Pretenţii. Decizia nr. 2019/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 2019/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-11-2012 în dosarul nr. 2019/2012

Dosar nr._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.2019

Ședința publică de la 15.11.2012.

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - I. D.

JUDECĂTOR - M. I.

JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.

GREFIER - M. C.

* * * * * * * * * * *

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât Ș. Ș. D., împotriva deciziei civile nr. 127 A din 07.02.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. DE COMERȚ ȘI INDUSTRIE A ROMÂNIEI.

P. are ca obiect – pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilierul juridic B. V., în calitate de reprezentant al intimata reclamantă C. de Comerț și Industrie a României, conform delegației nr. 4040/14.11.2012, lipsind recurentul pârât Ș. Ș. D..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței împrejurarea că recurentul pârât nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3741,5 lei și a timbrului judiciar în valoare de 5 lei, astfel cum s-a dispus prin rezoluția de primire a dosarului, deși a fost citat cu această mențiune pentru termenul de astăzi.

Reprezentantul intimatei reclamante invocă excepția de netimbrare a recursului, având în vedere faptul că recurentul nu a satisfăcut cerința timbrajului, deși a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3741,5 lei și a timbrului judiciar în valoare de 5 lei.

Prin urmare, solicită admiterea excepției și pe cale de consecință solicită anularea recursului ca netimbrat.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, reclamanta C. de Comerț și Industrie a României a solicitat obligarea pârâtului Ș. Ș. D. la plata sumei de 449.311,5 lei reprezentând pagube produse în bugetul acesteia.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 03.08.2006, prin abuzuri și manopere dolosive, pârâtul a acces în funcția de vicepreședinte al Camerei de Comerț și Industrie a României, de membru de conducere și de membru al comitetului executiv al C.C.I.R.

Reclamanta a mai invocat că pârâtul s-a autointitulat vicepreședinte în Adunarea Generală de alegeri a C.C.I.R. din data de 03.08.2006, adunare generală care a fost contestată de 26 de camere județene, membre de drept ale C.C.I.R., încă din momentul deschiderii dezbaterilor, contestatarii părăsind adunarea generală în semn de protest și nemulțumire a ilegalităților produse de pârât.

S-a mai invocat că pârâtul nu a avut niciodată calitatea de vicepreședinte al C.C.I.R. ori de membru al organelor de conducere care nu au fost legal alese și nu au existat, neputând funcționa legal. A precizat că toate deciziile luate de organele de conducere în perioada 03.08._07 când pârâtul ocupa funcțiile respective au fost la rândul lor, sancționate cu nulitatea absolută prin Sentința civilă nr.7688/2008 definitivă și irevocabilă.

În toată perioada 03.08._07, în calitatea sa de fals președinte al C.C.I.R., a beneficiat de bunuri și servicii existente în portofoliul funcției de președinte, la care ar fi avut dreptul dacă ar fi fost președinte legal și membru legal al unor organe legal alese ale C.C.I.R., producând o pagubă de 449.311,5 lei, bani plătiți de C.C.I.R. prin folosirea telefonului fix și mobil utilizat exclusiv de președinte, a salariului șoferului, cheltuielilor cu spațiul biroului, a veniturilor nerealizate prin închirierea spațiului, a cheltuielilor făcute de consilierii președintelui care slujeau în exclusivitate persoanei acestuia.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art.966, art.992 și urm., art.1092, art. 1039 cod civil.

Prin sentința civilă nr. 5194/07.07.2010 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 4 București a admis în parte acțiunea reclamantei și l-a obligat pe pârât să-i plătească reclamantei suma de 337,244,93 de lei reprezentând contravaloarea sumelor încasate sau beneficiilor realizate de acesta fără drept și la plata sumei de 7488,44 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că la data de 03.08.2006 a avut loc adunarea generală a membrilor Camerei de Comerț și Industrie a României (conform procesului verbal file 81-90), prin care pârâtul a fost ales membru în colegiul de conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României.

Prin procesul verbal al colegiului de conducere al Camerei de Comerț și Industrie a-României din 03.08.2006, pârâtul a fost numit în funcția de vicepreședinte al Camerei de Comerț și Industrie a României. La data de 31 mai 2007, în urma deciziilor colegiului de conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României, pârâtul a fost ales în funcția de președinte interimar al Camerei de Comerț și Industrie a României.

