Rectificare carte funciară. Decizia nr. 843/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 843/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 843/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 843
Ședința publică de la 09.05.2013
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - C. G.
JUDECĂTOR - M. H.
JUDECĂTOR - I. S.
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul reclamant M. L. și de recurenta M. G. împotriva deciziei civile nr. 404 A din data de 19.04.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Ș. M..
Obiectul pricinii - rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat C. G., în calitate de reprezentant al recurentului reclamant M. L. (prezent personal), în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012, emise de Baroul București (fila 37 dosar apel) și avocat L. V., în calitate de reprezentant al intimatei pârâte Ș. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012, emise de Baroul I. (fila 11).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură s-au depus, la datele de 05.04.2013 și la 09.04.2013, motivele de recurs, iar la data de 29.04.2013, intimata pârâtă a formulat întâmpinare, ce a fost comunicată părții recurente, potrivit mențiunii existente pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare, atașată dosarului cauzei.
Recurentul reclamant, prin apărător, solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării, ce nu a fost comunicată cu 5 zile procedurale înainte de prezentul termen de judecată (fiind comunicată în urmă cu două zile).
Intimata pârâtă, prin apărător, solicită respingerea cererii de amânare, având în vedere data depunerii întâmpinării.
Curtea, în urma deliberării, în raport de data depunerii întâmpinării, o califică ca fiind note scrise și respinge în consecință cererea de amânare pentru acest motiv.
La solicitarea instanței, apărătorii părților arată că nu mai au de formulat alte cereri, probe de propus și administrat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate prin întâmpinarea depusă la 22.10.2012 și prin notele scrise depuse la 29.04.2013.
Intimata pârâtă Ș. M., prin apărător, solicită admiterea excepției nulității recursului, având în vedere că nu a fost invocat niciun motiv de casare prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă. Sancțiunea nulității nu intervine doar în situația în care motivarea cererii lipsește cu desăvârșire, ci și atunci când recurentul nu indică un motiv de casare.
De asemenea, solicită admiterea excepției tardivității, învederând că, chiar dacă recurentului i-a fost recomunicată motivarea instanței de fond, în condițiile în care Curtea s-a pronunțat prin încheierea din 01.11.2012 în sensul că nu este întemeiată cererea de repunere în termenul de motivare a recursului, nefiind respectate prevederile art. 98 Cod procedură civilă, simpla recomunicare a hotărârii nu repune partea în termenul de motivare.
Recurentul reclamant M. L., prin apărător, având cuvântul, solicită respingerea excepției nulității recursului și excepția tardivității, față de următoarele argumente:
Față de excepția tardivității, susține că a depus preventiv motive de recurs înainte de comunicarea hotărârii și că acestea privesc atât situația de fapt, cât și neregularitatea încheierii respective, motivele putând fi încadrate în prevederile art. 304 Cod procedură civilă.
De asemenea, arată că nu are nicio culpă procesuală în ceea ce privește tardivitatea, având în vedere că a solicitat să fie citat la sediul cabinetului de avocatură și, întrucât nu s-a dispus comunicarea hotărârii pronunțate în mod corespunzător, instanța de fond a dispus recomunicarea acesteia.
În susținerea motivului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, prin care a invocat respingerea unei probe, solicită emiterea unei adrese către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară, pentru a comunica cererea intimatei pârâte prin care a solicitat radierea notării imobilului din cartea funciară, cerere ce nu se regăsește la dosarul cauzei, precum și dacă titlul reclamantului a fost notat în cartea funciară colectivă și în cartea funciară individuală, având în vedere că printr-o singură încheiere s-a operat în două cărți funciare.
Intimata pârâtă, prin apărător, având cuvântul, solicită respingerea cererii de probatorii, întrucât aceste documente partea putea să le obțină prin diligențe proprii.
Curtea, în urma deliberării, respinge solicitarea părții recurente, apreciind că probele care se află la dosar sunt suficiente.
Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul reclamant M. L., prin apărător, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, având în vedere următoarele argumente:
Prin solicitarea de emitere a adresei către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, dorea a dovedi reaua credință a intimatei pârâte, având în vedere că la fila 33 dosar fond există o declarație a acesteia falsă, în sensul că ar fi participat la măsurătorile cadastrale; or, acest lucru nu s-a realizat, întrucât imobilul se afla în posesia recurentului reclamant, fiind evacuat abuziv. Reaua credință a pârâtei solicită a fi constatată de către instanță și reprezintă interesul reclamantului în promovarea prezentei plângeri. Deci, practic, a fost emis un act de adjudecare pe care reclamantul înțelege să îl conteste, în condițiile în care exista notat în cartea funciară un litigiu, notare care nu este o veritabilă sarcină.
Susținând motivele de recurs, arată că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății. Astfel, instanța de fond a soluționat o plângere împotriva încheierii de carte funciară, potrivit art. 50 din Legea nr. 7/1996, și doar instanța de apel a apreciat că reclamantul ar fi formulat o acțiune în rectificarea cărții funciare, acesta fiind corect obiectul cauzei.
Mai solicită instanței a reține argumentul principal, respectiv acela că notarea în cartea funciară nu reprezintă o veritabilă sarcină, în acest sens solicitând a se observa jurisprudența depusă în fața instanței de apel, respectiv o hotărâre pronunțată de către Tribunalul B. într-o speță similară, prin care instanța a apreciat că notarea are ca efect asigurarea opozabilității față de terți și nu reprezintă o veritabilă sarcină. Consideră că hotărârile anterioare nu sunt legale, având în vedere că reclamantul a solicitat menținerea notării în cartea funciară, prin care a încunoștințat-o pe pârâtă de continuarea litigiului cu S.C. Simtex S.A., pentru a nu se vinde imobilul în cauză.
Astfel, consideră că notarea imobilului a fost calificată greșit ca fiind o veritabilă sarcină, fiind aplicate dispozițiile art. 518 Cod procedură civilă în ceea ce privește efectele actului de adjudecare.
Arată că celelalte argumente și critici nu au fost analizate de instanța anterioară.
Pe de altă parte, solicită a se constata că nu a fost analizată reaua credință a adjudecatarei Ș. M.. Adjudecatara a susținut în mod „fals și mincinos” că reclamantul ar fi făcut notarea ulterior emiterii actului de adjudecare, situație nereală.
Totodată, solicită instanței a se reține și împrejurarea potrivit căreia doar printr-o încheiere s-a operat în cartea funciară colectivă și în cartea funciară individuală.
Sub un ultim aspect, solicită instanței a reține că a formulat prezentul recurs și împotriva tuturor încheierilor.
Solicită amânarea pronunțării pentru a formula concluzii scrise.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă Ș. M., prin apărător, având cuvântul, solicită respingerea recursului.
Solicită înlăturarea primului motiv de recurs referitor la respingerea unei probe de către instanța de judecată. În opinia sa, în extrasul de carte funciară apare consecutiv data actelor, după care urmează notarea și înscrierea actului de adjudecare.
Față de cel de-al doilea motiv de recurs, solicită a se avea în vedere că la termenul de la 03.11.2012 reclamantul a depus o cerere de modificare a acțiunii inițiale, prin care a solicitat anularea radierii notării privind obligația de vânzare înscrisă în cartea funciară în favoarea lui M. L., precum și anularea intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea intimatei pârâte și, ca atare, o asemenea cerere nu se putea întemeia pe art. 50 din Legea nr. 7/1996, ci pe art. 33-34, fiind vorba de o rectificare a cărții funciare.
Referitor la motivul vizând operarea în două cărți funciare printr-o singură încheiere, susține că orice modificare efectuată în cartea funciară individuală se realizează și în cartea funciară colectivă.
Cu privire la motivul patru, prin care s-a arătat că nu s-ar fi reținut în întregime și corect situația de fapt, arată că acesta nu poate fi încadrat în niciun motiv de recurs prevăzut de lege.
Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 07.04.2010 sub nr._ a fost înaintată spre soluționare plângerea formulată de reclamantul M. L. împotriva încheierii nr._/01.10.2009 emise de Serviciul de Publicitate Imobiliară Sector 3 din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară București.
La termenul din data de 03.11.2010, reclamantul a depus la dosar o cerere precizatoare, prin care a solicitat modificarea în parte a încheierii atacate în sensul anularii radierii notarii privind obligația de vânzare înscrisă în cartea funciară în favoarea sa, precum și anularea intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea pârâtei.
La termenul din data de 03.11.2010, instanța a luat act de modificarea acțiunii reclamantului, în sensul că prin aceasta se solicită a se face rectificări în cartea funciară și că în aceste condiții judecata se face în contradictoriu cu pârâta Ș. M..
La termenul din data de 09.02.2011, reclamantul a depus la dosar o cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată, cu care instanța nu s-a considerat învestită, față de dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă și față de poziția pârâtei, care s-a opus acestei modificări a obiectului acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 1879/16.02.2011, Judecătoria Sectorului 3 București a respins cererea ca neîntemeiată și a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 3207/26.03.1999 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București S.C. Simtex S.A. a fost obligată să vândă reclamantului camera 5 din imobilul situat în București, ., sector 3, determinarea prețului urmând să se facă direct între părți. Prin sentința civilă nr. 8146/2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București s-a dispus lămurirea sentinței civile nr. 3207/26.03.1999, în sensul că vânzarea camerei 5 urma să se facă la un preț care urma să se stabilească prin negociere directă între părți, fiind respins apelul prin decizia civilă nr. 152/2007 pronunțată de Curtea de Apel București.
La data de 29.06.2004 reclamantul și Comisia de negociere a S.C. Simtex S.A. nu au ajuns la nicio înțelegere, astfel cum s-a consemnat în procesul verbal încheiat cu acea ocazie.
La data de 14.08.2009 Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 3 București a dat încheierea nr._, prin care a notat în cartea funciară obligația de vânzare a camerei 5 în favoarea reclamantului.
Ca urmare a intrării S.C. Simtex S.A. în procedura falimentului, administratorul judiciar a scos la licitație bunurile acesteia, astfel încât la data de 21.08.2009 a fost adjudecată camera 5 din imobil de către pârâtă, fiind emis actul de adjudecare nr. 750/2009.
În baza acestui act de adjudecare, care este titlu de proprietate conform art. 516 pct. 8 Cod procedură civilă, s-a emis de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 3 București încheierea nr._/23.10.2009, prin care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra respectivei camere în cartea funciară în favoarea pârâtei și s-a radiat notarea privind obligația de vânzare înscrisă în cartea funciară în favoarea reclamantului făcută prin încheierea nr._/14.08.2009.
Nu au fost reținute argumentele reclamantului legate de legalitatea actului de adjudecare, acesta nefăcând obiectul prezentului litigiu și cu atât mai mult cu cât reclamantul a formulat contestate la executare, în care a invocat aceleași argumente ca în prezenta cauză, contestație care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1084/08.02.2010 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr._ al Tribunalului București.
Dreptul de creanță deținut de către reclamant privind obligația S.C. Simtex S.A. de a-i vinde camera 5 reprezintă o sarcină a acestui imobil, conform art. 19 alin. 1 lit. C c) din Legea nr. 7/1996, aceasta fiind notată în partea a III-a a cărții funciare a imobilului în litigiu.
Conform art. 53 din Legea nr. 85/2006, bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidator, în exercițiul atribuțiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanții reale mobiliare sau drepturi de retenție, de orice fel, ori măsuri asigurătorii, inclusiv măsurile asigurătorii instituite în cursul procesului penal.
Față de aceste dispoziții s-a reținut că în mod corect Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 3 București a radiat această sarcină a imobilului care a fost adjudecat de către pârâtă, aceasta dobândindu-l liber de orice sarcini, astfel cum se prevede și în art. 518 alin. 3 Cod procedură civilă. Mai mult decât atât, respectivul drept de creanță al reclamantului era față de S.C. Simtex S.A., care s-a aflat în procedura falimentului și nu există temei de drept pentru a se considera că obligația pe care o avea reclamantul asupra acestei societăți comerciale s-a transmis asupra pârâtei adjudecatare.
În ceea ce privește intabularea dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului în litigiu, s-a reținut că aceasta s-a făcut în mod corect în baza art. 48 din Legea nr. 7/1996, aplicabile fiind și dispozițiile art. 516 pct. 8 Cod de procedură civilă, potrivit cărora actul de adjudecare este titlu de proprietate și poate fi înscris în cartea funciară.
Conform art. 36 din Legea nr. 7/1996, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Din probele administrate nu rezultă că în cauză ar exista vreunul dintre cazurile prevăzute de lege care ar putea determina o rectificare a cărții funciare, încheierea în litigiu fiind întocmită în baza și în deplina concordanță cu titlul de proprietate ce a fost prezentat de către pârâtă.
Împotriva acestei sentințe, la data de 01.03.2011 a declarat apel reclamantul M. L., care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă la data de 14.04.2011.
Prin decizia civilă nr. 404 A/19.04.2012, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca nefondat apelul.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în ceea ce privește primul motiv de apel, relativ la faptul că instanța de fond nu a stabilit în mod complet situația de fapt în prezenta cauză, față de conținutul cererilor modificatoare și precizatoare ale reclamantului, prin raportare la întregul material probator administrat în cauză și, în special, față de motivele acțiunii în rectificarea cărții funciare, că este nefondat.
În ceea ce privește criticile apelantului cu privire „la lipsa unei calități a pârâtei Ș. M. de a de a interveni în litigiul dintre reclamant și S.C. Simtex S.A., dovedită și de inexistența unei cereri de radiere din partea intimatei a notarii titlului reclamantului”, tribunalul a constatat că acest motiv este nefundat, având în vedere faptul că intimata Ș. este adjudecatara camerei 5 din imobil în baza actul de adjudecare nr.750/2009/21.08.2009.
În mod corect, având în vedere că potrivit art. 516 pct. 8 Cod procedură civilă actul de adjudecare reprezintă titlu de proprietate, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 3 București, prin încheierea nr._/23.10.2009, a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra respectivei camere în cartea funciară în favoarea pârâtei și a radiat notarea privind obligația de vânzare înscrisă în cartea funciară în favoarea reclamantului făcută prin încheierea nr._/14.08.2009.
În ceea ce privește critica apelantului asupra modului nelegal prin care Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a operat în două cărți funciare, atât în cea colectivă, cât și în cea individuală, deși cele două aveau regim distinct, se impun a fi făcute două precizări de ordin procedural:
În primul rând, reclamantul, în temeiul disponibilității, a modificat la 03.11.2011 cererea de chemare în judecată, indicând că este vorba de o rectificare de carte funciară. Motivul de mai sus privind pretinsul mod nelegal al registratorului de a opera concomitent atât în cartea funciară individuală deschisă pentru camera nr. 5, cât și în cartea funciară colectivă care privea întregul imobil nu poate face obiectul unei acțiuni întemeiate pe prevederile art. 33 - 36 din Legea nr. 7/1996. În ceea ce privește nesocotirea aspectelor legale și formale de către registratorul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, partea are posibilitatea de a formula plângere în baza art. 50 din Legea nr. 7/1996.
În al doilea rând, prin invocarea acestui aspect direct în apel, fără ca reclamantul să invoce aspectele legate de modul de operare în ambele cărți funciare în fața instanței de fond, tribunalul a constatat că acesta este o cerere nouă, prohibită de art. 294 Cod procedură civilă.
Motivele de apel legate de nevalabilitatea titlului adjudecatarei în mod evident nu pot face obiectul prezentului litigiu, fiind oricum respinse prin sentința civilă nr. 1084/08.02.2010 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr._ al Tribunalului București.
