Legea 10/2001. Decizia nr. 141/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 141/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 141/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.141R
Ședința publică de la 30 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - P. F.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurenții-reclamanți C. N. Ș. și C. V. M. și de recurenții-pârâți M. București prin Primarul General și R. A. „Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat”,împotriva sentinței civile nr.975/03.07.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, cauza având ca obiect „Legea nr.10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții-reclamanți C. N. Ș. și C. V. M. reprezentați de avocat C. F., cu împuternicire avocațială la dosar, recurenta-pârâtă RA – APPS reprezentată de consilier juridic T. D., cu delegație la dosar, lipsind recurentul-pârât M. București prin Primarul General.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care;
Apărătorul recurenților-reclamanți invederează că nu are cereri prealabile judecății.
Reprezentantul recurentei-pârâte RA – APPS invederează că nu are cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul recurenților-reclamanți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței apelate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii astfel cum a fost precizată, în sensul de a se constata refuzul nejustificat al autorităților de a emite dispoziție cu privire la imobilul în litigiu, de a se constata că acesta a fost preluat de stat fără titlu, obligarea pârâtului M. București la restituirea în natură a tot ceea ce nu s-a vândut prin contracte de vânzare-cumpărare, obligarea pârâtei RA – APPS la restituirea în natură a terenului pe care îl au în evidență și în administrare, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză și obligarea în solidar a intimaților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces la instanțele de fond și apel, conform înscrisurilor depuse la dosar.
Cu privire la recursurile formulate de recurenții-pârâți M. București și RA – APPS solicită respingerea acestora ca nefondate, conform motivelor invocate în întâmpinare.
Reprezentantul recurentei-pârâte RA – APPS solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la recursurile formulate de recurenții-reclamanți și de recurentul-pârât M. București solicită respingerea acestora ca nefondate, conform motivelor invocate în întâmpinare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.975 din 03.07.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a III a Civilă s-a admis cererea formulată de reclamanții C. N. Ș. și C. V. M., în contradictoriu cu pârâții R. A. „Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat” și M. București; a obligat pârâtul M. București să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului situat în București, ..12(adresă actuală provizorie ..12, sector 1), respectiv a apartamentului nr.2, etaj 1 (în suprafață de 115,29 mp), boxa nr.1 de la subsol (în suprafață de 14 mp.) a unei camere pentru servitori de la mansardă (în suprafață de 9,30 mp), identificat conform raportului de expertiză efectuat de expert T. I. C. ,împreună cu terenul construit aferent (în suprafață de 73,7mp) identificat conform raportului de expertiză topografică efectuat de expert P. G.; a obligat pârâtul RAPPS să emită dispoziție de restituire în natură a garajului din curte cu o suprafață construită la sol de 56 mp și a terenului aferent situat în București, ..12 (adresă actuală provizorie ..12, sector 1) identificat conform celor 2 rapoarte de expertiză efectuate în cauză.
Pentru a dispune în acest sens analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut următoarele:
Prin notificarea nr.1129/21.03.2001, comunicată Primăriei Municipiului București la data de 23.03.2001, C. M. A. și Caftangioglu O. au solicitat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilul situat în București, .. 12, sector 1, arătând că imobilul este compus din suprafața de 1.145 mp teren și două corpuri de casă, constituindu-se dosarul nr. 228/2001- fila 266.
Prin adresa nr. DJLC 1626/ 20.02.2009 PMB a comunicat faptul că dosarul nr. 228/2001 a fost înaintat la RA-APPS spre competentă soluționare în calitate de deținător al imobilului - fila 225 vol. 1.
Notificarea nu a fost soluționată până în prezent.
Având în vedere Decizia XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate, Tribunalul va analiza pe fond notificarea formulată de reclamanți.
