Pretenţii. Decizia nr. 444/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 444/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-12-2012 în dosarul nr. 444/2012

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 444A

Ședința publică de la data de 14.12.2012

CURTEA COMPUSĂ DIN:

PREȘEDINTE - Z. D.

JUDECĂTOR - C. M. S.

GREFIER - D. L.

Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta – reclamantă V. G. cu domiciliul ales la CAv. V. G. din București,..1-9, .,., împotriva sentinței civile nr. 1340/20.06.2012 pronunțată de Tribunalul București –Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele – pârâte I. C., I. G. și I. I. C. – domiciliați în București, ..121, ., ., sector 1, cauza având ca obiect „ acțiune în răspundere delictuală”.

Dosarul se află la primul termen în apel și a fost strigat la ordinea listei de apeluri.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta – reclamantă V. G. – reprezentată de avocat O. Igor, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2012, intimatele – pârâte I. C. și I. I. – C. personal și asistate de avocat Turliu I. D. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2012, intimata – pârâtă I. G. – reprezentată de același avocat.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Reprezentantul intimatelor – reclamante depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială și întâmpinarea – concluzii scrise, comunică o copie reprezentantului apelantei – reclamante.

Reprezentantul apelantei – reclamante depune la dosar împuternicirea avocațială și având cuvântul a învederat că nu are de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.

Reprezentantul intimatelor – reclamante, de asemenea, a arătat că nu are de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.

Nemaifiind de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului declarat în prezenta cauză.

Apelanta – reclamantă V. G. prin avocat, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate și în consecință admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtelor – intimate la repararea prejudiciului moral suferit de reclamantă, respectiv la plata sumei de 200.000 Euro echivalent la data plății.

La interpelarea instanței, reprezentantul intimatelor – pârâte a arătat că urmare respingerii contestației la executare au fost repuși în situația anterioară.

Prin întâmpinare a arătat rațiunea pentru care instanța de fond a respins acțiunea.

În continuare, reprezentantul apelantei – reclamante a arătat că instanța de fond, în mod greșit, a reținut faptul că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, mai mult și-a depășit rolul activ făcând afirmații speculative și personale.

Instanța, deși a reținut faptul că reclamanta a suferit un prejudiciu moral, în mod neîntemeiat, a considerat că pârâtele nu pot fi trase la răspundere civilă delictuală, întrucât nu ar fi acționat cu rea credință.

Din răspunsul la interogatoriu rezultă că singura intenția a acestora a fost aceea de a o discredita în fața colegilor avocați și a clienților săi, neformulând plângere penală împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale.

Dacă intenția lor nu ar fi fost aceasta, ar fi trebuit să uzeze de toate căile procedurale în încercarea de a-i demonstra vinovăția.

Acuzația care i-a fost adusă reclamantei în mod abuziv și care s-a dovedit a fi neadevărată, pe lângă faptul că i-a fost afectată onoarea, demnitatea umană și prestigiul de avocat, i-a afectată grav starea de sănătate și viața familială.

De asemenea, prin acțiunile întreprinse de pârâtele – intimate i-a fost călcat și dreptul la imagine, garantat de art. 30 alin.6 din Constituție.

Cu privire la cuantificarea daunelor morale, lasă la aprecierea instanței, fiind singura care, în raport de consecințele, pe orice plan suferite de reclamantă, trebuie să aprecieze o anumită sumă de bani globală, care să compenseze prejudiciul moral care i-a fost cauzat.

Solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat și motivat în scris; fără cheltuieli de judecată.

Intimatele – pârâte I. G., I. C. și I. I. – C., prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.

În combaterea apelului, arată că instanța de fond, în mod corect, a reținut că intimatele – pârâte nu au acționat cu rea-credință în formularea plângerii penale, scopul urmărit fiind acela fiind de protejare a propriului patrimoniu și nu prejudicierea imaginii publice a apelantei.

Au formulat plângerea penală întrucât au constatat despre cuantumul sumei, la momentul executării, în sensul că suma menționată în contract era de două ori mai mare decât suma la care au tranzacționat litigiul în faza de apel.

Din punct de vedere juridic nu puteau demonstra faptele petrecute, fiind de profesie artiști plastici, iar apelanta de profesie avocat, astfel încât soluția în căile de atac ar fi fost menținută.

Au acceptat să nu atace ordonanța parchetului de neîncepere a urmăririi penale pentru a nu pierde suma de 100.000 euro pe care au achitat-o pentru a salva imobilul.

Soluția pronunțată de instanțele civile le este favorabilă, însă după patru ani au descoperit cu ajutorul executorului judecătoresc faptul că apelanta nu are în patrimoniu bunuri, care pot fi executate silit, astfel încât în prezent, soluția de a recupera suma de bani este practic imposibil.

Apelanta a formulat prezenta acțiunea după 4 ani de la pretinsul prejudiciu moral, pentru că i s-a stricat imaginea.

Solicită respingerea apelului; fără cheltuieli de judecată.

Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.

CURTEA

După deliberare,

Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a IV-a civilă, sub nr._ , la data de 13.07.2011, reclamanta V. G. a chemat în judecată pârâtele I. C., I. I. C. și I. G., solicitând tribunalului ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor în solidar la plata către reclamantă a sumei de 200.000 euro, cu titlu de daune morale.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că între părți a fost încheiat contractul de asistență juridică nr._/14.12.2005 pentru reprezentarea juridică a pârâtelor de către reclamantă într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, având ca obiect dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului I. I. Călinești, onorariul fiind în cuantum de 80.000 euro. D. fiind refuzul pârâtelor de achitare a onorariului, reclamanta a procedat la punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică, suma fiind achitată de pârâte chiar la data fixată pentru punerea în vânzare a imobilului urmărit silit. Reclamanta a specificat faptul că, după achitarea sumei, pârâtele au formulat contestație la executare, dosar în cadrul căruia s-au înscris în fals, invocând falsificarea contractului de asistență juridică de către reclamantă. Aceasta a mai susținut că a fost invitată la Direcția de Cercetări Penale pentru a da declarații în legătură cu fapta imputată, prin rezoluția pronunțată în data de 14.12.2009, în dosarul nr. 191/P/2008, dispunându-se neînceperea urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și înșelăciune. În continuare, reclamanta a arătat că a suferit un grav prejudiciu, fiindu-i afectată activitatea profesională, reputația sa ca om și ca avocat, viața familială, precum și sănătatea.

În drept, reclamanta a invocat disp. art. 998-999 C. civ., art. 54 din Decretul nr. 31/1954, art. 30 alin. 6 din Constituția României.

În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtelor și a celei testimoniale, ce au fost admise de tribunalul, în temeiul art. 167 alin. 1 C. proc. civ., ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, sens în care a anexat la dosar rezoluția parchetului și a indicat ca martor pe numita D. L. G., declarațiile acesteia fiind consemnate și atașate la dosar. De asemenea, interogatoriul pârâtelor a fost administrat prin intermediul tribunalului, răspunsurile acestora la întrebările reclamantei fiind consemnate și anexate la dosar.

Pârâtele au formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată, prin care au solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, arătând în esență că erau prietene de familie cu reclamanta, că aceasta s-a oferit să le ajute, din proprie inițiativă, cu privire la reprezentarea într-un dosar având ca obiect partaj succesoral, ce nu comporta o miză mare; că reclamanta le-a arătat o întâmpinare, precum și împuternicirea avocațială, punându-le să le semneze, fără însă a vedea contractul de asistență juridică, pe care este posibil să-l fi semnat din neatenție, împuternicirea avocațială fiind așezată probabil deasupra sa; că reclamanta le-a comunicat faptul că în privința onorariului se vor înțelege în viitor; că nu poate fi de acceptat un onorariu de 10% din masa succesorală, avocatul neputând avea un onorariu apropiat cu cota succesorală a fratelui reclamantelor (1/8), fiind evident mai convenabil ca pârâtele să achieseze la pretențiile fratelui de 41.000 euro în loc să plătească suma de 80.000 euro către avocat; că reclamanta le-a creat o soluție defavorabilă, introducând în masa partajabilă și operele de artă, în privința cărora părțile se puteau înțelege pe cale amiabilă, valoarea litigiului crescând cu suma de 646.800 euro, motiv pentru care pârâtele au renunțat la serviciile reclamantei, angajând un alt avocat în apel; în calea de atac s-a restabilit situația inițială în sensul împărțirii pe cale amiabilă a operelor de artă, sulta datorată comoștenitorului fiind de 41.000 euro; că reclamanta și-a angajat în faza de executare silită un avocat pentru un onorariu de 8000 euro; că pârâtele au achitat onorariul cu ocazia executării silite, întrucât imobilul scos la vânzare era mult subevaluat; că onorariul de 80.000 euro a fost completat în fals, ulterior încheierii contractului de asistență juridică; că soluția Parchetului a avut în vedere faptul imposibilității de prezentare a originalului contractului de asistență juridică și ca atare imposibilitatea stabilirii falsului.

Prin sentința civilă nr.1340 din 20.06.2012, Tribunalul București Secția a IV a Civilă, a respins cererea formulată de reclamanta V. G., în contradictoriu cu pârâtele I. C., I. I. C. și I. G., ca neîntemeiată.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:

Între Cabinetul Individual de Avocatură V. G. și pârâtele I. C., I. I. C. și I. G., în calitate de cliente, s-a încheiat contractul de asistență juridică nr._/14.12.2005, având ca obiect acordarea de consultații, redactarea și semnarea de acte, cereri și căi de atac, asistarea, reprezentarea, inclusiv în faza de executare, medierea privind dosarul nr._/2005, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, având ca obiect ieșire din indiviziune de pe urma defunctului G. I. Călinești.

În cuprinsul acestui act juridic, onorariul a fost fixat astfel: "80.000 euro - Onorariul se stabilește în cuantum de 10% din totalul masei succesorale ce revine clientelor rămase de pe urma defunctului G. I. Călinești, ca urmare a acțiunii de ieșire din indiviziune, cote ce sunt stabilite conform certificatului de moștenitor și a valorilor stabilite de rapoartele de expertiză, ce vor fi efectuate în dosar de către instanță, rapoarte care stau la baza stabilirii sumei finale ce reprezintă onorariul".

Potrivit susținerilor pârâtelor, necontestate de către reclamantă, cabinetul acesteia de avocatură a asigurat reprezentarea juridică a pârâtelor în etapa judecării dosarului nr._/2005 (_/299/2005) în primă instanță, în apel pârâtele renunțând la servicile reclamantei, apreciind că soluția primei instanțe, defavorabilă lor, îi era imputabilă reclamantei, care formulase cerere în numele pârâtelor de introducere în masa partajabilă a unor bunuri suplimentare – opere de artă, în privința cărora părțile se înțeleseseră pe cale amiabilă.

Din consultarea informațiilor existente în sistemul informatic Ecris, rezultă că la data de 18.01.2008, Tribunalul București a admis apelurile, a schimbat în tot sentința primei instanțe în sensul că a luat act și a consfințit tranzacția părților cu privire la ieșirea din indiviziune asupra bunului imobil, respingând cererea de ieșire din indiviziune asupra operelor de artă, ca prematură.

Anterior, însă soluționării apelului, reclamanta a pus în executare silită împotriva pârâtelor titlul executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică, solicitând plata sumei de 88.000 euro (80.000 euro – debit principal și 8000 euro – onorariu de avocat pentru reprezentarea reclamantei în faza de executare silită) și_ lei, cu titlu de cheltuieli de executare.

Pârâtele au achitat debitul înainte de scoaterea la vânzare silită a unui imobil proprietatea lor, după care au formulat contestație la executare silită, ce a fost admisă în recurs, prin decizia civilă nr. 2745R/02.12.2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă, în dosarul nr._, reținându-se în esență că executarea silită este nelegală întrucât contractul de asistență juridică nu a fost învestit cu formulă executorie.

În cadrul acestui dosar, pârâtele au formulat cerere de înscriere în fals, defăimând contractul de asistență juridică și indicând ca autor al falsului pe reclamantă. Anterior acestui demers, pârâtele au formulat și plângere penală împotriva reclamantei, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, susținând că au fost induse în eroare de reclamantă cu ocazia semnării contractului de asistență juridică, crezând că semnează împuternicirea avocațială, precum și că aceasta, ulterior întocmirii contractului de asistență juridică, a adăugat în mod fals suma de 80.000 euro la rubrica onorariu.

Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București din data de 14.12.2009, pronunțată în dosarul nr. 191/P/2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de reclamanta V. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În cuprinsul rezoluției s-a reținut că, din moment ce raportul de constatare tehnico-științifică nr._/24.11.2009 a avut ca obiect al cercetării un autocopiativ al contractului de asistență juridică, nu s-a putut stabili dacă mențiunea olografă 80.000 euro de la rubrica onorariu a fost sau nu executată în același timp și de aceeași persoană care a completat restul rubricilor, astfel încât trebuie dată eficiență principiului in dubio pro reo. În ceea ce privește cealaltă infracțiune, s-a reținut faptul că, din examinarea actelor dosarului, nu rezultă indicii temeinice că reclamanta ar fi întrebuințat mijloace frauduloase de inducere sau menținere în eroare a pârâtelor.

Considerându-se vătămată prin acuzațiile aduse de pârâte prin plângerea penală și prin cererea de înscriere în fals, reclamanta V. G. a formulat prezenta cerere de chemare în judecată solicitând tribunalului obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 200.000 euro, cu titlu de daune morale.

În demersul său, tribunalul urmează a analiza dacă sunt îndeplinite în cauză cerințele legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale, reglementate de disp. art. 998 - 999 C. civ. (incidente în cauză prin raportare la data formulării plângerii penale și a cererii de înscriere în fals), potrivit cărora orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.

Pentru incidența răspunderii civile delictuale, este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor referitoare la săvârșirea unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, stabilirea unei legături de cauzalitate între faptă și prejudiciu și imputabilitatea faptei ilicite persoanei cu discernământ valabil.

Prima condiție pentru angajarea răspunderii delictuale pentru fapta proprie presupune comiterea unei fapte ilicite, care constă în acțiunea ori inacțiunea prin care, încălcându-se normele de drept obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului ce aparține unei persoane.

În cauza de față, fapta ilicită imputată pârâtelor se referă la formularea unei plângeri penale și a unei cereri de înscriere în fals, prin care reclamanta de profesie avocat este acuzată de săvârșirea unor fapte penale.

Existența faptei în sine este indubitabilă, fiind probată cu însăși rezoluția pronunțată în cauza penală, revenind însă tribunalului misiunea de a stabili dacă această faptă intră în sfera ilicitului civil și anume dacă reprezintă un delict ce s-ar impune a fi sancționat.

Tribunalul apreciază că pârâtele au fost în exercitarea unui drept legitim, acela de se a adresa autorităților judiciare în vederea soluționării unui aspect pe care-l considerau litigios, considerându-se vătămate prin inserarea în contractul de asistență juridică a unui onorariu în privința căruia acestea susțin că nu a fost stabilit prin comun acord, calea legală pentru declararea nulității acestuia fiind cea promovată de pârâte.

Dreptul persoanelor de a se adresa organelor judiciare trebuie exercitat cu bună-credință, în caz contrar acesta putând capăta caracter abuziv.

Din întregul material probator administrat în cauză nu rezultă că pârâtele au acționat cu rea-credință în vederea denigrării imaginii reclamantei, ci au urmărit protejarea propriului lor patrimoniu prin anihilarea efectelor produse în baza contractului de asistență juridică defăimat ca fals.

De altfel, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr._/24.11.2009, întocmit de către Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Serviciul Criminalistic, menționat în rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, s-a arătat, în esență, că existența falsului nu poate fi stabilită, fiind expertizat exemplarul al doilea autocopiativ al contractului de asistență juridică. Ca atare, nu se poate statua asupra caracterului mincinos al învinuirii, ci numai asupra imposibilității dovedirii acesteia, acest ultim aspect putând reprezenta și motivul pentru care pârâtele nu au formulat plângere împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, nedecurgând din aceasta concluzia certă că pârâtele au urmărit denigrarea reclamantei, iar nu un interes propriu, legitim.

Tribunalul nu contestă faptul că, prin plângerea penală și prin cererea de înscriere în fals formulate de către pârâte reclamantei nu i s-ar fi produs și un prejudiciu moral, acesta fiind unul inerent acuzației făcute la adresa sa, intensitatea suferinței de natură psihică putând diferi de la persoană la persoană, însă apreciază că pârâtele nu au săvârșit o faptă ilicită și nu au acționat cu rea-credință, astfel încât nu se impune atragerea răspunderii lor civile delictuale. În acest context, este de menționat însă că daunele rezultând din neperfectarea unor contracte de asistență juridică conținând onorarii de 150.000 euro și 50.000 euro cu diverși clienți, ca urmare a stării psihice proaste în care se afla reclamanta determinată de acuzele aduse, nu reprezintă daune morale, ci materiale, acestea neconstituind obiectul prezentei cereri.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr.1340 din 20.06.2012, pronunțată de către Tribunalul București Secția a IV a Civilă a exrcitat calea de atac apelului V. G..

În motivarea apelului, se învederează următoarele:

In cursul anului 2005 paratele-intimate I. C., I. I. C. si I. G. au incheiat cu Cabinetul de avocat "V. G.", reprezentat de catre subsemnata, contractul de asistenta juridica_/14.12.2005, pentru a le reprezenta in calitate de avocat, in dosarul pe îl aveau pe rolul Judecatoriei Sector 1 București, avand ca obiect dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului I. I. Calinesti.

Onorariul pentru aceste servicii de asistenta si reprezentare juridica a fost, conform contractului de asistenta juridica incheiat cu acestea, in cuantum de 80.000 Euro. Tot în contractul de asistenta juridica s-a stipulat faptul ca plata onorariului se va face la sfarsitul procesului aflat pe rolul Judecatoriei Sector 1 București, respectiv dupa ramanerea definitiva a hotararii.

In luna aprilie anul 2007, dupa ramanerea definitiva a sentintei pronuntate instanta de fond, am luat legatura cu paratele-intimate in vederea platii onorariului, insa acestea mi-au comunicat ca nu au bani.

La sfarsitul anului 2007, am solicitat Executorului Judecatoresc "D. O." punerea in executare a acestui contract de asistenta juridica. Astfel, s-a demarat procedura executarii silite asupra imobilului situat in Otopeni, proprietatea paratelor-intimate, pana la concurenta sumei de 80.000 euro.

La data fixata pentru punerea in vanzare a imobilului, cele trei pârâte-intimate s-au prezentat la sediul Executorului Judecatoresc, insotite de avocatul Turliu D., ocazie cu care au platit suma ce a reprezentat onorariul subsemnatei, conform contractului de asistenta juridica nr._/14.12.2005, precum si cheltuielile de executare.

Dupa achitatarea acestei sume, paratele-intimate au formulat contestatie la executare, dosar in care s-au inscris in fals cu privire la contractul de asistenta juridica incheiat cu acestea, sustinand ca subsemnata as fi falsificat acest contract de asistenta juridica.

Astfel, instanta a dispus suspendarea dosarului avand ca obiect contestatia la executare formulata de catre paratele-intimate, iar contractul de asistenta juridica nr._/14.12.2005, a fost trimis pentru cercetari la Directia de Investigare a Fraudelor.

Pentru efectuarea acestor cercetari, organul de cercetare penala a solicitat relatii de la Uniunea N. a Barourilor din Romania in legatura cu activitatea profesionala a subsemnatei.

Prin adresa nr. 721/2008, aceasta instituție a comunicat faptul ca subsemnata V. G. am calitatea de avocat in Baroul Bucuresti.

Ulterior, am fost invitata la Directia de Cercetari Penale pentru a da declarati in legătura cu contractul de asistenta juridica incheiat cu paratele- intimate.

Urmare cercetarilor efectuate de catre Directia de Investigarea a Fraudelor, precum si cercetarilor pe care le-a efectuat P. de pe langa Curtea de Apel București, prin Rezoluția din data de 14.12.2009, pronuntata în dosarul nr. 191/P/2008 s-a dispus neinceperea urmaririi penale impotriva apelantei, sub aspectul savarsirii infractiunilor de fals in inscrisuri sub semnatura privata prev. de art. 290 alin. 1 C. P.. si inselaciune, prev. de art.215 alin. 1, 2, 3 si 5 C. P.., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C. P..

Consider că, in mod gresit. instanta de fond a retinut ca nu sunt indeplinite conditiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, avand in vedere urmatoarele:

Potrivit art. 998 C. civ. "orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar conform art. 999 C.civ. "omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul cauzat pentru fapta sa, dar și pentru acela cauzat prin neglijență sau prin imprudenta sa". Astfel, pentru angajarea raspunderii civile delictuale persoana în cauză răspunde chiar și pentru culpa cea mai usoara.

In ceea ce priveste celelalte conditii ce trebuie indeplinite pentru a putea fi trase la raspundere civila delictuala, le gasim ca fiind indeplinite, respectiv: există fapta ilicita savarsita de paratele-intimate, in speta inscrierea in fals, vinovătia acestora, avand in vedere faptul ca, desi acestea erau cele care au semnat contractul de asistenta juridica, s-au inscris in fals cu privire la acestea, și, nu în ultimul rand, exista un raport de cauzalitate intre fapta ilicita pe care acestea au cauzat-o si prejudiciul pe care am l-am suferit si îl sufăr si in prezent.

Instanta de fond total neintemeiat a retinut faptul ca paratele-intimate nu au actionat cu rea-credinta. Mai mult decat atat, prin motivele reținute, instanta si-a depasit roul activ, facand afirmatii speculative si personale, respectiv: "ca atare nu se poate statua asupra caracterului mincinos al invinuirii, ci numai asupra imposibilitatii dovedirii acesteia, acest ultim aspect putand reprezenta si motivul pentru care pârâtele nu au formulat plangere impotriva rezolutiei de neincepere a urmăririi penale…”

Cu toate ca instanta de fond a retinut faptul ca subsemnata am suferit un prejudiciu moral, aceasta in mod neintemeiat considera ca paratele - intimate nu pot fi trase la raspundere civila delictuala, intrucat nu ar fi actionat cu rea-credință. F. de aceasta motivare, va invederez faptul ca pentru a se angaja răspunderea civila delictuala este suficient sa existe cea mai usoara culpa, iar orice prejudiciu suferit de catre o persoana trebuie sa fie reparat.

In consecinta, atata timp cat, insasi instanta de fond a retinut faptul ca subsemnata a suferit un prejudiciu moral consideră că acest prejudiciu trebuie sa fie reparat.

Avand in vedere ca prin sentinta pronuntata instanta de judecata a recunoscut faptul ca subsemnatei i s-a cauzat un prejudiciu moral, prejudiciu care indeplineste conditiile pentru a fi reparat, respectiv acesta este cert si nu a fost reparat pana la momentul depunerii prezentei cereri de chemare in judecata, consideră ca se impune admiterea cererii de chemare in judecata.

Susține că instanța de fond nu a avut în vedere probele administrate.

Astfel, raspunsurile date de catre paratele - intimate la interogatoriu nu au fost avute in vedere la pronuntarea sentintei apelate:

La intrebarea nr. 11 din interogatoriu, paratele-intimate au raspuns cu "Nu", aspect care demonstreaza ca singura intentie a acestora a fost aceea de a fi discreditată in față colegilor si totodata in fata clientilor mei.

Daca intentia lor nu ar fi fost aceasta, consider ca ar fi trebuit sa uzeze toate caile procedurale in incercarea lor de a-mi demonstra vinovatia, avand in vedere ca la intrebarea nr. 3 din interogatoriu, respectiv "Sustineti in continuare faptul că am falsificat contractul de asistenta juridica?", acestea au raspuns cu”DA”.

Fapul ca paratele-intimate sustin in continuare ca am falsificat contractul de asistenta juridica, fara insa sa formuleze plangere impotriva solutiei de neincepere a urmaririi penale date in dosarul penal cu nr. 1911P/2008, demonstreaza faptul ca singura intentie a acestora a fost aceea de a-i se pata onoarea si demnitatea.

Prejudiciul moral pe care l-a suferit s-a datorat, in primul rand, acuzatiei ce i-a fost adusa de paratele-intimate, chiar in sedinta publica, in fata instantei de judecata, cand sala de judecata era plina de colegi avocati, care au inceput sa discute intre ei cu privire la acest aspect si sa ma arate cu degetul. Faptul ca sala era plina de avocati este confirmata si de catre paratele-intimate, prin raspunsul pe care l-au dat la intrebarea nr. 7 din interogatoriu ( " Recunoasteti ca in momentul in care m-ati acuzat de savarsirea infractiunii de fals, prin falsificarea contractului de asistenta juridica, in sala de judecata se aflau si colegii mei avocați?" - raspuns: "erau avocati: ).

Acuzatia care i-a fost adusa de parate in mod abuziv si care s-a dovedit neadevarata, pe langa faptul ca i-a afectat onoarea, demnitatea umana si prestigiul de avocat, i-a afectat grav si starea de sanatate, starile psihice afectându-i glanda tiroida, asa cum rezulta din actele medicale depuse la dosarul cauzei si din declaratia martorei P. L..

De asemenea, audierea de catre organele de urmarire penala chiar in zilele in care trebuia sa inchei doua contracte de asistenta juridica pentru un onoorariu de 150.000 Euro si, respectiv 50.000 Euro, a determinat pierderea unor clienti, avand in vedere că incheierea contractelor urmau sa aiba loc chiar in zilele in care a fost citata de organele de urmarire penala pentru a fi audiata in dosarul penal cu nr. 191/P/2008.

Un alt aspect negativ al formularii plangeri penale de catre paratele-intimate, a fost si determinarea unei colege avocat de a intrerupe colaborarea cu apelanta, avand in vedere acuzatia care i-a fost adusa, acesteia fiindu-i teama sa nu-i prejudiciez activitatea profesionala.

Mai mult, modul in care a fost tratata de catre organele de urmarire penală referitor la fapta pentru care am fost cercetata a supus-o unor emotii psihice din cauza carora activitatea mea profesionala, viata familiala, precum și sănătatea mi-au fost grav afectate.

Aceste demersuri facute de paratele-intimate, prin inscrierea acestora in fals cu privire la contractul de asistenta juridica, in mod cert si inevitabil i-au deteriorat grav imaginea publica, i-a afectat covarsitor demnitatea, onoarea, prestigiul si viata privata, precum si reputatia subsemnatei ca avocat si ca OM.

Astfel, daunele morale se constituie din:

•Pretium doloris - Pretul durerii pe care a suportat-o pe perioada cercetarilor;

•Quantum doloris menit sa compenseze perioada in care a fost cercetata penal si a fost supusă la dispretul public si

•Pretium pulchiritudinis menit sa compenseze disconfortul psihic manifestat prin neliniste, descurajare, care nu m-a afectat numai pe mine, ci si pe cei apropiati si care au fost partasi la suferinta mea.

Prin actiunile intreprinse de catre paratele-intimate, i-a fost incalcat si dreptul la imagine, care este un drept garantat de art. 30 alin. 6 din Constitutia României ("libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.") si Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Prejudiciul moral consta in rezultatul daunator, direct, de natura nepatrimoniala, al unei fapte ilicite si culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu continut neeconomic, care definesc personalitatea umana si, desi prejudiciu, nu poate fi evaluat in bani, el dă nastere dreptului si obligatiei de reparare.

Prin decizia în interesul legii nr. 4286/08.06.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au stabilit criterii în raport de care se calculează daunele morale: suferințe fizice și psihice, atingere gravă adusă onoarei și demnității persoanei, afectarea gravă a prestigiului profesional și a personalității morale.

Stabilirea despagubirilor pentru daune morale nu se reduce si nu poate fi redusă la evaluarea in sens economic, adica la aprecierea in bani a libertatii, a dreptului la libera circulatie, a onoarei, demnitatii, sensibilitatii fizice si psihice, sau a altor valori si drepturi nepatrimoniale lezate, ale unei persoane. Este vorba mai degraba de o operatie complexa si delicata de apreciere multilaterala a aspectelor in care vatamarile si suferintele cauzate se exteriorizeaza.

Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor critici legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauza în plan fizic, psihic si afectiv, importanta valorilor lezate, masura in care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.

Astfel, pentru cuantificarea daunelor morale nu se pot avea in vedere probe materiale, judecatorul fiind singurul care, in raport de consecintele, pe orice plan, suferite de catre apelanta și trebuie sa aprecieze o anumită suma globală care sa compenseze prejudiciul moral care mi-a fost cauzat.

În consecinta, urmare formularii de catre paratele-intimate impotriva subsemnatei a acestei plangeri penale abuzive, a suferit un prejudiciu moral multiplu si complex - un prejudiciu psihic, un prejudiciu profesional si de imagine.

Consideră ca acordarea sumei pe care a solicitat-o, prin cererea de chemare in judecata cu titlu de despagubiri morale, este in masura sa ofere o satisfactie cu caracter compensatoriu.

Prin urmare, avand in vedere motivele expuse mai sus consider ca fapta de care am fost acuzata si cercetata mi-a adus grave prejudicii motiv pentru care solicit ca prin hotararea pe care o veti pronunta in prezenta cauza, sa dispuneti: admiterea apelului; modificarea in tot a sentintei apelate; admiterea cererii de chemare in judecata si obligarea paratelor-intimate I. C., I. I. C. si I. G. la repararea prejudiciului moral suferit de catre subsemnata, respectiv la plata sumei de 200.000 Euro echivalent lei la data platii.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 282 si urm. Cod Proc. Civila

În dovedirea susținerilor, s-au solicitat proba cu inscrisuri și martori.

Intimatele pârâte I. G., I. C. si I. I.-C. au formulat concluzii scrise prin care au solicitat respingerea apelului, ca nefondat.

În faza procesuală a apelului, nu a fost administrată nici o probă.

Analizând apelul declarat din prisma criticilor formulate, instanța de apel reține următoarea situație de fapt:

Situație de fapt:

Potrivit susținerilor pârâtelor, necontestate de către reclamantă, cabinetul acesteia de avocatură a asigurat reprezentarea juridică a pârâtelor în etapa judecării dosarului nr._/2005 (_/299/2005) în primă instanță. În apel, pârâtele au renunțat la serviciile reclamantei, apreciind că soluția primei instanțe, defavorabilă lor, îi era imputabilă reclamantei, care formulase cerere în numele pârâtelor de introducere în masa partajabilă a unor bunuri suplimentare – opere de artă, în privința cărora părțile se înțeleseseră pe cale amiabilă.

La data de 18.01.2008, Tribunalul București a admis apelurile, a schimbat în tot sentința primei instanțe în sensul că a luat act și a consfințit tranzacția părților cu privire la ieșirea din indiviziune asupra bunului imobil, respingând cererea de ieșire din indiviziune asupra operelor de artă, ca prematură.

În cadrul acestui dosar, pârâtele au formulat cerere de înscriere în fals, defăimând contractul de asistență juridică și indicând ca autor al falsului pe reclamantă.

Ca urmare a plângerii penale formulate, s-a dispus formarea dosarului penal nr. 191/P/2008, iar, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București din data de 14.12.2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de reclamanta V. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În drept, potrivit art. 30 din Constituție României adoptată în_ este reglementată libertatea de exprimare, precum și limitele de exercitare a acesteia.

În alin.5 din Constituția se prevede că „libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine”.

În art. 51 din Constituție se consacră dreptul la petiționare al persoanelor, dar și obligația autoritățile publice de a răspunde la petiții în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii”.

Toate drepturile consacrate de către Constituție și de către tratatele și convențiile internaționale ratificate de România trebuie să fie exercitate cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile altora, așa cum se prevede în dispozițiile art.57 din Constituția României.

De asemenea, art. din Decretul nr.31/1954 stipulează că „drepturile civile sunt ocrotite de lege. Ele pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic și social”, iar în dispozițiile art. 723 C.pr.civ. se stabilește că „drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Partea care folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite".

În cauza de față, apelanta susține că intimatele și-au exercitat în mod abuziv dreptul de petiționare și că i-a fost lezată demnitatea și dreptul la propria imagine.

Instanța de apel învederează că intimatele, pe parcursul soluționării contestației la executare, au invocat dispozițiile art. 183 din codul de procedură civilă cu privire la înscrierea în fals împotriva contractului de asistență juridică, în temeiul căruia s-a procedat la executarea silită a intimatelor.

Intimatele – pârâte I. C., I. G. și I. I. C. au exercitat un drept consacrat de dispozițiile precitate. Ca urmare a exercitării acestui drept, s-a procedat la deschiderea unui dosar penal și efectuarea de cercetări în legătură cu faptele reclamate.

Curtea învederează că înscrierea în fals și exercitarea dreptului de petiționare, dacă se urmărește exercitarea scopului pentru care au fost consacrate și se realizează cu bună-credință nu pot fi considerate fapte ilicite.

Ca regulă generală, înscrierea în fals și exercitarea dreptului de petiționare reprezintă fapte licite, nu ilicite, așa cum susține apelanta, prin motivele de apel.

Numai în cazul în care nu se urmărește realizarea scopului pentru care au fost consacrate și sunt exercitate cu rea-credință se poate considera că sunt fapte ilicite.

În cauza de față, instanța de apel constată că nu s-a probat de către apelantă că intimatele au exercitat drepturile menționate cu rea-credință și în alt scop decât cl prevăzut de către legiuitor.

Astfel, scopul pentru care s-a invocat înscrierea în fals în cadrul contestației la executare a fost de a recupera prejudiciul produs în patrimoniul intimatelor, ca urmare a plății sumei de 88.000 Euro, în cadrul procedurii de executare silită.

Instanța de apel învederează că executarea silită a fost întemeiată pe însuși contractul de asistență juridică defăimat ca fals de către intimate și că acestea au formulat plângere penală numai după ce au fost executate silit.

Mai mult, instanța de apel învederează că acel contract de asistență juridică a fost pus în executare, după ce intimatele au renunțat la serviciile de asistență juridică ale apelantei și înainte de finalizarea procesului civil de partaj, pentru care fusese încheiat.

În raport de situația expusă, de faptul că plângerea penală a fost formulată după ce fusese pornită executarea silită și de faptul că intimatele aveau un prejudiciu material produs în patrimoniul lor, instanța de apel va confirma susținerea primei instanțe cu privire la faptul că intimatele au acționat cu bună-credință și au urmărit realizarea scopului consacrat de către legiuitor în ceea ce privește formularea plângerii penale și exercitarea dreptului de petiționare.

Pe cale de consecință, Curtea va înlătura afirmațiile apelantei cu privire la faptul că singurul scop al intimatelor a fost de a-i afecta demnitatea sau reputația.

Curtea învederează că intimatele au formulat numai plângere penală, că nu s-au adresat Baroului București pentru a efectua cercetări în vederea sancționării disciplinare a apelantei și că nu s-au adresat altor instituții publice, în scopul șicanării apelantei.

De asemenea, intimatele nu au făcut publice demersurile lor și nici nu au efectuat alte acțiunii de natură a leza demnitatea și onoarea apelantei.

Instanța de apel va înlătura susținerea apelantei– reclamante V. G. în sensul că intenția intimatelor a fost de a-i afecta demnitatea și onoarea și nu de a recuperarea prejudiciului.

Faptul că, declanșarea procesului penal, ar fi afectat-o pe reclamanta V. G. reprezintă un aspect de necontestat, deoarece efectuarea oricărei anchete penale afectează psihicul celui cercetat penal. Însă, apelanta-reclamanta nu poate imputa acest aspect intimatelor, deoarece I. C., I. G. și I. I. C. și-au exercitat în mod corect dreptul de petiționare în condițiile în care au fost supuse unei executării silite în temeiul unui contract de asistență juridică, care era contestat.

În condițiile în care a fost formulată o plângere penală, autoritățile publice erau obligate să demareze o anchetă, care presupune implicit crearea unei stări de tensiune pentru cel cercetat penal.

Mai mult, Curtea învederează că față de reclamanta V. G. nici măcar nu s-a început urmărirea penală, ci au fost efectuate cercetări prealabile în vederea stabilirii împrejurării dacă există indicii temeinice cu privire la săvârșirea vreunei infracțiuni, astfel încât aceasta nu a dobândit nici calitatea de învinuit și nici de inculpat.

În condițiile în care organele competente au efectuat numai cercetări prealabile și, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București din data de 14.12.2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de reclamanta V. G., nu se poate reține că intimații au acționat cu rea- credință. De asemenea, buna-credință a acestora este confirmată și de faptul că nu au exercitat calea de atac împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, având în vedere motivele pentru care s-a pronunțat de către P. soluția respectivă și anume imposibilitatea obiectivă de a stabili persoana care a completat contractul de asistență juridică, în condițiile în care a fost prezentat numai exemplarul copiativ.

Înțelegerea de către intimatele – pârâte I. C., I. G. și I. I. C. a soluției date de organele de cercetare penală, în raport de probele administrate, reprezintă o dovadă a bunei-credințe a acestora și nu o intenția de a o discredita pe apelantă, așa cum se susține de către aceasta prin motivele de apel.

În ceea ce privește susținerea apelantei în sensul că audierea sa de către organele de urmărire penală au determinat pierderea unor clienți, Curtea învederează că nu se poate imputa acest aspect intimaților, deoarece orice plângere penală presupune declanșarea unor cercetări care creează tensiuni celui cercetat și că este opțiunea acestuia de a amâna sau nu anumite întâlniri de afaceri, în condițiile în care ziua respectivă este chemat la audieri.

Având în vedere considerentele expuse, instanța de apel va confirma susținerea primei instanțe cu privire la faptul că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de dispozițiile art.998-999 Codul Civil din 1864, deoarece nu există fapta ilicită a intimatelor – pârâte I. C., I. G. și I. I. C., motiv pentru care va respinge, ca nefondat apelul declarat de apelanta – reclamantă V. G. împotriva sentinței civile nr. 1340/20.06.2012 pronunțată de Tribunalul București –Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele – pârâte I. C., I. G. și I. I. C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca nefondat apelul declarat de apelanta – reclamantă V. G. cu domiciliul ales la CAv. V. G. din București,..1-9, .,., sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1340/20.06.2012 pronunțată de Tribunalul București –Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele – pârâte I. C., I. G. și I. I. C. – domiciliați în București, ..121, ., ., sector 1.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi, 14.12.2012.

Președinte, Judecător, Grefier,

Z. D. C. M. S. D. L.

Red- jud DZ

Tehnored.-FV-6 ex-19.12.2012

Fond- TB S4-jud T. D. N.

← Pretenţii. Decizia nr. 1149/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Revendicare imobiliară. Decizia nr. 208/2012. Curtea de Apel... →

Pretenţii. Decizia nr. 444/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 444/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI