Legea 10/2001. Decizia nr. 1040/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1040/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-05-2012 în dosarul nr. 1040/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1040R
Ședința publică de la data de 25.05.2012
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - Z. D.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă M. M. împotriva sentinței civile nr. 633/25.03.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a civilă în dosarul nr._ /2011, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. M. București, cauza având ca obiect „ Legea nr.10/2001”.
Înainte de formarea listei de amânări fără discuții, președintele completului de judecată informează părțile prezente în sala de ședință, în sensul că judecătorul titular de complet de la termenul de astăzi, respectiv doamna judecător G. Alessandru G., a fost numită judecător la Tribunalul pentru litigii al Organizației Națiunilor Unite, începând cu data de 20.04.2012, fiind detașată în cadrul acestei instituții prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât componența completului de judecată a fost stabilită prin hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel București din data de 26.04.2012.
De asemenea, având în vedere și dispozițiile art. 98 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor de judecată Curtea aduce la cunoștința părților componența completului, care va soluționa prezenta cauză, respectiv: Președinte –C. M. S., doamna judecător Z. D. și domnul judecător F. P..
Dosarul a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă M. M. – reprezentată, de avocat D. A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2011 – fila 9 din dosar, lipsind intimata-pârâtă P. M. București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, la data de 07.05.2012, la registratura secției s-a înregistrat adresa nr. 6324/15.02.2012 a Administrației Financiare sector 6.
Reprezentanta recurentei-reclamante depune la dosar înscrisuri reprezentând dovada demersurilor întreprinse la P. M. București cu privire la situația juridică a imobilului în litigiu și răspunsul la aceste demersuri, înscrisuri pe care le certifică conforme cu originalul.
Având cuvântul, învederează că nu are de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Curtea ia act de înscrisurile depuse la termenul de astăzi de către reprezentanta recurentei – reclamante și că, în cauză nu mai sunt de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Recurenta – reclamantă M. M., prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În susținerea motivelor de recurs, reprezentanta recurentei – reclamante învederează că aspectul de fapt privitor la identitatea dintre persoana identificată ca fiind J. P.F. din contractul de vânzare-cumpărare care constituie titlul părții, notificatoare și I. F., autoarea reclamantei nu a fost pusă în dezbaterea părților.
Din declarațiile notariale depuse la dosar rezultă că J. P.F. este una și aceeași persoană cu I. F., autoarea recurentei – reclamante.
Referitor la modalitatea de preluare a imobilului cu privire la care instanța de apel a reținut că nu s-a făcut dovada în acest sens, învederează că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că imobilul – teren a trecut în proprietatea statului la nivelul anului l950.
Imobilul - terenul ce face obiectul prezentului alitigiu a fost identificat complet, prin raportul de expertiză efectuat la prima instanță, prin care s-a reținut că nu este ocupat de construcții sau lucrări de edilitare, ci se află plantați cca 8-10 pomi, iar o parte din acest teren, respectiv de 20 mp este afectat de lucrări de sistematizare.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Bucuresti sub nr._ /3.03.2010 – Sectia a V-a, reclamanta M. M. a solicitat în contradictoriu cu Primaria M. Bucuresti, pronuntarea unei hotarari, prin care să fie obligati pârâta să emita în baza Legii nr.10/2001, dispozitie cu privire la imobilul teren în suprafata de 1000 mp, situate în București . sector 6.
In motivarea cererii a arătat ca terenul localizat pe amplasamentul fostei comune M. Voievod M., în suprafata de 1000 mp a aparținut mamei sale J. (I. ) F., conform actului de vânzare cumpărare autentificat de Tribunalul I. – sectia notariat sub nr._/17.11.1936, până în anul 1950, când a trecut în proprietatea statului, fără a se acorda vreo despagubire pentru preluare.
A precizat, ca în calitate de unica moștenitoare a mamei sale, potrivit certificatului de moștenitor nr.2248/28.11.1994 eliberat de Notariatul de Stat Sector 1 Bucuresti, a solicitat Primariei M. Bucuresti, prin notificarea nr.4702/9.07.2001, restituirea în natura sau despăgubiri pentru imobilului sus mentionat. D. fiind faptul ca pârâta nu a solutionat notificarea în conditiile art.25 și 26 din Legea nr.10/2001, reclamanta a înțeles a promova prezenta acțiune.
In drept, a invocat disp.art.22-28 si 32 din legea 10/2001.
Probe – în dovedirea actiunii s-a folosit de proba cu înscrisuri, sens în care s-au depus în copie: actul de vânzare cumpărare autentificat de Tribunalul I. – sectia notariat sub nr._/17.11.1936 eliberat de Arhivele Statului sub nr._/1993 (f.4)., notificare nr.4702/2001 (f49), certificate deces F. I. (f.77), certificat de moștenitor nr.2248/1994 (f.78)
La termenul din 21.06.2010, s-a încuviințat proba cu expertiza tehnica specialitatea topografie pentru identificarea imobilului (f.34)
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.633 din 25.03.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a V a Civilă, s-a respins acțiunea formulata de reclamanta M. M., în contradictoriu cu P. M. Bucuresti, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta M. M. a solicita în baza Legii nr.10/2001 restituirea imobilului teren în suprafata de 1000 mp, situat în Bucuresti . sector 6, arătând ca acesta a aparținut mamei sale I. F., decedata în 1994, situatie ce-i confera calitatea de persoana îndreptățită potrivit legii reparatorii.
Cererea reclamantei a fost respinsă pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.1 din legea 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 precum si cele preluate de stat în baza legii 139/1940 se restituie în natura sau în echivalent, când restituireaîn natura nu mai este posibila.Obiectul de reglementare a legii speciale se regaseste in dispozitiile de strica interpretare ale art.2 din legea 10/2001 și vizeaza doar bunurile care, in intelesul legii, au fost preluate in mod abuziv.
Potrivit art.3 din legea 10/2001 au calitatea de persoane indreptatite, la restituirea imobilelor sau despagubiri, proprietarii imobilelor la data preluarii in mod abuziv sau mostenitorii acestora.
In speta, nu s-a dovedit ca mama reclamantei, de al carei drept urmareste sa beneficieze aceasta din urma, avea calitatea de persoana indreptatita in sensul legii 10/2001.
Astfel, din copia contractului de vanzare cumparare autentificat de Tribunalul I. – sectia notariat sub nr._/17.11.1936 eliberat de Arhivele Statului sub nr._/1993, rezulta ca J. P. F. a dobandit in proprietate imobilul situat in ., compus din teren - loc de casa in suprafata de 1000 mp.
Din copia certificatului de deces . nr._ (f.77) rezulta ca la data de 11.10.1994 a decedat numita F. I. avand consemnat la rubrica numele părinților– mama – M., tatăl – Natural.
Potrivit acestor inscrisuri, J. P.F. nu poate fi considerata ca fiind aceeeasi persoana cu I. F., in cauza reclamanta nefacand nici o alta proba (declaratii notariale ale altor persoane cu privire la identitate persoana, imobil, etc) care prin coroborare cu cele administrate sa conduca la concluzia ca exista identitate intre cumparatoarea din actul întocmit in 1936 si mama reclamantei. Este adevarat ca adresa de domiciliu a cumparatoarei Joana P.F., indicata in actul de vanzare cumparare din 1936, este aceeasi cu adresa de la ultimul domiciliu al defunctei I. F., insa acest lucru nu este suficient pentru a considera identitate de persoana, atat timp cat nu se coroboreaza/confirma cu alta proba.
Pe langa diferentele de nume J. – I. si lipsa initialei tatalui, in contract fiind trecut P – în certificatul de deces neexistand numele tatalui, elemente esentiale pentru identificarea unei persoane, reclamanta nu a dovedit ca la data preluarii imobilului, acesta se afla in proprietatea mamei sale. Cu privire la acest aspect, reclamanta a sustinut ca bunul a fost preluat de stat in anul 1950, nedovedind insa ca la data preluarii acestuia se mai afla in proprietatea mamei sale. (ex.extras din registrul agricol avand in vedere ca bunul se afla in mediu rural la acea vreme sau orice act emanand de la o autoritate din perioada respectiva care atesta direct sau indirect ca bunul apartinea la data preluarii mamei sale, etc.).
Nici caracterul abuziv al modului de preluare al imobilului de catre stat nu s-a dovedit in cauza, reclamanta nefacand un minim de probă, din care sa rezulte ca in perioada de referinta a Legii nr.10/2001 imobilul a fost preluat de stat, în mod abuziv de la mama sa, astfel incat preluarea acestuia sa cada sub incidenta legii 10/2001.
Chiar dacă, prin adresa nr._/25.01.2011 emisă de Primaria M. Bucuresti, Directia Patrimoniu, se mentioneaza ca imobilului situat în . sector 6 (adresa indicata ca fiind corespunzatoare fostului imobil din ., in suprafata de 1000 mp loc casa, astfel cum este descris în actul de vanzare cumparare autentificatautentificat de Tribunalul I. – sectia notariat sub nr._/17.11.1936) se mentioneaza ca acesta se afla in proprietatea statului, aceasta nu inseamna si ca fost preluat de la mama reclamantei in mod abuziv, potrivit Legii nr.10/2001.
In consecinta, față de cele sus arătate, reținând și comportamentul procesual pasiv al reclamantei în administrarea probatoriului (instanta emițand adrese catre autoritati si punand in vedere reclamantei sa faca demersuri pentru lamurirea situatiei juridice a imobilului obligatie nerespectata– f.65- ), vazand si disp.art.1169 cod civil, instanta a respins cererea reclamantei de obligare a paratei la restituirea imobilului constand in teren in suprafata de 1000 mp, situat in Bucuresti . sector 6.
Împotriva sentinței civile nr.633 din 25 martie 2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a-V-a Civilă a declarat apel recurenta – reclamantă M. M..
În motivarea recursului, reclamanta critica sentința pentru următoarele motive:
Hotărârea este nelegală pentru că au fost greșit interpretate și aplicate dispozițiile legale incidente în cauză dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se învederează că din înscrisurile atașate cererii introductive de instanță din București, localizat pe amplasamentul fostei comune M. Voievod M., rezultă că suprafață de 1.000 mp. a aparținut, în proprietate mamei reclamantei, J. (I.) F. conform actului de vânzare - cumpărare autentificat la Tribunalul I. - Secția notariat sub nr. 784/17 noiembrie 1936.
Terenul a fost identificat la data dobândirii sale, prin limite și suprafață: un teren loc de casă, situat în ., în suprafață de 1.000 m.p. cu dimensiunile și vecinătățile următoare: la apus și răsărit, pe lățime de 16 l 67 mm cu străzile lăsate pe plan; la miazănoapte pe lungime cu d-na. și dl. I.; la miazăzi pe 60 m. cu restul de proprietate a d-lui. M. N..
Se învederează că nu s-au avut în vedere adresa nr._/2887/25 februarie_ emisă de departamentul de specialitate din cadrul Primăriei M. București și nici concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, care a menționat că „imobilul ( ... ) nu este ocupat de construcții sau de lucrări edilitare. Pe teren se află plantați cca 8-10 pomi. Diferența de suprafață dintre actele deținute de reclamantă și suprafața măsurată se datorează sistematizărilor făcute în zonă (lărgirea străzilor, trotuare), precum și faptului că vecinii și-au prelungit proprietățile în timp pe terenul revendicat" (pag. 3, primele trei alineate - concluzii raport de expertiză).
A doua critică se referă la faptul că hotărârea este nelegală pentru că au fost încălcate formele de procedură stabilite sub sancțiunea nulității, ceea ce a determinat o motivare străină de pricină, raportat la elementele de fapt și de drept puse în discuția părților (în condițiile art. 129 al. (4) C.proc.civ.)
Astfel, se învederează că pârâta nu a negat calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la restituirea imobilului.
Aspectul de fapt privitor la identitatea dintre persoana identificată ca fiind J. P. F. (în contractul de vânzare – cumpărare care constituie titlul părții, notificatoarei) și I. F., autoarea reclamantei nu a fost pusă în dezbaterea părților.
Hotărârea este nelegală pentru că au fost greșit interpretate și aplicate dispozițiile legale incidente în cauză
S-a arătat că imobilul - teren - a trecut în proprietatea statului la nivelul anului 1950, iar acest teren a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat la prima instanță.
Obiecțiunile la acest raport de expertiză au vizat exclusiv modalitatea de identificare a imobilului și au fost formulate în afara termenului impus de dispozițiile art. 212 al. (2) C.proc.civ. Ele au fost respinse motivat (încheiere de ședință de la 4 martie 2011).
Se învederează că, calitatea reclamantei de moștenitor al fostului proprietar al imobilului este dovedită cu înscrisurile, care constituie titlul de proprietate al autoarei sale și cu actele care arată transmiterea, în timp, a calității de proprietar asupra sa de la fosta proprietară a imobilului, respectiv de la mama acesteia.
Înscrisurile în dovedirea cererii au fost atașate notificării transmise Primăriei M. București, înregistrată în evidențele acesteia cu nr._ iulie 2001.
Recurenta susține că, calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la restituire nu a făcut obiect de dispută judiciară la prima instanță, fiind aplicabile dispozițiile art. 2, art. 3 și art. 6 raportate la dispozițiile art. 7 al. (1) din Legea nr. 10/2001, în aplicarea dispozițiilor art. 21 al. (4) și art. 25 din Legea nr.10/2001.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă.
În dovedirea susținerilor, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În faza procesuală a recursului, a fost administrată proba cu înscrisuri, constând în relații de la P. M. București-Direcția Patrimoniu Imobiliar, P. M. București-Direcția Evidența Proprietăți, Administrația Fondului Imobiliar, Consiliul Local Sector 6 București, fiind atașate la dosar răspunsurile solicitate.
În faza procesuală a recursului au fost depuse și declarațiile de notorietate depuse de către M. L., autentificată sub nr.1687/05.12.2011 și declarația depusă de către T. G. autentificată sub nr.1706/08.12.2011.
Analizând recursul declarat din prisma criticilor formulate care se subsumează motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, Curtea constată că este fondată numai critica referitoare la identitatea dintre J. P. F. ( vânzătoarea din contractul de vânzare – cumpărare) și I. F., autoarea reclamantei, pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv declarațiile de notorietate ale lui M. L., autentificată sub nr.1687/05.12.2011 și declarația depusă de către T. G. autentificată sub nr.1706/08.12.2011, rezultă că există identitate între persoana F. I., născută la data de 22.12.1913 și decedată la data de 01.10.1994 și persoana J. p.F., care este menționată, în calitate de cumpărătoare prin actul de vânzare-cumpărare autentificat de către Tribunalul I., secția Notariat sub nr.37.784/17.11.1936, aflat la fila 4 din dosarul TB.
Curtea reține că, în faza procesuală a recursului, s-a probat numai dovedirea dintre identitatea autoarei recurentei-reclamante și persoana care a figurat în calitate de cumpărătoare în actul translativ de proprietate.
Pe cale de consecință numai această critică este considerată, ca fiind fondată de către instanța de recurs.
În ceea ce privește celelalte critici referitoare la dovada calității de proprietar a autoarei recurenta, la data preluării, Curtea constată că probe în acest sens nu sunt la dosar și că este necesar suplimentarea probatoriului, pentru dovedirea atât a datei preluării imobilului, cât și a dovedirii că autoarea sa era proprietară la data preluării abuzive.
Astfel, nu s-a făcut dovada preluării imobilului de pe numele autoarei recurentei-reclamante. Mai mult, în dosarul de recurs, la fila 46 în cuprinsul relațiilor emise de către Consiliul Local Sector 6 București, s-a comunicat că imobilul notificat situat în ., sector 6 București, a figurat în evidențele fiscale până în anul 1953 pe numele lui B. M. și B. G. și a trecut în proprietatea statului în baza sentinței civile nr.537/1953 a Tribunalului Popular GH.Gh. D. și a deciziei nr._/1953 a S.F.C.
Curtea, în calea de atac a recursului, constată că nu are probe suficiente pentru lămurirea situației de fapt și că este necesar să se administreze mijloace probatorii, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.3 din Codul de Procedură Civilă, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza la prima instanță, în vederea rejudecării.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va efectua probe suplimentare și va solicita autorităților copii de pe hotărârile judecătorești de preluare menționate, va solicita cu privire la rolul fiscal, relații de la Comisia de Aplicare a Legii nr.18/1991 și, în primul rând, va pune în vedere părții să avizeze raportul de expertiză topografică efectuat în primul ciclu procesual, în conformitate cu art.4 lit.l Cap.II din Legea nr.7/1996.
De asemenea, se va lămuri și situația juridică prezentă a terenului notificat prin relații de la OCPI Sector 6, cu privire la existența sau nu a unei cărți funciare deschise, având în vedere că, în conținutul expertizei topografice s-a reținut că imobilul este folosit de către vecini și că sunt cultivați pomi fructiferi.
Având în vedere considerentele expuse, în conformitate cu art.312 alin.3 din Codul de Procedură Civilă, va admite recursul declarat de recurenta – reclamantă M. M. împotriva sentinței civile nr.633/25.03.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a V a Civilă în contradictoriu cu intimata – pârâta P. M. București și va casa sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta – reclamantă M. M. împotriva sentinței civile nr.633/25.03.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a V a Civilă în contradictoriu cu intimata – pârâta P. M. București .
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. S. Z. D. P. F.
GREFIER
D. L.
RED.ZD/18.06.2012
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
30.05.2012
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1306/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1005/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
