Pretenţii. Decizia nr. 318/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 318/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-10-2012 în dosarul nr. 318/2012
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 318 A
Ședința publică de la 02.10.2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – D. F. G.
JUDECĂTOR – D. L. M.
GREFIER – S. V.
………………..
Din partea Ministerului P. – P. de pe lângă Curtea de Apel București participă procuror D. B..
Pe rol soluționarea cererilor de apel formulate de apelantul pârât S. R. prin C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P., cu sediul în București, .. 401A, sector 6 și de apelantul MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu sediul în București, .-3, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 1887/07.11.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant N. Ș., domiciliat în com. Mogoșoaia, .. 54 A, jud. I., având ca obiect „expropriere”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul reclamant N. Ș. reprezentat de avocat C. Ani A., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelantul pârât S. R. prin C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. și apelantul MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că apelantul pârât S. R. prin C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. nu a făcut dovada achitării onorariului de expert în sumă de 2.100 lei și nu a indicat numele expertului propus.
Reprezentantul Parchetului solicită amânarea cauzei pentru ca apelantul pârât S. R. prin C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. să facă dovada achitării onorariului de expert în sumă de 2.100 lei și să indice numele expertului propus.
Apărătorul intimatului reclamant N. Ș. invocă decăderea apelantului din proba cu expertiza, având în vedere că nu s-a făcut dovada achitării onorariului de expert.
Reprezentantul Parchetului, consideră că operează decăderea apelantului din proba cu expertiza, dar să se aibă în vedere de către instanță că acesta este o instituție bugetară, iar această probă a fost dispusă din oficiu.
Apărătorul intimatului reclamant N. Ș. arată că proba cu expertiza evaluatoare a fost solicitată prin motivele de apel.
Curtea constată că proba cu expertiza evaluatoare a fost dispusă din oficiu de către instanță.
Reprezentantul Parchetului solicită efectuarea unei adrese către apelant pentru a face dovada achitării onorariului de expert în sumă de 2.100 lei și să indice numele expertului propus.
După deliberare, Curtea constată că în prezenta cauză apelantul pârât S. R. prin C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, iar proba cu expertiza evaluatoare a fost dispusă din oficiu de către instanță.
Instanța constată că se află în imposibilitatea de administrare a acestei probe pentru că nu s-a făcut dovada achitării onorariului și nu s-a invocat nici un motiv de către parte care să justifice nedepunerea onorariului.
Instanța a dispus proba din oficiu, însă această măsură a fost luată în cadrul apelurilor formulate, fiind o probă dispusă pentru părțile apelante și în favoarea acestora, situație în care Curtea apreciază că operează pe deplin dispozițiile art. 170 alin. 3 C.pr.civ, conform cărora neîndeplinirea obligației de plată a onorariului atrage decăderea din proba cu expertiza. Decăderea este o sancțiune care intervine obligatoriu, atunci când este invocata de partea care are dreptul să o facă.
Nu există nici un temei legal ca instanța să pună o parte într-o poziție favorabilă, față de cealaltă, iar neaplicarea sancțiunii decăderii la acest termen, sancțiune care operează obligatoriu, și acordarea unui nou termen de judecată pentru a se efectua o adresă pentru apelant, prin care să i se ceară îndeplinirea obligației de urmărire a procesului și de plată a onorariului ar reprezenta în mod cert o măsură de favorizare a unei părți în mod justificat.
Pentru aceste motive, Curtea constată decăzuți apelanții din proba cu expertiza evaluatoare și acordă cuvântul părților în dezbaterea motivelor de apel.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea apelurilor, schimbarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Apărătorul intimatului reclamant N. Ș. solicită respingerea apelurilor. Să se constate că preturile din contractele de vanzare cumparare depuse la dosar sunt asemănătoare cu ofertele depuse la instanța de fond. Mai solicită să se aibă în vedere poziția expertului propus de apelant, care a semnat raportul de expertiză. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 23.11.2007 la Tribunalul București, reclamantul N. Ș. a chemat în judecată pe pârâții M. Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și Consiliul local Mogoșoaia județul I. și a solicitat să se anuleze Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 54/29.10.2007 și procesul – verbal nr. 62/14.09.2007 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a Consiliului Local Mogoșoaia, urmând ca pârâții să fie obligați la plata de despăgubiri materiale în sumă de 272.000 EURO și daune morale în valoare de 5000 EURO.
La data de 7.01.2008 reclamantul a formulat în dosar o cerere precizatoare a acțiunii inițiale arătând că terenul deținut în proprietate are suprafața de 2.210,01 m.p. și este situat în județul I., . număr cadastral 909/2, totodată învederând dispozițiile legale ce reprezintă temeiul juridic al cererii.
La termenul de judecată din data de 18.02.2008, reclamantul a precizat cadrul procesual, arătând că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
Prin sentința civilă nr. 1887/07.11.2011 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis, în parte, acțiunea precizată de reclamant, a dispus anularea Hotărârii nr. 54/29.10.2007 și a procesului verbal nr. 62/14.09.2007 emise de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliul Local Mogoșoaia, a obligat pârâtul la plata sumei de 109.000 Euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând c/val. suprafeței de teren expropriate, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea de daune morale și a obligat pârâtul la 3550 lei cheltuieli de judecată parțiale către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin hotărârea nr. 54/29.10.2007 de stabilire a despăgubirilor emisă de pârâta CNADAR SA a fost stabilit la suma de 63.849,90 lei, echivalentul a 10.055,12 euro – cuantumul total al despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru suprafața de teren de 680,54 m.p. supusă exproprierii, în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 198/2004, această hotărâre având la bază procesul verbal nr. 62/14.07.2007, întocmit de societatea pârâtă.
La dosar a fost anexat raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de către Comisia de experți și prin care s-a stabilit valoarea terenului la momentul exproprierii, precum și prejudiciul adus reclamantului prin efectul exproprierii.
Față de ansamblul probator al cauzei și în conformitate cu normele legale în materie, instanța apreciază că acțiunea introdusă de reclamant este întemeiată în parte pentru considerentele ce se vor arăta.
Pe de altă parte, Constituția României garantând dreptul de proprietate prevede în art. 41 că în situația unei exproprieri pentru cauză de utilitate publică trebuie stabilită o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică”despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
În cauza de față, prin cele două acte contestate, respectiv hotărârea nr. 54/1007 și procesul verbal nr. 62/2007 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 s-au stabilit o despăgubire în sumă de_,12 euro, respectiv 28 euro/m.p. pentru suprafața de teren expropriată de 680,54 m.p. ce a reprezentat proprietatea reclamantului, însă instanța consideră că această valoare nu constituie o justă despăgubire în accepțiunea prevederilor legale mai sus menționate, precum și față de practica judiciară în materie ori jurisprudența CEDO.
Așa după cum s-a stabilit în jurisprudență și în practica Curții Europene – despăgubirea acordată trebuie să reflecte valoarea terenului de la momentul exproprierii, în speță 29.10.2007, dată la care reclamantul a pierdut dreptul de proprietate referitor la suprafața de teren de 680,54 m.p. ori în raportul de expertiză întocmit de comisia de experți, valoarea terenului la momentul exproprierii efective este estimată la 160 euro/m.p., ceea ce reprezintă suma de 109.000 EURO, rezultând din raport că acest teren este situat într-o zonă mixtă în plină dezvoltare și în care se află atât hale industriale cât și proprietăți unifamiliale reprezentate de case sau vile.
Referitor la prejudiciul cauzat prin efectul exproprierii, stabilit prin expertiza tehnică la suma de 11.447 EURO, instanța consideră că nu se justifică acordarea acestei sume către reclamant întrucât restul de teren rămas neexpropriat de 4319,46 m.p., va dobândi un spor de valoare în urma realizării lucrărilor de „fluidizare trafic pe DN1 km + 100 +KM 17+ 100 și centura rutieră în zona de Nord a Municipiului București – obiect 7 – Completarea Centurii rutiere a Municipiului București prin construcția sectorului cuprins între DN 7 și DN 1A” așa încât în aceste circumstanțe nu se poate vorbi de existența unui prejudiciu real pentru reclamant.
Tribunalul a constatat ca neîntemeiat este și capătul de cerere prin care se solicită de către reclamant acordarea de daune morale în valoare de 5000 EURO ca urmare a măsurii de expropriere.
Date fiind considerentele expuse, instanța a admis în parte acțiunea introdusă de reclamant, a dispus anularea Hotărârii nr. 54/2007 și a procesului – verbal nr. 62/2007 emise de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004, a obligat pârâtul la plata sumei de 109.000 euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri materiale și a respins capătul de cerere privind acordarea de daune morale ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel pârâtul S. R. prin C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P și apelantul MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Apelantul parat nu a motivat apelul formulat.
Prin apelul formulat de MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul București s-au invocat in esenta urmatoarele critici:
Apelantul apreciază nelegală și netemeinică sentința atacată sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat.
Potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului ca urmare a exproprierii.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.
În interpretarea Înaltei Curți de Casație și Justiție Sintagma "prețurile cu care se vând în mod obișnuit" reprezintă prețurile de vânzare (tranzacționare) reale și nu oferte de vânzare inserate în anunțuri publicitare.
În acest sens, este și decizia nr. 1791 din 01.03.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Civilă.
Singurele valori certe de tranzacționare sunt cele evidențiate de Primărie și de Camera Notarilor Publici conform contractelor de vânzare-cumpărare autentice încheiate în aceeași perioadă.
În cauză, reclamantul în mod nejustificat a solicitat despăgubiri materiale în suma precizată prin acțiune în condițiile în care terenul este amplasat în zona cu folosință arabilă, fără construcții sau utilități.
Valoarea stabilită de experți în urma întocmirii raportului de expertiză este mult peste cea reală având în vedere că au fost selecționate oferte de vânzare ale agențiilor imobiliare și din anunțurile extrase de la rubricile de vânzări de pe internet.
Apelantul apreciază că, în aplicarea corectă a dispozițiilor legale în materie, instanța trebuia să compare valoarea despăgubirii stabilite prin raportul de expertiză cu oferta de despăgubire, cu prețul cerut de către reclamant și cu valori reale de tranzacționare comunicate de Camera Notarilor Publici, urmând să stabilească motivat și argumentat o dreaptă despăgubire.
Solutionand apelurile formulate, Curtea le constata nefondate si le va respinge in consecinta.
Astfel, prin apelul declarat de M. P. se invoca in esenta ca valoarea stabilita de instanta de fond nu este cea reala, având în vedere că au fost selecționate oferte de vânzare ale agențiilor imobiliare și din anunțurile extrase de la rubricile de vânzări de pe internet, în aplicarea corectă a dispozițiilor legale în materie, instanța trebuind să compare valoarea despăgubirii stabilite prin raportul de expertiză cu oferta de despăgubire, cu prețul cerut de către reclamant și cu valori reale de tranzacționare comunicate de Camera Notarilor Publici, urmând să stabilească motivat și argumentat o dreaptă despăgubire.
Se contesta asadar evaluarea facuta in fata primei instante, sustinandu-se ca nu este la nivelul pretului real.
Apelul CNADNR SA nu a fost motivat, astfel ca instanta va tine seama de dispozitiile art. 292 C.pr.civ. si va analiza sub aspectul apararilor formulate in prima instanta. În fața primei instanțe pârâtul s-a apărat prin întâmpinare susținând că valoarea stabilită în hotărârea de expropriere este corectă, fiind o dreaptă și prealabilă despăgubire, în raport de amplasamentul terenului, de faptul că este o zonă fără construcții și utilități și care are categoria de folosință arabil, că la data exproprierii reclamantul a primit o despăgubire cu 2800% mai mare față de prețul de achiziție, că a fost respectată procedura Legii nr. 198/2004.
În urma efectuării raportului de expertiză în primă instanță, la termenul din 29.11.2010 ( f.31 dosar fond) pârâta a precizat că formulează obiecțiuni, în sensul că solicită experților să precizeze valoarea exactă a despăgubirilor, de ce nu au avut în vedere prețul de tranzacționare a terenurilor indicate de unitatea administrativ-teritorială și ce eforturi au efectuat pentru obținerea acestor prețuri.
Experții au răspuns acestor obiecțiuni, iar în urma depunerii răspunsului la obiecțiuni, pârâta nu s-a mai prezentat în instanță și nu a mai formulat obiecțiuni.
In solutionarea apelului si tinand seama de caracterul devolutiv al apelului, Curtea a dispus din oficiu administrarea unei probe cu expertiza de evaluare si a obtinut relatii referitoare la contracte de vanzare cumparare incheiate pentru terenuri similare. Proba cu expertiza nu a putut fi insa administrata, intrucat nu s-a platit onorariul expertilor dispus de catre Curte in sarcina apelantului CNADNR SA.
F. de aceasta situatie, Curtea constata ca nu s-a administrat in apel o proba concludenta care sa combata valoarea stabilita in fata primei instante si sub acest aspect sa dovedeasca netemeinicia sentinte apelate.
Curtea are in vedere ca la acest moment cauza se afla in apel, apelul avand drept obiect verificarea legalitatii si temeiniciei sentintei apelate.
Asadar, obiectul judecatii in apel nu il mai constituie legalitatea si temeinicia hotararii emisa de expropriator prin care au fost stabilite despagubirile la un anumit nivel, astfel cum s-a intamplat in prima instanta, ci verificarea legalitatii si temeiniciei sentintei tribunalului. Caracterul devolutiv al apelului nu semnifica o a doua judecata asupra cererii de chemare in judecata efectuata intocmai ca in fata primei instante, ci faptul ca judecata in apel se poate extinde asupra tuturor aspectelor de fapt si de drept si ca probele nu sunt limitate sub aspectul admisibilitatii. Obiectul judecatii il constituie insa nu cererea de chemare in judecata, ci legalitatea si temeinicia sentintei primei instante.
Or, din aceasta perspectiva, in apel apelantii trebuiau sa faca proba nelegalitatii si netemeiniciei sentintei, sarcina probei revenindu-le de data aceasta de indata, de la data formularii apelului, partea adversa, care a castigat in fata primei instante, fiind tinuta sa isi probeze pozitia doar in aparare fata de apelanti.
Asa fiind, revenea apelantilor la acest moment sarcina probei faptul ca valoarea stabilita prin sentinta tribunalului nu este cea reala.
Aceasta proba nu a fost facuta in apel, fata de neadministrarea probei cu expertiza neputandu-se retine pe baza unor probe concludente un asemenea fapt.
Rămâne, în consecință, nedovedită critica apelantului M. P. referitoare la caracterul nereal al despăgubirilor acordate prin sentința tribunalului.
Iar în ce privește apelul pârâtei CNADNR SA, analizat prin prisma apărărilor formulate la instanța de fond, Curtea constată că și acesta este nefondat, în condițiile în care în urma suplimentului la raportul de expertiză întocmit la instanța de fond pârâtul nu a mai formulat obiecțiuni și nu a combătut acest supliment, după cum nu a combătut concluzia experților printr-o probă concludentă nici în apel.
Apărările formulate prin întâmpinarea depusă la tribunal în sensul că terenul ar fi fost evaluat corect de către expropriator au fost combătute prin raportul de expertiză întocmit în fața tribunalului și este lipsit de relevanță care a fost prețul de achiziție la momentul cumpărării terenului de către reclamant.
Nu a fost pusă în discuție nerespectarea procedurii prevăzută de Legea nr. 198/2004, ci toată discuția a purtat asupra evaluării terenului expropriat.
Pentru aceste motive, in baza art. 296 C.pr.civ. vor fi respinse apelurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul-pârât S. R. prin C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P, cu sediul în București, .. 401A, sector 6 și de apelantul MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu sediul în București, .-3, sector 3 împotriva sentinței civile nr. 1887/07.11.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. Ș., domiciliat în comuna Mogoșoaia, .. 54 A, jud. I..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D.-F. G. D.-L. M.
GREFIER
S. V.
Red. DFG
Tehnored. GC/DFG/PS – 5 ex /04.10.2012
Jud. fond C. T.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 318/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Succesiune. Decizia nr. 357/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
