Restituire metale preţioase. Decizia nr. 1133/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1133/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-07-2014 în dosarul nr. 1133/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1133
Ședința publică de la 07.07.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - I. B.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenta intervenientă, B. L. și de recurenta-pârâtă, B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, împotriva deciziei civile nr.384.A. din 12.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Z. M. și intimatul-pârât, M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
P. are ca obiect – restituire metale prețioase.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 30.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 07.07.2014, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial sub nr._ (nr. vechi_/2003) la Judecătoria Sectorului 1 București, reclamanții Z. M. și B. I. au chemat în judecată pe pârâții B. Națională a României, M. de Interne și M. de Finanțe, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea acestora la restituirea în natură a bijuteriilor confiscate abuziv în luna noiembrie 1984.
La termenul din data de 18.10.2004, s-a învederat instanței că reclamantul B. I. a decedat la data de 11.06.2003, iar, prin încheierea de ședință din data de 15.11.2004, instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale a reclamantului B. I., invocată din oficiu, deoarece acesta a decedat anterior formulării cererii de chemare în judecată.
La același termen, instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar, prin sentința civilă nr. 8807/15.11.2004, a admis excepția ți a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.
Prin decizia civilă nr. 305 A/25.05.2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Administrației și Internelor, iar, pe fond, a fost admis apelul declarat de către reclamantă, sentința pronunțată a fost schimbată în tot, a fost admisă cererea de chemare în judecată și s-a dispus restituirea bunurilor către reclamantă.
Prin decizia civilă nr. 1688/22.02.2007 a Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală a fost admis recursul promovat de către pârâta B. Națională a României, iar cauza a fost trimisă Tribunalului București, pentru judecarea apelului.
Prin decizia civilă nr. 1677 A/17.12.2007 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, a fost admis apelul reclamantei, a fost desființată soluția dată asupra acțiunii formulată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâții B. Națională a României și M. Administrației și Internelor, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare Judecătoriei Sectorului 1 București, unde a fost înregistrată sub nr._ .
La data de 30.04.2009 a fost formulată o cerere de introducere în cauză a moștenitorilor defunctului B. I., respectiv a soției supraviețuitoare a acestuia, B. L., cerere pe care instanța a calificat-o, la termenul din data de 21.05.2009, ca fiind o cerere de intervenție în interes propriu a acesteia.
La data de 01.06.2009, B. L. a formulat o cerere precizatoare, prin care a arătat că solicită 50% din bunurile confiscate, restul de 50% cuvenindu-i-se reclamantei.
Prin încheierea de ședință din data de 18.06.2009, instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de către B. L. și a unit cu fondul, în baza art. 137 alin. 2 C.proc.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Administrației și Internelor.
La data de 27.01.2011, intervenienta B. Liela a formulat o cerere precizatoare, prin care a arătat că solicită restituirea în natură (sau prin echivalent) a bijuteriilor și obiectelor din aur ridicate de la defunct cu inventarele precizate de către pârâta BNR, potrivit cotei sale succesorale, iar, în subsidiar, restituirea în natură sau prin echivalent doar a bunurilor care au făcut obiectul inventarului nr._/06.11.1991, bunuri pe care le-a enumerat în cerere.
Prin sentința civilă nr. 1187/26.01.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către pârâta B. Națională a României; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Administrației și Internelor; s-a respins cererea principală și cererea de intervenție în interes propriu, formulate în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind îndreptate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins cererea principală, formulată de reclamanta Z. M., în contradictoriu cu pârâta B. Națională a României, ca neîntemeiată; s-a respins cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienta B. L., în contradictoriu cu pârâta B. Națională a României, ca neîntemeiată și s-a luat act că pârâta B. Națională a României nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 695/25.06.1985, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 1 București în dos. nr. 2829/1985 (filele 78-89), s-a dispus confiscarea, în baza art. 43 alin. 3 din Decetului nr. 210/1960, de la inculpatul B. I., în prezent decedat, a unor sume de bani, bunuri mobile, precum și a unor bijuterii, cuprinse în procesul-verbal din data de 19.11.1984 la pozițiile 23-31, bunuri ridicate de către organele de poliție de la inculpat și cu privire la care se instituiseră măsuri asiguratorii, menținute prin sentința sus-menționată.
