10/2001, instanța competentă să exercite controlul judecătoresc cu privire la deciziile/dispozițiile emise de unitatea deținătoare a imobilului sau entitatea învestită cu soluționarea notificării nu este abilitată să verifice decât calitatea de persoană îndreptățită a notificatorului, preluarea abuzivă și natura măsurilor reparatorii propuse. Cuantumul efectiv al despăgubirilor acordate nu poate fi verificat decât de instanța de contencios administrativ, care potrivit Legii nr.247/2005 are căderea să exercite controlul asupra modului de desfășurare al celei de-a doua etape a procedurii administrative.
În sensul acestei interpretări a fost pronunțată și Decizia LII/2007 de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție,prin care s-a statuat: „Prevederile cuprinse în art.16 și următoarele din Legea nr.247/2005 privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii,contestate în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001,astfel cum a fost modificată prin Legea nr.147/2005”.
per a contrario, notificările soluționate ulterior adoptării Legii nr.247/2005 sunt supuse prevederilor art.16 din Titlul VII, cum este cazul în speță. Anterior modificării Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005,dispozițiile de drept material din art.24 (în redactarea atunci în vigoare) prevedeau obligația unității deținătoare, care constata imposibilitatea restituirii în natură, de a face ofertă de restituire sub forma despăgubirilor bănești, aspect care intra în competența instanței civile, astfel încât era posibilă fie cenzurarea cuantumului efectiv al acestora în cadrul contestației împotriva dispoziției sau deciziei motivate conținând o atare propunere, fie chiar să le stabilească instanța însăși, în cadrul unei acțiuni de sancționare a refuzului nejustificat de a se emite decizia sau dispoziția.
P. recursul formulat împotriva sentinței civile de mai sus, reclamanta a susținut că, prin soluția adoptată, prima instanță i-a încălcat drepturile prevăzute de art. 6 CEDO, art. 1 din Protocolul Adițional la CEDO cu privire la protecția proprietății, principiul disponibilității;dreptul la un proces echitabil; dreptul de a avea acces liber la justiție. Se arată că, terenul proprietatea autorilor săi este liber de orice construcție, el a fost preluat fără a i se acorda vreo despăgubire și, deși a adresat notificare S.C. R. ce se afla în procedura de lichidare, cu rea credință aceasta din urmă a refuzat să soluționeze notificarea recurentei și nu a cuprins în caietul de sarcini existența notificărilor pentru a fi avute în vedere cu ocazia vânzării la licitație.
Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art.20, 21, 26 și 27 din Legea nr. 10/2001 și, astfel a ignorat faptul că, imobilele preluate abuziv se restituie în natură persoanei îndreptățite, dacă erau deținute la data intrării în vigoare a legii de o societate comercială la care statul era acționar ori asociat majoritar.
Articolul 20 din Legea nr.10/2001 are și semnificația indisponibilizării totale a imobilelor pentru care s-au depus notificări de restituire, consacrată expres de pct.20.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a legii nr.10/2001 și de art.20 alin.4. Recunoașterea vocației dobânditorului construcției de a obține titlu de proprietate pentru terenul aferent acesteia în temeiul Legii nr.18/1991 nu exclude dreptul fostului proprietar al imobilului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul trecut abuziv în proprietatea statului la data înstrăinării. Reluând situația de fapt, recurenta susține că intimata se află în culpă principală pentru înstrăinarea ilegală a terenului prin lichidatorul său deoarece a obținut un folos necuvenit care stă la baza constituirii capitalului indisponibilizat prin procedura falimentului, capital din care se vor putea îndestula, în condițiile Legii nr. 85/2006, în principal, statul care este și principalul beneficiar al preluării abuzive terenului aflat în proprietatea recurentei.
Recursul este nefondat.
P. expertiza efectuată în cauză de ing. D. M. D. s-a concluzionat că terenul din litigiu face parte în totalitate din proprietatea intimatei ..
De asemenea, prin decizia civilă nr.132 A din 25.06.2009 Curtea de Apel București a statuat irevocabil asupra calității procesuale pasive a . condițiile în care aceasta a participat la derularea procedurii de la momentul formulării notificării și până la acela al soluționării.
Așa cum corect a reținut prima instanță, aspectele invocate în recursul de față, cu referire la modul în care au fost încheiate cele două contracte de vânzare cumpărare, prin care a fost înstrăinat pârâtei . litigiu nu mai pot forma obiect de analiză în prezenta cauză. Astfel, prin decizia civilă nr. 9592 din 24 noiembrie 2009, ÎCCJ a statuat că cererea privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare nr. 2505/2003 și 3069/2003 și prin care au fost invocate motivele de nulitate reluate și în prezenta cauză, este prescrisă în condițiile art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
Or, în acest context, Tribunalul a interpretat corect dispozițiile legii speciale în materie de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, și, prin urmare, corect a stabilit că obligația de restituire revine intimatei pârâte .-a desfășurat cu respectarea cerințelor art. 1-7, precum și 20-27 din Legea nr. 10/2001 și a aspectelor de drept statuate cu putere obligatorie de ICCJ în recursurile în interesul legii reținute în motivarea sentinței recurate.
În cauza P. împotriva României, s-a reținut că art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție nu poate fi interpretat ca restrângând libertatea statelor contractante de a alege condițiile în care acceptă să restituie bunurile preluate înainte de ratificarea Convenției.
Însă, odată ce a fost adoptată o soluție de către stat, ea trebuie implementată cu o claritate și coerență rezonabile, pentru a evita, pe cât posibil, insecuritatea juridică.
Curtea constată, însă, că în această materie, statul a decis că restituirea în natură și acordarea măsurilor reparatorii au loc în condițiile impuse de Legea nr.10/2001 și Legea nr.247/2005.
P. urmare, exigențele coerenței și certitudinii statuate de Curtea europeană în jurisprudența sa în ceea ce privește adoptarea măsurilor reparatorii pentru bunurile preluate în mod abuziv impun autorităților statale, inclusiv celor judiciare, să respecte regulile adoptate pentru restituirea în natură sau aplicarea de măsuri reparatorii.
Ca urmare, Curtea constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile speciale ale acestor acte normative.
Potrivit acestor acte normative cu caracter special, a modificărilor aduse Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005, procedura prealabilă sesizării instanței s-a scindat în două etape, respectiv, unitatea deținătoare emite decizie/dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii, iar Comisia Centrală stabilește valoarea finală a despăgubirilor, pe baza căreia se emite și titlul de despăgubiri.
Astfel, potrivit art.1 alin.(2) din Legea nr.10/2001, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de către entitatea învestită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Potrivit art.26 alin.(1) din Legea nr.10/2001, republicată, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau unitatea notificată este obligată ca, prin decizie sau dispoziție motivată, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Articolul 16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, astfel cum a fost modificată, prevede că notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care nu au fost soluționate, în sensul arătat la alin.1, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale, conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor.
Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin.1 și 2, în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor, în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire (alin. 6).
Din coroborarea acestor texte legale, rezultă că legiuitorul a înțeles să facă distincție între notificările ce erau deja soluționate la data intrării în vigoare a acestei legi - prin consemnarea în cuprinsul unor decizii/dispoziții a sumelor ce urmau a fi acordate ca despăgubire, ipoteză la care se referă alin.1 - și notificările care nu erau încă soluționate într-o asemenea modalitate - în privința cărora s-a prevăzut, în cuprinsul alin.2, să fie predate Secretariatului Comisiei Centrale, însoțite de documentele cu propuneri de acordare a despăgubirilor.
Din conținutul art.16 alin.1 și 2 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, rezultă că prin notificări soluționate până la data intrării în vigoare a noii legi nu pot fi înțelese decât acele notificări pe baza cărora entitățile învestite au emis decizii sau dispoziții motivate prin care au stabilit acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, precum și cuantumul acestora, neatacate în instanță în termenul prevăzut în art.24 din Legea nr.10/2001 (devenit art.26 după modificare).
Curtea reține, totodată, că stabilirea cuantumului despăgubirilor, potrivit alin.6 și alin.7 al textului de lege invocat, se face de către evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată de Comisia Centrală care, pe baza raportului evaluatorului, va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Potrivit prevederilor art.13 alin.1 lit. a) din capitolul III Titlul VII al Legii nr. 247/2005, privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor, stabilirea cuantumului final al despăgubirilor se face de Comisia Centrală constituită în subordinea Cancelariei Primului - Ministru, în prezent Secretariatul General al Guvernului, care are ca principală atribuție emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire.
În consecință, ulterior intrării în vigoare a Legii nr.247/2005, pentru valorificarea tuturor pretențiilor de restituire prin echivalent, se impune a fi urmată o procedură administrativă, potrivit căreia evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent va fi atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către Comisia Specială pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Procedura administrativă vizează, stabilirea cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent, situație în care, ulterior finalizării procedurii administrative, respectiv stabilirii pe cale judecătorească a calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, întreaga documentație va fi înaintată Secretariatului Comisiei Centrale, care va înainta dosarele evaluatorului desemnat aleatoriu în vederea întocmirii raportului de evaluare. În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, acestea pot face obiectul de analiză al instanței, doar după ce au fost stabilite prin decizie de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
P. urmare, niciunul din drepturile fundamentale la are se face referire în motivare recursului nu a fost încălcat astfel că, în temeiul dispoziției art.312 din Codul de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă V. M., împotriva sentinței civile nr. 1245 din 08.06.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți . LICHIDATOR JUDICIAR PRICEWATERHOUSE COOPERS RECOVERY SERVICES IPURL și ..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. B. E. V. D. A. B.
GREFIER
L. C.
Red. V.E.
Tehnored. V.E./cs
Ex.2/28.06.2013
T.B.Secția a V-a Civilă – S.C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 679/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 962/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
