Revendicare imobiliară. Decizia nr. 926/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 926/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-05-2012 în dosarul nr. 926/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 926R
Ședința publică de la data de 11.05.2012
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - Z. D.
JUDECĂTOR - S. C. M.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 1001R/27.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, de revizuientul I. F. în contradictoriu cu intimata D. V..
Dosarul a fost strigat la ordinea de recursuri.
În cauză s-au efectuat două strigări.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns revizuentul I. F. personal și asistat de avocat T. E. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2012, lipsind intimata D. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Reprezentantul revizuentului depune la dosar împuternicirea avocațială, precum și precizări la motivele cererii de revizuire și copie pentru comunicare.
Referitor la precizările depuse, reprezentantul revizuentului învederează instanței că reprezintă de fapt o dezvoltare a motivelor cererii de revizuire.
Curtea dispune lăsarea dosarului la ordine pentru soluționare.
Dosarul a fost reluat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns revizuentul I. F. personal și asistat de avocat T. E. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2012, intimata D. V. – reprezentată de avocat T. V. în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar (filele 48 și 52).
Curtea comunică reprezentantei intimatei precizările și un set de înscrisuri depuse la dosar de către revizuent.
Reprezentanta intimatei învederează instanței că lecturând în mare precizările depuse la dosar a observat că se schimbă temeiul de drept al cererii de revizuire, în situația în care se arată că sunt temeiuri noi solicită a nu fi reținute iar dacă sunt doar simple concluzii nu înțelege să solicite termen ci numai amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
De asemenea, cu privire la înscrisurile depuse de revizuent solicită a se constata că aceste nu sunt înscrisuri noi.
Reprezentantul revizuentului învederează instanței, cu privire la calitatea de reprezentant al intimatei, că procura depusă la dosar este o procură generală și nu specială pentru prezentul dosar. Solicită a se pune în vedere reprezentantei intimatei să prezinte contractul de asistență juridică pentru a se vedea dacă contractul a fost încheiat în baza procurii depuse la dosar.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea excepției lipsei calității de reprezentant în raport de disp.art. 68 C.pr.civ., deoarece procura este dată pentru rejudecare, fiind valabilă pentru efectuarea tuturor actelor în fața tuturor instanțele de judecată, nefiind nevoie să fie dată pentru fiecare etapă procesuală în parte.
Curtea constată că la fila 53 din dosar se află împuternicirea avocațială a doamnei avocat T. V. pentru asistență și reprezentare în fața Curții de Apel București.
Reprezentantul revizuentului învederează instanței, că împuternicirea avocațială a doamnei avocat care a răspuns pentru intimată este dată în baza procurii revocate. Pe de altă parte, are mandat în baza unei procuri generale și nu speciale pentru prezentul dosar.
Reprezentanta intimatei învederează că a fost mandatată de F. I., a cărui mandat nu a fost revocat.
Curtea, în urma deliberării, respinge excepția lipsei calității de reprezentant a doamnei avocat T. V. pentru intimata D. V., constatând din împuternicirea avocațială că este dată de mandatarul F. I., iar mandatul nu a fost revocat.
Reprezentanții părților, având cuvântul pe rând, au arătat că nu au de formulat cereri prealabile judecății.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cererii de revizuire.
Revizuentul I. F. prin avocat solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.
Dezvoltând și susținând oral motivele cererii de revizuire, învederează instanței că în acest moment posesia terenului în suprafață de 1000 mp se află la revizuent.
În acest moment, revizuentul are un bun în sensul art.1 din primul Protocol CEDO, iar intimata doar o speranță legitimă.
Cu privire la acțiunea în revendicare aceasta este inadmisibilă întrucât a fost întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, art. 480 C.civ.
Curtea informează pe reprezentantului revizuentului că a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2.
Reprezentantul revizuentului învederează instanței că prin decizia supusă cererii de revizuire, instanța de recurs, prin evocarea fondului a dat mai mult decât s-a cerut prin cererea de chemare în judecată.
Precizează că intimata a avut în proprietate suprafața de 421 mp și i s-a dat suprafața de 450 mp.
Intimata D. V. prin avocat solicită respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
În combaterea cererii de revizuire, arată că suprafața de 450 mp este cea identificată din măsurători.