În plus, una din condițiile art. 36 din Lege nr. 7/1996 impune ca printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să se fi constatat fie că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, fie că nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.
Tribunalul a respins și motivul de apel relativ la greșita aplicare de către instanța de fond a art. 518 Cod procedură civilă.
În mod corect instanța de fond a reținut sub aspectul calificării dreptului de creanță deținut de către reclamant privind obligația S.C. Simtex S.A. de a-i vinde camera 5 ca fiind o sarcină a acestui imobil în sensul Legii nr. 7/1996.
De asemenea, instanța de fond a aplicat în mod corect prevederile art. 53 din Legii nr. 85/2006. Așadar, în mod corect Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 3 București a radiat această sarcină a imobilului care a fost adjudecat de către pârâtă, aceasta dobândindu-l liber de orice sarcini, astfel cum se prevede și în art. 518 alin. 3 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii, la data de 11.06.2012, a declarat recurs recurentul reclamant, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 06.08.2012.
1. În motivare, a arătat că printr-o singură încheiere registratorul a operat în două cărți funciare (cartea funciară colectivă și cartea funciară individuală), fiecare având regim distinct și înregistrări proprii, ceea ce constituie o procedură neregulată (motiv suficient pentru admiterea apelului).
2. S-a efectuat o radiere pe care nu a cerut-o nimeni (nu există cerere de radiere la dosarul cauzei, decât probabil cererea depusă de intimata pârâtă, care a dispărut).
3. Actul de adjudecare nu putea avea efect asupra notarii titlului recurentului reclamant din cartea funciară colectivă.
4. Procesul verbal din 2004 menționat de partea adversă este: - greșit redactat, ilegal corectat și neînregistrat; - fals prin conținut, pentru că nu a existat o negociere, lucru demonstrat de procesul verbal de executare din 19.05 2005, în care S.C. Simtex S.A. recunoaște obligația de a-i vinde ca neîndeplinită, procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc contrazicând și anulând (prin conținut) procesul verbal din 2004.
5. Radierea notării din cartea funciară se putea face numai dacă:- se făcea vânzarea către recurent conform titlului - sentința civilă nr. 3207/26.03.1999 a Judecătoriei Sectorului 3; - recurentul renunța explicit la dreptul său. Recurentul reclamant a solicitat să se constate că nu este întrunită niciuna din cele două situații, ceea ce constituie un motiv de respingere a cererii de radiere a notării.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
La data de 22.10.2012, intimata pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în prealabil, nulitatea recursului pentru neindicarea motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-11 Cod procedură civilă.
De asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei M. G., deoarece aceasta este soția reclamantului M. L. și nu a fost nici reclamantă și nici apelantă în cauză.
1. Pe fond, a arătat că primul motiv de recurs se referă la faptul că printr-o singură încheiere registratorul ar fi operat în două cărți funciare - cea individuală și cea colectivă.
Dreptul de proprietate al fostei proprietare, S.C. Simtex S.A., pentru întregul . . a fost intabulat prin încheierea de carte funciară nr. 8666/16.05.2000, în baza titlului de proprietate nr. 2411/03.11.1995 emis de Ministerul Industriei. Cu acea ocazie s-a deschis cartea funciară colectivă.
2. Prin cea de-a doua critică nu este invocat niciun motiv concret de nelegalitate. Art. 518 Cod procedură civilă reprezintă dreptul comun în materie, iar art. 53 din Legea nr. 85/1996 norma de drept specială.
3. Nici prin cel de-al treilea motiv de recurs nu a fost invocată în concret o cauză de nelegalitate.
4. Procesele verbale din 2004 sunt acte juridice anterioare oricăror notări făcute la cererea recurentului sau intimatei în cartea funciară, a însăși declanșării procedurii insolvenței și a vânzării apartamentului de către lichidatorul judiciar, deci străine pricinii.
5. Cel de-al cincilea motiv de recurs constituie o reluare a motivelor 2 și 3.
La termenul din 01.11.2012, Curtea a respins cererea de repunere în termen formulată de recurentul reclamant, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acea dată.
La data de 05.04.2013, după ce Tribunalul București a dispus recomunicarea deciziei din apel, recurentul reclamant a depus din nou motive de recurs.
1. În cuprinsul acestora, a arătat că, față de primul motiv de apel, „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină” - art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă. Mai mult, pentru că se raportează greșit „față de motivele acțiunii în rectificarea cărții funciare” (art. 33-36 din Legea nr. 7/1996), când de fapt acțiunea este o plângere împotriva încheierii Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară (art. 50), instanța „interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia” - art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
2. Instanța a considerat nefondat al doilea motiv de apel în baza unei motivații care „nu cuprinde motivele pe care se sprijină, este contradictorie și străină de natura pricinii” - art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă. Astfel, instanța a apreciat că dacă art. 516 pct. 8 prevede că actul de adjudecare este titlu de proprietate pentru pârâtă, este corect că s-a radiat notarea dreptului său. Cu atât mai contradictorie este așa zisa motivare a instanței cu cât titlu său cuprinde o obligație a S.C. Simex S.A. față de acesta, fără legătură cu pârâta, cât și faptul că notarea se află în altă carte funciară decât cea în care s-a intabulat proprietatea pârâtei.
3. Instanța a constatat că „nesocotirea aspectelor legale și formale de către registratorul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară” poate face obiectul unei plângeri în baza art. 50 din Legea nr. 7/1996. Ceea ce în mod greșit nu a reținut instanța este că tocmai această plângere avea de judecat - art. 304 pct. 8, 7 și 9 Cod procedură civilă.
4. Instanța a respins ca prohibit, în baza art. 294 Cod procedură civilă, motivul de apel privind operarea printr-o singură încheiere a Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară în două cărți funciare (ca fiind cerere nouă), deși acesta este un aspect de procedură și art. 294 Cod procedură civilă prevede că „În apel ... nu se pot face alte cereri noi. Excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi". Suntem din nou în situația prevăzută de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
5. Instanța a respins greșita aplicare a art. 518 Cod procedură civilă, dar această hotărâre a sa „nu cuprinde motivele pe care se sprijină" - art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Mai mult, instanța a respins acest motiv de apel fără să sesizeze și condițiile prevăzute de art. 518 Cod procedură civilă.
Pentru că notarea recurentului reclamant a fost înscrisă la 14.08.2009, anterior emiterii actului de adjudecare (21.08.2009), notarea trebuia păstrată. Astfel, hotărârea a fost „dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii" - art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
6. Tribunalul a considerat că instanța de fond a aplicat corect art. 53 din Legea nr. 85/2006, fără să sesizeze (ca și instanța de fond), interconditionarea cu art. 118 din aceeași lege.
Este deci obligația lichidatorului să îndeplinească obligațiile debitorului neonorate încă (datorită unei activități deficitare a acestuia pe care a fost numit să o corijeze), tocmai pentru a se asigura că imobilul pe care îl propune spre vânzare este liber de sarcini, așa cum prevede art. 53, că se dobândește de adjudecatar.
„Hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii" -art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, pentru că instanța a aplicat greșit legea la situația de fapt și nu a reținut în întregime și corect situația de fapt cu relevanță asupra înregistrării în cartea funciară a notarii titlului executoriu al recurentului reclamant și a efectului de opozabilitate față de terți a acestuia.
La aceeași dată, recurentul reclamant a depus o dezvoltare a motivelor de recurs.
1. În cuprinsul acesteia, a arătat că instanța a încălcat regulile de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, respingând cereri de probe pertinente, concludente și utile (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă).
Cererea intimatei pârâte adresată O.C.P.I., care recurentul reclamant a solicitat să fie înfățișată instanței, este (încă) o dovadă a relei credințe a acesteia. Intimata pârâtă a declarat mincinos că a participat la efectuarea măsurătorilor cadastrale ale imobilului și că notarea titlului său executoriu, sentința civilă nr. 3207/26.03.1999, a fost făcută după emiterea actului de adjudecare și împreună cu reprezentanții S.C. Simtex S.A., bazându-se tocmai pe radierea notării din prezenta cauză, intimata pârâtă a pus în operă o executare silită ilegală împotriva recurentului reclamant.
2. Instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecații și a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, apreciind că s-a formulat o acțiune în rectificarea cărții funciare, când de fapt acțiunea este o plângere formulată împotriva încheierii de carte funciară.
Prima instanță a respins plângerea și a calificat corect acțiunea.
3. Hotărârea încălcă cerințele justei motivări, nu cuprinde motivele pe care se sprijină și chiar cuprinde motive străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă).
Recurentul reclamant a solicitat să se observe că nu toate criticile, argumentele și motivele de apel au fost analizate și respinse motivat.
Instanța a motivat că în apel nu se pot face cereri noi și a apreciază astfel ca fiind cerere nouă motivul de apel privind operarea printr-o singură încheiere a Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară în două cărți funciare, când în realitate acesta este un argument de nelegalitate a procedurii urmate și nu o cerere.
Instanța nu a reținut și nu a motivat nimic cu privire la reaua credință a adjudecatarei, faptul că notarea nu este o sarcina etc.
4. Instanțele (apel, fond) au aplicat greșit legea la situația de fapt și nu au reținut în întregime și corect situația de fapt, cu relevanță asupra înregistrării în cartea funciară a notării titlului executoriu al recurentului reclamant și a efectului de opozabilitate față de terți a acestuia.
Între recurentul reclamant și S.C. Simtex S.A. există o situație litigioasă care durează de mulți ani, datorită refuzului intimatei S.C. Simtex S.A. și lichidatorului de a efectua vânzarea prin negociere directă, potrivit titlul recurenților, sentința civilă nr. 3207/26.03.1999 a Judecătoriei Sectorului 3 (imobilul trebuia vândut prin negociere directă și nu la licitație, fiind exceptat de această sentință).
Litigiul, titlul și dreptul recurenților au fost notate în cartea funciară colectivă deschisă pentru întreg imobilul anterior emiterii actului de adjudecare și deschiderii cărților funciare individuale. Notarea privea litigiul recurentului reclamant cu S.C. Simtex S.A. și practic această înregistrare nu privea imobilul individualizat al intimatei pârâte; intimata pârâtă nu avea calitatea de a interveni în litigiul dintre recurentul reclamant și S.C. Simtex S.A. și acesta este motivul pentru care nu există cerere a intimatei de radiere a notarii titlului său. Actul de adjudecare al intimatei nu putea avea efecte asupra cărții funciare colective, proprietarul imobilului fiind S.C. Simtex S.A., iar titlul recurentului reclamant era opozabil S.C. Simtex S.A.
Chiar dacă s-a deschis carte funciară individuală și s-a intabulat dreptul de proprietate al intimatei pârâte, notarea titlului recurentului reclamant în cartea funciară colectivă trebuia menținută.
Printr-o singură încheiere registratorul a operat în două cărți funciare (cartea funciară colectivă și cartea funciară individuală), fiecare având regim distinct și înregistrări proprii.
Or, erau necesare încheieri distincte, acest motiv procedural fiind suficient pentru admiterea plângerii.
De asemenea, nu poate opera o înregistrare a unui drept în cartea funciară cu nerespectarea principiilor legalității, a ocrotirii bunei credințe și a efectului opozabilității față de terți a înregistrărilor anterioare.
Deși nu pot face obiectul prezentei pricini, instanțele chiar în această procedură trebuiau să rețină neregularitățile grave ale actului de adjudecare - de exemplu, la data vânzării la licitație nu era deschisă carte funciară pentru camera 5, deci vânzarea s-a făcut cu încălcarea Legii nr. 85/2006, art. 118 alin.2 .
Instanța nu a interpretat și aplicat corect prevederile Legii nr. 85/2006 și art. 518 Cod procedură civilă și a radiat din cartea funciară o înregistrare (notare) care nu reprezintă o sarcină potrivit art. 23 lit. C din Legea nr. 7/1996 și avea ca efect asigurarea opozabilității față de terți.
Instanța interpretează greșit sintagma/noțiunea legală de sarcină din cuprinsul art. 518 Cod procedură civilă.
Art. 518 Cod procedură civilă, precum și prevederile Legii nr. 86/2006 se referă la sarcini și nu la înregistrările de notare în cartea funciară, care își păstrează efectul de opozabilitate dobândit prin înregistrarea în cartea funciară.
Regimul înregistrării (notării unor fapte juridice) în cartea funciară este distinct - aceasta nu reprezintă o sarcină și are ca efect asigurarea opozabilității față de terți.
În ce privește regimul înscrierilor - intabularea, înscrierile provizorii și notarea, a arătat că obiectul primelor două înscrieri îl constituie drepturile reale imobiliare și asupra acestora operează efectele prevăzute de adjudecare - art. 518 Cod procedură civilă și Legea nr. 86/2006.
Potrivit practicii judecătorești, notarea nu are ca efect indisponibilizarea imobilului și nu reprezintă un impediment la transferul dreptului de proprietate, ci atenționează terții asupra unor aspecte care ar putea influența situația juridică a imobilului.
Nu în ultimul rând, recurentul reclamant a subliniat încălcarea obligațiilor registratorului de carte funciară și concursul ilegal acordat de acesta intimatei pârâte. Potrivit art. 64 alin. 2 pct. i din Legea nr. 7/1996 - constituie contravenție întocmirea de acte translative de proprietate fără extras de carte funciară. Mai mult, sancționarea acestor fapte cade în sarcina Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Nu numai că Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu și-a îndeplinit obligația de a constata ilegalitatea vânzării și de a o sancționeze, dar a consfințit ilegalitatea adjudecării prin radierea ilegală a notarii titlului recurentului reclamant cartea funciară colectivă, fără ca această radiere să fie cerută expres.
La termenul din 09.05.2013, intimata pârâtă a invocat excepția tardivității motivelor de recurs ulterioare.
În ceea ce privește excepția nulității recursului, Curtea constată că este neîntemeiată, întrucât, cel puțin în parte, criticile formulate vizează argumente de drept (intabularea unui act de adjudecare nu are efect asupra notării anterioare a unui drept de creanță cu privire la același imobil, operarea în două cărți funciare printr-o singură încheiere), susceptibile a fi încadrate în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, indicat de recurentul reclamant.
Referitor la excepția tardivității motivelor ulterioare, depuse la data de 05.04.2013, Curtea are în vedere faptul că recomunicarea deciziei din apel, necriticată prin exercitarea unei căi de atac, impune constatarea că termenul de recurs a început să curgă de la data primirii hotărârii la domiciliul indicat în cererea de recomunicare.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
I. Cel de-al șaptelea motiv de recurs se referă la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că: „Dreptul la un proces echitabil presupune, în principiu, motivarea hotărârilor. Justițiabilii trebuie să se convingă că s-a făcut dreptate și că judecătorul a examinat probele administrate. În plus, enunțarea problemelor de drept și de fapt pe care judecătorul s-a întemeiat trebuie să-i permită justițiabilului să aprecieze șansele de succes ale unui recurs” (cauza Hadjianastassiou contra Greciei, hotărârea din 16.12.1992).
Contrar susținerilor recurentului reclamant, tribunalul a prezentat argumentele pentru care a înlăturat motivele de apel: instanța de fond a stabilit în mod complet situația de fapt în prezenta cauză, prin raportare la conținutul cererilor modificatoare și precizatoare ale reclamantului și la întregul material probator administrat; intimata are calitatea de interveni în litigiul dintre reclamant și S.C. Simtex S.A., fiind adjudecatara camerei 5 din imobil; intabularea dreptului de proprietate al intimatei și radierea notării în favoarea reclamantului s-au dispus în mod corect, având în vedere prevederile art. 516 pct. 8 Cod procedură civilă; critica privind modul nelegal în care Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a operat în două cărți funciare nu poate fi analizată de instanța de apel, având în vedere, pe de o parte, temeiul juridic al acțiunii, rectificare de carte funciară, iar pe de altă parte, caracterul de cerere nouă, prohibită de art. 294 Cod procedură civilă; dreptul de creanță deținut de reclamant privind obligația S.C. Simtex S.A., constituie o sarcină, astfel încât instanța de fond a aplicat corect art. 518 Cod procedură civilă și art. 53 din Legea nr. 85/2006.
Faptul că aceste argumente ar fi greșite, astfel cum susține de fapt recurentul reclamant invocând art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, nu se încadrează în ipoteza normativă a acestui text de lege, ci a art. 304 pct. 5 și 9 și urmează a fi analizate ca atare.
II.1. Cel de-al optulea motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, vizează interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Or, în cauza de față, nu s-a pus problema existenței unui act juridic civil, unilateral sau bilateral, care să fi ridicat probleme de interpretare. În aceste condiții, cu privire la argumentele legate de reținerea greșită a temeiului juridic al cererii de chemare în judecată, Curtea reține, în temeiul art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, că este incident cel de-a cincilea motiv de recurs, care vizează neregularități de ordin procedural și care sunt sancționate cu nulitatea de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă; toate neregularitățile procedurale care nu sunt enunțate în alte motive de recurs au fost integrate astfel într-un singur motiv de casare, ce constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură.
În acest sens, Curtea constatată că prin plângerea inițială îndreptată împotriva încheierii nr._/01.10.2009 date de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 3, înregistrată la data de 16.11.2009, nu s-a indicat niciun temei juridic, reclamantul arătând că motivele plângerii urmează să le dezvolte la primul termen de judecată, având în vedere că până la acel moment nu se comunicase o copie a cererii în baza căreia a fost dată încheierea. În cuprinsul plângerii, reclamantul a expus într-adevăr situația de fapt în legătură cu scoaterea la licitație, în cadrul procedurii de lichidare judiciară a S.C. Simtex S.A., a imobilului care a făcut obiectul unui litigiu cu această societate comercială, finalizat prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care a fost obligată să-i vândă acel imobil, arătând că a făcut o contestație ce face obiectul dosarului nr._ al Tribunalului București – Secția a VII-a Comercială, dar nu a formulat nicio critică prin care să susțină nelegalitatea încheierii de carte funciară.
După ce plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, reclamantul a formulat o cerere precizatoare, depusă la termenul din 03.11.2010, prin care a arătat că: în mod netemeinic și nelegal registratorul a admis o cerere de radiere a notării privind obligația de vânzare, fără ca cererea respectivă să se găsească la dosarul de carte funciară; în lipsa cererii nu poate decât să presupună că motivul radierii l-a constituit procesul verbal din data de 29.06.2004, care consemnează în mod fals o presupusă negociere; atât radierea, cât și intabularea s-au făcut în temeiul unui act de adjudecare care la data respectivă nu fusese depus la dosarul de insolvență, fiind în plus contestat; dreptul de proprietate al cumpărătoarei a fost intabulat fără a deține posesia imobilului. La același termen de judecată, la solicitarea instanței, reclamantul a arătat că solicită și efectuarea de rectificări în cartea funciară și că înțelege să se judece cu adjudecatara.
La data de 09.02.2011, reclamantul a formulat un răspuns la întâmpinare și o completare la cererea precizatoare, prin care a arătat că: art. 53 din Legea nr. 85/2006 trebuie interpretat în sensul că bunurile trebuie să fie libere prin grija lichidatorului, așa cum rezultă din art. 118 din același act normativ; în mod greșit a fost intabulat imobilul în lipsa cărții funciare la data vânzării, solicitând să se constate și faptul că vânzarea s-a făcut cu încălcarea legii; singurele două situații în care se putea dispune radierea notării unui titlu executoriu sunt următoarele: beneficiarul titlului renunță explicit la dreptul său și obligația din titlu este îndeplinită, ceea ce înseamnă că S.C. Simtex i-ar fi vândut imobilul. La termenul din 09.02.2011, instanța a reținut că este adăugat un nou capăt de cerere, în legătură cu valabilitatea contractului de vânzare cumpărare și nu s-a considerat învestită cu soluționarea acestuia, față de dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă și poziția părții adverse.
În aceste condiții, se constată că reclamantul nu a renunțat la temeiul juridic inițial, plângere împotriva încheierii de carte funciară, ci că a invocat ambele fundamente legale, respectiv plângere împotriva încheierii de carte funciară și rectificare de carte funciară, de vreme ce a folosit conjuncția „și”.
Pe cale de consecință, Curtea va înlătura din motivarea deciziei recurate considerentul prin care s-a reținut contrariul.
2. Tot în cel de-al cincilea motiv de recurs, care are caracter special în raport de cel de-al nouălea, este susceptibilă a fi încadrată și critica privind greșita aplicare a art. 294 Cod procedură civilă, care constituie o normă de procedură.