Ulterior prin Sentința civilă nr.772/30.01.2007, definitivă și irevocabilă pronunțată în dosarul nr._/301/2006 al Judecătoriei Sector 3, București, instanța a constatat nulitatea absolută a hotărârilor din 03.08.2006 luate de adunarea generală a membrilor C.C.I.R. și de colegiul de conducere al C.CJ.R. De asemenea, prin Sentința civilă nr.7688 din 19.06.2009 a Judecătoriei Sectorului 3, București, definitivă și irevocabilă, pronunțată în dosarul nr._, instanța a constatat nulitatea absolută a deciziilor colegiului de conducere al C.CJ.R. din data de 14.09.2006, 15.11.2006, 14.02.2007 și 31.05.2007.

Prin urmare, prima instanță a reținut că hotărârea adunării generale a membrilor C.C.I.R. și a colegiului de conducere al C.C.I.R. din data de 03.08.2006 prin care pârâtul a fost ales membru în colegiul de conducere și respectiv vicepreședinte al C.C.I.R., sunt lovite de nulitate absolută, iar decizia colegiului de conducere al C.CJ.R. din data de 31.05.2007 prin care pârâtul a fost numit președinte interimar al C.C.I.R. este, de asemenea, lovită de nulitate absolută.

Pe cale de consecință, în baza principiului restabilirii situației anterioare -restitutio in integrum, s-a apreciat că tot ce s-a executat în baza unor acte juridice desființate, trebuie restituit, astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația în care acele acte nu s-ar fi încheiat. Cu alte cuvinte, tot de ceea ce pârâtul a beneficiat în calitate de președinte al C.C.I.R. ar trebui restituit, beneficiile fiind obținute de acesta în baza unor acte juridice declarate nule absolute de instanța de judecată.

Instanța a reținut că în calitatea sa de președinte al C.C.I.R., în perioada iunie - decembrie 2007 a beneficiat de serviciile unui șofer, a unei secretare, de serviciul de telefonie fixă și mobilă, de spațiu de birou, de serviciile unor consilieri, de acoperirea cheltuielilor de deplasare interne și externe.

Conform situației cheltuielilor pârâtului pe lunile iunie-decembrie 2007, instanța a constatat că acestea se ridică la suma de 449.311,5 lei.

Prima instanță apreciat că trebuie analizată fiecare cheltuială efectuată de către reclamantă, pentru a se stabili pentru care dintre serviciile specifice funcției de președinte al C.C.I.R. a beneficiat în mod direct pârâtul și pentru care dintre serviciile specifice funcției de președinte al C.C.I.R. a beneficiat și reclamanta C.C.I.R., reținându-se că pentru acele servicii, pârâtul nu poate fi obligat să le returneze, fiind făcute nu în interes propriu ci în interesul desfășurării activității Camerei de Comerț și Industrie a României.

Cu privire la suma de 7.170 lei reprezentând contravaloarea serviciilor pentru șofer, instanța a considerat că această sumă trebuie returnată de către reclamant, deoarece a beneficiat în mod direct de serviciile șoferului pus la dispoziție, conform drepturilor stabilite în art.4 lit.A pct.3 din contractul civil nr.1287 din 08.06.2007, semnat de către pârât în calitate-de prestator - manager.

Referitor la suma de 6.051,39 lei reprezentând cheltuieli pentru serviciile de telefonie fixă, suma de 4.287,52 lei reprezentând serviciile pentru telefonie mobilă și suma de 12.364,70 lei reprezentând cheltuielile cu spațiu de birou, instanța apreciază că și acestea sunt datorate de către pârât, având în vedere că a beneficiat de aceste servicii în calitatea sa de președinte al C.C.I.R., reclamanta neavând vreun beneficiu din plata acestor servicii.

Conform contractului civil nr.1287 din 08.06.2007, instanța a reținut că reclamanta nu și-a asumat vreo obligație în acest sens de plată a acestor servicii.

