Legea 10/2001. Decizia nr. 318/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 318/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-02-2012 în dosarul nr. 318/2012
DOSAR NR._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.318
Ședința publică de la 22 februarie 2012
Curtea constituită din:
P. - I. A. H. P.
JUDECATOR - E. V.
JUDECĂTOR - A. D. T.
GREFIER - Ș. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant M. V., împotriva sentinței civile nr.1429 din 13.09.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
P. are ca obiect – Legea nr.10/2001
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat Zambora – C. B., în calitate de reprezentant al recurentul-reclamant M. V., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/22.02.2012, emisă de Baroul București – Societate civilă de avocați, pe care o depune la dosar, lipsind intimatul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul recurentului-reclamant, având cuvântul, declară că nu mai are cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentului-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în principal consideră că se impune casarea deciziei atacate pentru a se discuta în contradictoriu excepția autorității de lucru judecat, excepție care nu a fost pusă în discuție în ședință publică și pentru a nu se încălca principiul contradictorialității.
Pe fondul cauzei, așa cum în mod corect instanța de fond a constatat că sunt persoane îndreptățite și că nu există posibilitatea să le fie restituite în natură o parte din imobile pe motivul că acestea să află în posesia altor persoane, consideră că în baza rolului activ și potrivit dispozițiilor legii speciale exista posibilitatea să se dispună ca intimata să le acorde măsuri compensatorii.
În opinia sa, având în vedere că instanța de fond a făcut referire la această excepție a autorității de lucru judecat, a considerat că era necesar a se discuta în contradictoriu cu părțile.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1429/13.09.2011, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca nefondată acțiunea reclamantului M. V. împotriva pârâtului M. București prin Primarul General, prin care se solicita să fie obligat pârâtul să emită decizie de restituire în natură, în baza Legii nr.10/2001 a imobilului situat în București, ..7 B, sector 1.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamantul M. V. a formulat notificare în baza dispozițiilor Legii nr.10/2001 la data de 8.08.2001 privind acordarea de despăgubiri bănești cu privire la imobilul situat în București ..7B sector 1.
Reclamantul M. V. este moștenitorul legal și testamentar al lui P. M. care a decedat la data de 2.04.1999 lăsându-i un testament în baza căruia s-a eliberat certificatul de calitate de moștenitor nr.32/19.03.2002.
P. M. este moștenitoare testamentară a lui Nanci E. care a decedat la data de 26.06.1985 conform certificatului de moștenitor nr.1610/23.10.1985
Nanci E. este unica moștenitoare a lui Nanci T. decedat la data de 8.05.1976 conform certificatului de moștenitor nr.579/18.08.1976.
Potrivit actului de vânzare cumpărare încheiat la data de 24 mai 1927 transcris sub nr._/20.07.1927 la Grefa Tribunalului I. și autentificat la nr.2/2.01.1931 la Judecătoria Mixtă D. A. Nanci vinde lui T. Nanci a patra parte din imobilul situat în București ..1 și 3. A. Nanci cumpărase imobilul conform contractului de vânzare cumpărare autentificat la nr._/1920 și transcris la nr.6396/1920 la Tribunalul I., mențiuni cuprinse în contractul încheiat la data de 24 mai 1927.
Procesul verbal încheiat de Comisia pentru înființarea cărților funciare nr._/13.01.1940 menționează că Nanci N. T. este proprietarul a ½ din imobilul situat în ..7 B conform contractului autentificat la nr.2/2.01.1931 și transcris sub nr._/20.07.1927.
Potrivit acestui proces verbal imobilul era alcătuit din teren de 175 m. p. și construcție, casă cu parter și 5 etaje și mansardă, cu demisol cu 5 camere și dependințe, 6 camere la parter, 5 camere și 7 dependințe la . și 7 dependințe la . și 7 dependințe la . și 8 dependințe la . și 8 dependințe la . mansardă 11 camere și 2 dependințe.
Conform anexei la Decretul nr.92/1950 imobilul de la nr.7 de pe . fost naționalizat fiind menționat atât la nr.247 pe numele lui T. Nanci,dar și la nr.101 la A. Nanci. Potrivit adresei nr.99/25.03.2009 emisă de . au fost plătite despăgubiri.
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză rezultă că imobilul din .. 7B este compus din clădire S+P+5E și o curte interioară amplasat pe un teren de 162 m.p. din care 141,3 m.p. este suprafața construită. Imobilul este compus din 9 garsoniere și 9 apartamente. Din acestea 7 garsoniere și 8 apartamente au fost vândute conform Legii nr.112/2005, iar 2 garsoniere și un apartament sunt ocupate de chiriași, respectiv garsonierele nr.2 subsol, nr.14 etaj 3 și apartamentul nr.25 etaj 5.