Ulterior, prin decizia penală nr. 958/27.06.1989, pronunțată de către Tribunalul Suprem în recurs în anulare (filele 64-72), s-a reținut că în mod greșit s-a dispus confiscarea bunurilor sus-menționate, în baza Decretului nr. 210/1960 și a art. 118 C.pen., deoarece aceste bunuri sunt destinate a servi la acoperirea prejudiciului cauzat părții civile CHR Lido București, întrucât provin din actele de sustragere din patrimoniul acesteia.
În consecință, Tribunalul Suprem a dispus înlăturarea din sentința penală a Judecătoriei Sectorului 1 București a dispozițiilor privind confiscarea specială și a stabilit că toate bunurile care au făcut obiectul acestei măsuri servesc la acoperirea prejudiciului părții civile.
Din relațiile furnizate de către BNR – Sucursala Municipiului București (filele 91-92, dosar nr._ ), rezultă că Biroul Executorilor Judecătorești de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București a solicitat, prin adresa nr. 73/11.12.1996, executarea dispozițiilor din sentința penală a Judecătoriei Sectorului 1 București, astfel cum a fost modificată prin decizia penală a Tribunalului Suprem, privind despăgubirea părții civile CHR Lido, prin valorificarea bunurilor ridicate de la inculpat.
Ca urmare, BNR a cumpărat bunurile cuprinse în inventarele nr._/04.07.1989, nr._/03.07.1989, nr._/03.07.1989 și nr._/07.09.1989, cu borderourile nr. 20-36 din data de 23.01.1997, la prețurile stabilite conform legii, iar suma rezultată, 12.879.927 ROL, a fost virată în contul creditoarei . CHR Lido), prin OP nr.12/23.01.1997.
Din aceleași relații, rezultă că au rămas în gestiunea de specialitate a pârâtei bunurile cuprinse în inventarul nr._/06.11.1991.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. Națională a României, instanța a constatat că atât cererea de chemare în judecată, cât și cererea de intervenție au fost formulate în contradictoriu cu această instituție având în vedere calitatea sa de reprezentant al Statului Român, în procesele intentate în procedura reglementată de OUG nr.190/2000 și Legea nr. 362/2003.
Or, în această situație, atât timp cât, din manifestarea de voință a persoanei care a formulat acțiunea, nu rezultă că se intenționează obligarea în nume propriu a instituției chemată în judecată la o anumită prestație, ci ca reprezentant, în temeiul legii speciale, al unei alte instituții, nu se poate aprecia că pârâtul astfel chemat în judecată nu ar avea calitate procesuală pasivă.
Cu privire la fondul cererii de chemare în judecată și al cererii de intervenție, instanța a reținut ca atât reclamanta, cât și intervenienta în interes propriu au solicitat restituirea bijuteriilor invocând caracterul abuziv al preluării acestora, ca urmare a condamnării penale suferite de către defunctul B. I., precum și dispozițiile speciale cuprinse în OUG nr. 190/2000 și Legea nr. 362/2003 (art.341), referitoare la procedura de restituire a obiectelor din metale prețioase, aliaje ale acestora și pietrelor prețioase, preluate abuziv.
Dincolo de caracterul abuziv al preluării bunurilor, invocat atât de către reclamantă, cât și de către intervenientă, reclamanta a mai precizat că măsura preluării acestora este abuzivă și datorită faptului că ridicarea lor din domiciliul defunctului și al reclamantei, care erau căsătoriți la acea dată, s-a făcut fără să se țină seama de faptul că o parte din acestea erau bunuri proprii ale reclamantei, iar altele constituiau bun comun, fiind dobândite în timpul căsătoriei, potrivit dispozițiilor art. 30 din Codul familiei.
