Legea 10/2001. Hotărâre din 04-03-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 346/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
I N C H E I E R E
Ședința publică de la 25.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - S. G.
JUDECĂTOR - S. I.
JUDECĂTOR - G. C.
GREFIER - I. N. - C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât M. BUCUREȘTI, prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 1447 din data de 05.07.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. M. A. și C. M. R..
Obiectul pricinii - contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pe lista dosarelor solicitate la amânare, se prezintă consilier juridic M. I., în calitate de reprezentant al recurentului pârât M. București, prin Primar General, în baza delegației aflate la fila 16 dosar și avocat Lacrima C., în calitate de reprezentant al intimaților reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 emise de Baroul București, aflate la fila 15 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că au fost depuse la dosar relațiile solicitate Judecătoriei Sector 2 București, respectiv copia sentinței civile nr. 4085/15.05.2006 pronunțate de Judecătoria Sector 2 București în dosarul nr._ și a deciziei nr. 1727/19.10.2006 pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a în dosarul nr._ . Totodată, învederează faptul că la data de 20.02.2014 numiții S. S. și S. T. au formulat și depus cerere de intervenție accesorie în interesul recurentului pârât M. București, prin Primar General, în temeiul dispozițiilor art. 63 și urm. Cod procedură civilă.
Se prezintă avocat C. I., în calitate de reprezentant al S.C. Trustul Imobiliar Studii și Proiecte S.A., autoarea cererii de intervenție accesorie în interesul recurentului pârât M. București, prin Primar General, în baza delegației nr._/2013 emise de Baroul București, aflate la fila 128 dosar.
Curtea comunică reprezentanților părților câte un exemplar al cererii de intervenție formulate de S. S. și S. T. și dispune lăsarea dosarului la o nouă strigare, pentru a da posibilitate părților să ia cunoștință de cuprinsul cererii, în vederea discutării admisibilității în principiu a acesteia.
Apărătorul intimaților reclamanți C. M. A. și C. M. R. solicită amânarea judecării cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul cererii de intervenție formulate de numiții S. S. și S. T..
Curtea, având în vedere conținutul succint al cererii de intervenție, cvasiidentic cu cel al cererii formulate de S.C. Trustul Imobiliar Studii și Proiecte S.A., dispune lăsarea dosarului la o nouă strigare, dând astfel posibilitatea părților să lectureze cererea comunicată, ținând seama și de faptul că în cuprinsul primei cereri de intervenție, formulate de S.C. Trustul Imobiliar Studii și Proiecte S.A. și comunicate la termenul anterior, se face vorbire de situația acestor titluari ai celei de-a doua cerere de intervenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei de recursuri, se prezintă consilier juridic M. I., în calitate de reprezentant al recurentului pârât M. București, prin Primar General și avocat C. I., în calitate de reprezentant al S.C. Trustul Imobiliar Studii și Proiecte S.A., lipsind reprezentantul intimaților reclamanți.
Curtea, față de lipsa reprezentantului intimaților reclamanți C. M. A. și C. M. R., dispune lăsarea dosarului la o nouă strigare.
Avocat C. I., în calitate de reprezentant al S.C. Trustul Imobiliar Studii și Proiecte S.A., arată că se opune apelării dosarului la o nouă strigare pentru motivul învederat.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic M. I., în calitate de reprezentant al recurentului pârât M. București, prin Primar General și avocat C. I., în calitate de reprezentant al S.C. Trustul Imobiliar Studii și Proiecte S.A., lipsind reprezentantul intimaților reclamanți.
Grefierul de ședință învederează faptul că, prin serviciul registratură al instanței, azi, 25.02.2014, ora 12.35, intimații reclamanți C. M. A. și C. M. R. au formulat și depus precizări referitoare la identitatea autorului G. I., anexând și copia cărții de identitate a acestuia.
Curtea pune în discuția părților admisibilitatea în principiu a cererilor de intervenție accesorii în interesul Municipiului București formulate de S.C. Trustul Imobiliar Studii și Proiecte S.A, precum și de S. S. și S. T..
Reprezentantul Municipiului București pune concluzii de admitere în principiu a cererilor de intervenție.
Avocat C. I., în calitate de reprezentant al S.C. Trustul Imobiliar Studii și Proiecte S.A., solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție. Arată că interesul de a interveni în prezenta cauză este acela de a apăra dreptul său de proprietate asupra părții de teren ce face parte din terenul revendicat în prezenta cauză, dreptul său de proprietate fiind intabulat în Cartea Funciară a municipiului București.