De asemenea, în ceea ce privește cheltuielile cu consilierii, respectiv 298.763 lei pentru salariile a patru consilieri, 2.992,62 lei reprezentând cheltuieli pentru serviciile de telefonie fixă ale consilierilor și 5.615,73 lei reprezentând cheltuieli pentru serviciile de telefonie mobilă ale consilierilor, instanța constată că aceste cheltuieli nu au fost făcute în interesul reclamantei, ci de aceste servicii a beneficiat exclusiv pârâtul, în calitatea sa de președinte al C.C.I.R., instanța dispunând ca acestea să fie suportate de către pârât.

În ceea ce privește însă cheltuielile efectuate cu deplasările, interne și externe, în cuantum total de 52.171,57, prima instanță a reținut că acestea au fost făcute și în interesul reclamantei. Astfel, conform art.4 lit.B pct.2 din contractul civil nr.1287 din 08.06.2007, pârâtul și-a asumat obligația de a reprezenta și angaja C.C.I.R. în relațiile cu persoanele juridice și persoanele fizice din țară și din străinătate. Iar, potrivit notelor privind deplasările interne și externe efectuate de pârât în perioada 01.08._07, acesta a participat la diferite reuniuni, congrese și întâlniri cu oameni de afaceri din țară, cu reprezentanți ai Uniunii Europene, scopul acestora nefiind obținerea vreunui beneficiu personal al pârâtului ci acela de a reprezenta și angaja reclamanta C.C.I.R., îndeplinindu-și astfel obligațiile contractuale. Astfel, instanța apreciază că pentru aceste deplasări pârâtul nu datorează cheltuielile efectuate.

Și în cazul sumei de 59.895 lei reprezentând cheltuieli cu secretara instanța a apreciat că această sumă nu este datorată de către pârât, având în vedere că printre drepturile pârâtului cuprinse în contractul civil nr. 1287 din 08.06.2007 se face referire la dreptul de a beneficia de serviciile unei secretare, cum este că dreptului prevăzut în mod expres de a beneficia de serviciile unui șofer și a un mașini.

Mai mult, din înscrisurile depuse la dosar, s-a reținut că nu rezultă că respectiva secretară a fost în serviciul pârâtului, ci doar că a fost angajată în cadrul reclamantei Camerei de Comerț și Industrie a României.

Față de cele sus-expuse instanța a admis în parte acțiunea reclamantei .

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Acesta consideră că prin hotărârea data instanța de fond a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 C.proc. civ.

Arată că prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a indicat domiciliul acestuia în ., sector 4, adresa la care el nu mai locuiește de foarte mulți ani, așa cum rezulta din copia Cărtii de identitate, act din care ar rezulta că domiciliul său este în satul Tâncăbești, Comuna Snagov, . nr.461, jud. I..

Precizează că imobilul din . sector 4 a revenit potrivit hotărârii de expedient anexate, fostei sale soții și că în aceste condiții, cauza a fost soluționată cu încalcarea formelor de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității potrivit art. 105 alin.2 C. pr. civ., vătămarea pricinuita neputând fi înlăturata decât prin anularea actelor îndeplinite cu neobservarea formelor legale.

Pe cale de consecința, solicită în temeiul disp. art. 304 pct.5 c pr. civ. raportat la art. 312 alin.5 c pr. civ., admiterea recursului si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Consideră că prin hotărârea pronunțata, instanța de fond a încălcat dispozitile legale in materia nulității.

Consideră că izvorul pretențiilor reclamantei este contractul civil nr. 1287/08.06.2007 încheiat intre CCIR si el pentru intervalul iunie - decembrie 2007. In baza contractului sus menționat, el a deținut funcția de Președinte interimar al CCIR conferita in baza Deciziei 1252/31.05.2007 astfel dupa cum se menționează la art.4 pct.B.2 al contractului.

Prin decizia colegiului de conducere al CCIR din 31.05.2007 in urma demisiei numitului V. B. din funcția de Președinte al CCIR, s-a aprobat alegerea lui in funcția de Președinte interimar. Susține că la baza acestei decizii a stat mandatul scris ce i-a fost acordat lui de către fostul Președinte V. B. pentru îndeplinirea funcției de Președinte interimar.

Sentința civila nr. 7688/19.06.2009 prin care s-a constatat nulitatea Deciziei colegiului de conducere al CCIR din 31.05.2007 a fost pronunțata la mai mult de 2 ani de la data adoptării acestei deciziei si expirării duratei de valabilitate a contractului civil nr. 1287/08.06.2007 incheiat intre CCIR si el (contractul fiind incheiat pentru intervalul iunie - decembrie 2007).

Consideră că prin hotărârea pronunțata, instanța de fond a nesocotit prevederile legale in materia efectelor nulității, respectiv principiul retroactivității și principiul repunerii in situația anterioara.

Arată că în cauza de fata reclamanta intimata CCIR se prevalează de efectele nulității hotărârilor din 03.08.2006 luate de Adunarea Generala a Membrilor CCIR si respectiv de Colegiul de Conducere al CCIR si solicita restituirea prestațiilor în condițiile în care Contractul civil este un contract cu executare succesiva, deoarece obligațiile pârtilor s-au derulat . timp, si drept urmare, suntem în prezenta unei excepții de la caracterul retroactiv al nulității. Consideră că reclamanta se prevalează de propria culpa deoarece prin hotărârile judecătorești menționate au fost anulate propriile acte datorita încălcării propriului statut.

Ca atare, în ambele situații suntem in prezenta unor excepții de la efectele nulității situație in care nu se poate dispune, astfel dupa cum în mod greșit a făcut prima instanța, restituirea prestațiilor.

Mai mult decât atat, consideră că „pretinsele prestații" nu s-au făcut către el. CCIR nu a plătit către Seuleanu Ș. D. nici salariul soferului, nici contravaloarea serviciilor de telefonie si nici cheltuielile pentru birou. D. urmare, chiar in ipoteza in care ar fi apreciat ca nu suntem in prezenta unor excepții de la efectele nulității, prima instanța ar fi putut eventual dispune restituirea prestațiilor de la cei către s-au efectuat.

Apelantul consideră că prin hotărârea pronunțata, instanța de fond a încălcat dispozițiile legale referitoare la îmbogățirea fara justa cauza si plații lucrului nedatorat. Temeiul de drept al cererii de chemare in judecata l-a constituit si disp. art. 992 si 1092 C. civ.

Consideră că în ambele situații, fie ca este vorba de restituirea unei sume achitate fara temei, fie ca este vorba de restituirea unei sume deja achitata, situația premisă o reprezintă efectuarea unei plați către persoana ce se solicita a fi obligat la restituirea acesteia.

In cazul de față, menționează că nu a încasat nici salariul șoferului,nici contravaloarea serviciilor de telefonie si nici cheltuielile pentru birou. Toate aceste plați s-au efectuat către terți in baza unor contracte incheiate cu reclamanta, plățile fiind inregistrate in contabilitatea reclamantei ca si cheltuială deductibilă.

La data de 24.01.2012 reclamanta C. de Comerț și Industrie a României a formulat întâmpinare, în temeiul art. 115 și următoarele Cod procedură civilă, la recursul formulat de Ș. Ș. D., solicitând respingerea recursului ca fiind tardiv formulat, având în vedere faptul că Judecătoria Sectorului 4 București a eliberat la data de 25.01.2011, în urma cererii acesteia, în condițiile legii, Titlul Executoriu - Sentința Civilă nr.5194/07.07.2010 definitivă și irevocabilă

In cazul în care instanța va trece peste această excepție solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea Sentinței Civile 5194/07.07.2010 ca temeinică și legală.

Prin decizia civilă nr. 127A din 07.02.2012, Tribunalul București, Secția a V –a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul pârât.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut în ceea ce privește încălcarea formelor de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 C.proc. civilă, că hotărârea data de instanța de fond nu este lovită de nulitate.

Prin cererea de chemare in judecată, reclamanta a indicat domiciliul pârâtului din ., sector 4, adresă la care acesta locuia, în mod oficial la data de 4 august 2009, când a fost sesizată instanța, așa cum rezulta, atât din copia Cărtii de identitate a pârâtului Ș. Ș.-D., valabilă până la 29 ianuarie 2010, cât și din Contractul civil nr. 1287 din 8 iunie 2007, încheiat de C.C.I.R cu pârâtul.

Din aceste înscrisuri cunoscute oficial de către reclamantă și puse la dispoziție chiar de către pârât, rezulta că acesta avea domiciliul în București, ., fiind citat la ultimul domiciliu cunoscut, precum și prin afișare la ușa instanței, în condițiile în care nu a formulat întâmpinare, iar prin Adresa nr._ din 2 aprilie 2010, Direcția Pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, a confirmat vechea adresă de domiciliu.

Din copia Cărtii de identitate a pârâtului Ș. Ș.-D. de care acesta uzează în apel, rezulta că domiciliul din satul Tâncăbești, Comuna Snagov, . nr.461, jud. I., a fost stabilit începând cu 31 martie 2010, în timpul procesului, iar potrivit art. 98 C. pr. civilă, „schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuia, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare trebuia depusă la dosar odată cu petiția prin care se înștiința instanța despre schimbarea domiciliului”.

În concluzie, tribunalul a constatat că pârâtul a fost legal citat, astfel că sentința nu este lovită de nulitate și nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

Referitor la celelalte motive care vizează fondul cauzei, tribunalul a constatat că pârâtul, a luat cunoștință despre contestarea Hotărârii Adunării Generale de alegeri a C.C.I.R. din data de 03.08.2006, încă de la data adoptării acestui act, Sentința civilă nr.772/30.01.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3, București în dosarul nr._/301/2006, definitivă și irevocabilă, i-a fost cunoscută pârâtului, care a și formulat întâmpinare în cauza respectivă, în calitate de reprezentant contestat al C.C.I.R., astfel că, nu poate susține că instituția reclamantă ar invoca propria turpitudine, atunci când îi solicită restituirea cheltuielilor efectuate cu serviciile și bunurile de care a uzat fără drept, în calitatea sa de Președinte contestat, ales nestatutar, așa cum s-a dovedit prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Între părți nu s-a încheiat un contract de prestări de servicii cu executare succesivă, supus dreptului comun, fiind vorba doar despre un contract „intuitu personae”, încheiat între instituție și persoana unui președinte legal și statutar ales, astfel că, în condițiile în care, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, s-a stabilit că pârâtul a încercat și a obținut această funcție electivă prin căi abuzive, nelegale și nestatutare, acesta datorează restituirea tuturor remunerațiilor și contravaloarea serviciilor de care a beneficiat în mod nelegal, așa cum a reținut prima instanță.

Pârâtul nu se află în poziția posesorului de bună-credință, pentru a păstra remunerațiile, astfel că, având în vedere principiul îmbogățirii fără justă cauză, acesta trebuie să restituie atât remunerațiile pe care i le-a plătit instituția reclamantă în mod nedatorat, cât și contravaloarea serviciilor de care a beneficiat în calitatea sa de președinte, deși cunoștea că tocmai această calitate, face obiectul disputei în justiție.

Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs pârâtul cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția a III a Civilă, sub nr._ .

În motivarea recursului, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 5, 8 și 9 din Codul de procedură civilă, recurentul a invocat în esență următoarele critici:

1. În mod greșit instanța de apel a respins critica referitoare la împrejurarea că hotărârea pronunțată de instanța de fond a încălcat normele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Arată că instanța de fond a dispus citarea sa la o adresă la care nu mai locuia de foarte mulți ani și că instanța de apel a nesocotit prevederile art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, reținând incidenta prevederilor art. 98 din Codul de procedură civilă.

2. Consideră că izvorul pretențiilor reclamantei este contractul civil nr. 1287/08.06.2007 încheiat intre CCIR si el pentru intervalul iunie - decembrie 2007, în baza căruia a deținut funcția de Președinte interimar al CCIR conferita in baza Deciziei 1252/31.05.2007 astfel dupa cum se menționează la art.4 pct.B.2 al contractului.

Consideră că ambele instanțe au interpretat greșit actul dedus judecății în ceea ce privește valabilitatea mandatului d-lui B. V., până la alegerea unui nou președinte astfel că acesta a dispus în mod valabil desemnarea sa ca președinte interimar.

Se mai arată că ambele instanțe au aplicat greșit prevederile legale in materia efectelor nulității, respectiv principiul retroactivității și principiul repunerii in situația anterioara.

Arată că în cauza de față reclamanta intimata CCIR se prevalează de efectele nulității hotărârilor din 03.08.2006 luate de Adunarea Generala a Membrilor CCIR și respectiv de Colegiul de Conducere al CCIR și solicită restituirea prestațiilor în condițiile în care contractul civil este un contract cu executare succesivă, deoarece obligațiile părtilor s-au derulat . timp, si drept urmare, suntem în prezenta unei excepții de la caracterul retroactiv al nulității. Consideră că reclamanta se prevalează de propria culpa deoarece prin hotărârile judecătorești menționate au fost anulate propriile acte datorita încălcării propriului statut.

Ca atare, în ambele situații suntem în prezenta unor excepții de la efectele nulității situație in care nu se poate dispune, astfel dupa cum in mod greșit a făcut prima instanța, restituirea prestațiilor.

Mai mult decât atat, consideră că „pretinsele prestații" nu s-au făcut către recurent. CCIR nu a plătit către Seuleanu Ș. D. nici salariul soferului, nici contravaloarea serviciilor de telefonie si nici cheltuielile pentru birou. D. urmare, chiar in ipoteza in care ar fi apreciat ca nu suntem in prezenta unor excepții de la efectele nulității, prima instanța ar fi putut eventual dispune restituirea prestațiilor de la cei către s-au efectuat.

La termenul de judecată din data de 15.11.2012, Curtea a rămas în pronunțare asupra excepției netimbrării recursului, excepție invocată în ședința publică de la aceeași dată de către intimata reclamantă.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate, excepție care se impune a fi analizată cu prioritate întrucât vizează legala sesizare a instanței cu soluționarea cererii de recurs, în raport de prevederile înscrise în art. 137 alin. 1 Cod de procedură civilă, raportat la art. 316 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:

Art. 20 din Legea nr. 146/1997 stabilește că, în cazul în care taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii, instanța îi va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit urmând a fi sancționată cu anularea cererii. Totodată, conform art. 9 alin. 2 din OG 32/1995, în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.

În cauză, prin rezoluția de primire a cererii de recurs, s-a stabilit în sarcina recurentului pârât obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 3741,5 lei și a depunerii timbrului judiciar de 5 lei, taxa de timbru stabilită în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 și art. 3 din OG 32/1995.

Deși legal citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a depunerii timbrului judiciar pentru termenul de judecată din data de 15.11.2012, încă din data de 11.09.2012, astfel cum rezultă din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare pentru recurent, aflat la fila 12 dosar recurs, acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Totodată, se constată că prin citație, acestuia i s-a adus la cunoștința sancțiunea care intervine în cazul neachitării taxei de timbru și timbrului judiciar stabilit în sarcina sa, aceea a anularii recursului ca netimbrat.

Se mai reține că deși a fost legal citat cu această mențiune, împotriva modului de stabilire a taxelor de timbru și a timbrului judiciar, recurentul nu a formulat cerere de reexaminare, potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997 republicată și nici nu a adus la cunoștința instanței vreo împrejurare sau o incapacitate obiectivă, din care să rezulte că nu poate face față obligației de a le achita.

Cum în cauză, recurentul nu și-a îndeplinit obligația de a achita taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar în cuantumul stabilit de instanță, nu a contestat modul de stabilire în sarcina acestora a taxei de timbru și a timbrului judiciar menționate anterior și nu a formulat cerere de asistență juridică în condițiile stabilite de OUG 51/2008, deși a avut în mod obiectiv această posibilitate, fiind încunoștințat de această obligație cu mai mult de 2 luni anterior termenului stabilit, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din OG nr. 32/1995, Curtea va admite excepția netimbrării recursului, și în consecință va anula recursul formulat, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează recursul formulat de recurentul pârât Ș. Ș. D., împotriva deciziei civile nr. 127A/07.02.2012, pronunțată de Tribunalul București Secția V –A Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă C. DE COMERȚ ȘI INDUSTRIE A ROMÂNIEI, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.11.2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

D. I. I. M. N.-G. M. A.

GREFIER

C. M.

Red. M.I. 2ex./26.11.2012

T.B.S.5 :Văcărus S..M. N. .

Jud. S4: Richiteanu N. O.

← Uzucapiune. Decizia nr. 632/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 32/2013. Curtea de... →

Pretenţii. Decizia nr. 2019/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 2019/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI