Legea 10/2001. Decizia nr. 978/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 978/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-05-2012 în dosarul nr. 978/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.978
Ședința publică de la 28 mai 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-reclamanți I. N. și I. V., împotriva sentinței civile nr. 414 din 01.03.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. M. BUCUREȘTI .
Cauza are ca obiect – Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat G. E., în calitate de reprezentant al recurenților-reclamanți I. N. și I. V., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012, eliberată de Baroul București, depusă la dosar fila 16, lipsind intimata-pârâtă P. M. București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocatul recurenților–reclamanți solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și în cadrul probei depune la dosar o adresă emisă de Oficiu de cadastru și Publicitate Imobiliară cu privire la situația juridică a imobilului, fișa tehnică a imobilului, schițe anexe și planșe foto.
Curtea, după deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 305 din Codul de procedură civilă, va încuviința proba cu înscrisuri solicitată de recurenții-reclamanți și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurenților-reclamanți susținând oral motivele de recurs solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii în anulare parțială a Dispoziției nr._ din 16.02.2011, emisă de P. M. București și obligarea pârâtei să emită o nouă dispoziție prin care să se restituie în natură terenul liber de construcții și neocupat legal din terenul ce face parte din imobilul situat în București, ., sector 4, precum și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția demolată.
Menționează că terenul în suprafață de 120 mp este liber și se poate dispune restituirea în natură.
Susține că, își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la data de 21.03.2011 pe rolul Tribunalului București – Secția a III- a civilă sub nr. de dosar_, reclamanții I. N. și I. V. au chemat în judecată pe pârâta P. M. București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună admiterea acțiunii de anulare parțială a Dispoziției nr._ din data de 16.02.2011 emisă de P. M. București, în sensul obligării pârâtei de a emite o dispoziție prin care să se restituie în natură terenul în suprafață de 167,00 mp. ( și nu în suprafață de 107,00 mp. cum s-a dispus eronat de pârâtă), teren ce face parte din imobilul situat în fosta și actuala stradă Pridvorului nr. 4 din București, sector 4, teren care la data formulării prezentei acțiuni este liber de construcții și neocupat legal precum și să se dispună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția demolată în suprafață construită desfășurată de 82,25 mp.
În motivarea acțiunii, reclamanții a arătat că, la data de 26.07.2001, în calitate de moștenitori au depus în conformitate cu disp. art. 21 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, la P. M. București, NOTIFICAREA NR.1903/20.07.2001 ( notificare ce a format obiectul dosarului PMB nr.7796/2001) prin care au solicitat inițial restituirea în antură sau acordarea de despăgubiri, în situația în care restituirea nu mai este posibilă, pentru imobilul stradă Pridvorului nr. 4 din București, sector 4, imobil alcătuit din teren și construcție.
Reclamanții au arătat în notificare că imobilul a fost dobândit de către autorii acestora în baza actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1795/1954, de notariatul de Stat al Raionului N. B. și transcris sub nr. 135/1954 la Tribunalul Popular Raionul N. B..
În susținerea solicitării reclamanților au fost anexate la notificare certificatele de moștenitor nr. 99/1971 și 223 /1993, urmând să depună ulterior documentele necesare rezolvării solicitării.
Imobilul a fost preluat de stat, conform Hotărârii Guvernului nr. 556/17.05.1990, fiind demolat în perioada 1987-1989.
Dimensiunile reale ale imobilului situat în . din București, sector 4 ( 167,00 mp. teren și 82,25 mp. construcție) sunt susținute de Direcția Patrimoniu, Evidența Proprietății – Cadastru- Serviciul Evidența Proprietății, direcție aflată în subordinea pârâtei, P. M. București, prin adresa nr._/17.09.2001.
În respingerea solicitării reclamanților, pârâta P. M. București omite cu bună știință și rea credință faptul că, la data emiterii dispoziției nr._, în anul 2011, terenul din ., sector 4, NU se mai afla în incinta Școlii generale nr. 100, ca spațiu verde adiacent, așa cum era menționat în raportul de expertiză din anul 2002. O simplă verificare la fața locului ar fi fost suficientă să confirme cele afirmate.