Curtea, deliberând, încuviințează în principiu cererile de intervenție accesorii formulate de S.C. Trustul Imobiliar Studii și Proiecte S.A. și de S. S. și S. T., apreciind că intervenienții justifică un interes în cauză, pretinzând că sunt proprietari ai imobilului în litigiu și din această calitate tind a sprijini apărările formulate de recurentul pârât M. București.
La solicitarea instanței, reprezentantul intervenientei S.C. Trustul Imobiliar Studii și Proiecte S.A. precizează că încă de la înființare societatea are statut de persoană juridică de drept privat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, urmând ca părțile să exprime și un punct de vedere și asupra chestiunii legate de competența de soluționare a notificării, respectiv de o eventuală redirecționare către entitatea deținătoare.
Reprezentantul Municipiului București pune concluzii de admitere a recursului, de modificare a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de restituire în natură a terenului în litigiu, în suprafață de 3.230 m.p., care nu se află în patrimoniul instituției, neavând calitatea de unitate deținătoare cum în mod eronat a reținut instanța de fond.
În ce privește competența de soluționare a notificării, apreciază că aceasta ar fi trebuit redirecționată către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, instanța urmând a avea în vedere întregul ansamblu probator administrat în cauză.
Reprezentantul intervenientei S.C. Trustul Imobiliar Studii și Proiecte S.A. solicită admiterea recursului, arătând că recurentul pârât M. București nu a avut niciodată în administrare, posesie sau folosință terenul revendicat. Așadar, notificarea sau o cerere de chemare în judecată care să aibă ca obiect revendicarea nu poate fi judecată în contradictoriu cu această instituție, atâta vreme cât terenul se află în proprietatea unor persoane fizice sau juridice private.
CURTEA
În vederea deliberării, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă,
DISPUNE :
Amână pronunțarea la data de 04.03.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. S. I. S. C. G.
GREFIER
N. C. I.
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr. 346
Ședința publică de la 04.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - S. G.
JUDECĂTOR - S. I.
JUDECĂTOR - G. C.
GREFIER - I. N. - C.
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul pârât M. BUCUREȘTI, prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 1447 din data de 05.07.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. M. A. și C. M. R..
Obiectul pricinii - contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 25.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 04.03.2014.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09.08.2011 pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă sub nr._, reclamanții C. M. A. și C. M. R., în contradictoriu cu pârâtul M. București, reprezentat prin Primarul General, în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, au solicitat instanței să dispună: 1. în principal, obligarea pârâtului să emită dispoziție de restituire în natură a terenului de 3.230 m.p., situat în București, .-63, sectorul 2, Cartier Fundeni, identificat de către expertul topometrist ing. S. R.; 2. în subsidiar, obligarea pârâtului să emită dispoziție pentru a li se achita valoarea de piață a terenului.
Prin sentința civilă nr. 1447/05.07.2012, Tribunalul București - Secția V-a Civilă a admis cererea și a dispus restituirea în natură către reclamanți a terenului de 3.230 m.p., situat în București, .-63, sectorul 2, Cartier Fundeni, identificat de către expertul topometrist ing. S. R. prin Planul de situație anexă la raportul de expertiză de la filele nr. 244-246 din dosar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că autorul I. B. G. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafața de 3.230 m.p. situat în București, sector 2, . actului de vânzare cumpărare încheiat pe 5.10.1945, înscris la Grefa Tribunalului I. la 20.10.1945 sub nr._, respectiv potrivit anexei acestuia care indica terenul din .>
Terenul în discuție a fost preluat în baza Decretului nr. 54/16.04.1951 emis de Prezidiul Marii Adunări Naționale, prin expropriere de la autorul I. G., fără acordarea vreunei despăgubiri, fiind vorba despre o preluare abuzivă, contrară atât dispozițiilor legale interne (art. 481 cod civil de la 1864 în vigoare), cât și dispozițiilor de drept internațional, cuprinse în art. 17 pct. 1 și 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată prin Rezoluția Adunării Generale a O.N.U. din 10.12.1948.
S-a constatat că autorul I. G. și moștenitoarele directe ale acestuia (cele două surori) au îndeplinit obligațiile procedurii administrative impuse prin Legea nr. 10/2001, fiind depusă la dosar notificarea adresată prin executor judecătoresc nr. 404/26.06.2001, fiind dovedit și refuzul Primarului Municipiului București de a răspunde la notificare, în condițiile în care au trecut peste 11 ani de la adresarea cererii și aceasta nu a fost rezolvată în niciun fel, astfel că a fost avută în vedere decizia nr. XX din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în cadrul recursului în interesul legii.
Referitor la modul de preluare a imobilului, tribunalul a constatat incidența art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 10/2001, astfel că imobilul în cauză intră în categoria celor preluate abuziv de către autoritățile statului comunist și formează obiectul legii reparatorii.
Conform art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, reclamanții intră în categoria persoanelor îndreptățite să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de această lege, cu atât mai mult cu cât demersurile autorului acestora de a obține restituirea imobilului în natură sau de a obține măsuri reparatorii potrivit dreptului comun, Legii nr. 18/1991 sau Legii nr. 112/1995 au eșuat.
Conform art. 7 alin. 1 din Legea nr.10/2001, regula este că imobilele preluate abuziv se restituie în natură, tribunalul apreciind că este aplicabilă în speță, la fel ca și dispozițiile art. 11 alin. 1-4 din același act normativ, care reglementează situația imobilelor expropriate.
Din raportul de expertiză tehnică de specialitate în topografie și cadastru de la filele nr. 244-246 din dosar, întocmit de către expertul topometrist ing. S. R., tribunalul a reținut că restituirea în natură către reclamanți a terenului este posibilă, terenul fiind liber de construcții, iar în mod oficial nu a fost declarat sau utilizat pentru vreo utilitate publică, cu atât mai mult cu cât măsura exproprierii s-a făcut abuziv, fără acordarea unor despăgubiri juste și prealabile.
Împotriva acestei sentințe, la data de 02.04.2013 a declarat recurs pârâtul M. București, prin Primarul General, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 21.06.2013.
În motivarea cererii sale, recurentul pârât a arătat că legiuitorul a stabilit prin art. 22 din Legea nr. 10/2001 că unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură sau prin măsuri reparatorii. Așadar, instanța de judecată nu se putea subroga într-un drept pe care legiuitorul l-a stabilit în sarcina unității deținătoare și nu putea soluționa fondul notificării atâta timp cât procedura administrativă nu a fost finalizată, mai ales că notificarea reclamanților nu a fost soluționată deoarece dosarul administrativ nu a fost completat cu toate actele necesare, sens în care reclamanții au fost înștiințați cu privire la stadiul soluționării notificării. Normele metodologice fac vorbire de necesitatea existenței, alături de notificare și celelalte acte, a unei precizări a persoanei îndreptățite la restituire în sensul că nu mai deține alte probe, precizare ce condiționează pârâtul în a se pronunța asupra notificării (art. 25.1 din H.G. nr. 250/2007).
Față de dispozițiile art. 22-23 din același act normativ, conform cărora sarcina probei proprietății și a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive revine persoanei care se pretinde a fi îndreptățită, se constată că, deși reclamanții au susținut că au depus acte ce dovedesc dreptul de proprietate asupra imobilului, actele depuse și avute în vedere de către Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 nu pot constitui o dovada a dreptului de proprietate.
Instanța de fond a reținut calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților la restituirea în natură a imobilului din litigiu ignorând dispozițiile Legii nr. 10/2001, și anume dispunând restituirea în natură fără a clarifica situația juridică a imobilului.
În drept, au fost invocate art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
La data 13.09.2013 intimații reclamanți au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, au arătat că atât la data formulării notificării cât și în prezent terenul era și este liber de orice construcție, constituind un depozit de gunoi (neoficial) al cartierului.
Primăria Municipiului București - Direcția Generală Urbanism și Amenajarea Teritoriului (D.G.U.A.T.) - Serviciul Documentații Urbanism, cu adresa nr._/ind. DU/10.06.2002, a comunicat autorului comun al intimaților reclamanți, I. G.: „referitor la solicitarea dvs. privind situația urbanistică a terenului situat în . B, sector 2, potrivit planurilor cadastrale anexate, terenul se află într-o zonă constituită din punct de vedere urbanistic - incinta Institutului de Studii Hidroenergetice".
Cu adresa nr. 1806 din 2007, S.C. Institutului de Studii Hidroenergetice S.A. a comunicat că „nu deține în proprietate, folosință, etc., nici un teren situat la adresa .-63, sector 2, București”.
De asemenea, Primăria Sectorului 2 București - Direcția Urbanism, cu adresa nr. 1738/_, a confirmat că autorul intimaților reclamanți, I. B. G., este singurul solicitant al terenului în baza cererii formulate în temeiul Legii nr. 18/1991.
La data de 04.12.2013, Trustul Imobiliar Studii și Proiecte S.A. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul recurentului pârât, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești pronunțate în primele cicluri procesuale și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
1. În motivarea cererii sale, intervenientul a arătat că imobilul - teren revendicat în cauza de față nu este în proprietatea și/sau în posesia Municipiului București, o parte din acesta fiind în proprietatea și posesia sa, iar o altă parte în proprietatea și posesia altor persoane fizice și juridice. Atât dreptul său de proprietate, cât și drepturile de proprietate ale celorlalte persoane sunt intabulate în cartea funciară a Municipiului București.
2. Imobilul - teren situat în București, . B, sectorul 2, în suprafață de 7.305,5 m.p. a fost în administrarea Întreprinderii de stat I.S.P.H., ulterior, cu ocazia divizării acestei întreprinderi, fiind trecut în proprietatea S.C. Institutul de Studii Geotehnice și Geofizice GEOTEC S.A.
Acestei societăți i s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 3636 din 13.08.1997, terenul fiind intabulat în C.F. 4474, cu nr. cadastral 1610, în anul 1999.
La data de 26.04.2006, s-a hotărât divizarea parțială a S.C. Institutul de Studii Geotehnice și Geofizice GEOTEC S.A., fiind înființată o a doua societate, respectiv societatea intervenientă - Trustul Imobiliar Studii și Proiecte S.A -, patrimoniul primei societăți fiind împărțit între cele două societăți comerciale.
3. Terenul în cauză a intrat în patrimoniul societății nou înființate - Trustul Imobiliar Studii și Proiecte S.A. - la data de 27.11.2006, când societatea a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București prin încheierea judecătorului delegat nr. IC_/27.11.2006, dreptul de proprietate fiind înscris în C.F. nr. 4474. nr. cadastral 1610, prin încheierea C.F. nr. 1466 din 23.01.2007.
4. În luna februarie 2007 o parte din acest teren, în suprafață de 2.652,20 m.p., a fost îngrădit de trei persoane, două persoane fizice și o persoană juridică, S. S. și S. T., respectiv S.C. Auto Mitcony .., care, la data când au fost contactate, au afirmat că au titluri de proprietate asupra celor două parcele și că sunt înscrise în cartea funciară, refuzând însă să prezinte vreun înscris în acest sens.
La data de 04.04.2007, intervenientul a formulat acțiune posesorie împotriva persoanelor menționate, acțiune pe care ulterior, ca urmare a actelor de proprietate prezentate în instanță, a transformat-o în acțiune în revendicare a respectivului teren în suprafață de 2.652,20 m.p.
Acțiunea în revendicare a fost respinsă de către Tribunalul București prin sentința civilă nr. 1118 din 19.10.2009, considerându-se că cele două titluri de proprietate ale pârâților sunt mai bine caracterizate decât titlul de proprietate al reclamantei Trustul Imobiliar Studii și Proiecte S.A.
Apelul formulat împotriva aceste sentințe a fost respins de către Curtea de Apel București prin decizia civilă nr. 168 A din 08.03.2010, decizie care a rămas irevocabilă prin nerecurare în luna iulie 2010.
Intervenientul a mai menționat că în cartea funciară au fost înregistrate cu alte numere de carte funciară și alte numere cadastrale drepturile de proprietate asupra celor două loturi, unul de 1.608,33 m.p. și celălalt de 1.042,87 m.p. (total 2.652,20 m.p.) decât cel cu care fusese înregistrat terenul de 7.305 m.p. în favoarea S.C. Trustul Imobiliar Studii și Proiecte S.A.
De asemenea, aceste două loturi de teren au primit alte numere poștale, respectiv H. nr. 61 C și Moroieni nr. 10 C.
5. Astfel, în acest moment, în proprietatea și posesia intervenientului, din terenul inițial în suprafață de 7.305,5 m.p., se află terenul în suprafață de 4.753,3 m.p., cu adresa poștală București, . B, sectorul 2, cu numărul de carte funciară inițial, respectiv C.F. nr. 4474, nr. cadastral 1610.
