Partaj judiciar. Decizia nr. 241/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 241/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 241/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 241
Ședința publică de la 11.02.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenta-reclamantă B. SIȚA, de recurenții-pârâți B. L., I. M., B. E. C., B. M.,(moștenitorii defunctului B. I.), împotriva deciziei civile nr.265-A/07.03.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. A. și C. (B.) G..
P. are ca obiect – partaj judiciar.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 28.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 04.02.2013, 11.02.2013, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 265/A din 07 martie 2012 a Tribunalului București – Secția a IV a Civilă s-a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanta-reclamantă Butușina Sița și de apelantul-pârât B. I., decedat, proces continuat de B. L., I. M., B. E. C. și B. M., împotriva sentinței civile nr. 1144 din 04 martie 2009, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. A. și C. G..
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin sentința civilă nr. 1144 din 04 martie 2009, Judecătoria B. a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Butușina Sița în contradictoriu cu pârâții B. I., B. A. și C. (fostă B.) G.; a dispus ieșirea părților din indiviziunea existentă asupra terenului în suprafață de 2,0653 mp. extravilan și 737 mp., intravilan, situate în comuna D., ., în valoare de 405.483 lei; a omologat raportul de expertiza nr._/2008 întocmit de expert P. E., astfel cum a fost completat și schițele anexa, ce fac parte integrantă din prezenta; a atribuit în deplina proprietate și exclusivă posesie reclamantei B. Sița suprafața de 6884,33 mp., extravilan situat în ., lotul nr. 1 din raportul de expertiza, anexa nr. 2; a atribuit în deplină proprietate și exclusivă posesie pârâtului B. I.: suprafața de 6.884,33 mp., extravilan situat în ., lotul nr. 3 din raportul de expertiză, anexa nr. 2; suprafața de 737,08 mp. intravilan, situat în ., ., județul I., lot nr. 2, anexa 1 din expertiză, în valoare de 79.190 lei, atribuit în deplină proprietate și exclusivă posesie pârâtelor B. A. și C. Sița suprafața de 6.884,33 mp., extravilan situat în ., lotul nr. 2 din raportul de expertiză, anexa nr. 2; a obligat pârâtul B. I. să plătească reclamantei suma de 26.396,66 lei reclamantei și suma de 26.396,66 lei pârâtelor B. A., C. Sița cu titlu de sulte și a obligat pârâtul la plata sumei de 406, pârâtele B. A. și C. Sița la plata sumei de 406 lei cu titlu de cheltuieli de judecata către reclamanta.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește terenul intravilan in suprafața de 737 mp., potrivit constatărilor expertizei, având în vedere configurația, dimensiunile terenului și amplasamentul construcției cu destinația de locuință aflată pe teren, că acesta nu este comod partajabil în natură.
Împotriva acestei soluții au declarat apel atât reclamanta B. Sița cât și pârâtul B. I..
Apelurile a fost nefondate.
Apelul reclamantei B. Sița: s-a constatat că varianta de împărțire în trei loturi egale a terenului intravilan de 737 mp. pe care se află locuința apelantului-pârât B. I. presupune o îmbucătățire excesivă a terenului, urmând a genera loturi de o configurație nepractică, loturile nr. 1 și nr. 3 urmând a avea ieșire la stradă pe o deschidere de circa 2,5 ml, respectiv 1.5 ml, ceea ce ar scădea inclusiv valoarea economică de ansamblu a loturilor respective (vezi fila 87 dosar apel).
De asemenea, nici varianta în care terenul intravilan este împărțit în două loturi, dintre care unul de 245,69 mp. să fie atribuit apelantei reclamante, iar restul de 491,39 mp. să îi rămână pârâtului, nu este una judicioasă, întrucât, la fel ca și mai sus, se îmbucătățește terenul suspus partajului fără beneficii reale, cauzându-se configurații topo mai complicate ale loturilor rămase și fără a se putea spune că apelanta-reclamantă are neapărat nevoie de cei 245 mp. pentru a-i alipi terenului său învecinat (vezi fila 175 dosar fond).
Din perspectiva tribunalului, cel mai bine se păstrează valoarea economică a terenului intravilan în situația existenței unei construcții – locuințe pe acesta prin păstrarea formei și suprafeței actuale și atribuirea către un singur proprietar, respectiv celui care deține locuința, ținându-se cont și de concluzia de principiu a expertului, în sensul că acest teren, datorită amplasamentului construcției și a configurației și dimensiunilor sale, nu este comod partajabil (vezi fila 148 dosar fond).
În altă ordine de idei s-a constatat că raportul de expertiză evaluatorie întocmit în apel stabilește valorii de circulație pentru terenul extravilan și cel intravilan inferioare celor stabilite la prima instanță (vezi filele 174 – 178 dosar apel), motiv pentru care, neputându-se crea o situație mai grea apelantei în propria cale de atac, a fost înlăturată și această critică adusă soluției primei instanțe.
Apelul pârâtului B. I.: s-a constatat că apelantul nu a propus și nu a administrat proba cu expertiză necesară identificării unei variante de partajare a terenului extravilan în maniera pe care a solicitat-o, în vederea evitării obligării sale la plata vreunei sulte (de altfel, sulta va reveni spre plată moștenitorilor săi), motiv pentru care, nefiind aduse dovezi în sprijinul și în limita criticilor formulate, soluția nu a putut fi decât acea de respingere apelul.
S-a ținut seama și de poziția exprimată de părți în fața primei instanțe.
În baza art. 296 Cod de procedură civilă, au fost respinse ca nefondate apelurile, inclusiv solicitarea apelantei reclamantei referitoare la cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs B. Sița, B. L., I. M., B. E. C. și B. M..
În esență recurența B. Sița și-a motivat recursul în sensul că, potrivit art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod de procedură civilă greșit s-a ales varianta atribuirii în natură a terenului unui singur moștenitor și celorlalți sultă (fiind și inechitabil, în condițiile scăderii prețurilor imobiliare) și trebuie să facă partajarea în natură a terenurilor (motive recurs, filele 5 – 7 dosar).
B. L., I. M., B. E. C. și Butuțină M., au susținut în esență, în baza art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă că greșit s-a făcut partajul, fiind că s-a încălcat art. 673 Cod de procedură civilă, adică s-a partajat un teren în baza unei expertize din 2007 (evaluatorii) în anul 2012, fără a se avea în vedere noile valori reale ale bunurilor în anul 2012 față de 2007 referitoare la imobile (filele 2 – 3 motive recurs, dosar).
Recursurile sunt nefondate.
Recursul cale extraordinară de atac de reformare va putea fi exercitat pentru motive concret și limitativ determinate ce vizează legalitatea deciziei pronunțate în apel (art. 304 alin. 1 pct. 1 – 9 Cod de procedură civilă).
Recursul lui B. Sița se întemeiază în drepte pe art.304 pct. 7, 8 și 9 Cod de procedură civilă, iar al numiților Butulină L., I. M., B. E. C. și B. M. pe art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă cu motivele scrise aferente.
Art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă consacră ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs, nemotivarea.
Or, cercetând decizia apelată nu se poate reține afirmația că nu ar fi motivată și că ar exista contradicții între considerente și dispozitiv, între considerente și considerente sau soluția este superficială ori s-a copiat considerentele hotărârii atacate fără a se răspunde motivelor de critică. De altfel nu rezultă concret care ar fi această „nemotivare” nemulțumirea fiind modul de partajare și nu cum a fost motivată decizia.
Art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă privește situația în care deși actul juridic dedus judecății este cât se poate de clar, fiind „vădit neîndoielnic” instanța îi schimbă „natura” ori „înțelesul”. Dacă însă din probele administrate ar rezulta dubiu asupra naturii juridice sau a conținutului actului juridic, interpretarea dată de judecător constituie o chestiune de fapt, care nu poarte fi criticată în recurs.
Și acest motiv este neîntemeiat, nu se arată în concret ce anume s-a schimbat, în baza cărei probe (ar fi o chestiune de fapt necenzurabilă în recurs) ci, așa cum s-a arătat nemulțumirea este pe fondul modalității de partajare și nu asupra acestui aspect.
Art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă (comun tuturor recurenților) vizează două ipoteze. Prima, hotărârea este lipsită de temei legal, adică atunci când din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă lega a fost sau nu corect aplicată, a nu se confunda cu nemotivarea hotărârii și a doua ipoteză când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (adică s-a aplicat norma generală în dauna celei speciale sau o normă ce nu era incidentă în speță).
Comun ambelor recursuri, acest motiv este susținut în scris, nu că s-a aplicat o normă generală, ci modul cum s-a aplicat dispozițiile speciale referitoare la partaj (art. 741 cod civil și art. 6731 – 67314 Cod de procedură civilă) fiecare propunând o altă variantă de partajare (practic nu este un motiv de nelegalitate în sensul art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă ci o modalitate subiectivă de a aplica de fiecare recurent dispozițiile speciale referitoare la partaj.
Referitor la așa zisa inechitate, cum că s-a făcut partajul după o expertiză administrată în anul 2007 iar, partajul s-a pronunțat în anul 2012, când altele erau valorile economice imobiliare (comentata criză economică) și că nu ar mai fi echitabil, se reține că și această critică este eronată.
Este de observat că instanța de apel respinge apelurile, iar la fond, fiecare din părți au primit loturi de teren de diferite valori conform expertizei din anul 2007, dar au primit în natură și la valorile de atunci chiar dacă acum s-au diminuat valorile, nu se poate spune că vreo parte a fost dezavantajată (mai direct spus toți au suportat efectele crizei) și deci nu se impunea actualizarea expertizei cu valorile din 2012, deoarece, terenul efectiv economic a fost atribuit părților (în varianta aleasă) și fluctuarea prețului nu-i afectează pe recurenți, în sensul motivelor de recurs.
Ca atare, nici unul din motivele de recurs din ambele recursuri, nu pot fi primite, fiind neîntemeiate și conform art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă vor fi respinse cele două recursuri ca nefondate.
Se va lua act, față de art. 274 Cod de procedură civilă că nu se cer cheltuieli de judecată.
Văzând și art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenta – reclamantă B. Sița, de recurenții – pârâți B. L., I. M., B. E. C., B. M. (moștenitorii defunctului B. I.), împotriva deciziei civile nr. 265/A din 07 martie 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți B. A. și C. ( fostă B.) G., ca nefondate.
Se ia act că nu se cer cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. M. T. D. A. F. P.
Grefier,
Rădița I.
Red.C.M.T.
Tehnodact.C.F.
2ex./12.03.2013
T.B.-S.4.-L:E.F.;I.Târțău
Jud.B.-N.M.N.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 40/2013. Curtea de Apel... | Cereri. Decizia nr. 283/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
