Legea 10/2001. Decizia nr. 2288/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2288/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-12-2012 în dosarul nr. 2288/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.2288
Ședința publică de la 17 decembrie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuienta M. M., împotriva deciziei civile nr. 1417 din 13.09.2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr._/3/2010, în contradictoriu cu intimatul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat T. G., în calitate de reprezentant al revizuientei M. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar și consilier juridic I. M., în calitate de reprezentant al intimatului M. București prin Primarul General, în baza delegației pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocatul revizuientei depune la dosar chitanța CEC în sumă de 10 lei reprezentând dovada achitării taxei de timbru în cuantumul stabilit de instanță prin rezoluția administrativă și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea cererii de revizuire.
Avocatul revizuientei solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată și motivată, modificarea în tot a deciziei civile atacate, în sensul respingerii recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Apreciază că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor aspecte care nu s-au solicitat constatând că recurentul este persoana îndreptățită să obțină măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru imobilul preluat, în condițiile în care intimatul M. București prin Primarul General nu a atacat cu recurs soluția instanței de fond sub acest aspect și nici în cererea de chemare în judecată nu s-a formulat o astfel de solicitare.
Arată că intimatul a formulat recurs împotriva hotărârii pronunțată de către Tribunalul București, iar critica invocată se referea doar la obligarea transmiterii documentației către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor .
Reprezentantul intimatului-pârât solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, având în vedere că instanța de recurs a pronunțat o hotărâre strict pe criticile formulate prin motivele de recurs.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 16.10.2012 petenta M. M. a solicitat revizuirea deciziei civile nr.1417/13.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel București secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr._/3/2010.
În motivele cererii se susține că sunt incidente dispozițiile art.322 pct.2 teza I-a Cod procedură civilă, instanța pronunțându-se asupra a ceea ce nu s-a cerut.
Prin cererea de chemare in judecată, revizuienta M. M. a solicitat instanței să oblige intimatul MUNICIUPIUL BUCURESTI prin PRIMAR GENERAL să emită Dispoziție motivata prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri acordate în condițiile speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru imobilul situat în București, ., sector 1, compus din teren în suprafața de 300 m.p. și construcție și să fie obligat intimatul pârât să înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a Dispoziției menționate mai sus, însoțită de toate înscrisurile depuse de reclamanta.
Tribunalul București, prin sentința civila nr. 2279 din 16.12.2011 pronunțata în dosarul nr._/3/2010 a admis cererea și a dispus restituirea în echivalent sub forma acordării de despăgubiri a imobilului situat în București, ., sector 1, compus din teren în suprafață de 300 m.p. și construcție în suprafața de 137,75 m.p. și a obligat MUNICIUPIUL BUCURESTI prin PRIMAR GENERAL să înainteze dispoziția de acordare a măsurilor reparatorii către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțită de toate înscrisurile doveditoare.
In considerentele sentinței civile, Tribunalul a reținut că potrivit art.26 alin.1 din Legea 10/2001 republicata, în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, entitatea învestită cu soluționarea notificării este obligată prin decizie/dispoziție motivată să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv. Legea specială de care se face vorbire în aceste dispoziții legale este reprezentata de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Deși intimatul M. București prin Primar General a formulat cerere de recurs prin care a criticat hotărârea Tribunalului București în ceea ce privește soluția pe capătul al doilea de cerere, apreciind că hotărârea pronunțata a fost dată cu aplicarea greșita a legii, întrucât, în mod greșit a fost obligat M. București "să înainteze toată documentația către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor", instanța de recurs, prin decizia civila nr.1417/13.09.2012, a admis recursul și a modificat în parte sentința recurată, în sensul că a înlăturat dispoziția de restituire către reclamantă în echivalent, sub forma acordării de despăgubiri, a imobilului și a constatat că este persoană îndreptățită să obțină măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, pentru imobilul preluat. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței si a respins cererea privind cheltuielile de judecată, ca nefondată.
Revizuienta apreciază că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, constatând că aceasta este "persoană îndreptățită să obțină măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul preluat", în condițiile în care intimatul M. București prin Primar General nu a atacat cu recurs soluția instanței de fond sub acest aspect si nici prin cererea de chemare în judecată nu s-a formulat o astfel de solicitare.
Intimatul a formulat recurs împotriva hotărârii Tribunalului București, iar critica invocată se referea doar la obligarea transmiterii documentației către Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea de revizuire având în vedere următoarele motive:
Prin decizia civilă nr.1417/2012 pronunțată de Curtea de Apel București secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie s-a admis recursul formulat de recurentul – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 2279 din data de 16.12.2011, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._/3/2010, în contradictoriu cu intimata – reclamantă M. M.; s-a modificat în parte, sentința recurată, în sensul că înlătură dispoziția de restituire către reclamantă în echivalent sub forma acordării de despăgubiri a imobilului și constată că reclamanta este persoană îndreptățită să obțină măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru imobilul preluat și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Susținerea petentei din cererea de revizuire nu este fondată deoarece în motivele de recurs formulate de M. București prin Primarul General, s-a susținut că față de dispozițiile Legii nr.247/2005, dispozițiile OUG nr.81/2007, unitatea deținătoare sesizată cu soluționarea notificării nu are obligația de a acorda măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești, nici de a propune o anumită sumă de bani ci aceste obligații, conform Legii nr.10/2001, se limitează numai la emiterea unei dispoziții motivate cu propunere de acordare de despăgubiri, conform art. 29 din Legea nr.10/2001 și în condițiile Legii nr.247/2005. De asemenea, s-a mai arătat că în art.61 din TL VII din Legea nr.247/2005 se prevede expres că valoarea echivalentă a imobilului solicitat urmează a fi stabilită de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin urmare, recursul intimatului M. București prin Primarul General a cuprins motivul de recurs ce a atras modificarea sentinței, astfel încât motivul prevăzut de art. 322 pct.2 Cod procedură civilă nu este incident în cauză .
De altfel, și în petitul cererii de chemare în judecată reclamanta – petentă M. M. a solicitat obligarea pârâtului să emită dispoziție prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale și să fie obligat pârâtul să înainteze dosarul la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Astfel, Curtea s-a pronunțat cu respectarea principiului disponibilității, a art.129 alin.6 Cod procedură civilă și potrivit deciziilor în interesul legii pronunțate în materie de către Înalta Curte de Justiție și Casație, decizii general obligatorii conform art. 3307 Cod procedură civilă.
Astfel fiind, Curtea va respinge cererea de revizuire ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuienta M. M., împotriva deciziei civile nr.1417 din 13.09.2012, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr._/3/2010, în contradictoriu cu intimatul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 decembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
L. C.
Red.D.A.B.
Tehnored.DAB/B.I
2 ex/16.01.2013
-------------------------------------------------
C.A.B.-Secția a III-a – I.S.
- C.N.
- M.H.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 208/2012. Curtea de Apel... | Anulare act. Decizia nr. 2267/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