În consecință, instanța a analizat cererea principală și în considerarea acestor argumente invocate de către reclamantă.
În ceea ce privește caracterul abuziv al măsurii prin care bunurile au ieșit din patrimoniul defunctului, instanța a observat că Tribunalul Suprem, soluționând recursul în anulare, a constatat că, față de infracțiunea reținută în sarcina inculpatului și față de faptul că, prin aceasta, s-a cauzat un prejudiciu părții civile, bunurile ridicate, inclusiv bijuteriile și obiectele din metale prețioase, nu puteau face obiectul măsurii confiscării speciale reglementată de Decretul nr. 210/1960 și a art. 118 C.pen., măsură care a fost, astfel, înlăturată, stabilindu-se că acestea vor servi la despăgubirea părții civile CHR Lido.
Astfel, practic, măsura confiscării a fost transformată de către Tribunalul Suprem într-o măsură asigurătorie, destinată a garanta acoperirea prejudiciului părții civile în situația în care acest prejudiciu nu era reparat în mod direct de către inculpat, prin plata sumelor stabilite cu ocazia soluționării acțiunii civile în procesul penal.
În aceste condiții, nu se mai poate reține că bunurile care constituie obiectul cererii principale și al cererii de intervenție fac parte dintre cele reglementate prin legea specială, invocată drept temei juridic al ambelor cereri și a căror cauză (a acțiunii civile) o constituie preluarea abuzivă, atât timp cât înlăturarea măsurii confiscării, considerată drept măsură abuzivă, în sensul legii speciale, s-a făcut printr-o decizie penală definitivă, pronunțată anterior apariției acestei legi.
Prin decizia civilă nr.384 A/12.04.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat, apelul formulat de apelanta intervenientă B. L., împotriva sentinței civile nr. 1187/26.01.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. Naționala a României și M. Administrației și Internelor, a admis apelul formulate de apelanta reclamanta Z. M., împotriva aceleiași sentințe civile, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis, în parte, acțiunea formulate de reclamanta Z. M., a obligat pârâta B. Națională a României la restituire către reclamanta a următoarelor bijuterii, identificate în inventarul nr._ (cauza BNR 1131):
- brățară formată din zale ovale alungite cu câte o sferă aplicată în fiecare zale, cu springring - 1 buc. - 21,35 gr.
- inel damă format din 7 sfere mobile - 1 buc.-9,15 gr
- coliere diferite modele și mărimi, unul fără închizător - 3 buc. -76,12 gr
- pandantive, din care unul cu sticlă galbenă, unul cu taur, unul cu Isus, unul cu un automobile și două cu grupa sanguină - 6 buc. - 39,72 gr
- cercei, model dreptunghiular cu câte o sticlă fumurie - 2 buc. - 12,55 gr
- ceas bărbătesc cu brățară, marca OMEGA Constelation Automatic, cu mecanism și greutate brută - 1 buc - 141,80 gr
- ceas bărbătesc cu brățara, marca F., iar pe capac o coroană, cu mecanism și greutate brută - 1 buc. - 81,85 gr
- ceas de damă cu brățară, marca ANKER, iar pe capac cu o coroană și 14 CT. cu mecanism și greutate brută - 1 buc. - 23, 18 gr
- carcasa ceas damă cu brățară, fără mecanism, seria_ - 1 bucată -14.10 gr.
A respins, în rest, acțiunea formulată în contradictoriu cu B. Națională a României, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că situația de fapt a fost reținută în mod trunchiat de către instanța de fond, aspect care nu a permis o soluționare completă a cauzei, cu reținerea corectă a dispozițiilor legale invocate și incidente în cauză.
În cursul urmăririi penale dispusă față de defunctul B. I., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 37 din Decretul nr.210/1960, organele de cercetare penale au procedat, în data de 19.11.1984 la ridicarea, de la domiciliul numitei B. E. (mama defunctului) a unor obiecte, printre care și bijuterii, astfel cum apare consemnat la pozițiile 23-31 (fila 55), iar în data de 20.11.1984, de la domiciliul defunctului, a unor obiecte, printre care și bijuterii, astfel cum acestea apar consemnate la poziția 5 (fila 57).
Prin sentința penală nr. 695/25.06.1985, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 1 București în dosar nr. 2829/1985 (filele 78-89), instanța de judecata a instituit măsura confiscării, în baza art. 43 alin. 3 din Decretul nr. 210/1960, numai a bijuteriilor, cuprinse în procesul-verbal din data de 19.11.1984, fără a se face nici o referire la procesul verbal încheiat în 20.11.1984.
Prin sentința penală nr. 105/02.08.1988 pronunțată de Tribunalul București, în dosar nr. 1599/1987, defunctul B. I. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 223, alin.3 C.penal, confiscându-se parțial averea (un autoturism Dacia 1310 și un TV). Totodată, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 1.583.119 lei despăgubiri către partea civilă CHR Lido, plus dobânda legală, iar în solidar cu ceilalți inculpați la plata sumei de 4.505.717 lei către aceeași parte civilă, plus dobânda legală. În baza art. 15 din Decretul nr. 221/1960 același inculpat a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente R. M. (actuala Z.) până la concurenta sumei de ½ din 6.128.836 lei.
În baza acestei hotărâri, partea civilă . solicitat demararea executării silite (fila 157 dosar apel), executare care a fost realizată prin valorificarea de către B. Naționala a României a bijuteriilor menționate în inventarele_ (cauza 882),_ (cauza 885),_ (cauza 869),_ (cauza_) bunuri care se regăsesc în integralitatea lor în procesul verbal din 20.11.1984, prejudiciul fiind acoperit în totalitate, așa cum rezultă din ordinul de plată nr.12/23.01.1997 (fila 116 dosar fond), precum și din certificatul de grefă emis de executorul judecătoresc P. N., în dosarul de executare nr. 73/1996, întocmit la solicitarea părții civile și depus în fața instanței de apel.
Apelanta intervenienta B. L. nu a contestat această convenție și chiar dacă a depus la dosar testamentul autentificat sub nr.1795/09.06.2003 prin care a fost instituită legatară pentru cota parte de 50%, tribunalul a reținut că această cotă îi revine doar în situația restituirii sumelor de bani în valută, de către statul român, aspect ce nu se regăsește în speța de față.
Cum obiectul prezentei cauze este reglementat strict de OUG nr.190/2000 ce vizează restituirea metalelor prețioase preluate abuziv, iar convenția persoanelor îndreptățite a fost în sensul atribuirii acestor bunuri către apelanta reclamantă Z. M., cererea formulată de către intervenienta B. L., în calitate de moștenitor al defunctului B. I. apare ca neîntemeiată, astfel încât apelul acesteia din urma a fost respins, soluția instanței de fond fiind legală, dar cu motivarea expusă de instanța de apel.
În ceea ce privește apelul formulat de apelanta reclamantă Z. M., având în vedere calitatea exclusivă de persoană îndreptățită, tribunalul a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată, a admis, în parte, acțiunea formulată și a obligat pârâta BNR la restituire către reclamantă a bijuteriilor identificate în inventarul nr._ (cauza BNR 1131), respingând ca neîntemeiată, pentru motivele expuse anterior cererea de restituire în totalitate a bijuteriilor ce au făcut obiectul proceselor verbale de ridicare din 19/20.11.1984.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta B. Națională a României, criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv bijuteriile cuprinse în procesul – verbal din 19.11.1984 au făcut obiectul confiscării speciale de la inculpatul B. I., în baza art.118 Cod penal și art.43 alin.3 din Decretul nr.210/1960, hotărârea penală reprezentând titlul valabil în favoarea statului și nu o preluare abuzivă și intervenienta B. L., care a ignorat împrejurarea că singura moștenitoare a defunctului B. I. este ea, pretențiile reciproce formulate de reclamanta Z. M. sau de intervenientă urmând a fi rezolvate prin cereri separate. Instanța nu a avut în vedere împrejurarea că la momentul încheierii pretinsei convenții între soțul său și reclamantă - cu doar două zile înainte de decesul acestuia – acesta era bolnav, în imposibilitate de a se deplasa la notar și datorită stării de boală avea discernământul grav alterat.
La 07.02.2014 a formulat întâmpinare recurenta BNR, solicitând respingerea recursului declarat de intervenientă, deoarece a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra bunurilor achiziționate în cadrul executării silite și plătite cu ordin de plată și executarea silită nu a fost contestată nici de B. I. și nici de Z. M..
Prin notele scrise depuse în ședința publică de astăzi intimata Z. M. a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, deoarece hotărârea instanței de apel este legală, fiind analizat corect caracterul abuziv al confiscării bunurilor sale și intervenienta nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul OUG nr.190/2000, astfel că instanța de apel a judecat pricina în limitele învestirii inițiale.
Verificând legalitatea deciziei civile recurate, Curtea constată că recursul declarat de intervenienta B. L. este nefondat și l-a respins și a admis recursul BNR, modificând decizia recurată, în sensul că a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta - reclamantă Z. M., împotriva sentinței civile nr. 1187/26.01.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, menținând celelalte dispoziții ale deciziei recurate, pentru următoarele considerente:
Ambele recurente au invocat ca temei juridic al recursurilor prevederile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, respectiv greșita aplicare a legii.
Curtea a constatat că reclamanta Z. M., prin cererea introductivă de instanță, a invocat calitatea de bunuri proprii ale bunurilor confiscate, fără să producă dovezi în acest sens.
Tribunalul, prin decizia recurată, a dispus restituirea bijuteriilor identificate în inventarul nr._ (cauza BNR 1131).
Bijuteriile confiscate de la defunctul B. I. au fost ridicate la 19.11.1984 de la domiciliul mamei sale – B. E. și la 20.11.1984 de la domiciliul său.
Recurenta BNR a făcut dovada că a plătit – 12.879.927 lei, contravaloarea cauzelor 882, 885, 869,_, așa cum rezultă din ordinul de plată din 23.01.1997 aflat la fila 116 din dosarul de fond.
Defunctul B. I. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.257 Cod penal și în baza art.37 din Decretul nr.210/1960 prin sentința penală nr.695/1985 și prin aceeași sentință s-a dispus confiscarea specială a bunurilor din procesul – verbal din 19.11.1984.
Tribunalul a ignorat că B. I. a mai fost condamnat prin sentința penală nr.105/1988, pronunțată de Tribunalul Municipiului București – Secția a II-a Penală și a fost obligat la plata despăgubirilor civile către CHR Lido, direct la suma de 1.584.119 lei, plus dobânda legală aferentei sumei și în solidar cu alți coinculpați la suma de 4.545.717 lei și la plata dobânzilor legale aferente acestei sume.
Bijuteriile cuprinse în procesul – verbal întocmit la 19.11.1984 au făcut obiectul confiscării speciale de la inculpatul B. I., în baza art.118 Cod penal și art.163 Cod procedură penală și art.43 alin.3 din Decretul nr.210/1960.
În mod greșit tribunalul a reținut caracterul abuziv al măsurii confiscării bijuteriilor, dat fiind faptul că în temeiul sentinței penale nr.659/1985 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, bijuteriile au fost supuse confiscării speciale, în temeiul Codului penal. Sentința penală mai sus menționată reprezintă titlul valabil în favoarea statului, reclamanta Z. M. fiind parte responsabilă civilmente alături de B. I..
De altfel, prin sentința penală nr.105/1988 s-a dispus menținerea măsurilor asigurătorii instituite de organele de urmărire penală pentru bunurile inculpaților și părților responsabile civilmente, până la acoperirea sumelor ce le datorează.
