Pretenţii. Decizia nr. 182/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 182/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-01-2012 în dosarul nr. 182/2012
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 182 R
Ședința publică de la 31.01.2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – D. M.
JUDECĂTOR – D. G.
JUDECĂTOR – S. M. C.
GREFIER – S. V.
…………………..
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București participă procuror D. B..
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant W. M., împotriva sentinței civile nr. 1063/27.05.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect „pretenții – despăgubiri Legea nr. 221/2009”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentantul Parchetului invocă excepția tardivității declarării recursului, față de împrejurarea că recursul a fost înregistrat la data de 28.07.2011, iar comunicarea sentinței atacate către recurent s-a făcut la data de 15.06.2011. Pe fond solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA
Soluționând recursul civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă la data de 30.12.2010, reclamantul W. M. a solicitat despăgubiri, conform Legii nr.221/2009 – modificată, pentru prejudiciul moral și material suferit ca urmare a deportării sale și a tatălui său în URSS, începând cu 13.01.1945 și până la 14.11.1949.
Reclamantul a fost citat cu mențiunea de a indica persoana chemată în judecată, așa cum rezultă din duplicatul citației comunicată prin scrisoare recomandată, duplicat atașat la dosar.
La termenul din 27.05.2011 a fost invocată de către tribunal, din oficiu, excepția nulității cererii de chemare în judecată, pentru neindicarea pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 1062 din 27.05.2011, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a admis excepția nulității cererii formulată de reclamantul W. M., domiciliat în Germania, Fruhling str. 13_ Ingolstadt și a constatat nulă cererea pentru neindicarea pârâtului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a constatat că, potrivit art.133 alin.1 C.pr.civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.
Prin urmare, pentru ipoteza neindicării pârâtului chemat în judecată, legea impune explicit nulitatea, ceea ce înseamnă că alte sancțiuni (cum ar fi suspendarea conform art.1551 C.pr.civ.) sunt doar subsidiare celei principale și expres reglementată (nulitatea).
Această nulitate, care vizează actul de învestire a instanței, poate fi invocată și din oficiu, cu atât mai mult cu cât, nefiind indicat un pârât, nu s-ar putea susține caracterul relativ al sancțiunii, întrucât, într-o atare interpretare, prin ipoteză, lipsește însăși persoana care ar fi îndreptățită să o invoce.
Așa fiind, constatând că în cerere nu este indicat pârâtul împotriva căruia sunt formulate pretențiile și că, deși legal citată prin scrisoare recomandată a cărei primire a fost confirmată, nici la primul termen reclamantul nu și-a întregit cererea, tribunalul va admite excepția invocată din oficiu și va constata nulitatea acțiunii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul W. M..
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că întregirea acțiunii, astfel cum a fost solicitată de către instanță, a fost trimisă cu confirmare de primire la data de 18.03.2011, dar nu a ajuns corect la dosar.
Recurentul a arătat că în această precizare a arătat că persoana chemată în judecată este S. R., reprezentat de Ministerul de Finanțe.
La termenul stabilit în vederea judecării recursului, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a invocat excepția tardivității formulării recursului.
Analizând cu prioritate excepția invocată, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C.proc.civ., Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, termen calculat pe zile libere conform art.101 Cod procedură civilă.
În cauză se constată că sentința a fost comunicată recurentului la data de 15.06.2011, conform dovezii de la fila 23 din dosarul primei instanțe, iar recursul a fost formulat la data de 28.07.2011 (data poștei), termenul de 15 zile fiind împlinit la data de 01.07.2011.
Față de cele reținute, având în vedere că recurentul nu a invocat nicio împiedicare în exercitarea căii de atac a recursului în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 301 Cod procedură civilă, Curtea urmează a respinge recursul ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de recurentul reclamant W. M., împotriva sentinței civile nr. 1063/27.05.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.01.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. M. D. G. S. M. C.
GREFIER
S. V.
Red. DM
Tehnored. GC – 2 ex
06.02.2012
Jud. fond L. E. F.
| ← Anulare act. Decizia nr. 181/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 76/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