Referitor la dreptul de proprietate, tribunalul a reținut că imobilul situat în București, .. 12, sector 1, compus inițial din suprafața de 1.145 mp teren și două corpuri de clădire (unul parter și etaj, al doilea parter și două etaje) a fost-inițial proprietatea bunicului reclamanților T. Anibal, care a decedat în anul 1933 și ai cărui moștenitori în cote egale, de 1/3, au fost copii acestuia: T. G., C. M. A., mama reclamanților, născută T. și Caftangioglu O., născută T., astfel cum rezultă din procesul verbal de Carte Funciară nr. 8853/12.06.1940- fila 20.
Prin actul de vânzare-cumpărare nr._ din 16.12.1944, Tribunalul I. Secția notariat, T. G. a vândut în cote egale surorilor sale M. A. și O., cota sa de 1/3 pe care o moștenise din imobil, astfel că proprietare în cote egale au devenit cele două surori - fila 14.
Prin actul de partaj nr. 3274/25.01.1945, Tribunalul I. - Secția Notariat, C. M. A. și Caftangioglu O. au sistat definitiv și irevocabil starea de indiviziune, astfel: C. M. A. a primit în deplină proprietate și posesie etajul I ai construcției, două camere servitori situate la etajul II, boxa nr. 1 de la subsol, cota de 50% din spălătorie și pod, garajul din curte, cota de 30% din terenul pe care este construit imobilul, precum și ½ din cota de 20% din terenul pe care este construit imobilul, aferentă etajului II, astfel că această moștenitoare deținea cota totală de 40% din terenul pe care este construit imobilul, precum și cota de 50% din terenul rămas neconstruit și din terenul pe care erau situate cele două garaje, iar Caftangioglu O. a primit în deplină proprietate și posesie parterul clădirii, două camere de servitori situate la subsol, boxa nr. 2 de la subsol, cota de 50% din spălătorie și pod, garajul dinspre ., cota de 40% din terenul pe care este construit imobilul, precum și 1/2 din cota de 20% din terenul pe care este construit imobilul, aferentă etajului II, astfel că această moștenitoare deținea cota totală de 50% din terenul pe care este construit imobilul, precum și cota de 50% din terenul rămas neconstruit și din terenul pe care erau situate cele două garaje- fila 10.
Imobilul a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, în Anexele la decret la poziția 1411 figurând naționalizată proprietara Cororescu M. (M. A.) cu 2 apartamente, iar la poziția 1414 figurând naționalizată proprietara Caftangioglu O. cu alte două apartamente, ambele la adresa P. M. nr. 12, cum rezultă și din adresa nr._/200 a PMB - Departamentul Patrimoniului Imobiliar - fila 389 situația juridică comunicată de Direcția Patrimoniu din cadrul PMB - tribunalul apreciind astfel preluarea abuzivă în temeiul art. 2 lit.a din Legea 10/2001.
Imobilul a trecut prin Decizia nr. 396/1990 emisă de Primăria Municipiului București în administrarea Regiei Autonomei "LOCATO” actuala R.A.-A.P.PTS – fila 178.
În ceea ce privește situația juridica ulterioara naționalizării, tribunalul a reținut că Primăria Municipiului București a vândut în 1996 părți din imobil, astfel:
- prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/17.10.199"6 a vândut apartamentul de la parterul imobilului, împreună cu suprafața de 50,61 mp teren situat sub construcție - fila 38
- prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 583/_/15.11.1996 a vândut apartamentul de la etajul doi al imobilului, precum și suprafața de 38,69 mp teren situat sub construcție - fila 39
De asemenea, parte din imobil figurează în proprietatea municipalității, fiind închiriat
În prezent, imobilul în litigiu a primit nr. poștal 12 pe . distinct de corpul de clădire din P. M. nr. 12 A, corpul de clădire A fiind retrocedat prin hotărâre judecătorească – fila 1 si 3 Vol. 2
În ceea ce privește calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la restituire, Tribunalul retine ca potrivit art. 3 alin 1 lit. a) din Legea nr.10/2001, sunt îndreptățite în sensul acestei legi la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora. De asemenea, potrivit art. 4 alin 2 din același act normativ, de prevederile legii beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. Alineatul al patrulea al aceluiași articol dispune în sensul că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de lege, profita ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire
La data de 2 mai 2005 a decedat C. M. (M. A.) mama reclamanților, fiind emis certificatul de moștenitor nr. 4 VI 1756/08 C de Tribunalul Oficial din orașul Offenbach am Main, la data de 26.11.2008, în care moștenitori sunt în cote egale reclamanții, în calitate de descendenți.
În ceea ce privește individualizarea imobilului, în cauză s-au efectuat expertizele de specialitate, respectiv construcții și topografică care au identificat imobilul in raport de actele de proprietate ale autoarei reclamanților.
Expertiza în construcții efectuata de exp. T. I. C. a identificat imobilul față de actele de proprietate ale autorilor reclamanților arătând ca în prezent din imobil nu au fost înstrăinate în baza legii 112/1995 apartamentul nr.2, etaj 1 (în suprafață de 115,29 mp), boxa nr.1 de la subsol (în suprafață de 14 mp), o camere pentru servitori de la mansardă (în suprafață de 9,30 mp), restul imobilului fiind înstrăinat în baza Legii 112/1995.
Având în vedere faptul ca acest spațiu a aparținut autoarei reclamanților iar în prezent este deținut de M. București, tribunalul a apreciat că se impune restituirea în natură. De asemenea, având în vedere faptul că garajul este deținut de pârâtul RAPPS, se impune obligarea acestuia la restituirea în natura, împreună cu terenul aferent în temeiul art. 9 din Legea 10/2001.
Reținând așadar calitatea reclamanților de persoane îndreptățite și preluarea abuzivă a imobilului, Tribunalul va admite capătul de cerere referitor la soluționarea pe fond a notificării și va dispune obligarea pârâtului M. București prin Primar General să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului situat în București, ..12(adresă actuală provizorie ..12, sector 1), respectiv a apartamentului nr.2, etaj 1 (în suprafață de 115,29 mp), boxa nr.1 de la subsol (în suprafață de 14 mp) a unei camere pentru servitori de la mansardă (în suprafață de 9,30 mp), identificat conform raportului de expertiză efectuat de expert T. I. C., împreună cu terenul construit aferent (în suprafață de 73,7mp) identificat conform raportului de expertiză topografică efectuat de expert P. G..
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții C. N. Ș. și C. V. M., și pârâții M. București și Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat.
În motivarea cererii de recurs, reclamanții C. N. Ș. și C. V. M. au susținut, în sinteză următoarele critici:
Printr-un prim motiv întemeiat pe art.204 pct.9 Cod procedură civilă s-a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat pe capătul de cerere prin care s-a solicitat să se constate că imobilul situat în București, ..12, sector 1 a fost preluat de stat fără titlu.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că s-a solicitat, de la început să se restituie în natură tot ceea ce nu s-a vândut și că potrivit alin.3 din art.6 al Legii nr.213/1998 instanțele sunt competente să stabilească valabilitatea titlului statului.
Printr-un al doilea motiv întemeiat pe art.304 pct.7 Cod procedură civilă s-a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la restituirea în natură a terenului neconstruit din curtea imobilului și nici nu motivează de ce nu s-a dispus restituirea în natură a acestui teren.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că în raport de suprafața totală de teren de 394 mp, de suprafața construită de 229 mp și de dreptul reclamanților de 50% din teren liber de construcții de 165 mp reclamanții beneficiază de 82,5 mp, pe care solicită să-i fie restituiți în natură.
Printr-un al patrulea motiv, întemeiat pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă s-a susținut că s-au încălcat dispozițiile art.274 Cod procedură civilă în sensul că pârâtele nu au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată deși s-a solicitat prin cererea introductivă.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că pârâta este în culpă pentru nesoluționarea notificării și că cheltuielile totale sunt în suma de 8800 lei din care 2800 lei onorarii de expert și 6000 lei onorarii de avocat, iar acest onorariu nu este nepotrivit de mare în raport cu munca îndeplinită și de faptul că din acest onorariu avocatul încasează 67,5 %.
În motivarea cererii de recurs întemeiate pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă M. București a susținut în sinteză următoarele critici:
Printr-un prim motiv s-a susținut că M. București nu justifică calitatea de unitate deținătoare și nici de proprietar sau posesor al bunului revendicat.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că prin adresa nr.1626/20.02.2009, M. București a înaintat notificarea nr.1129/23.03.2001 împreună cu dosarul format către APPS în calitate de deținător, astfel că M. București nu mai are calitate procesual pasivă.
Printr-un al doilea motiv s-a susținut că nu s-a clarificat situația juridică a imobilului în raport cu concluziile raportului de expertiză și în condițiile în care din adresa emisă de Administrația Fondului Imobiliar nu rezulta cu claritate situația juridică a imobilului.
În motivarea cererii de recurs pârâta Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat a susținut, în sinteză, următoarele critici:
Printr-un prim motiv, întemeiat pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă s-a susținut că nu s-a probat de către reclamanți calitatea de persoane îndreptățite la restituirea în natură a garajului cu o suprafață de 56 mp și a terenului aferent, situat în București, ..12.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că s-a solicitat reclamanților să depună la dosarul administrativ expertiza cu identificarea imobilului, adresa că nu au beneficiat de prevederile Legii nr.112/1995, declarație de notorietate că numita C. M. A. este una și aceeași persoană cu C. M., procura în original sau legalitate dată de C. M. avocatului A. V. pentru semnarea notificării.
Se mai arată de recurentă că, în faza administrativă nu s-au depus documente care să justifice calitatea de persoane îndreptățite și că depunerea de asemenea acte în fața instanței contravine dispozițiilor care obligat completarea dosarului cu probe până la un termen stabilit de lege.
Recurenta arată că în baza deciziei civile nr.94A/19.02.2003 irevocabilă a procedat la punerea în posesie a reclamanților cu imobilul situat în ..12, sector 1, compus din teren în suprafață de 718,95 mp și construcția corp A în suprafață de 367 mp cu subsol, etaj și pod circulabil.
Se mai arată că M. București prin . au vândut o parte din imobil și că tot M. București prin Direcția Generală de Administrare a Fondului Imobiliar a închiriat locuința din București, ..12, etaj 1, . compusă din patru camere și dependințe situație în care nu se poate reține un refuz al RA Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat - de soluționare a notificării în temeiul deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, notificarea neputând fi soluționate pentru că reclamanții nu au depus înscrisurile necesare.
Se mai arată că, potrivit art.7 din Legea nr.10/2001actualizată nu se restituie terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul Legii nr.112/1995.
Toate recursurile sunt nefondate pentru următoarele argumente:
În ce privește recursul declarat de reclamanții C. N. Ș. și C. V. M..
Primul motiv de recurs astfel cum a fost formulat și dezvoltat este nefondat pentru următoarele argumente:
Potrivit art.2812 Cod procedură civilă – 1865 dacă instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere se poate cere completarea în termenul de apel sau de recurs, iar potrivit art.2812a completarea hotărârii nu se poate fi cerute pe calea apelului sau recursului. Față de aceste texte de lege și de faptul că nu se poate invoca în calea de atac nepronunțarea pe un capăt de cerere, recurenții fiind ținuți să exercite calea de completare, nu sunt îndeplinite dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă – 1865.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs astfel cum a fost formulat și dezvoltat.
Din examinarea cererii de chemare în judecată se constată că recurenții reclamanți au solicitat restituirea și a cotei de 50% din terenul neconstruit.
La fel ca în cazul primului motiv de recurs se constată că recurenții nu au exercitat calea de completare a sentinței precum și faptul că, potrivit art.2812a din Cod procedură civilă 1865 nu se poate cere pe calea apelului sau recursul pronunțarea pe ceea ce instanța de fond nu s-a pronunțat motiv pentru care și acest motiv de recurs va fi respins ca nefondat.
Pe de altă parte se constată că RA Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat a fost obligat să restituie terenul aferent astfel că și sub acest aspect critica este nefondată.