În baza Legii nr.10/2001 au formulat notificare pentru imobilul din ..7B au formulat notificare și Nanci G. P.,V. Birlic V.,Nanci E. Drygalsky, Nanci A.,Nanci N. înregistrată la nr.2886/2001 așa cum rezultă din adresa nr.1483/28.01.2009 și din adresa nr._/22.04.2009 eliberate de Serviciul Juridic din cadrul Primăriei Municipiului București. Notificarea depusă de aceștia a fost atașată la dosar la fila 107.
Potrivit deciziei civile nr.752R/28.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel București secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală pentru imobilul ce formează obiectul dosarului de față la data de 20.07.2000 s-a formulat o cerere de chemare în judecată de către Nanci G. P.,V. Birlic V., Nanci E. Drygalsky, Nanci A., Nanci N. a Primăriei Municipiului București și a cumpărătorilor în baza Legii nr.112/2005 pentru a le fi lăsate în deplină proprietate și posesie apartamentele din imobil.
Conform considerentelor deciziei reclamantul M. V. a formulat o cerere de intervenție în interes propriu care a fost admisă în principiu la data de 19.06.2002.
În considerentele deciziei – fila 11 - se face referire la existența unui certificat de moștenitor întocmit ca urmare a decesului lui Nanci T., respectiv nr.17/2002 în care sunt menționați ca moștenitori reclamanții din acea cauză.
Se menționează și că M. V. nu a dovedit că Nanci E. era proprietară a imobilului alături de Nanci T., probele administrate în acea cauză dovedind o altă situație decât cea pretinsă de acesta.
Prin decizia nr.752R/28.11.2006 pârâții au fost obligați să lase în deplină proprietate și posesie imobilul, iar cererea de intervenție a fost respinsă pe fond ca neîntemeiată.
Prin urmare, ținând seama de faptul că imobilul nu mai aparține Municipiului București ca efect al acestei decizii acesta nu mai este unitate deținătoare în sensul art.22 din Legea nr.10/2001 și, pe cale de consecință, nu mai poate emite o dispoziție de restituire a imobilului.
Pe de altă parte, considerentele avute în vedere de către Curtea de Apel privind respingerea ca neîntemeiată a cererii de intervenție în interes propriu formulată de reclamantul M. V. au intrat în puterea lucrului judecat, astfel că acesta nu și-a demonstrat calitatea de persoană îndreptățită.
Este relevant că în cauza de față a fost prezentat un alt certificat de moștenitor întocmit ca urmare a deschiderii succesiunii defunctului T. N. decât cel existent în dosarul în care s-a pronunțat decizia civilă nr.752R/28.11.2006.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul contestator, criticând-o ca nelegală prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, pentru următoarele motive:
- cu toate că instanța constată că reclamantul este moștenitorul unei persoane a cărui imobil a fost naționalizat, aspect ce reiese din anexa la Decretul de naționalizare nr.92/1950, fiind menționat la poziția nr.247, consideră că nu este persoana îndreptățită să îl revendice.
Recurentul consideră că prin însuși faptul că autorul său este înscris în anexa la Decretul nr.92/1950, face dovada că este persoană îndreptățită să revendice imobilul, motiv pentru care notificarea formulată de reclamant in baza Legii 10/2001la data de 08.08.2001 privind acordarea de despăgubiri bănești cu privire la imobilul situat în București, ..7B, sectorul 1, trebuie să fie soluționată.
Daca instanța a constatat că imobilul ce face obiectul Legii 10/2001nu se mai regăsește în patrimoniul unității deținătoare, în speță M. București, nu echivalează cu pierderea calității de persoană îndreptățită si pe cale de consecință cu respingerea în totalitate a notificării.
Instanța de fond, în baza rolului activ, trebuia, în situația în care a constatat că imobilul nu se mai regăsește în patrimoniul pârâtei, să acorde măsuri reparatorii prin echivalent, aspect solicitat pe fondul cauzei chiar de pârâta M. București.
Este adevărat că odată cu judecarea procesului civil din dosarul pronunțat de Curtea de Apel - Secția a IX-a civila rămas definitiv și irevocabil prin decizia civila nr. 752R_ i s-a respins cererea de intervenție în interes propriu deoarece nu a dovedit că Nanci E. a fost unica moștenitoare a autorului său, Nanci T..
Cu ocazia acelui proces, neavând avocat, nu a avut cunoștință de faptul că trebuia să înfățișeze instanței certificatului de moștenitor nr. 579/1976din 18.08.1976, autentificat de notariatul de Stat Local al Sectorului 1 București de unde reiese faptul că prin testamentul autentificat sub nr.3407/1975, Nanci T. a lăsat soției sale întreaga avere.
Astfel, instanța de fond a constatat potrivit deciziei nr. 752/R/28.11.2006a Curții de Apel București că imobilul a fost atribuit în totalitate reclamanților din acel dosar și în același timp, a observat că potrivit înscrisurilor depuse la dosar, reclamantul ar fi trebuit să se bucure de ½ din imobil.
Potrivit dispozițiilor art.312 Cod de procedură civilă, Curtea va găsi nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Prezenta acțiune reprezintă o contestație formulată în baza art.26 din Legea nr.10/2001 și nu o acțiune în revendicare de drept comun.
Ca atare, recurentul contestator trebuie să facă dovada calității sale de persoană îndreptățită și a calității pârâtului de unitate deținătoare.
În mod legal, instanța de fond a reținut că a existat un proces de revendicare pe drept comun pentru imobilul ce formează obiectul prezentei acțiuni, în care terțe persoane au invocat și dovedit calitatea de moștenitori ai foștilor proprietari ai imobilului în litigiu.
În acea cauză recurentul contestator a formulat cerere de intervenție în interes propriu, invocând faptul că și el este moștenitor al foștilor proprietari.
Prin decizia civilă nr.752/28.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel - Secția a IX-a Civilă, irevocabilă, s-a admis acțiunea reclamanților din acea cauză, s-a constatat nulitatea măsurii naționalizării imobilului în litigiu, nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare pentru apartamentele din imobil încheiate de stat în baza Legii nr.112/1995 cu chiriașii cumpărători pârâți în acea cauză, și au fost obligați pârâții chiriași cumpărători și M. București prin Primarul General să lase în deplină proprietate reclamanților imobilul din București, ..7B, sector 1. Tot prin această decizie, s-a respins ca nefondată cererea de intervenție în interes propriu formulată de contestatorul M. V., reținând în mod expres faptul că acesta a dovedit că este succesor în drepturi față de defuncta Nanci E., însă nu a precizat și nici nu a dovedit care ar fi fost dreptul autoarei sale în legătură cu imobilul în litigiu.
Împrejurarea – dedusă din notificarea pe care intervenientul a anexat-o cererii de intervenție, fila 275 doar fond – că Nanci E. ar fi fost proprietar al imobilului împreună cu Nanci T. nu a fost dovedită în nici un fel și, mai mult decât atât, probele anterior analizate dovedesc o altă situație decât cea pretinsă (implicit) de acest intervenient.
Ca atare, Curtea constată că intervenientul M. V. nu a dovedit, în acord cu prevederile art.1169 Cod civil, că ar avea vreun drept asupra imobilului situat în București, ..7 B.
Prin motivele de recurs, recurentul susține că, neavând cunoștințe juridice, nu a știut să se apere în dosarul de revendicare și să depună certificatul de moștenitor nr.3407/1995 din care rezultă că Nanci E. a dobândit prin succesiune legală drepturile soțului său, Nanci T. asupra imobilului în litigiu.
Curtea nu poate primi această critică, întrucât nimeni nu se poate apăra în sensul că nu cunoaște legea, astfel încât recurentul, parte în dosarul în revendicare, trebuia să întreprindă toate diligențele pentru dovedirea calității sale de comoștenitor al imobilului revendicat.
Decizia civilă nr.752/2006 a dobândit putere de lucru judecat pe acest aspect, astfel încât probele depuse în prezenta cauză nu pot produce efecte juridice contrare – decizia civilă nr.752/2006 a Curții de Apel - Secția a IX-a Civilă.
Pe de altă parte, nu se poate reține că M. București prin Primarul General mai are calitate de unitate deținătoare, ce poate fi obligată la măsuri reparatorii, atâta timp cât această unitate s-a supus dispozițiilor deciziei nr.752/2006 a Curții de Apel - Secția a IX-a Civilă și a restituit terenul din București, ..7 B persoanelor recunoscute de justiție ca fiind moștenitorii foștilor proprietari.
A obliga în prezenta cauză M. București la măsuri reparatorii în natură sau în echivalent pentru același imobil ar echivala cu obligarea la o dublă despăgubire în condițiile în care Statul nu are culpă pentru faptul că recurentul nu a știut să-și apere drepturile procesuale, ca intervenient forțat în acțiunea în revendicare, acesta fiind vinovat pentru respingerea cererii sale de intervenție.
Nu în ultimul rând, Curtea va reține și faptul că recurentul nu a solicitat prin contestația formulată acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, ci doar restituirea în natură a imobilului ce nu se mai găsește în patrimoniul pârâtului M. București prin Primarul General.
Greșit invocă recurentul principiul rolului activ al judecătorului, care ar fi trebuit să acorde din oficiu măsuri reparatorii prin echivalent contestatorului. Atâta vreme cât recurentul contestator nu a solicitat prin acțiunea introductivă de instanță măsuri reparatorii prin echivalent, instanța oricum nu s-ar fi putut pronunța pe aceste măsuri, fără să încalce principiul dreptului la dispoziție al părții, principiu ce guvernează procesul civil.
În consecință, față de considerațiile de mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant M. V., împotriva sentinței civile nr.1429 din 13.09.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. A. H. E. V. A. D. T.
P.
GREFIER
Ș. P.
Red.I.A.H.P.
Tehnored.B.I.
2 ex./05.07.2012
T.B.- Secția a III-a – L.C.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 354/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 318/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
