Pretenţii. Decizia nr. 962/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 962/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 962/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.962R
Ședința publică de la data de 10.05.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - Z. D.
JUDECĂTOR - C. M. S.
JUDECĂTOR - F. B. D.
GREFIER - D. L.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a participat doamna procuror D. B..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta – reclamantă D. E. C., împotriva încheierii de suspendare pronunțată la data de 17.04.2012 de către Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cauza având ca obiect „ despăgubiri Legea nr.221/2009 – recurs împotriva încheierii din 17.04.2012”.
Dosarul se află la primul termen în recurs și a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, la data de 16.04.2013, la registratura secției s-au înregistrat notele scrise formulate de recurenta – reclamantă, transmis de aceasta prin poștă.
La data de 07.05.2013, s-a înregistrat cererea de renunțare la judecarea recursului formulată de recurenta – reclamantă, transmisă tot prin poștă.
Curtea constată că cererea de renunțare la judecarea recursului este semnată de avocat, care nu a depus la dosar mandat special pentru exercitarea dreptului la renunțare la judecarea recursului, motiv pentru care se va proceda la continuarea judecății prezentei cauze.
Totodată, Curtea, având în vedere că în cauză, s-a solicitat de către recurenta – reclamantă judecarea în lipsă, conform art. 242 alin.2 C.pr.civ., constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat în cauză.
Reprezentanta Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea încheierii recurate ca fiind temeinică și legală.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr._, pe rolul Tribunalului București, reclamanta D. E.-C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice să se constate caracterul politic al detenției tatălui său B. C. de la data de 6 mai 1947 până la data de 18 iunie 1954.
Prin cererea completatoare depusă la data de 15.02.2010, s-a completat cererea de chemare în judecată solicitându-se acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate prin condamnare sau ca efect al măsurilor administrative, în temeiul art.5 alin.1 lit.b din Legea rn.221/2009.
Prin încheierea de ședință din data de 14.02.2012, s-a pus în vedere reclamantei să depună sentința civilă nr.6782/11.11.1992 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 București și contractul de vânzare-cumpărare nr._/29.07.1992.
Prin încheierea de ședință din data de 19.03.2013, pronunțată de către Tribunalul București în dosarul nr._, s-a dispus, în temeiul art.155 indice 1 C.pr.civ. suspendarea judecării cauzei civile formulate de reclamanta D. E.-C. în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina reclamantei la termenul din 14.02.2012.
Împotriva încheierii de suspendare a judecății pronunțate în data de 17.04.2012, în dosarul nr._ de Tribunalul București Secția a-IV-a Civilă a fost declarat recurs de către reclamanta D. E. C..
În motivarea recursului, reclamanta critică încheierea pentru următoarele motive:
Se solicită să se anuleze încheierea de suspendare a judecății, întrucât a fost pronunțată fără existența culpei părții pentru neîndeplinirea obligațiilor care au determinat suspendarea, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a introdus acțiune în vederea recunoașterii caracterului politic al privării de libertate al tatălui său C. B. și a recuperării bunurilor, care aparțineau acestuia și care nu au fost retrocedate prin modalitățile prevăzute de Legea nr.221/2009.
Prin încheierea din 14.02.2012 i s-a pus în vedere depunerea a două înscrisuri: sentința nr. 7782/1992 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 și actul de vânzare-cumpărare nr.6650/1992 însă, instanța a reținut că sarcina probei cu aceste două înscrisuri revine reclamantei recurente, deși reclamanta recurentă nu a făcut vreo referire la aceste înscrisuri.
Se înevderează că reclamanta recurentă nu a făcut vreo referire la aceste înscrisuri în dovedirea nici a caracterului politic al încarcerărilor tatălui său, nici în dovada proprietăților deținute de acesta, astfel încât nu și-a întemeiat cererile pe aceste înscrisuri; aceste înscrisuri nu au fost puse în discuție pentru a fi administrate și a identifica, astfel, dacă reprezintă probe utile, pertinente, concludente în cauză; reclamanta-recurentă este pusă în situația imposibilă de a depune o sentință judecătorească, în condițiile în care nu se precizează dosarul în care a fost pronunțată și nici dacă este parte în acel dosar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3041 și 312 din Cod procedură civilă.
În dovedirea susținerilor, nu s-a solicitat încuviințarea niciunui mijloc de probă.
Intimatul nu a depus întâmpinare pentru a combate susținerile recurentei.
La data de 07.05.2013, s-a înregistrat cererea de renunțare la judecarea recursului formulată de recurenta – reclamantă, transmisă tot prin poștă.
La termenul de judecată din data de 10.05.2013, s-a constatat că cererea de renunțare la judecarea recursului este semnată de avocat, care nu a depus la dosar procură specială pentru exercitarea dreptului la renunțare la judecarea recursului, în conformitate cu art.69 alin.1 din Codul de Procedură Civilă, motiv pentru care s-a procedat la continuarea judecății prezentei cauze.
Analizând recursul declarat din prisma criticilor formulate, care se subsumează motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, Curtea constată că prima instanță a aplicat, în mod corect, dispozițiile art.155/1 din Codul de Procedură Civilă, motiv pentru care va constata că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată sub nr._, pe rolul Tribunalului București, reclamanta D. E.-C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice să se constate caracterul politic al detenției tatălui său B. C. de la data de 6 mai 1947 până la data de 18 iunie 1954.
Această cerere a fost completată la data de 15.02.2010, solicitându-se acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate, prin condamnare sau ca efect al măsurilor administrative, în temeiul art.5 alin.1 lit.b din Legea rn.221/2009.
Ca urmare a completării acțiunii, prima instanță, în temeiul art.129 alineatul 5 din Codul de Procedură Civilă, a pus în vedere recurentei să depună înscrisurile necesare soluționării cererii completatoare, respectiv sentința civilă nr.6782/11.11.1992 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 București și contractul de vânzare-cumpărare nr._/29.07.1992.
Curtea învederează că nu are relevanță faptul că acestea nu au fost indicate de către recurenta-reclamantă, atâta timp cât instanța, pe baza probelor depuse de către reclamanta D. E.-C., a apreciat că aceste înscrisuri sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Ca urmare a obligației procedurale instituite în sarcina sa, recurenta- reclamantă D. E.-C. avea îndatorirea de a se conforma dispozițiilor instanței.
Având în vedere că recurenta- reclamantă D. E.-C. nu a depus înscrisurile solicitate de către instanță, necesare soluționării pe fond a cererii deduse judecății, în mod corect, s-a dispus suspendarea cauzei, întemeiată pe dispozițiile art.155/1 din Codul de Procedură Civilă.
Pentru considerentele expuse, constatându-se că nu sunt fondate criticile formulate, fiind aplicate în mod corect dispozițiile art.155/1 din Codul de Procedură Civilă, nefiind incident motivul de recurs invocat, în conformitate cu art.312 din Codul de Procedură Civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta – reclamantă D. E. C., împotriva încheierii de suspendare pronunțată la data de 17.04.2012 de către Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta – reclamantă D. E. C., împotriva încheierii de suspendare pronunțată la data de 17.04.2012 de către Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 10.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
Z. D. C. M. S. F. B. D.
Grefier,
D. L.
RED.DZ
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
23.05.2013
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 856/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Reintegrare spaţiu locativ. Decizia nr. 852/2013. Curtea de... → |
|---|