În cererea de revizuire se arată că între suprafața din titlu și măsurători este posibil să existe o diferență.
Din eroare s-a menționat în întâmpinare suprafața de 444 mp ca fiind acordată de instanța de recurs, în fapt așa cum rezultă din răspunsul la obiecțiunile raportului de expertiză specialitatea construcții și din anex 2 la răspunsul la obiecțiuni suprafața terenului din măsurători este de 450 mp.
Hotărârea instanței prin care se ține seama atât de suprafața terenului din titlu cât și de cea din măsurători este în concordanță cu Legea nr.7/1996 și cu Regulamentul 715/2011 potrivit căruia instanța este obligată să se pronunțe pe suprafața identificată cadastral, regulament pe care îl depune la dosar.
Curtea prezintă reprezentantului revizuentului regulamentul depus la dosar de către reprezentanta intimatei.
Se susține în continuare că, faptul că nu sunt menționate cele două titluri în mod expres nu aduce nici o vătămare părții în momentul intabulării dacă nu sunt menționate expres cele două titluri.
Expertiza efectuată la instanța de fond a avut ca obiect identificarea terenului care a aparținut autorului său.
La interpelarea instanței, în sensul dacă a fost identificată suprafața de 421 mp., reprezentanta intimatei învederează din raportul de expertiză și din răspunsul la obiecțiuni, a identificat terenul probabil din vechile măsurători care este de 450 mp și nu de 421 mp.
Curtea constată că la fila 230 se află completarea la obiecțiuni din care rezultă că a fost identificată suprafața de 421 mp, cu schiță (anexa 3).
Reprezentanta intimatei învederează instanței că din câte reține s-au mai formulat încă o dată obiecțiuni și s-a omologat raportul de expertiză pentru suprafața de 450 mp și nu pentru suprafața de 421 mp.
Revizuentul învederează că identificarea terenului s-a făcut pe terenul revendicat de intimată pe care s-au efectuat construcții și nu a fost evaluat niciodată, iar cu privire la casă și teren au fost dobândite prin uzucapiune.
Reprezentantul revizuentului învederează instanței că nu s-a formulat niciodată precizări la acțiune.
Reprezentanta intimatei învederează că a formulat numai cerere pentru omologarea raportului de expertiză și admiterea acțiunii. Depune la dosar concluzii scrise.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, revizuientul I. F. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1001R/27.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ .
În motivarea cererii de revizuire revizuientul a învederat următoarele motive:
În fapt, initial, P. P., ulterior I. F., a fost chemat in judecata de reclamata D. V. care a solicitat sa se pronunte o hotarare prin care acesta sa fie obligat "sa lase in deplina proprietate si linistita posesie terenul in suprafata de 421 mp situat in Bucuresti, ..173A, sector 6". In dosar s-a efectuat o expertiza topografica.
Ulterior efectuarii expertizei, reclamanta nu a inteles sa-si modifice cererea initiala prin care sa arate ca suprafata pe care o revendica ar fi alta decat cea de 421 mp prevazuta in actul de cumparare.
Instanta de fond, prin Sentinta civila nr.8366/20.12.2007 a respins cererea reclamantei si a admis cererea reconventionala a paratului, constatand ca paratul a dobandit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 421 mp ce a format obiectul actului de vanzare cumparare autentificat sub nr.5219/775/ 28.11.1956, situat in Bucuresti, ..173A, sector 6 (in prezent ..171C, sector 6).
Impotriva acestei sentinte reclamanta a declarat apel. In apelul declarat apelanta-reclamanta arata suprafata de teren pe care o revendica ca fiind: 421 m.p. Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila prin Decizia civila nr.1071A/24.09.2008 a respins apelul si a mentinut hotararea instantei de fond.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamata, admis de catre Curtea de Apel Bucuresti, care a casat decizia din apel a Tribunalului București și a trimis cauza spre rejudecare în apel. Suprafața de teren indicată prin cererea de recurs este tot de 421 mp.
In rejudecarea apelului, dupa administrarea unor noi declarații testimoniale, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila s-a pronuntat prin Decizia civila nr.212A/16.03.2011 in sensul respingerii apelului ca nefondat. Suprafata de teren ce a format obiectul discutiilor in apel a fost tot cea de 421 mp.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticand decizia instantei de apel, solicitand admiterea recursului, modificarea deciziei recurate in sensul admiterii apelului si schimbarii in tot a hotararii apelate in sensul ca paratul sa fie obligat "sa lase in deplina proprietate si linistita posesie terenul in suprafata de 421 mp situat in Bucuresti, ..173A, sector 6". In chiar continutul cererii de recurs se specifica in mod expres "terenul in suprafata de 421 mp situat in . .... ". Cererea nu a fost modificata sau precizata de catre reclamanta in sensul de a indica o alta suprafata decat cea revendicata initial de 421 mp.
In primul rand, prin decizia supusa cererii de revizuire instanta de recurs, prin evocarea fondului, a dat mai mult decat s-a cerut prin cererea de chemare in judecata, respectiv prin cererile formulate în dosar de-a lungul judecarii sale. Prin decizia civila nr.1001R/27.09.201l Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a dispus: "obliga pe paratul reclamant sa lase reclamantei parate in deplina proprietate si posesie terenul in suprafata de 450 mp (din masuratori) situat in Bucuresti, ..173A, sector 6, identificat prin raportul de expertiza cu schita anexa intocmit de expert P. E. in dosarul nr._/303/2006 a Judecatoriei Sector 6 ca reprezentand suprafata delimitata de punctele B-C-D-E-B filele 220-223 (raspuns la obiectiuni)". Aceasta suprafata (450 mp) nu a fost invocata si solicitata niciodata de catre reclamanta, care s-a limitat a solicita 421 mp. Ca atare, cererea de revizuire este intemeiata.
In al doilea rand, suprafata indicata in decizia pronuntata de instanta de recurs nu numai ca excede cererii initiale si cererilor formulate in apel si recurs, insa intra in contradictie si ignora sentinta civila nr. 3810/31.03.1998 pronuntata in dosarul nr. 6107 /1996 de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, hotarare irevocabila prin care autoarea paratului (mama sa, P. P.) a uzucapat o suprafata de 627 mp impotriva statului. Este adevarat ca cei 627 mp inglobau inclusiv suprafata de 421 mp revendicata de catre reclamanta, insa restul de 206 mp (diferenta intre 627 mp si 421 mp) au fost legal uzucapati de catre autoarea revizuentului in detrimentul statului roman, aceasta suprafata neapartinand niciodata reclamantei, ea rezultand din modificarea strazilor in anii 60". In acest fel, decizia civila nr.1001R/27.o9.2011 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, prin acordarea unei suprafete mai mari decat a fost solicitata incalca dreptul de proprietate al revizuentului.
In consecinta, decizia civila nr.1001R/27.09.2011 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila incalca prevederile legale in sensul ca a acordat mai mult decat s-a cerut, fiind incidente in cauza dispozițiile art.322 pct.2 C.proc.civ.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.2 Cod procedură civilă.
Intimata D. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, arătând că dacă instanța ar fi acordat din eroare materială o suprafață mai mare decât cea cerută de 444 m.p., în loc de 421 m.p., această eroare se rectifică pe calea unei cereri de îndreptare formulată potrivit art. 281 C.pr.civ., iar nu prin revizuire. Pe fond, a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată, arătând că revizuientul nu a contestat raportul realizat după obiecțiuni, în care se constată că terenul reclamantei și-a modificat ușor configurația pe o latură datorită sistematizării străzilor. Intimata a mai arătat că obiectul acțiunii îl constituie revendicarea terenului reclamantei, iar instanța a soluționat întocmai această cerere, identificând corect terenul, din acte și din măsurători. S-a mai arătat că instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut, hotărârea fiind în concordanță cu normele privind cadastrul și cartea funciară.
Prin încheierea din data de 09.03.2012 instanța a respins excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire, pentru considerentele arătate în încheiere, și a acordat termen pentru soluționarea pe fond a cererii de revizuire.
Istoricul dosarului nr._ :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 6 sub nr._/303/2006 recIamanta D. V. a chemat în judecată pe pârâta P. P., solicitând obligarea acesteia să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 421 mp situat în București, .. 173 A, sector 6, precum și obligarea acesteia să desființeze construcția ridicată cu rea credință pe terenul proprietatea sa.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara terenului în suprafață de 421 mp situat în București, .. 173 A (fost .). sector 6, teren care în prezent este ocupat de pârâtă.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480 C.civ.
