Legea 10/2001. Decizia nr. 2291/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2291/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-12-2012 în dosarul nr. 2291/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 2291
Ședința publică de la 17.12.2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
JUDECĂTOR - M. CONSTANTINESCUGREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 1429/04.07.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. L. V..
P. are ca obiect – contestație la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic M. I., pentru recurentul-pârât M. București prin Primarul General, în baza delegației de la dosar, avocatul B. E., în calitate de reprezentant al intimatei-reclamante G. L. V., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012, eliberată de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocatul intimatei-reclamante, având cuvântul, învederează instanței faptul că citația și sentința acesteia au fost expediate la domiciliul ales al avocatului M. I., care este decedat, în realitate domiciliul ales, este la Cabinetul de Avocatură” A. și Ema B.”, din București, .. 1...sector 3.
Întrebat de instanță dacă solicită acordarea unui termen în vederea studierii motivelor de recurs, avocatul intimatei-reclamante arată că acestea au fost studiate în arhivă și că nu se impune amânarea cauzei pentru acest motiv.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul declară că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilierul juridic al recurentului-pârât solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate, în sensul respingerii contestației reclamantei, prin care a solicitat anularea Dispoziției nr. 3722/24.01.2005.
Arată că dispoziția mai sus menționată a fost emisă înainte de apariția Legii nr. 247/2005, iar vechea Lege 10/2011 prevedea o nuanțare a preluării abuzive, în ceea ce privește Decretul nr. 223/1974, în sensul că preluarea cu plată era considerată o preluare cu titlu.
Avocatul intimatei-reclamante, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, conform concluziilor scrise pe care le depune la dosar.
În mod corect instanța de fond, în raport de probele administrate în cauză a apreciat că dispoziția contestată este netemeinică și nelegală, câtă vreme reclamanta a dovedit că este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, conform art. 4 alin.2 din Legea nr. 10/2001; că imobilul în litigiu a fost cumpărat de autoarea reclamantei, G. C., prin contractul autentificat sub nr._/15 iulie 1947.
Mai mult, bunul imobil a cărui restituire s-a solicitat se includea în domeniul de aplicare a legii nr. 10/2001, în condițiile în care fusese preluat în mod abuziv, conform Decretului nr. 223/1974.
Este cert faptul că, în speță, preluarea abuzivă a imobilului nu a fost făcută pentru o cauză de utilitate publică și nici nu poate fi vorba de o justă și prealabilă despăgubire.
De asemenea în dovedirea calității de moștenitoare, reclamanta a depus acte de stare civilă, din care rezultă în mod indubitabil faptul că aceasta este fiica numitei G. C. și unica moștenitoare a acesteia.
Autoarea reclamantei a primit pentru construcția-magazin un preț impus de 40.000 lei, iar terenul în suprafață de 7,20 mp, a trecut fără titlu în proprietatea statului, astfel cum rezultă din decizia nr. 1807/08.12.1981 a Consiliului Popular al Municipiului București.
În opinia sa, în mod greșit pârâtul M. București prin Primarul General a respins cererea de restituire în natură a imobilului în litigiu, câtă vreme acest lucru era posibil la momentul formulării notificării din 16.11.2001, la data respectivă imobilul fiind în proprietatea statului.
Deși preluarea abuzivă era evidentă încă din acel moment, cererea de restituire în natură a imobilului, consideră că este întemeiată, iar prin pronunțarea dispoziției contestate, reclamantei i s-a creat un prejudiciu incomensurabil și ireparabil, constând în imposibilitatea recuperării în natură a imobilului, datorită faptului că, acesta a fost înstrăinat către . emiterii deciziei nr. 3722/24.01.2005.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1429 din 04 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._, s-a admis cererea formulată de reclamanta G. L. V. în contradictoriu cu pârâtul Municipiului București prin Primar General, s-a dispus anularea dispoziției nr. 3722 din 24 ianuarie 2005 emisă de pârât și a obligat pârâtul să emită dispoziție prin care să propună acordarea către reclamantă de măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru imobilul din București, . (.. 43 colț cu .. 48) ce a făcut obiectul notificării, despăgubiri ce vor fi acordate în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului București – Secția a V a Civilă la data de 02 noiembrie 2010, reclamanta G. L. V. a chemat în judecată pârâții M. București prin Primar General, D. D. și C. E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea dispoziției nr. 3722 din 24 ianuarie 2005 emisă de pârâtul M. București prin Primarul General.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a formulat notificarea nr. 6504/2001 transmisa pârâtului M. București prin Primarul General prin Biroul Executorului Judecătoresc „S. și N.” în scopul restituirii imobilului din București, . (.. 43 colț cu .. 48) fiind emisă decizia nr. 3722 din 24 ianuarie 2005 în care s-a menționat că terenul a trecut în patrimoniul statului în temeiul Decretului nr. 223/1974.
A apreciat reclamanta că imobilul a trecut în patrimoniul statului în mod abuziv, în lipsa unor despăgubiri prealabile pentru teren, iar pentru construcție s-a plătit forțat o sumă de 40.000 lei, astfel că a solicitat anularea acestei dispoziții iar soluționând notificarea instanța să acorde măsuri reparatorii pentru imobil.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că prin notificarea formulată sub nr. 6504/2001 și transmisă pârâtului prin Biroul Executorului Judecătoresc „S. și N.” reclamanta s-a adresat pârâtei în scopul restituirii în natură a imobilului din București, . (.. 43 colț cu .. 48) fiind emisă Dispoziția nr. 3722 din 24 ianuarie 2005.
Din conținutul acestei dispoziții a rezultat că s-a respins notificarea reclamantei cu motivarea că preluarea imobilului în patrimoniul statului nu s-a dovedit să fi fost abuzivă.
Examinând actele care au stat la baza emiterii dispoziției contestate, tribunalul a constatat că imobilul a aparținut autoarei reclamantei C. I. (după pronunțarea sentinței de divorț nr. 518/1947 a Tribunalului I. revenind la numele de G.) în baza actului de vânzare-cumpărare din 05 iulie 1947, fiind compus din o camera, closet și pivniță, precum și cota aferentă de teren de 9%.
Reclamanta este unica moștenitoare a mamei sale G. C. (Karoline) așa cum a rezultat din certificatul de moștenitor nr. 88/2001 emis de Biroul Notarului Public „F. D.”.
Imobilul mai sus descris a trecut în patrimoniul statului în baza Decretului nr. 223/1974, așa cum a rezultat din decizia nr. 1807 din 08 decembrie 1981 – fila 35 dosar fond) fiind preluat cu plata terenului aferent construcției fiind stabilit a avea o suprafața de 7,20 mp.
Evoluția în timp a adresei poștale a imobilului a rezultat din adresa emisă de pârât sub nr._/3273 din 22 martie 2011(fila 94 dosar fond).
Identificarea imobilul s-a făcut prin raportul de expertiză întocmit de expert Constanta S., stabilindu-se o valoare de piața a acestuia la momentul expertizării de 213.701 lei, echivalent a 48.108 euro, precizându-se că în prezent imobilul este în proprietatea . l-a dobândit în temeiul Legii nr. 550/2002.
Cu privire la legalitatea dispoziției nr. 3722 din 24 ianuarie 2005, tribunalul a constatat că reclamanta a făcut dovada calității de persoana îndreptățită astfel cum este stabilită această calitate prin art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care sunt îndreptățite la măsuri reparatorii persoanele fizice proprietari ai imobilului la data preluării și art. 4 alin. 2 potrivit cu care de măsurile reparatorii pot beneficia și moștenitorii persoanelor îndreptățite.
În ceea ce privește susținerea pârâtei în sensul că preluarea în patrimoniul statului nu a fost abuzivă, tribunalul a constatat că potrivit art. 2 din Legea nr. 10/2001, prin imobile preluate abuziv se înțelege acele imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, sau preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau administrației de stat.
În speță imobilul a făcut obiectul Decretului nr. 223/1974, act normativ apreciat ca abuziv din perspectiva principiilor de baza ale codului civil, respectiv dispozițiile art. 480 Cod civil, potrivit cu care despăgubirea în cazul exproprierii trebuie să fie dreaptă și prealabilă, a Constituției și tratatelor internaționale la care România era parte la data preluării, a art. 6 din Legea nr. 213/1998.
Tribunalul a constatat față de cele reținute, că dispoziția contestată a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale, în sensul că preluarea imobilului în patrimoniul statului a fost abuzivă, astfel că a dispus anularea acesteia, iar în ceea ce privește modalitatea de reparație s-a constatat că imobilul a făcut obiectul unei înstrăinări către o terță persoană deci nu poate face obiectul unei restituiri în natură în acord cu art. 7 din Legea nr. 10/2001 potrivit cu care restituirea se acorda de regulă în natură, urmând a obliga pârâtul să acorde reclamantei măsuri reparatorii în echivalent bănesc, echivalentul acestor reparații urmând a fi calculate la valoarea de piață a imobilului, în acord cu dispozițiile art. 10 alin. 9 și art. 11 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 potrivit cu care valoarea terenurilor și construcțiilor ce nu pot fi restituite în natură se stabilește la valoarea de piață de la data soluționării notificării, potrivit standardelor internaționale de evaluare.
Din această valoare a fost scăzuta valoarea despăgubirii primite de reclamant la momentul deposedării, despăgubire ce a fost actualizată cu coeficientul de inflație stabilit conform legislației în vigoare, în raport de dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în plus, văzând că în prezent regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv este reglementat de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, despăgubirile neputând fi acordate direct de către unitatea deținătoare.
Împotriva sentinței civile nr. 1429 din 04 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._, a formulat recurs M. București prin Primarul General, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, potrivit art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod de procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât potrivit art. 22 – 23 din Legea nr. 10/2001, notificarea trebuia însoțită, în termenul prevăzut de lege pentru soluționare, de acte doveditoare privind calitatea de moștenitor și actele doveditoare ale dreptului de proprietate, în condițiile legii.
Înscrisurile anexate notificării, precum și cele depuse în fața instanței și considerate de către aceasta ca acte doveditoare ale dreptului de proprietate, nu fac dovada și nu suplinesc necesitatea probării dreptului, inclusiv în ceea ce privește întinderea acestuia și determinarea precisă a imobilului ce a făcut obiectul acestui drept.
Astfel sesizată, unitatea deținătoare avea obligația să emită o dispoziție motivată cu propunere de acordare de măsuri reparatorii, potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001, art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 în concordanță cu OUG nr. 81/2007 privind reglementarea procedurii și modalităților de despăgubire efectivă aferente imobilelor preluate abuziv, ce cade în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
S-a solicitat admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii recurate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În notele scrise depuse la dosar, intimata – reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât s-a făcut dovada proprietății, a preluării imobilului la stat în mod abuziv de la autoarea sa în baza Decretului nr. 223/1974, iar nesoluționarea favorabilă a notificării de către unitatea deținătoare a prejudiciat-o pe contestatoare prin faptul imposibilității restituirii în natură, imobilul fiind înstrăinat către o terță persoană, aceasta având dreptul cel puțin la despăgubiri.
Nu s-au administrat noi probe în recurs.
Recursul nu este fondat.
Critica privind neadministrarea tuturor probelor în faza administrativă, alăturate notificării conform art. 22 – 23 din Legea nr. 10/2001, în termenul prevăzut de lege, în condițiile legii, nu poate fi primită, întrucât în cauză, contestatoarea și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită, prin anexarea la dosarul de notificare a titlului de proprietate, a dovezii preluării conform Decretului nr. 223/1974, și a actelor de stare civilă din care rezultă că reclamanta este fiica fostei proprietare G. C., astfel că este nelegală dispoziția de respingere a notificării, cum a reținut în mod legal și temeinic prima instanță.
În plus, s-a depus și un certificat de calitate de moștenitor nr. 88/2001 pentru contestatoare pe care instanța l-a reținut în aprecierea întregului probatoriu, în cauză fiind deopotrivă aplicabile însă și prevederile art. 4 din Legea nr. 10/2001.
În speță nu se poate susține, conform criticilor din recurs, că actele de proprietate anexate notificării, respectiv administrarea în instanță nu fac dovada deplină a dreptului de proprietate, respectiv a identificării exacte și a constatării întinderii dreptului, în condițiile în care, există Decizia nr. 1807 din 08 decembrie 1981 de preluare la stat a imobilului în litigiu de la autoarea contestatoarei emisă de Biroul Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului București – fila 35 dosar fond – în baza Decretului nr. 223/1974, cu descrierea exactă a imobilului dar și actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din 05 iulie 1947 (filele 5, 6 dosar fond) – prăvălia de la parterul imobilului, cu wc și privință la subsol, dar și terenul indiviz aferent de 7,20 mp.
În plus imobilul a fost identificat prin expertiza tehnică administrată la fond.
Iar prima instanță a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 2 din Legea nr. 10/2001 vizând preluarea abuzivă a imobilului la stat, în baza Decretului nr. 223/1974, dar și a prevederilor art. 7 din Legea nr. 10/2001 și Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În consecință, potrivit art. 312 Cod de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul – pârât M. București prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 1429 din 04 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă G. L. V., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 decembrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. P. C. M. T. M. C.
Grefier,
Rădița I.
Red.F.P.
Tehnodact.C.F.
2ex./16.01.2013
T.B.-S.5.-F.L.
| ← Anulare act. Decizia nr. 2267/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1013/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