Curtea mai constată că încadrarea în art.304 pct.7 este greșită în sensul ipotezei potrivit cu care hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină, pentru că nu există hotărârea instanței de fond cu privire la cota de teren de 50%.
Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs astfel cum a fost formulat și dezvoltat. Este adevărat faptul că în baza deciziei nr.XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție instanța poate soluționa în fond notificarea.
Astfel Decizia nr.XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție reglementează două ipoteze în care instanța se pronunță pe fond și anume prima ipoteză se referă la posibilitatea de a anula dispoziția emisă de unitatea deținătoare și de a dispune în acest caz, în mod direct restituirea imobilului preluat abuziv; a doua ipoteză se referă la situația când se solicită de către notificator soluționarea în fond a notificării caz în care, cităm „ instanța investită să evoce fondul în condițiile art.297 alin.1 Cod procedură civilă și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiate cererea de restituire în natură”.
Ori în speță instanța de fond a constatat întemeiată cererea și a dispus restituirea în natură prin emiterea unei dispoziții care să prevadă lucrurile dispuse a se restitui în natură.
Rezultă deci că au fost respectate dispozițiile deciziei nr.XX/2007 și deci critica este nefondată, nefiind incidente art.304 pct.9 Cod procedură civilă .
Referitor la cel de-al patrulea motiv de recurs astfel cum a fost formulat și dezvoltat critica este nefondată pentru următoarele argumente:
Capătul de cerere de obligare la plata cheltuielilor de judecată este accesoriu și se încadrează în art.2812 Cod procedură civilă, pentru care trebuia să se exercite o cerere de completare, fiind interzis de art.2812a Cod procedură civilă completarea pe calea de atac a apelului sau recursului.
Nefiind deci incidente art.304 pct.9 Cod procedură civilă și acest motiv este nefondat.
Pentru toate aceste argumente în temeiul art.312 Cod procedură civilă 1865 recursul reclamanților va fi respins ca nefondat.
Referitor la recursul declarat de RA APPS .
Primul motiv de recurs astfel cum a fost formulat și dezvoltat este nefondat pentru următoarele argumente:
Din probele administrate contract de vânzare – cumpărare autentificat prin procesul verbal nr._/16.12.1944 autorii reclamanților M. A. C. și N. C. au cumpărat cota de 50% din cota indiviză de 1/3 din suprafața de 400 mp asupra imobilului situat în București, ..12, iar în urma partajului autentificat sub nr.3274 din 25.01.1945 M. A. C. a primit în proprietate etajul I al imobilului, garaj, curte, 30% din terenul pe care este construit imobilul, două odăi servitori la etajul II și boxa nr.1, 50% din spălătorie și pod, 50% din terenul rămas neconstruit și din terenul pe care sunt construite garajele, iar etajul II al imobilului a rămas în indiviziune.
Imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr.92/1952.
Rezultă deci că s-a dovedit calitatea reclamanților de persoane îndreptățite, posibilități existente în fața instanțelor de judecată.
Pentru toate aceste considerente, nefiind incidente art.304 pct.9 Cod procedură civilă în terenul art.312 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul.
Referitor la recursul declarat de M. București.
Primul motiv de recurs este nefondat din probele administrate a rezultat că M. București deține apartamentul nr.2 pe care l-a închiriat și deci fiind unitate deținătoare are calitate procesual pasivă.
Și cel de-al doilea motiv este nefondat din probele administrate rezultând că imobilul se afla parțial deținut de M. București și parțial de RA APPS .
Pentru aceste motive nefiind incidente art.304 pct.9 și 3041 Cod procedură civilă și acest recurs va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții-reclamanți C. N. Ș. și C. V. M. și de recurenții-pârâți M. București prin Primarul General și R. A. „Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat”,împotriva sentinței civile nr.975/03.07.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. F. A. V. R. P.
GREFIER
G. – M. V.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
13.02.2015
| ← Anulare act. Decizia nr. 49/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 50/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