Autorii celor două loturi de teren le-au dobândit prin hotărâri judecătorești, judecându-se cu M. București, care nu avea calitate procesuală pasivă în respectivele cauze.
La data de 20.02.2014, S. S. și S. T. au depus cerere de intervenție accesorie în interesul recurentului pârât, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii anterioare și, rejudecând pe fond, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. București, prin Primarul General.
În motivarea cererii lor, intervenienții au arătat că interesul lor de a interveni în prezenta cauză este determinat, legitim, personal, născut și actual, în conformitate cu dispozițiile art. 33 Cod procedură civilă, deoarece scopul cererii este apărarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1605 m.p., situat în București, ., sector 2 care este posibil să se suprapună parțial cu suprafața de teren revendicată de reclamanți în prezenta cauză, în această zonă fiind cazuri de adrese poștale și numere cadastrale diferite ale acelorași imobile.
La termenul din 25.02.2014, cererile de intervenție au fost admise în principiu, pentru considerentele expuse la acel moment procesual.
În dovedirea cererii sale, intervenientul Trustul Imobiliar - Studii și Proiecte S.A. a depus la dosar, în fotocopie: sentința civilă nr. 1118/19.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția III-a Civilă în dosarul nr._/3/2008, încheieri nr. 1466/23.01.2007 dată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 2, încheiere nr. 9823/21.12.1999 dată de Judecătoria Sectorului 2 București - Biroul de Carte Funciară, act adițional la act constitutiv S.C. Trustul Imobiliar - Studii și Proiecte S.A. autentificat sub nr. 1821/23.11.2006 de notar public Meltiade Riba, încheiere nr. IC_/27.11.2006 pronunțată de Tribunalul București în dosar nr._/12.10.2006, certificat de înregistrare . nr._ eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, extras din hotărârea Adunării Generale Extraordinare a acționarilor nr. 2/26.04.2006 a Institutului de Studii Geotehnice și Geofizice GEOTEC S.A., protocol de predare primire încheiat la 01.08.2006, certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 3636/13.08.1997 eliberat de Ministerul Industriei și Comerțului, fișa bunului imobil din ., sector 2, decizie de impunere pe anul 2011 nr. 4901/11.03.2011 emisă de Direcția Venituri Buget Local sector 2, adresa nedatată emisă de S.C. Trustul Imobiliar - Studii și Proiecte S.A., adresa nr._/4333/22.05.2007 emisă de Primăria Municipiului București - Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală - Serviciul Evidență Proprietăți, adresa nr._/23.03.2007 emisă de Primăria Municipiului București - Direcția Juridic, C. și Legislație, certificat de atestare fiscală nr._ emis de Direcția Venituri Buget Local sector 2, încheieri nr._/09.08.2006, nr._/28.06.2006 și nr. 901/16.01.2007 date de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 2, memoriu tehnic justificativ întocmit de inginer I. S., contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 67/15.01.2007 de notar public D. T. și memoriu tehnic justificativ întocmit de inginer D. M..
La solicitarea instanței, au fost depuse la dosar: adresa nr._/01.11.2013 emisă de Primăria Sectorului 2 București - Direcția Urbanism, Cadastru și Gestionare Teritoriu - Serviciul Cadastru, Fond Funciar, adresa nr._/14.11.2013 emisă de Direcția Venituri Buget Local sector 2 (cu care au fost comunicate contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 228/24.01.2007 de B.N.P. Schuster E. M., certificatul de moștenitor nr. 41/03.04.2006 eliberat de notar public C. R., titlul de proprietate nr. 4271/2/10.01.2000 eliberat de Prefectura Municipiului București, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/20.10.1945 de fostul Tribunal I. - Secția notariat, cereri înregistrate sub nr._/06.02.2008 și nr. 147/21.04.2006 la Direcția Venituri Buget Local sector 2, certificatul de moștenitor legal și testamentar nr. 161/27.09.2005 întocmit de notar public E. C., Decretul nr. 54/1951 emis de fotul Prezidiu al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, adresa nr. 873x/1951 emisă de fostul Sfat Popular al Capitalei - Secțiunea Urbanistică - Biroul Exproprieri, procura autentificată sub nr. 1435/15.03.2006 de notar public C. R. O., sentința civilă nr. 539/19.06.1995 pronunțată de Tribunalul Municipiului București - Secția a IV-a Civilă în dosar nr. 8727/1994, certificatul de moștenitor nr. 19/03.10.2005 eliberat de notar public J. M., procese verbale de contravenție nr. 348/20.11.1981 și nr. 223/03.11.1972 întocmite de Consiliul Popular al Sectorului 2, act de lotizare autentificat sub nr. 2344/08.06.2010 de notar public A. - R. D., contractul de vânzare cumpărare nr. 1319/25.07.2006 de notar public M. P., certificat nr._/2651/17.03.2006 emis de Primăria Municipiului București - Serviciul Nomenclatură Urbană, proces verbal nr. 225 bis/3.11.2004 întocmit de B.E.J. Asociați B. - B., decizia civilă nr. 407A/22.10.2002 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă în dosar nr. 353/2002, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 641/14.03.2002 de notar public M. S. P., încheiere nr. 2834/26.03.2002 dată de Judecătoria sectorului 2 București - Biroul de Carte Funciară, fișa corpului de proprietate din . B, contract de vânzare cumpărare încheiat la data de 05.10.1945, act de vânzare cumpărare încheiat la 26.04.1950 și raport de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul nr._/2005 al Judecătoriei sectorului 2 București), adresa nr._/18.11.2013 emisă de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară sector 2 București, adresă nedatată emisă de S.C. Institutul de Studii și Proiectări Hidroenergetice I.S.P.H. S.A., decizia civilă nr. 1727/19.10.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția IV-a Civilă în dosar nr._ și sentința civilă nr. 4085/15.05.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosar nr._/2005.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 25 (art. 21 în varianta inițială) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 (art. 22 în varianta inițială), unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire. Legea nr. 10/2001, ca lege specială, se completează cu normele generale în materie, una dintre ele fiind dreptul constituțional al persoanei de petiționare, autorităților publice revenindu-le obligația să răspundă în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii.
De asemenea, până la expirarea termenului de 60 de zile de la data formulării notificării și a depunerii actelor considerate doveditoare de către solicitanți, astfel cum în mod firesc prevăd Normele metodologice de aplicare a legii în considerarea principiului disponibilității, pârâtul trebuia să emită o decizie prin care să răspundă solicitării petentului cu privire la măsurile reparatorii. Nedepunerea actelor considerate necesare de către unitatea deținătoare nu o îndreptățește pe aceasta să refuze emiterea unei dispoziții, ci, în absența unei prorogări a termenului ce poate interveni doar în condițiile art. 25.1 și 25.2 din Normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 250/2007, era obligată să răspundă, chiar într-un sens defavorabil reclamanților, deoarece în acest mod solicitanților li se deschide calea accesului la justiție pentru contestarea soluției, în caz contrar cererea lor privind recunoașterea dreptului de proprietate pretins fiind temporizată, cu încălcarea dreptului de soluționare a ei într-un termen rezonabil.
Având în vedere această rațiune, posibilitatea reclamanților de a se adresa instanței de judecată în cazul omisiunii autorităților abilitate de a soluționa notificarea a fost recunoscută cu putere obligatorie conform art. 3307 alin. 4 Cod de procedură civilă prin mai multe decizii în interesul legii, în care Înalta Curte de Casație și Justiție s-a referit la situația refuzului nejustificat al persoanei notificate de a răspunde la notificare. Astfel, prin decizia nr. IX din 20 martie 2006, s-a arătat că: „ (…) în condițiile în care Legea nr. 10/2001 nu face nicio precizare cu privire la ipoteza în care persoana juridică deținătoare a imobilului nu emite decizia ori dispoziția prevăzută de textul de lege menționat, în termenul de 60 de zile, nu se poate refuza persoanei îndreptățite dreptul de a se adresa instanței competente, respectiv tribunalului, pe motiv că plângerea ar fi prematur introdusă sau inadmisibilă. În această privință, absența răspunderii persoanei juridice deținătoare echivalează cu un refuz de restituire a imobilului, care trebuie cenzurat de tribunal tot în condițiile procedurii speciale”. În mod similar, reluând aceeași statuare în drept conform căreia „lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv a entității învestite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat”, instanța supremă a stabilit prin decizia în interesul legii nr. XX din 19 martie 2007 și că „Instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate”.
Prin urmare, caracterul justificat al refuzului se raportează exclusiv la respectarea dispozițiilor legale arătate anterior cuprinse în Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, nefiind lăsat la aprecierea entității deținătoare. De altfel, soluția contrară ar lăsa textele de lege menționate fără aplicare, ceea ce nu poate fi admis.
În aceste condiții, tribunalul era competent să analizeze pe fond notificarea formulată de către autorul reclamanților, astfel că prima critică adusă hotărârii recurate este nefondată.
Subsecvent, Curtea reține că soluționarea pe fond implică luarea măsurilor prevăzute de lege direct de către instanță, pentru ca astfel procedura administrativă, care se finalizează prin emiterea unei decizii sau dispoziții, să nu fie reluată. Astfel, prin decizia în interesul legii nr. XX din 19 martie 2007 s-a statuat că: „Or, din moment ce s-a reglementat că deciziile, respectiv dispozițiile motivate de respingere a notificărilor sau a cererilor de restituire în natură a imobilelor, pot fi atacate la instanțele judecătorești, iar în cuprinsul art. 2 alin. (2) și în art. 14 din Legea nr. 10/2001 se fac referiri la restituirea imobilelor prin hotărâre judecătorească, este evident că instanța, învestită cu cenzurarea deciziei sau a dispoziției de restituire în natură, nu este limitată doar la posibilitatea de a obliga unitatea deținătoare să emită o altă decizie/dispoziție de restituire în natură. Dimpotrivă, în virtutea dreptului său de plenitudine de jurisdicție ce i s-a acordat prin lege, instanța judecătorească, cenzurând decizia/dispoziția de respingere a cererii de restituire în natură, în măsura în care constată că aceasta nu corespunde cerințelor legii, o va anula, dispunând ea însăși, în mod direct, restituirea imobilului preluat de stat fără titlu valabil. (…) În același timp, în cazul când unitatea deținătoare sau unitatea învestită cu soluționarea notificării nu respectă obligația instituită prin art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune, de asemenea, ca instanța învestită să evoce fondul în condițiile prevăzute în art. 297 alin. 1 din codul de procedură civilă și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură”.
Practic, odată cu substituirea în atribuțiile entității în discuție, instanța judecătorească preia și îndatoririle acesteia, inclusiv stabilirea tuturor împrejurărilor de natură să producă efecte juridice.
Pornind de la această premisă, Curtea are în vedere că prioritar trebuie identificată, ca aspect al situației juridice la care s-a referit recurentul pârât prin ultimul motiv de recurs, unitatea deținătoare a terenului în litigiu la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 (14.02.2001), urmând ca aceasta să-și verifice la rândul său competența soluționării notificării, apreciind asupra incidenței fie a prevederilor art. 26 alin. 2 din actul normativ în discuție: „Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul imobilelor înstrăinate de persoanele juridice prevăzute la art. 21 alin. (1), (2) și (4)”, care nu fac, cel puțin expres, distincție după cum înstrăinarea a avut anterior (cum este cazul celei mai mari părți din apartamentele vândute în temeiul Legii nr. 112/1995) sau ulterior adoptării legii, fie a dispozițiilor art. 9.1 din H.G. nr. 250/2007, care se referă la situația unui imobil „transferat în administrarea unei alte entități” după data intrării în vigoare a legii.
Mergând pe același raționament, și pentru ipoteza în care ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 o parte din teren a fost restituit (ca altă modalitate de ieșire din patrimoniu), prin manifestarea de voință a unității deținătoare sau prin hotărâre judecătorească, unor persoane în virtutea calității lor de proprietare ale unor imobile preluate de stat în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 - când respectiva entitate nu ar mai putea fi obligată să dispună restituirea imobilului sau să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea altor persoane, pentru că nu mai deține bunul cu niciun titlu -, o asemenea situație trebuie constatată de aceeași unitate deținătoare a terenului în litigiu la momentul de referință.
În acest sens, Curtea reține că din adresa nr._/01.11.2013 emisă de Primăria Sectorului 2 București - Direcția Urbanism, Cadastru și Gestionare Teritoriu - Serviciul Cadastru, Fond Funciar - care este însoțită de o schiță anexă, ce permite compararea cu planul de amplasament al imobilului cu nr. cadastral_, situat în București, . B, sector 2, realizat de expert U. I., precum și cu expertiza avută în vedere de tribunal, întocmită de expert S. R. - rezultă că terenul pentru care Gălășeanu I. a formulat cerere în temeiul Legii nr. 18/1991 (același cu cel pentru care a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, având aceeași adresă poștală, aceeași suprafață și același mod de dobândire) se regăsește în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 3636/13.08.1997 eliberat de Ministerul Industriei și Comerțului, prin care s-a arătat că un anumit teren se află în proprietatea societății comerciale cu capital de stat, înființată prin H.G. nr. 307/1996, sub denumirea Institutul de Studii Geotehnice și Geofizice GEOTEC S.A. Prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr. 2/26.04.2006 a S.C. Institutul de Studii Geotehnice și Geofizice GEOTEC S.A. s-a hotărât divizarea societății, prin înființarea unei societăți comerciale având forma juridică de S.R.L., societate care a preluat și imobilul teren în suprafață de 7.305 m.p. situat în București, . B.
Conform art. 27.1. din Normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 250/2007: „În cazul în care persoana juridică notificată nu deține bunurile imobile solicitate, aceasta va proceda la direcționarea notificării entității învestite cu soluționarea acesteia, fie unitate deținătoare a bunurilor imobile solicitate, fie entitate învestită cu soluționarea acesteia, după caz”, iar această regulă are valoare de principiu, aplicabilă în toate situațiile în care unitatea notificată nu este cea competentă potrivit legii să o soluționeze.
Ca atare, se impune direcționarea notificării către Institutul de Studii Geotehnice și Geofizice GEOTEC S.A., în calitate de entitate competentă să soluționeze notificarea.
În cazul eventualei radieri a acestei societăți comerciale, urmează a fi avută în vedere interpretarea Legii nr. 10/2001 dată în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție: „În situația radierii persoanei juridice învestite cu soluționarea notificării, intervenită după . legii speciale, Legea nr. 10/2001 nu conține o dispoziție expresă, astfel cum este prevăzută pentru situația încetării activității persoanei juridice anterior intrării în vigoare a legii reparatorii (art. IV alin. (1) din Titlul I al Legii nr. 247/2005). D. urmare, ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet, nimic nu se opune ca și în cazul în care momentul încetării activității persoanei juridice prevăzute de art. 21 alin. (1) [fost art. 20 alin. (1)] se plasează după . legii și, mai mult decât atât, după învestirea sa cu soluționarea unei notificări formulate cu respectarea dispozițiilor legale, soluționarea notificării să revină și în acest caz aceleiași entități ca cea indicată prin norma sus citată – respectiv, cea care a exercitat, în numele statului, calitatea de acționar la respectiva societate comercială -, deoarece altfel, subiectul pasiv al raportului de restituire nu ar putea fi identificat, ceea ce este inacceptabil din perspectiva art. 3 Cod civil 1865”. (Secția I civilă, decizia nr. 1625 din 22 martie 2013).
Față de aceste considerente, reținând pe baza înscrisurilor depuse în recurs că prima instanță a constatat în mod greșit calitatea pârâtului de unitate deținătoare a imobilului în litigiu, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 și 49 Cod procedură civilă, să admită recursul și cererile de intervenție și să modifice în parte sentința civilă recurată, în sensul că va obliga pârâtul să înainteze notificarea formulată de numitul Gălășeanu I. cu nr. 404/2001, privind imobilul teren în suprafață de 3.230 m.p. situat în București, . dosarul constituit în baza acesteia, către S.C. Institutul de Studii Geotehnice și Geofizice GEOTEC S.A., menținând totodată celelalte dispoziții ale sentinței (privind admiterea cererii).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul pârât M. BUCUREȘTI, prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 1447 din data de 05.07.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. M. A. și C. M. R., precum și cererile de intervenție accesorie formulate în favoarea recurentului pârât de intervenienții TRUSTUL IMOBILIAR - STUDII ȘI PROIECTE S.A., S. S. și S. T..
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că:
Obligă pârâtul să înainteze notificarea formulată de numitul Gălășeanu I. cu nr. 404/2001, privind imobilul teren în suprafață de 3.230 m.p. situat în București, . dosarul constituit în baza acesteia, către S.C. Institutul de Studii Geotehnice și Geofizice GEOTEC S.A.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. G. S. I. G. C.
GREFIER,
I. N. C.
Red. C.G.
Tehnored. C.S./CG
Ex. 2/04.04.2014
T.B. Secția a V-a Civilă - V. S.
| ← Cereri. Decizia nr. 479/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Reparare prejudicii erori judiciare. Decizia nr. 357/2014.... → |
|---|
