Legea 10/2001. Decizia nr. 645/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 645/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 645/2013
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ,
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 645R
Ședința publică de la 20 martie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. B. TRAMÎNDAN
JUDECĂTOR - S. T.
JUDECĂTOR - B. A. S.
GREFIER - M. L.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul – pârât M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL împotriva deciziei civile nr.1508/04.09.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – reclamanți S. A. M. și P. S. E..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații – reclamanți S. A. M. și P. S. E. reprezentați de avocat V. C., ce depune în ședință publică împuternicire avocațială nr._/14.03.2013, lipsind recurentul – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurentul – pârât a solicitat prin motivele de recurs, judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Apărătorul intimaților – pârâți solicită respingerea recursului promovat împotriva deciziei civile nr.1508/04.09.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, ca neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Arată că singura critică adusă soluției pronunțată de instanța de fond privește acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
Precizează că în cauză, părțile pe care le reprezintă au făcut dovada cheltuielilor de judecată solicitate, care au fost proporționale cu volumul de muncă. Astfel, consideră că nu se justifică aplicarea disp. art.275 Cod procedură civilă. Depune concluzii scrise și practică judiciară.
CURTEA,
Prin sentința civilă recurată, nr. 1508/04.09.2012, TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A III A CIVILĂ a admis cererea de completare dispozitiv formulata de reclamantele S. A. M., P. S. E. in contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General si a obligat pârâtul sa achite reclamantelor suma de 3720 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorariu de avocat.
Sentința a cărei completare cu cheltuieli de judecata s-a dispus hotărâse: „Respinge cererea formulată de reclamantele S.-A. M. și P. S. E. ambele cu domiciliul ales la av. R. S. F. în București, . A, parter, sector 1 în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL cu sediul București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, având ca obiect legea 10/2001, ca fiind lipsită de obiect”.
A arătat Tribunalul următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la 09.02.2011 și înregistrată sub nr._, S.-A. M. și P. S.-E. au solicitat ca în contradictoriu cu M. București prin Primar General să se dispună restituirea în natură a imobilului teren situat în București, sector 2, .), nr. 99, în suprafață de 1894,19 mp iar în cazul în care restituirea în natură nu va fi posibilă, acordarea de măsuri reparatorii.
În motivare au susținut că imobilul construcție și teren a fost dobândit de autorii lor, numiții A. Octav și Jean St. D., prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2699/18.11.1944 de către Tribunalul I.-Secția notariat.
Reclamantele susțin că sunt moștenitoarele autorilor iar în ceea ce privește imobilul, acesta a fost preluat de către stat în baza Decretului nr.111/1951 și a Deciziei nr. 1078/1954 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Raionului 23 August pe numele D. I.. Construcția a fost demolată, fiind construit un centru comercial.
Susțin reclamantele că au formulat notificarea înregistrată sub nr. 2081/23.04.2001 în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, notificare la care pârâta nu formulat nici un răspuns.
Invocă în susținerea cererii adresată instanței în vederea soluționării pe fond a notificării, Decizia nr. XX din 19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii.
În susținere au fost depuse înscrisuri.
La termenul din 14.02.2012, Tribunalul a încuviințat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a dispus efectuarea unei adrese către Primăria Municipiului București prin Primar General pentru a comunica în copie dosarul administrativ nr. 688/26.04.2001, format în baza notificării nr. 2081/23.04.2001 cu privire la imobilul situat în București, sector 2, .), nr. 99.
La termenul de azi a fost depusă la dosar documentația, în cadrul căreia a fost comunicată și Dispoziția nr._/27.03.2012 emisă de Primăria Municipiului București prin Primar General. Potrivit acestei decizii, reclamantelor le-au fost propuse acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 1894,19 mp și a fost respinsă notificarea în ceea ce privește construcția demolată.
Reclamantele au solicitat la acest termen, respingerea cererii ca lipsită de obiect.
Examinând susținerile reclamantelor în considerarea faptului că, după investirea instanței cu prezenta cerere pârâta s - a conformat dispozițiile Legii nr. 10/2001 și a emis o dispoziție motivată în soluționarea notificării, având în vedere și principiul disponibilității Tribunalul va respinge cererea reclamantelor ca fiind lipsită de obiect.
Împotriva sentinței de completare nr. 1508/04.09.2012 a declarat recurs pârâtul Municipiului București prin Primarul General, invocând art. 304 pct. 9 C.: „Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.
Consideră că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât instanța de judecată in mod eronat a obligat instituția pârâtă la plata sumei de 3720 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorariu de avocat având in vedere complexitatea acțiunii si munca depusa de către apărătorul ales.
Prin sentința civila nr.1037/08.05.2012 pronunțata de TB-Sectia a V-a Civila, in dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulata de către reclamante ca fiind lipsita de obiect, fata de faptul ca pe parcursul procesului paratul si-a îndeplinit obligația stabilita in sarcina sa, respectiv s-a emis dispoziție de către Primarul General al Municipiului București.
Potrivit dispozițiilor art.274 alin.3 Cod procedura civila: „Judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori va considera motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.
Consideră recurentul că astfel nu se intervine în contractul de asistență judiciară, care își produce pe deplin efectele între părți (art.969 Cod civil), ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și de complexitatea cauzei.
Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, iar în funcție de situația concretă instanța are posibilitatea să îl oblige pe cel care a pierdut procesul să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea ce a câștigat procesul, apreciind că aceasta din urma a săvârșit un abuz de drept, deci o faptă ilicită și prejudiciabilă care îi antrenează răspunderea civilă delictuală.
În spiritul acestei interpretări sunt doctrina și jurisprudența recentă (spre ex. Decizia civila nr.2280/2000 a Curții de Apel București - Secția a IV a civilă, sentința civila nr.4782/2003 a Judecătoriei Sectorului 5, București, sentința civila nr.4116/2004 a Judecătoriei Sectorului 3, București) la care se adaugă și principiul certitudinii jurisprudențiale și a siguranței publice desprins în Hotărârea CEDO din 06.12.2007, cauza B. împotriva României.
Pentru aceasta, solicită instanței să aibă în vedere, într-o apreciere de ansamblu, valoarea pricinii, munca depusă de avocat, cuantumul onorariului de avocat, criterii ce trebuie analizate prin prisma necesitații asigurării unui raport de proporționalitate și a unui just echilibru între drepturile și interesele legitime ale ambelor părți.
Consideră recurentul că în mod greșit (eronat) instanța a admis acest capăt de cerere, având în vedere că la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecata stă culpa procesuală a părții, or în cazul de față nu se poate reține culpa instituției, reclamanții având obligația de a depune la Serviciul de analiză a notificărilor, toate actele prevăzute de art.22 din Legea nr. 10/2001 pentru soluționarea notificării si cu atat mai mult cu cat paratul si-a îndeplinit obligația prevăzuta iar acțiunea reclamantelor a fost respinsa ca fiind lipsita de obiect.
In cazul în care se va respinge motivarea Municipiului București, solicită aplicarea dispozițiilor art.274 alin.3. Cod procedura civila.
F. de aceste motive si având in vedere argumentele prezentate, in sensul ca nu sunt Îndeplinite condițiile privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata, solicită să se admită recursul, să se modifice sentința civilă recurată, iar pe fond, să se respingă capătul de cerere de obligare a instituției pârâte la plata cheltuielilor de judecata ca neîntemeiat.
În drept, art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Solicită judecarea în lipsă conform art.242 alin. ultim Cod procedură civilă.
Intimatele au depus prin avocat concluzii scrise în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului în limitele criticilor formulate, conform art. 304 pct. 9 și art.3041 C. proc. civ.,potrivit căruia instanța analizează cauza sub toate aspectele invocate de recurent care nu este limitat la motivele de recurs de la art. 304, Curtea constată că recursul formulat nu este fondat, considerentele avute în vedere la respingerea acestuia fiind următoarele:
Potrivit art. 274 C.proc.civ. „Partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru, taxe de procedură și impozit proporțional, plata experților, despăgubirea martorilor, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut.
Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.
Prima instanță nu s-a pronunțat cu aplicarea gresită a legii cum nefondat susține recurentul(art. 304 pct. 9 C.proc.civ.), ci în aplicarea corectă a acesteia, obligând pârâtul la plata cheltuielilor de judecată pricinuite reclamantelor, cărora nu le-a soluționat un timp îndelungat notificarea primită încă din anul 2001 pentru terenul în litigiu, astfel încât reclamantele au fost nevoite să apeleze la un avocat de specialitate pentru demararea și susținerea unei acțiuni în justiție in care să probeze cu expertize de identificare a imobilului, nerealizate de pârât, temeinicia notificarii lor, avocat al cărui onorariu l-au avansat, prima instanță făcând aplicarea corectă a art. 274 C.proc.civ. în sentința recurată, în urma îndeplinirii în cursul procesului a obiectului cererii de chemare în judecată de către pârât, după mai mult de un an de la introducerea cererii de chemare în judecată a reclamantelor împotriva pârâtului.
Susținerile recurentului că prima instanță ar fi acordat greșit cheltuielile de judecată în urma căderii sale în pretenții în cursul procesului în sensul îndeplinirii obligației de soluționare a notificării în cursul procesului, pe motiv că reclamantele nu ar fi atașat notificării din 2001 actele necesare soluționării acesteia, cu privire la terenul în litigiu, sunt lipsite de suport probator față de actele și lucrările în sens contrar din dosarul primei instanțe, respectiv de Dispoziția Primarului General nr._/27.03.2012, și nefondate deoarece pârâtul avusese obligația soluționării notificării într-un termen depășit de mulți ani, iar în cazul nedepunerii vreunui act trebuia să o soluționeze prin dispoziție de respingere, ceea ce nu a fost cazul, acesta emițând dispoziție cu propunere de măsuri reparatorii în echivalent abia în cursul procesului din culpa sa.
Cheltuielile de judecată pricinuite la prima instanță au fost corect si legal acordate de aceasta reclamantelor care le-au avansat, reprezentând cheltuieli de judecată pentru onorariul avocatial avansat de reclamante, prima instanță acordând cheltuielile avocatiale corespunzător naturii pricinii soluționate si muncii îndeplinite de avocat in cauza primei instanțe care s-a desfășurat pe parcursul a 4 termene de judecată, acțiunea fiind introdusă la 1.07.2011 și sentința, în care s-a constatat rămânerea fără obiect, pronunțată la 8.05.2012, prima instanță constatând, la termenul din 8.05.2012, rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată, ca urmare a emiterii Dispoziției Primarului General nr._/27.03.2012, și obligând, prin sentința recurată, pârâtul la plata de cheltuieli de judecată către reclamante, reprezentând onorariu de avocat avansat de acestea, pricinuit de pârât, corespunzător naturii pricinii și muncii îndeplinite de avocat în cuantum de 3720 lei. Prima instanță a acordat, așadar, corect și legal cheltuielile de judecată justificate în proces, criticile recurentului referitoare la neaplicarea de către prima instanță a art. 274 alin. 3 C.proc.civ.fiind nefondate, onorariul avocațial al cauzei neavând caracter excesiv.
Cum pârâtul a fost obligat în mod corespunzător de prima instanță la plata cheltuielilor de judecată de 3720, cheltuieli reprezentând onorariu avocațial corespunzător naturii pricinii și muncii îndeplinite de avocat, văzând art. 312 alin 1 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul, în limitele formulării lui, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul – pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL împotriva deciziei civile nr.1508/04.09.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – reclamanți S. A. M. și P. S. E., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. B. TRAMÎNDAN S. T. B. A.
S.
GREFIER
M. L.
Red. CBT
Tehnored. .> 2 ex. / ………………..
Tribunalul București – Secția a V-a Civilă
Judecător: S. P.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 690/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 328/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
