Pretenţii. Decizia nr. 2283/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2283/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-12-2012 în dosarul nr. 2283/2012
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2283R
Ședința publică de la 10 decembrie 2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - I. P.
JUDECĂTOR - D. F. B.
JUDECĂTOR - C. M. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții pârâți B. C. și S. M. împotriva deciziei civile nr. A58/20.01.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ 9, în contradictoriu cu intimații reclamanți T. L. și C. V., având ca obiect: evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții pârâți reprezentați de avocat S. D. cu împuternicire avocațială la dosar și intimații reclamanți reprezentați de avocat P. Z. cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurenților pârâți având cuvântul în susținerea recursului arată că, în mod greșit, instanța de apel a respins cererea de suspendare cu motivarea că suspendarea judecării privind evacuarea nu depinde de soluția pronunțată în dosarul nr._, deși obiectul acestui dosar în constituie dobândirea de către recurenții pârâți a dreptului de proprietate asupra cotei indivize de 5/8 din imobilul în litigiu prin uzucapiunea de 30 ani.
Precizează că intimații reclamanți ar fi trebuit să solicite mai întâi ieșirea din indiviziune, aceștia deținând o cotă indiviză de 3/8 din imobil și numai după ce starea de indiviziune ar fi fost sistată, o nouă cerere sau un capăt de cerere subsecvent având ca obiect evacuarea ar fi fost admisibil.
Dezvoltă oral motivele de recurs și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris, fără obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta intimaților reclamanți având cuvântul în combaterea recursului arată că în mod corect instanța a respins cererea de suspendare a cauzei întrucât la data pronunțării deciziei apelată, fondul cauzei era soluționat prin respingerea acțiunii.
Depune la dosar copie de pe sentința civilă nr. 441/19.01.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 în dosarul nr._ .
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate, fără obligarea recurenților la plata cheltuielilor de jduecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, sub nr._, la data de 10.06.2008, reclamanții T. L. (fosta C.) și C. V. au solicitat evacuarea paratilor B. C., B. M. și B. I. din imobilul situat în București, ., sector 5, pentru lipsa de titlu si obligarea acestora la plata chiriei pentru perioada ianuarie 2006 – iunie 2008 în sumă de 4500 euro; cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamanții au arata ca au dobândit cota indiviza de 3/8 din imobil de la Arcuda A. si B. M., prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 47/11.01.2002 de către BNP M. V., iar foștii proprietari dobândiseră această cotă din imobil prin moștenire de la defunctul B. A..
Au mai arătat reclamanții ca între foștii proprietari Arcuda A. si B. M. și pârâți a existat un litigiu având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de act de vânzare – cumpărare, iar instanța a reținut ca înscrisul încheiat la 06.11.1980 a fost declarat nul de părți la 19.09.1992, convenindu-se ca suma de 10.000 lei încasata să fie considerata chirie pentru o perioada de 20 de ani și până la sfârșitul acestei perioade B. M. să locuiască în calitate de chiriaș.
Reclamanții au precizat ca pârâții au ocupat abuziv imobilul după decesul lui B. M..
In drept, au fost invocate dispozițiile art.112 C.proc.civ., art.1410 și urm. C.civ., art.23, art. 25, art. 27 din Legea nr.114/1996.
Prin sentința civilă nr.1736/12.03.2010, Judecătoria Sectorului 5 București a admis cererea formulata de reclamanții C. V. si T. L. în contradictoriu cu pârâții B. C., S. M. și B. I., a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în București, ., sector 5, pentru lipsa titlului locativ, a obligat pârâții la plata către reclamanți a sumei de 3.300 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosința pentru perioada ianuarie 2006 – iunie 2008 și a obligat pârâții la plata către reclamanți a sumei de 2.872,96 RON, cheltuieli de judecata, reprezentând taxa judiciara de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat si onorariu de expert.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr._/15.04.1950 de Tribunalul I., B. A. si B. M. au dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren viran - loc de casa, în suprafața de 260 mp „situat în București, în . traseul CFR București – G. din .”.
Prin certificatul de moștenitor nr. 870/22.01.1970, eliberat de fostul notariat de Stat local Sector 6 București s-a reținut ca o cota indiviza de 1/2 din dreptul de proprietate asupra acestui imobil, situat in prezent pe ., sector 5, intra in masa succesorala rămasa de pe urma defunctului B. A., moștenitori fiind B. M., soție supraviețuitoare, B. M. si B. A., descendenți.
Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 47/11.01.2002 de către BNP M. V., Arcuda (fosta B.) A. si B. M. au transmis reclamanților C. (actual T.), L. si C. V. dreptul lor de proprietate asupra cotei de 3/8 dobândita prin moștenire.
Anterior, după cum rezulta din considerentele sentinței civile nr. 366/22.01.2007 a Judecătoriei Sectorului 5 București, rămasa irevocabila prin Decizia civila nr. 1281/R/07.09.2007 a Tribunalului București - Secția a V-a Civila, la 06.11.1980 B. M. si Arcuda A. au încheiat un înscris sub semnătura privata intitulat „act de vânzare – cumpărare” cu autorul pârâților, B. M., prin care s-a convenit vânzarea imobilului format din doua camere locuibile si un teren de 260 mp din ., sector 5, la prețul de 10.000 lei.
Instanțele care au soluționat dosarul nr._/302/2006 prin cele doua hotărâri amintite au mai reținut ca, la 19.09.1992, aceleași părți din înscrisul sub semnătura privata au încheiat un alt act, intitulat „Declarație”, prin care și-au exprimat voința în sensul declarării ca nul a actului din 06.11.1980 si au convenit ca suma de 10.000 lei încasata sa o considere chirie pentru o perioada de 20 de ani, din care au trecut 12, iar următorii 8 ani B. M. va rămâne să locuiască în imobil, în contul aceleași sume, în calitate de chiriaș.
Instanța a constatat că moștenitorii Arcuda A. si B. M. au dispus in mod valabil de cota lor indiviza de 3/8, dobândita de la defunctul B. A., după revocarea promisiunii bilaterale de vânzare – cumpărare din 06.11.1980, care a încetat să-și mai producă efectele încă din anul 1992 si, ca urmare, la data deschiderii succesiunii lui B. M., nu mai exista in patrimoniul acestuia nici un drept care să izvorască din acea promisiune de vânzare.
Ca o consecința, întrucât imobilul a fost ocupat fata titlu, in paguba coproprietarilor, instanța a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 3.300 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosința pentru perioada ianuarie 2006 – iunie 2008, astfel cum a fost stabilita prin raportul de expertiza întocmit de expertul Dunareanu M..
In conformitate cu dispozițiile art. 274 C.pr.civ., instanța a obligat pârâții la plata către reclamanți a sumei de 2.872,96 RON, cheltuieli de judecata, reprezentând taxa judiciara de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat si onorariu de expert.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții B. C., S. M. și B. I., cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 17.06.2010, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate, ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului, s-a arătat că judecătorul fondului a participat la doua ședințe la început, apoi la ultima ședință, încălcând orice lege procedurala si a dat termen pentru depunerea concluziilor scrise.
S-a mai arătat că instanța a încălcat dispozițiile art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, întrucât, la data de 12.02.2010, prin încheiere, a dispus amânarea pentru data de 05.03.2010, cu motivarea ca la acel termen se va discuta probatoriul.
Însă, la data de 05.03.2010, instanța a respins cererea de amânare, în condițiile în care avocatul celor trei parați era în imposibilitate de prezentare din motive medicale, acordând termen pentru ca părțile să depună concluzii scrise, fără să discute probele.
S-a mai arătat că hotărârea este nemotivată, unele motive fiind transpuse in hotărâre din acțiunea reclamanților.
Pe fond, s-a solicitat a se analiza hotărârea instanței de fond și să se dispună admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât fără probe, discutarea lor si analizarea acestora inclusiv raportul de expertiza, hotărârea este nemotivata.
Au mai învederat apelanții că instanța nu a analizat situația juridica a imobilului prin prisma dreptului soției supraviețuitoare. Totodată, au invocat dispozițiile art. 30 și 35 C.fam., arătând că imobilul din litigiu a fost cumpărat de ambii soți, fiind căsătoriți.
Apelanții au arătat că, raportându-se la prevederile Legii nr. 114/1996, instanța a încălcat principiul neretroactivității legii.
S-a mai arătat că judecătorul recunoaște ca, la termenul din 28.11.2008, reclamanții au formulat o cerere precizatoare, prin care au arătat ca suma de 4500 Euro reprezintă daune interese aferente cotei de 1/3 din dreptul de proprietate pentru perioada ianuarie 2005-iunie 2006.
La termenul de judecată din 20.01.2012, s-a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului B. I., Tribunalul reținând că apelantele B. C. și S. M. au preluat calitatea procesuală a acestuia.
Examinând, cu prioritate, cererea apelanților de suspendare a judecății în baza dispozițiilor art. 244 pct. 1 C.pr.civ., Tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată.
Tribunalul a apreciat că soluționarea prezentului dosar, având ca obiect evacuare și pretenții, nu depinde de soluția ce se va pronunța în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București, litigiu prin care apelanții-pârâți din prezenta cauză au solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra cotei de 5/8 din dreptul de proprietate asupra imobilului din București, ., sector 5. Astfel, pe de o parte, prin sentința civilă nr. 366/22.01.2007 a Judecătoriei Sectorului 5 București, rămasă irevocabilă, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că B. C., B. M. și B. I. nu au moștenit de la autorul acestora, defunctul B. M., nici un drept care să izvorască din promisiunea de vânzare-cumpărare din anul 1980. În plus, dosarul nr._ a fost soluționat în primă instanță prin hotărârea pronunțată la data de 19.01.2012, prin respingerea cererii de chemare în judecată.
Pe de altă parte, se are în vedere faptul că prezentul litigiu a fost declanșat în anul 2008, iar prin suspendarea judecății până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București s-ar încălca dreptul reclamanților din prezenta cauză la un proces echitabil în ceea ce privește durata rezonabilă de soluționare a cauzei.
Prin decizia civilă nr.58A/20.01.2012 Tribunalul București Secția a IV a Civilă a respins apelul ca nefondat.
S-a reținut, în esență, că în ceea ce privește critica vizând lipsa de continuitate a completului de judecată, la judecarea cauzei a participat același judecător la toate termenele de judecată.
Critica ce privește încălcarea dreptului la apărare este nefondată întrucât, cererea de amânare era a doua cerere formulată pentru lipsa de apărare iar instanța a dat posibilitatea părților de a depune concluzii scrise prin amânarea pronunțării.
Este de asemenea neîntemeiată critica privind nediscutarea probatoriului, atât timp cât principiul contradictorialității a fost respectat, la termenul de judecată din 12.02.2010 reclamanții nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, iar apărătorul pârâților a depus cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare, ceea ce nu îl împiedica să formuleze obiecțiuni și să le trimită la dosar prin poștă sau prin fax, așa cum au fost trimise cele două cereri de amânare.
Referitor la susținerile apelanților cu privire la cumpărarea de către soții B. M. și C. a imobilului prin înscrisul sub semnătură privată din data de 06.11.1980, în mod just a reținut prima instanță faptul că operează puterea de lucru judecat a considerentelor sentinței civile nr. 366/22.01.2007 a Judecătoriei Sectorului 5 București, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1281R/07.09.2007 a Tribunalului București – Secția a V-a Civilă, prin care s-a respins, în mod irevocabil, acțiunea formulată de B. M. și C., având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au formulat recurs în termen legal pârâții B. C. și S. M., criticând-o pentru nelegalitate și invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă .
Se susține că în mod greșit a reținut instanța de apel că suspendarea judecării cauzei privind evacuarea nu depinde de soluția ce se va pronunța în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București întrucât nu s-au avut în vedere prevederile imperative ale alin.2 art.244 Cod procedură civilă care dispune că suspendarea judecății va fi menținută până la soluționarea irevocabilă a cauzei care a determinat suspendarea.
Instanța de apel și-a întemeiat în mod greșit respingerea cererii de suspendare pe împrejurarea că litigiul a fost soluționat de Judecătoria Sectorului 5 București în primă instanță, considerând, de asemenea, în mod nelegal că litigiul având ca obiect uzucapiunea nu ar fi influențat în mod esențial soluția pronunțată în prezenta cauză.
Obiectul dosarului nr._ îl constituie constatarea dobândirii de către recurenții pârâți a dreptului de proprietate asupra cotei indivize de 5/8 din imobilul în litigiu prin uzucapiunea de 30 de ani. Până când dosarul având acest obiect nu va fi soluționat definitiv și irevocabil instanța nu poate reține existența sau inexistența titlului locativ și nu poate dispune evacuarea.
În consecință, recurentele pârâte solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate și suspendarea soluționării cauzei până la rămânerea definitivă și irevocabilă soluției pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București, în temeiul dispozițiilor art.244 alin.1 pct.1 și art.244 alin.2 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei în raport de criticile formulate cât și de dispozițiile legale incidente în materie, Curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă și art.244 alin.2 Cod procedură civilă, temeiul juridic al cererii de suspendare formulată de pârâte, instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți; suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă.
Textul de lege nu este imperativ ci lasă la latitudinea instanței de judecată posibilitatea suspendării cauzei în condițiile în care pe rolul altor instanțe de judecată există un litigiu de care depinde dezlegarea cauzei ce se află dedusă judecății înaintea sa.
În speță, instanța de apel a apreciat, în mod corect, că prin suspendarea judecății până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București s-ar încălca dreptul reclamanților la un proces echitabil prin prelungirea nejustificată a duratei soluționării cauzei, cu atât mai mult cu cât printr-un litigiu anterior, soluționat irevocabil prin sentința civilă nr.366/22.01.2007 a Judecătoriei Sectorului 5 București s-a stabilit cu putere de lucru judecat că B. C., B. M. și B. I. nu au moștenit de la autorul B. M. nici un drept care să izvorască din promisiunea de vânzare – cumpărare din anul 1980, acesta având calitatea de chiriaș al imobilului.
Curtea mai reține că prin respingerea cererii de suspendare pârâtelor recurente nu le-au fost vătămate drepturile procesuale câtă vreme o soluție favorabilă în litigiu respectiv le dă dreptul la promovarea unei cereri de revizuire împotriva soluției pronunțate în acest litigiu.
Față de aceste considerente,Curtea reține că hotărârea judecătorească pronunțată în cauză este legală, nefiind afectată de motivul de modificare prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții pârâți B. C. și S. M. împotriva deciziei civile nr. A58/20.01.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ 9, în contradictoriu cu intimații reclamanți T. L. și C. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 decembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. P. D. F. B. C. M. S.
GREFIER
V. Ș.
RED.CMS
Tehnored. MȘ/ 2 ex.
20.12.2012
| ← Pretenţii. Decizia nr. 440/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Evacuare. Decizia nr. 2293/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