La termenul din 15.02.2007, reclamanta a formulat o cerere modificatoare prin care a arătat că ințelege să se judece cu pârâtul I. F., întrucât din relațiile comunicate la dosar s-a constatat că P. petra era decedată din anul 2003.
Pârâtul I. F. a formulat cerere reconvențională, solicitand constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în București, .. 173 A, sector 6, compus din teren în suprafață de 421 mp.
Prin sentința civilă nr. 8366/20.12.2007 Judecătoria Sectorului 6 a respins cererea principală ca neîntemeiată, a admis cererea reconventională și a constatat că pârâtul reclamant a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 421 mp ce a format obiectul actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/28.11.1956 situat în București, .. 173 A, sector 6 (în prezent .. 171 C, sector 6).
Prin decizia civilă nr. 1071A/24.09.2008 Tribunalul București Secția a III-a civilă a respins apelul declarat de apelanta reclamantă D. V. impotriva acestei sentinte, ca nefondat și a obligat pe apelanta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs reclamanta pârâtă D. V., iar prin decizia civilă nr. 976/05.06.2009 Curtea de Apel București, Sectia a III-a Civila a admis recursul, a casat decizia civilă nr. 1071A/24.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că instanța de apel trebuia să încuviințeze proba cu martori solicitată în apel.
Prin decizia civila nr. 212A/16.03.2011 Tribunalul Bucuresti, Sectia a III-a civila a respins apelul declarat de reclamantă impotriva sentintei civile nr. 8366/2007 a Judecatoriei Sectorului 6.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/775 din 28.11.1956 de notariatul de Stat București Raion Gh. G. D., autorii apelantei reclamante, numitul G. S. și soția sa, B. E., au dobândit de la numiții Galgotzi S., Conati A. și Galgotzi M. E. G., dreptul de proprietate asupra unui teren viran în suprafață de 421 mp, situat în București, Raionul Gh. G. D., ., colț cu . învecina la Răsărit cu proprietatea lui P. M., la Apus cu . Miazăzi cu proprietatea cumpărătorului și la Miazănoapte cu .> Potrivit certificatului de moștenitor nr. 372/1961, certificatului de moștenitor suplimentar nr. 102/04.06.2001 si certificatului de moștenitor nr. 37/30.06.2006, reclamanta a dobândit prin succesiunea surorii sale, G. V., dreptul de proprietate asupra acestui teren.
Pe de altă parte, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 291/604 din 03.10.1956, numita P. M. a dobândit de la numiții Galgotzi A. și Galgotzi M. dreptul de proprietate asupra unui teren viran de 530,10 mp situat în București . colț cu . învecina la Răsărit cu proprietatea lui Sorob N., la Apus restul proprietății vânzătorilor, la Miazăzi cu proprietatea B. D., și la Miazănoapte cu Prelungirea . se află casa construită de cumpărătoare.
După decesul numitei P. P., posesia asupra terenului a fost exercitată de pârâtul I. F., moștenitorul acesteia, conform certificatului de moștenitor nr. 348/19.12.2005 BNP B. M..
Din actele de proprietate prezentate de părți prin care autorii lor au dobândit în anul 1956 rezultă că terenul de 421 mp dobândit de autorii apelantei reclamante și cel de 530 mp dobândit de autoarea pârâtului erau învecinate și că au fost dobândite de la același proprietar care avea un teren mai mare de circa 9300 mp.
Cu privire la acest teren, tribunalul a constatat că apelanta reclamantă a făcut dovada că autorii săi au dobândit dreptul de proprietate asupra acestui teren și că ulterior acesta i-a fost transmis ei pe cale succesorală.
Însă, din probele administrate în cauză, atât în primă instanță cât și în apel rezultă cu certitudine că asupra acestui teren, pârâtul și autorii săi au exercitat o posesie continuă și sub nume de proprietar care a condus la stingerea dreptului din patrimoniul apelantei reclamante prin uzucapiune și la dobândirea în același mod a dreptului de proprietate de către autoarea pârâtului.
Așa fiind, instanța de apel a constatat că este nefondat motivul de apel referitor la faptul că atât pârâtul, cât și autorii lui au fost detentori precari, iar nu posesori.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta parata D. V..
Recurenta a susținut că hotărârea este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 Cod procedură civilă, instanța acordând eficiență exclusivă probelor și susținerilor intimatului-pârât-reclamant și ignorând total apărările recurentei, precum și cu încălcarea art. 1853 și 1855 raportat la art. 1847 Cod civil.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ
Prin decizia civilă nr.1001R/27.09.2011 pronunțată în dosarul nr._ Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă a admis recursul declarat de recurenta reclamanta D. V. împotriva deciziei civile nr. 212A/16.03.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._/303/2006, în contradictoriu cu intimatul pârât I. F.; a modificat decizia recurată; a admis apelul reclamantei D. V. împotriva sentinței civile nr. 8366/20.12.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București; a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis cererea de revendicare formulată de reclamanta D. V.; a respins cererea reconvențională formulata de paratul reclamant I. F., ca neîntemeiată; a obligat pe pârâtul reclamant I. F. să lase reclamantei pârâte D. V. în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 450 mp (din măsurători) situat în București, ..173 A, sector 6 identificat prin raportul de expertiză cu schiță anexă întocmit de expert P. E. în dosarul nr._/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 București ca reprezentând suprafața delimitată de punctele B – C – D – E – B – filele 220 – 223 (răspuns la obiecțiuni); a înlăturat obligația reclamantei de a plăti cheltuieli de judecată către pârât; a desființat în parte sentința apelată și trimite spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 6 București capătul de cerere privind obligarea pârâtului I. F. să ridice construcțiile; a obligat pe pârâtul I. F. la plata către reclamantă a sumei de 11.123 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat că tribunalul a pronuntat hotararea recurata cu incalcarea art. 1846 alin. 2 C.civ., 1853 C.civ., art. 1858 C.civ. si art. 1890 C.civ.
In cauza, astfel cum chiar instanta de apel retine partial, fara insa a lua in considerare ansamblul faptelor relevante si fara a extrage concluziile legale raportat la aceasta situatie de fapt, din probele administrate a rezultat ca in perioada 1966-1977 terenul in litigiu a fost amenajat ca parc de catre municipalitate, iar stapanirea terenului de catre autorii paratului I. F. a inceput nu sub intentia caracteristica posesiei, ci sub titlu precar.
In ce priveste momentul de la care a inceput stapanirea terenului de catre autorii paratului, mai exact bunicii acestuia, iar apoi parintii acestuia, tribunalul, coroborand probele administrate (de fapt, exclusiv declaratiile de martori, cu ignorarea inscrisurilor cu data certa mentionate mai sus), retine ca aceasta a inceput in anul 1965. Mai departe, tribunalul retine, pe baza acelorasi declaratii de martori, ca acesti autori ai paratului s-au comportat inca de la inceputul luarii in stapanire ca proprietari, iar fata de aceasta tribunalul apreciaza ca a existat animus.
Or, Curtea a constatat ca aceasta retinere a existentei elementului animus ca element al posesiei este facuta de tribunal cu aplicarea gresita a definitiei acestui element, atata timp cat din probele administrate a rezultat ca bunicii paratului au inceput a stapani terenul nu sub nume de proprietar, ci, astfel cum recunoaste de la inceputul procesului paratul, pe seama Primariei, pe care acestia o considerau proprietara asupra terenului.
In consecinta, Curtea a constatat ca nu se poate concluziona decat ca nu s-a implinit termenul de prescriptie achizitiva.
Mai departe, solutionand cererea de revendicare formulata de reclamanta, Curtea a constatat că in mod gresit instantele de fond au paralizat aceasta cerere prin uzucapiunea atribuita paratului, în consecinta, in baza art. 480 C.civ., Curtea a admis actiunea in revendicare promovata de reclamanta, obligând paratul I. F. sa ii lase reclamantei in deplina proprietate si posesie terenul in litigiu.
In ce priveste capatul de cerere din cererea reclamantei vizand obligarea paratului I. F. sa ridice constructiile edificate pe terenul sau, Curtea a constatat insa ca solutionarea acestui capat de cerere s-a facut pana la acest moment drept consecinta a admiterii cererii reconventionale si a respingerii cererii reclamantei de revendicare, fara a fi cercetate niciodata conditiile art. 494 C.civ., de aceea, a desfiintat in parte sentinta fondului si a trimis spre rejudecare acest capat de cerere direct in fata instantei de fond, Judecatoria Sectorului 6, pentru a fi cercetat pe fond.
Analizând cererea de revizuire formulată, în raport de dispozițiile legale invocate de către revizuient, respectiv art. 322 pct. 2 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Pe fondul cererii de revizuire, instanța urmează să analizeze îndeplinirea condițiilor prevăzute limitativ de art. 322 pct. 2 teza a II-a C.pr.civ, potrivit căruia „Revizuirea (…) unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
2. dacă (…) s-a dat mai mult decât s-a cerut”;
Aceste dispoziții legale fac aplicarea principiului disponibilității și vizează inadvertențele dintre ceea ce s-a cerut și ceea ce instanța a pronunțat.
Verificând îndeplinirea la speță a ipotezei legale avută în vedere de pct. 2 teza a II-a a art. 322 C.pr.civ., Curtea constată că cererea de chemare în judecată a avut ca obiect revendicarea terenului în suprafață de 421 m.p. situat în București, .. 173A, sector 6.
Obiectul cererii de chemare în judecată este pretenția concretă a reclamantului, în raport de care se stabilește competența materială, admisibilitatea unor mijloace de probă, fixarea taxei judiciare de timbru; și de care instanța este legată deoarece nu poate acorda mai mult decât s-a cerut.
Curtea nu poate reține apărările formulate de intimată în sensul că obiectul acțiunii îl constituie revendicarea terenului reclamantei, deoarece obiectul cererii de chemare în judecată nu se confundă cu cauza ei (temeiul juridic), care reprezintă fundamentul juridic al raportului de drept dedus judecății.
Prin urmare, obiectul cererii deduse judecății de către reclamanta D. V. este revendicarea suprafeței de 421 m.p., și nu revendicarea unei suprafețe nedeterminate de teren, astfel cum ar reieși aceasta din probe.
La fila 78 din dosarul de fond se află întâmpinarea formulată de reclamantă la cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant I. F., prin care reclamanta-pârâtă D. V. face referiri la suprafața de teren de 421 m.p.
La termenul din data de 10.05.2007 instanța de fond a stabilit obiectivele raportului de expertiză dispus în cauză.
Raportul de expertiză întocmit de expert P. Eugem este depus la filele 158-162 din dosarul de fond, expertul identificând terenul revendicat ca fiind în suprafață de 444 m.p., și de 421 m.p.ș din act. (anexa 1).
La termenul din data de 04.10.2007 instanța de fond a încuviințat obiecțiunile formulate de pârâtul-reclamant la raportul de expertiză, răspunsul expertului fiind depus la filele 220-223 din dosarul de fond. În cadrul lor, expertul face mențiunea că suprafața de teren ce face obiectul cererii principale și al cererii recovenționale este de 450 m.p., dar de 421 m.p. din actul de vânzare-cumpărare nr. 5219/1956. (anexa 2).
La termenul din data de 08.11.2007 instanța de fond constată că între raportul de expertiză și răspunsul expertului la obiecțiunile formulate de pârâtul-reclamant există contradicții, motiv pentru care dispune să se răspundă la aceste obiecțiuni și să se indice, distinct, prin indicarea vecinătăților, suprafața de 421 m.p. care face obiectul cererii principale și al cererii reconvenționale cu soluționarea cărora instanța a fost investită (fila 227 din dosarul de fond).
În consecință, la dosar este depusă Completarea la obiecțiuni, prin care expertul identifică suprafața de 421 m.p., atât în cuprinsul Completărilor, cât și în Anexa 3, depusă la fila 231 din dosarul de fond.
Din examinarea tuturor încheierilor de ședință din dosarul de fond instanța constată că reclamanta nu și-a majorat câtimea obiectului cererii prin vreo cerere verbală făcută în fața instanței și trecută în încheierea de ședință, așa cum ar fi permis dispozițiile art. 132 alin. 2 pct. 2 C.pr.civ.
De asemenea, din examinarea tuturor actelor de procedură efectuate în dosarul de fond, Curtea a constatat că reclamanta nu a depus nici o cerere scrisă prin care să fi arătat că revendică suprafața de 450 m.p., așa cum a fost identificată prin măsurătorile efectuate de expertul topograf.
Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 129 alin. 6 C.pr.civ., se impunea ca instanța să hotărască numai în limitele obiectului dedus judecății, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 teza a II-a C.pr.civ., Curtea a admis cererea de revizuire, a desființeat în parte decizia civilă nr. 1001/27.09.2011 pronunțată de C. Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în sensul că a obligat pe pârâtul-reclamant I. F. să lase reclamantei pârâte D. V. în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 421 m.p. situat în București, .. 173A, sector 6, identificat conform Anexei 3 din Completarea la obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat de expert P. E. (filele 230-231 din dosarul de fond), completare pe care a omologat-o, menținând celelalte dispoziții ale deciziei.
Curtea mai arată că, la soluționarea prezentei căi extraordinare de atac, a avut în vedere circumstanțele și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin intermediul căreia Curtea E.D.O. în mod constant a statuat că puterea de a iniția și de a admite o cale extraordinară de atac trebuie exercitată de către autorități în așa fel încât să asigure, în cel mai înalt grad posibil, un echilibru just între interesele implicate în cauză (cauza L. c. României, nr._/00, § 56, 26.01.2006, cauza Nikitin c. Rusiei, nr._/99, par. 57, CEDO 2004-VIII, L. c. României, nr._/00, 26.01.2006, par. 56).
Principiul securității juridice este unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept și presupune (printre altele) ca hotărârile definitive și irevocabile ale instanțelor prin care s-a statuat asupra unei chestiuni să nu mai fie contestate (cauza Brumărescu, nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII, par. 61).
Principiul securității juridice implică respectarea principiului res judicata, care este finalitatea specifică hotărârilor judecătorești. Acest principiu stabilește că nicio parte nu este îndreptățită să solicite o „revizuire” a unei hotărâri definitive și obligatorii, și mai ales nu în scopul de a obține o rejudecare și o nouă analiză a cauzei. Puterea de control a instanțelor ierarhic superioare trebuie exercitată pentru a corecta erorile și greșelile justiției, iar nu pentru a se efectua o nouă analiză a cauzei (cauza L. c. României, nr._/00, § 56, 26.01.2006). Calea de atac nu trebuie să constituie un apel deghizat, iar posibilitatea de a exista două opinii diferite asupra obiectului cauzei nu constituie un temei pentru reexaminare. O excepție de la această regulă se admite numai atunci când este justificată de circumstanțe riguroase și de substanță (cauza Ryabykh c. Rusiei,nr._/99, § 52, CEDO 2003-IX).
În cauza S. P. c. României (cererea nr. 8727/03, hotărârea din 7.07.2009) Curtea a decis că este necesar ca defectul fundamental ce ar putea justifica redeschiderea unei proceduri finalizată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat, să fie cunoscut numai după terminarea procesului; în situația în care el este cunoscut în cursul procesului, atunci părțile au la îndemână căile ordinare de atac.
Conform jurisprudenței Curții E.D.O. doar erorile de fapt ce nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securității juridice pe motivul că ele nu au putut fi îndreptate prin exercitarea căilor ordinare de atac (Pchenitchny c. Rusiei, hotărârea nr._/03, par. 26, din 14.02.2008).
Făcând aplicarea jurisprudenței Curții E.D.O., instanța arată că admiterea prezentei căi extraordinare de atac nu s-a impus ca urmare a faptului că prezenta instanță ar avea un punct de vedere diferit asupra acțiunii în revendicare, sau asupra vreunui alt subiect de drept, decât instanța care a pronunțat decizia atacată cu revizuire, ci pentru că, în concret, a identificat o circumstanță substanțială și imperativă ce este de natură să justifice redeschiderea procesului, constând în încălcarea principiului disponibilității procesului civil și al depășirii limitelor obiectului cererii deduse judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de revizuire formulată de revizuientul I. F. împotriva deciziei civile nr. 1001R/27.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata D. V..
Desființează în parte decizia civilă nr. 1001/27.09.2011 pronunțată de C. Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în sensul:
Obligă pe pârâtul-reclamant I. F. să lase reclamantei pârâte D. V. în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 421 m.p. situat în București, .. 173A, sector 6, identificat conform Anexei 3 din Completarea la obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat de expert P. E. (filele 230-231 din dosarul de fond), completare pe care o omologhează.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.05.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. S. Z. D. S. C. M.
GREFIER
L. D.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored.MȘ
2 ex./07.06.2012
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1120/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 440/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
