Pretenţii. Decizia nr. 679/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 679/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-03-2012 în dosarul nr. 679/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 679R
Ședința publică de la data de 30.03.2012
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - Z. D.
JUDECĂTOR - C. M. S.
JUDECĂTOR - G. A. G.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs recurentul - reclamant R. P. O. împotriva deciziei civile nr. 717A/23.09.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul- pârât M. G., cauza având ca obiect „ pretenții”.
Dosarul se află la primul termen în recurs și a fost strigat la ordinea listei de amânări, fără discuții.
În cauză s-au efectuat două strigări.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul - reclamant R. P. O. – reprezentat de avocat B. A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2012, intimatul – pârât M. G. personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, recurentul – reclamant nu a depus la dosar, dovada achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei și timbrul judiciar de 0,15 lei.
S-a mai învederat instanței că, la data de 26.03.2012, la registratura secției s-a înregistrat întâmpinarea formulată de intimatul – pârât M. G., într-un singur exemplar.
Reprezentantul recurentului – reclamant depune la dosar împuternicirea avocațială și dovada achitării taxei judiciare de 4 lei ( chitanțele_/1/23.03.2012 și_/1/23.03.2012) și timbrul judiciar de 0,50. Având cuvântul învederează că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării formulate de intimatul – pârât, de la dosar și nu solicită termen pentru acest motiv.
Intimatul – pârât, de asemenea, arată că nu are de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Curtea ia act că s-a timbrat recursul conform rezoluției și că, deși dosarul a fost solicitat la amânări nu sunt de formulat cereri noi, probe de administstat sau excepții de invocat, dispune lăsarea dosarului la ordinea listei de recursului pentru soluționare.
Dosarul a fost reluat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal au răspuns recurentul - reclamant R. P. O. – reprezentat de avocat B. A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2012, intimatul – pârât M. G. personal.
Curtea acordă cuvântul asupra recursului declarat în prezenta cauză.
Recurentul – reclamant R. P. O., prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în parte a deciziei pronunțată de instanța de apel în sensul acordării cheltuielilor de judecată astfel cum au fost solicitate, reprezentând valoarea integrală a onorariului de avocat aferent fazei procesuale a apelului, dovedite cu chitanțele în original depuse în dosarul de apel.
În susținerea recursului, învederează că hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a disp.art. 274 C.pr.civ.,
Instanța în mod greșit a redus onorariul de avocat, prin prisma faptului că apelul nu a fost timbrat.
La momentul analizării onorariului, instanța nu trebuie să se rezume la un singur criteriu, respectiv de admitere în parte sau în totalitate a cererii cu care a fost investită instanța sau pronunțarea pe o excepție, ci trebuie să aibă în vedere și celelalte critici respectiv valoarea pricinii, complexitatea și dificultatea acesteia, asistența juridică calificată a apărătorului.
Calea de atac a fost promovată cu rea- credință de către intimat tocmai pentru a paraliza demersurile sale de punere în executare silită a hotărârii, lucru care nu a putut fi anticipat de către apărătorul său la momentul la care a perfectat contractul de asistență juridică și au stabilit onorariu de avocat aferent acestei faze procesuale.
Pe fondul litigiu, învederează că se încearcă recuperarea unor sume de bani certe lichide și exigibile de la intimatul – pârât.
Intimatul – pârât neagă cu vehemență obligația restituirii sumei de bani împrumutate acestuia.
Instanța de control judiciar, urmează a reține că în speță s-a stabilit o culpă procesuală în sarcina intimatului - pârât prin anularea apelului promovat de acesta, motiv pentru care temeiul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată în integralitatea lor este evident și neechivoc.
Solicită admiterea recursului; cu cheltuieli de judecată în faza recursului, solicitate în baza chitanței pe care o depune la dosar.
Intimatul – pârât M. G. solicită respingerea recursului, menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel cu privire la reducerea cheltuielilor de judecată solicitate de recurentul – reclamant pentru motivele expuse în întâmpinare.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 04.01.2010, sub nr._, reclamantul R. P. O. a chemat în judecată pe pârâtul M. G., solicitând instanței obligarea acestuia la plata echivalentului în lei al sumei de 44.000 Euro, reprezentând diferența dintre prețul apartamentului aparținând mamei reclamantului pe care acesta l-a înstrăinat în baza unei procuri și suma remisă.
În motivare, reclamantul a arătat că pârâtul a înstrăinat imobilul aparținând mamei reclamantului pentru suma de 61.000 euro, restituind reclamantului din suma totală doar suma de 17.000 euro
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 918, art.1073, 1909-1910 Cod civil.
La primul termen de judecată, reclamantul și-a precizat cererea în sensul că solicită dobânda legală și rata inflației aferentă sumei din cererea inițială.
La termenul din data de 14.10.2010, reclamantul și-a precizat acțiunea (în scris și oral), în sensul că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 150.092,8 lei (echivalent 44.000 euro) – „44.000 euro în echivalent de 150.092,8 lei” la care urmează a se adăuga rata inflației și dobânda legală pentru intervalul dintre introducerea acțiunii și executarea efectivă.
Prin sentința civilă nr.7091/21.10.2010,Judecătoria Sectorului 4 București a admis în parte acțiunea; a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 150.092,8 lei și la dobânda legală aferentă acestei sume începând cu data de 04.01.2010 și până la plata efectivă și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 5.428,34 cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul M. G., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă la data de 14.01.2011, sub nr._ .
În ședința publică din data de 23.09.2011, tribunalul a invocat din oficiu excepția netimbrării apelului, față de împrejurarea că apelantul-pârât a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru și timbrul judiciar, însă acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
Prin decizia civilă nr.717A/23.09.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă s-a admis excepția netimbrării apelului; s-a anulat apelul formulat de apelantul-pârât M. G., împotriva sentinței civile nr. 7091/21.10.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant R. P. O., ca netimbrat; a obligat apelantul-pârât la plata către intimatul-reclamant a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, prin reducerea onorariului de avocat conform art. 274 alin. 3 C.pr.civ.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
De asemenea, potrivit art.9 din O.G. nr.32/1995, cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător, iar în cazul nerespectării dispozițiilor ordonanței, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
S-a constatat că,la înregistrarea apelului, s-a stabilit în sarcina apelantului-pârât M. G. obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 2306,43 lei și a depunerii timbrului judiciar în valoare de 5 lei, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat.
Deși legal citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a depunerii timbrului judiciar pentru termenul de judecată din data de 23.09.2011 (conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 5), apelantul-pârât nu s-a conformat dispozițiilor tribunalului.
Față de această situație și în raport cu dispozițiile legale menționate, potrivit cărora taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit de instanță sancționându-se cu anularea cererii, tribunalul va admite excepția netimbrării și va anula apelul ca netimbrat.
În baza dispozițiilor art.274 alin.1 și alin.3 C.pr.civ., apelantul-pârât a fost obligat la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant, prin reducerea onorariului avocațial al apărătorului acestuia din urmă.
În acest sens, față de valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat, tribunalul a apreciat că onorariul în cuantum de 4.960 lei, achitat de intimatul-reclamant potrivit chitanței depuse la dosar, este exagerat de mare, față de volumul redus de activitate al apărătorului ales în prezentul apel, concretizat în formularea concluziilor scrise și reprezentarea la un singur termen de judecată, precum și având în vedere modalitatea de soluționare a prezentului apel, ca urmare a admiterii excepției netimbrării.
Împotriva deciziei civile nr.717A/23.09.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a-IV-a Civilă a declarat recurs reclamantul R. P. O..
În motivarea recursului, reclamantul critică decizia pentru următoarele motive:
Prin sentința civilă nr. 7091/21.10.2010, Judecătoria Sector 4 a admis în parte cererea reclamantului și l-a obligat pe intimatul - pârât M. G. la plata sumei de 150.092,8 lei și la dobânda legala aferenta acestei sume începând cu data de 04.01.2010, până la plata efectiva precum și la plata cheltuielilor de judecata .
Intimatul-pârât a formulat apel cu rea-credință, pentru a împiedica ca soluția pronunțată în fond să dobândească caracter definitiv și executoriu și pentru a tergiversa demararea procesului de executare silita.
Cauza a fost înregistrată în acest sens spre competenta soluționare pe rolul Tribunalului București Secția a IV a Civilă.
In fața tribunalului intimatul-pârât, deși primise citația cu mențiunea achitării timbrajului aferent caii de atac exercitate încă din luna februarie 2011, intimatul nu și-a îndeplinit aceasta obligație, instanța punând în discuție și admițând excepția netimbrarii apelului.
Prin dec. civ. nr. 717 A, Tribunalul București a dispus anularea apelului declarat de M. G. și l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecata către reclamantul,în cuantum de 1.000 lei, prin reducerea onorariului de avocat conform ari. 274 alin. 3 c.p.c.
In raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 c.p.c., hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac este vădit nelegala, aceasta fiind pronunțata de instanța de fond a fost data cu încălcarea și aplicarea greșita a legii, respectiv a dispoziției art. 274 C.p.c.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.274 alin.1 Cod procedură civilă instanța de judecată poate să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților în două situații: sunt nepotrivit de mici; sunt nepotrivit de mari ,față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită.
In aprecierea cuantumului onorariului, fata de dispozițiile mai sus citate, instanța de judecata trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii, cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de munca presupus, de pregătirea apărării în cauza, precum și de complexitatea și dificultatea litigiului.
Tot astfel, pentru ca instanța să intervină și să dispună în consecința micșorarea unui onorariu sau a unor cheltuieli de judecata, nu trebuie să se rezume la un singur criteriu, respectiv admiterea în totalitate sau în parte a cererii care a investit instanța sau pronunțarea pe o excepție, ci trebuie să aibă în vedere în mod obligatoriu și celelalte criterii, respectiv valoarea pricinii, complexitatea și dificultatea acesteia, asistența judiciară calificată a apărătorului.
In același sens, instanța de recurs urmează a avea în vedere și dispozițiile art. 132 Statutul Profesiei de Avocat, potrivit cărora onorariul negociat între recurent și apărătorul său, a fost stabilit inter partes, ținându-se seama de toate criteriile enumerate de textul de lege mai sus menționat, respectiv:timpul și volumul de munca necesare desfășurării activității de apărător:• noutatea și dificultatea cazului; • importanța intereselor în cauza; • imposibilitatea apărătorului de a accepta un alt mandat din partea unei alte persoane; • experiența, reputația și specializarea avocatului; • avantajele si rezultatele obținute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat; .constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii complete, legale și performante.
Mai mult decât atât, art. 274 alin 3 C., prin conținutul său și criteriile pe care le enumera, are menirea de a împiedica abuzul de drept prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa fireasca aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciara calificata pe parcursul procesului" (ICCJ S. Civ. Decizia 2420/11.04.2008).
In același sens a conchis si CJCE, în hotărârea din 19.02.2002, care a definit mandatul avocatului ca fiind o activitate economica, o activitate care consta în oferirea de bunuri sau servicii pe o piață libera".
Nu în ultimul rând, instanța de recurs urmează a avea în considerare la momentul verificării legalității soluției tribunalului de diminuare a cheltuielilor de judecata, faptul ca din cuantumul total al onorariului care este încasat de către avocat, mai mult de jumătate este alocat achitării taxelor și impozitelor aferente exercitării profesiei (TVA 24%, CAS 6%, taxe Barou 10%, impozit pe venit 16%, etc.).
Conchizând asupra tuturor celor mai sus menționate, instanța de control urmează a reține ca în speța de față s-a stabilit o culpa procesuala în sarcina intimatului-parat, prin anularea apelului promovat de acesta, motiv pentru care temeiul obligării sale la plata cheltuielilor de judecata în integralitatea lor este absolut evident și neechivoc.
De avut în vedere este și faptul ca obligația de plată îi incumbă intimatului-parat și în raport de dispozițiile art. 998-999 cod civil referitoare la răspunderea pentru fapta proprie, în condițiile în care temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa sa procesuală, dovedita pe deplin în cauza.
Pe cale de consecință, în conformitate cu disp. art. 312 C.p.c., s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul obligării intimatului-parat la plata cheltuielilor de judecata reprezentând valoarea integrala a onorariului de avocat aferent fazei procesuale a apelului.
Analizând recursul declarat, din prisma criticilor formulate, care se subsumează motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, Curtea constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a realizat o aplicare corectă a dispozițiilor art.274 alin.3 din codul de procedură civilă cu privire la reducerea onorariul de avocat, având în vedere că soluționarea cauzei s-a realizat la primul termen de judecată în fața instanței de apel și prin admiterea excepției netimbrării apelului.
Curtea învederează că instanța de judecatã are posibilitatea reducerii onorariului de avocat, pe considerentul cã activitatea instanței nu afecteazã raportul juridic de drept civil nãscut, prin încheierea contractului de asistențã juridicã, între avocat și clientul sãu, ci se referã la un alt aspect, acela al modalitãții de calculare a sumei datorate cu titlu de cheltuieli de judecatã de cel cãzut în pretenții, pãrții care le
solicitã și privește raportul juridic, dintre partea care cade în pretenții și partea care a câștigat procesul.
De asemenea, Curtea învederează că reducerea onorariului nu are nici un efect cu privire la relațiile dintre partea care și-a angajat avocatul și apărătorul acestuia, astfel încât partea respectivă are obligația de a achitat onorariul de avocat, așa cum a fost stabilit prin contractul de asistență juridică.
Reducerea onorariul de avocat, în temeiul dispozițiilor art.274 alin.3 din Codul de Procedură Civilă, are relevanță numai în raporturile dintre părți, în sensul că partea care a pierdut procesul va suporta numai o parte din onorariul părții adverse, care a câștigat procesul; diferența de onorariul va fi suportată de către cel care și-a angajat apărătorul și care a acceptat onorariul negociat, în conformitate cu dispozițiile art.128 din Statul profesiei de avocat, adoptat și publicat în Monitorul Oficial nr.898/19.12.2011.
Astfel, instanța de judecată, în mod corect, a stabilit un cuantum rezonabil al cheltuielilor de judecată datorate de către partea care a căzut în culpă.
În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, învestitã fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecatã, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat cã acestea urmeazã a fi recuperate numai în mãsura în care cheltuielile solicitate sunt dovedite (Cauza C. contra România, Hotãrârea din 9 noiembrie 2004 Cauza I. contra România, Hotãrârea din 3 februarie 2005) și constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real realizate în limita unui cuantum rezonabil (Cauza C. contra România, Hotãrârea din 26 mai 2005).
Având în vedere considerentele expuse, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate și că nu este incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, instanța de recurs, în conformitate cu dispozițiile art.312 din Codul de Procedură Civilă, va respinge, ca nefondat recursul declarat de recurentul – reclamant R. P. O. împotriva deciziei civile nr.717A/23.09.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă în contradictoriu cu intimatul – pârât M. G..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul – reclamant R. P. O. împotriva deciziei civile nr.717A/23.09.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a Civilă în contradictoriu cu intimatul – pârât M. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Z. D. C. M. S. G. A. G.
GREFIER
D. L.
RED.ZD
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
4.04.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1981/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 856/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