Mai exact, în prezent terenul din ., sector 4, București NU are nici o vecinătate cu Școala generală nr. 100, sector 4 ( cu adresa în Calea Văcărești nr. 324) ci se învecinează la nord și est cu un teren aflat în proprietate particulară ( restituit în natură de P. M. București prin dispoziția nr. 7342/30.01.2007), la vest cu un alt teren proprietate particulară ( restituit în natură de P. M. București prin dispoziția nr._/29.04.2008), iar la sud are deschidere la .> La stabilirea suprafețelor imobilului ( teren și clădire demolată) pârâta nu a ținut cont decât parțial de informațiile cuprinse în adresa nr._/17.09.2001 privind situația juridică a imobilului emisă de Direcția Patrimoniu, Evidența Proprietății – Cadastru- Serviciul Evidența Proprietății, reținând corect doar suprafața de 82,25 mp. pentru construcția demolată și ignorând suprafața de 167,00 mp. menționată în aceeași adresă.
Prin sentința civilă nr. 414 din 01.03.2012, Tribunalul București Secția a III a Civilă, a respins, ca neîntemeiată contestația reținând următoarele argumente:
Potrivit notificării formulate de către cei doi reclamanți și depusă la dosar, întinderea suprafeței de teren pentru care au solicitat măsuri reparatorii, respectiv restituirea în natură, este de 107 mp.
De altfel, prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat și transcris sub nr. 1795/01.04.1954 autorii I. A. și I. au dobândit prin cumpărare doar 107 mp. și construcție, la adresa indicată.
Cât privește suprafața ( diferența de 50 mp.) despre care se face vorbire, Tribunalul reține că a făcut obiectul chitanței de mână datată 21 iunie 1964, însă, pentru ca reclamanții să poată pretinde îndreptățirea la măsuri reparatorii, se impunea, în special, să facă dovada dobândirii de către autorul lor a acestei suprafețe, printr-un act autentic (așa cum prevedea Decretul nr. 221/1950), dovadă ce nu s-a făcut în speță și, prin urmare, sub acest aspect, pretenția lor este neîntemeiată, fiind nerelevantă opinia expertului T. C., de care se prevalează reclamanții.
Cât privește situația celor 107 mp. dobândiți prin act autentic și preluați de la foștii proprietari, se reține potrivit rapoartelor de expertiză efectuate pe parcursul derulării procedurii Legii nr. 10/2001, că nu este afectată de construcții, opinia expertei L. H. care a efectuat o lucrare de specialitate în cadrul dosarului administrativ, fiind în sensul că în urma măsurătorilor și constatărilor efectuate, sunt incluși în incinta școlii nr. 100 din sectorul 4, în vreme ce, expertul T. C., de a cărui lucrare se prevalează reclamanții, nu exprimă nici un punct de vedere sub acest aspect, al folosinței actuale și deținerii terenului, astfel că, lucrarea sa fiind incompletă nu prezintă relevanță, spre deosebire de lucrarea întocmită de experta L. H., documentată și explicită.
Se mai reține faptul, că o parte din această parcelă este afectată de carosabilul străzii și trotuarul pietonal (10,05 mp.) restul fiind integrat ( aprox. 97 mp.) în incinta Școlii generale 100.
Prin urmare, apreciază Tribunalul, solicitarea reclamanților privind restituirea în natură este neîntemeiată, destinația actuală a terenului mai mic de 100 mp. fiind aceea de utilitate publică, spațiu verde aferent folosinței unei unități școlare, reclamanții fiind îndreptățiți însă a beneficia de măsurile reparatorii în echivalent prevăzute de legea specială, așa cum de altfel, a apreciat și entitatea notificată, măsuri reparatorii ce vor fi valorificate în condițiile Legii nr. 247/2005.
Prin recursul formulat împotriva sentinței civile de mai sus, și întemeiat pe dispoziția art. 304 pct.8 și 9 din Codul de procedură civilă, contestatorii au susținut că instanța de fond nu a adus suficiente lămuriri cu privire la suprafața terenului care face obiectul solicitării de restituire în natură deși, din documentele depuse la dosar, se desprind următoarele concluzii: contestatorii au deținut în proprietate teren în suprafață de 120 mp situat în ., sector 4, preluat în proprietatea statului în baza Deciziei nr. 904/1982; restul terenului de aproximativ 50 mp se regăsește evidențiat în H.G. nr. 556/1990 în care sunt înscriși I. A., I. N., I. V. cu teren în suprafață de 167 mp și 82,26 mp construcții.
Afirmația instanței, în sensul că destinația actuală a terenului este aceea de utilitatea publică, spațiu verde afectat folosinței unei unități școlare, astfel încât nu se poate dispune restituirea în natură este eronată și lipsită de temei legal. Instanța a avut în vedere expertiza efectuată la nivelul anului 2002, care nu mai corespunde realităților actuale în ceea ce privește situația juridică, și, deși expertul arată că reconstituirea se poate face pe vechiul amplasament, prima instanță se află în confuzie în ceea ce privește interpretarea noțiunilor de interes public și de utilitate publică.
Legea specială, arată recurenții, impune să se determine concret și explicit elementele care justifică imposibilitatea restituirii în natură, din perspectiva uzului public, sarcină ce revine unității deținătoare în faza administrativă și instanței de judecată în etapa judiciară.
Deși, în cauză, recurenții au depus o altă expertiză topografică, instanța o consideră nerelevantă întrucât nu exprimă nici un punct de vedere asupra includerii suprafeței în litigiu în incinta Scolii Generale nr. 100. Dacă instanța de fond se apleca cu mai mult interes asupra probelor administrate în cauză, ar fi observat că expertul T. C., care a efectuat expertiza la o distanță de cinci ani față de lucrarea efectuată de expertul L. H. nu putea formula aserțiunile reținute de instanță, cu atât mai mult cu cât, în prezent, imobilul nu se mai află în incinta școlii, nu se mai învecinează cu aceasta iar în vecinătatea imobilului în discuție au fost emise și alte dispoziții de restituire în natură.
Examinând cauza, prin prisma criticilor invocate în motivarea recursului, având în vedere și dispoziția art. 304 indice 1 din Codul de Procedură Civilă, Curtea a apreciat că recursul este întemeiat pentru considerentele care urmează:
Așa cum rezultă și din susținerile recurenților, demonstrate prin probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a soluționat contestația pendinte în baza unor expertize extrajudiciare realizate la intervale mari de timp și, în plus contradictorii.
Astfel, prin raportul de expertiză efectuat de expertul L. H. se arată că, din terenul în suprafață de 176,27 mp., 10,05 mp sunt afectați de noul aliniament al Străzii Pridvorului iar restul de 166,22 mp reprezintă teren liber de construcții și amenajări; nu este afectat de rețele edilitare este însă inclus integral în incinta Scolii Generale nr. 100, iar expertul T. C. arată că este posibil de retrocedat . de 118,0 mp iar . de 50,0, mp este imposibil de restituit în situația în care se poate considera chitanța de mână ca act de cumpărare a terenului și a faptului că a fost înregistrat în cadastrul primăriei și a plătit impozite.
Or, în condițiile în care, situația de fapt nu este pe deplin lămurită, instanța de recurs nu poate realiza nici controlul judiciar al hotărârii în discuție și nici nu poate aplica direct, în recurs, dispozițiile legale ce ordonează materia dedusă judecății deoarece nu poate administra alte probe decât în condițiile art. 305 din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, în vederea lămuririi situației juridice a imobilului din litigiu, prin prisma alegațiilor contestatorilor și a incidenței dispozițiilor art. 1-7 din Legea nr. 10/2001, în scopul asigurării efective a accesului părților la dublul grad de jurisdicție, Curtea apreciază că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în vederea administrării tuturor probelor utile rezolvării contestației, inclusiv a unei expertize actuale prin care să fie dovedită situația concretă a suprafeței din litigiu, a vecinătăților, a eventualelor lucrări de utilitate publică, sistematizare, rețele edilitare care ar putea deservi instituția de învățământ în discuție precum și întocmirea unui plan de situație.
PENTRU ACESTE CONSIDERENTE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de contestatorii I. N. și I. V. împotriva sentinței civile nr. 414/01.03.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă P. M. București.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. A. B. I. B. Doinița M.
GREFIER,
L. C.
Tehnoredactat D.M
Ex. 2/07.06.2012
Tribunalul București Secția a III a Civilă
Jud. Șt. Ț.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1274/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 973/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