Prin decizia penală nr.958/1989, Tribunalul Suprem – Secția penală a casat în parte sentința penală nr.695/1985, în ceea ce privește măsura confiscării speciale și a înlăturat-o cu privire la toate bunurile supuse acesteia, inclusiv cu privire la bijuterii și „stabilește că toate valorile și bunurile mai sus menționate cu privire la care s-a dispus înlăturarea măsurii confiscării speciale servesc la acoperirea prejudiciului cauzat părții civile CHR Lido București și obligă unitățile deținătoare să le pună la dispoziția numitei părți civile”.
Recurenta BNR a făcut dovada că după pronunțarea deciziei penale a Tribunalului Suprem, Inspectoratul General al Poliției a depus la BNR obiectele din metale prețioase ridicate de la B. I..
Recurenta a devenit proprietara acestor bunuri prin valorificarea bunurilor asupra cărora s-au luat măsurile asigurătorii.
Executarea dispozitivului hotărârilor penale mai sus menționate s-a făcut în baza cererii nr.73/1996 a Biroului Executorilor Judecătorești al Judecătoriei Sector 6 București, executare în cadrul căreia recurenta BNR a cumpărat o parte din obiectele și metale prețioase, sechestrate și depuse de organele de miliție pe numele lui B. I., suma rezultată pentru care s-a emis ordinul de plată nr.12/23.01.1997 fiind virată în contul creditoarei . cum rezultă din dosarul de executare silită comunicat instanței fondului de Judecătoria Sectorului 6 București.
Bunurile obiect al prezentei cereri au fost confiscate de Statul român în temeiul art.118 Cod penal și art.163 Cod procedură penală, cele două sentințe penale nr.105/1988 și decizia penală nr.958/1989 reprezentând titluri executorii pentru creditoarea . a urmărit recuperarea prejudiciului său cauzat prin activitatea infracțională a lui B. I..
Cum recurenta BNR a făcut dovada titlului său de proprietate asupra bunurilor obiect al prezentei cereri și cum bunurile au ajuns în proprietatea Statului român pentru acoperirea prejudiciului cauzat creditoarei . având calitate de parte responsabilă civilmente față de această creditoare și cum executarea s-a derulat în cursul anului 1996 și nici B. I. și nici Z. M. nu au cerut scoaterea bunurilor de sub sechestru și nici nu au formulat contestație la executare, recursul declarat de această parte a fost admis și a fost modificată decizia recurată în sensul că a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta - reclamantă Z. M., împotriva sentinței civile nr. 1187/26.01.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București și au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Cu privire la recursul declarat de intervenienta B. L., el a fost respins în condițiile art.17 Cod de procedură civilă, care arată că cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competentă să judece cererea principală și cum cererea principală a fost respinsă ca nefondată și cererea de intervenție în interes propriu formulată de această parte a fost respinsă.
Curtea a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada caracterului abuziv al preluării bunurilor obiect al cererii principale și această recurentă nu a făcut dovada că bunurile confiscate sunt proprietatea sa.
Față de împrejurarea că Statul român a avut titlu pentru confiscarea bunurilor obiect al prezentei cereri, analizarea motivelor privitoare la tardivitatea declarării apelului – cu privire la care se aplică prevederile art.108 alin.3 Cod de procedură civilă, neaplicabilitatea în prezenta speță a prevederilor art.12 introdus prin Legea nr.591/2004 în OUG nr.90/2000, text apărut ulterior promovării cererii introductive de instanță – 23.12.2003, nu vor fi analizate de Curte, fiind de prisos față de caracterul legal al preluării bunurilor în baza hotărârilor penale mai sus menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta – intervenientă B. L., împotriva deciziei civile nr.384 A/12.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu recurenta – pârâtă B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, intimata – reclamantă Z. M. și intimatul – pârât M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Admite recursul formulat de recurenta – pârâtă B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, împotriva aceleiași decizii și în consecință:
Modifică decizia recurată în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - reclamantă Z. M., împotriva sentinței civile nr. 1187/26.01.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.07.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. F. P. I. B.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehdact.R.L.
2 ex./15.07.2014
TB-S.5 – M.G.; S.P.
Jud.S.2 – P.P.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1129/2014. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 1188/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