În legătură cu această chestiune, Curtea pornește de la efectul devolutiv al apelului, în temeiul căruia acesta vizează numai ceea ce s-a judecat de către prima instanță (tantum devolutum quantum judicatum). Un litigiu poate fi adus în întregime în fața instanței de apel, însă devoluțiunea operează numai cu privire la aspectele judecate de instanța a cărei hotărâre este atacată. Nu ar fi logic ca în apel să se modifice elementele dezbaterilor, deoarece instanța de apel realizează un control judiciar al hotărârii primei instanțe, care presupune cu necesitate situarea pe același teren pe care au fost plasați și judecătorii primei instanțe. Regula enunțată mai sus este consacrată de art. 294 Cod procedură civilă, care în alineatul 1 teza I arată că în apel nu se pot schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.
Este adevărat că potrivit regimului juridic al excepțiilor absolute, acestea pot fi invocate, în temeiul tezei a II-a a aceluiași text de lege, și direct în calea de atac, însă această normă de drept nu instituie o derogare de la dispoziția legală expresă anterioară, ci are un caracter independent.
Din interpretarea sistematică a celor două reguli de drept se desprinde concluzia că reclamantul nu poate invoca un alt temei al cererii de chemare în judecată (putând în schimb introduce ulterior o nouă acțiune, căreia nu i s-ar putea opune excepția autorității de lucru judecat), în timp ce, din contră, pârâtul poate invoca direct în apel sau, după caz, în recurs o nouă excepție sau un nou mijloc de apărare urmărind să obțină respingerea pretenției formulate împotriva sa (din momentul soluționării acțiunii reclamantului nu ar mai putea fi invocată/invocat, hotărârea instanței beneficiind de putere de lucru judecat).
Cu toate că în cauză reclamantul nu a invocat în fața primei instanțe aspectul privind operarea de către registrator printr-o singură încheiere în două cărți funciare, trebuie avut în vedere faptul că plângerea de carte funciară are natura juridică a unei căi de atac îndreptate împotriva încheierii de carte funciară și, din această perspectivă, petentul are de fapt o poziție defensivă, urmărind respingerea cererii formulate de partea adversă în fața registratorului și prin urmare trebuie să beneficieze de dispozițiile art. 294 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă.
Pentru acest motiv, Curtea va înlătura din motivarea deciziei recurate și considerentul privind incidența art. 294 Cod procedură civilă.
3. Cât privește solicitarea recurentului reclamant de emitere a unei adrese către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară pentru comunicarea cererii intimatei pârâte adresată acestei instituții, respinsă la termenul din 02.04.2012, Curtea reține că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 167 Cod procedură civilă, având în vedere că întregul dosar al încheierii a fost deja comunicat odată cu plângerea, conform art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, cu adresa de sesizare a instanței nr._/16.11.2009, proba nefiind așadar utilă.
III. Cel de-al nouălea motiv de recurs se referă la pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal sau date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
1. Prin încheierea nr._/01.10.2009, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 3 a admis înscrierea imobilului situat în ., .. cadastral 2897/5 la P I/1 a cărții funciare individuale_ din localitatea București, sector 3; a admis intabularea dreptului de proprietate asupra aceluiași imobil în favoarea lui Ș. M., cu titlu de adjudecare, la P II/1; în baza următoarelor acte: cerere formulată de M. L. și înregistrată sub nr. 176 din 02.06.2004 de S.C. Simtex S.A. București, adresa nr. 212 din data de 29.06.2004 emisă de S.C. Simtex S.A. București, proces verbal încheiat la data de 29.06.2004 între S.C. Simtex S.A. București și M. L., proces verbal de îndreptare a erorii materiale a procesului verbal din 29.06.2004 și a actului de adjudecare nr. 750/2009 din 21.08.2009 încheiat de Prof. Consult International I.P.U.R.L. a radiat notarea privind obligația de vânzare înscrisă în cartea funciară individuală nr._ sub P III/1 în baza încheierii nr._ din data de 14.08.2009 în favoarea lui M. L..
2. În scopul garantării existenței și valabilității drepturilor înscrise în cuprinsul acesteia, cartea funciară este astfel organizată încât să asigure exactitatea, corectitudinea și certitudinea înscrierilor, regulă cunoscută sub numele de principiul legalității.
În sistemul noilor cărți funciare, principiul legalității comportă două aspecte: legalitatea formală și legalitatea materială, care se întregesc și se presupun reciproc.
Cât privește legalitatea materială, aceasta exprimă cerința ca registratorul de carte funciară să cerceteze, pe de o parte, dacă înscrisul pe baza căruia se solicită înscrierea întrunește condițiile de fond și de formă cerute de lege pentru înscrierea dreptului sau faptului juridic (art. 21, 22, 48-49 din Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare la data emiterii încheierii atacate) și, pe de altă parte, dacă din cuprinsul cărții funciare nu există vreo piedică la săvârșirea înscrierii.
Controlul de legalitate a actului juridic în temeiul căruia se solicită înscrierea este absolut necesar, în scopul ocrotirii terților contra actelor frauduloase ori nelegale încheiate de părți, precum și apărării ordinii publice și siguranței circuitului civil față de pericolul intrării în circuitul civil a unor acte vădit ilegale. Astfel, pot fi menționate ipoteza în care actul autentic prezentat este întocmit prin fraudarea legii, reprezentând un fals, ce poate fi cercetat cu ușurință de către registrator și cea în care actul conține diferite încălcări ale legii (de exemplu, contractul prin care unul din foștii soți, divorțați, vinde imobilul dobândit în timpul căsătoriei fără consimțământul celuilalt soț și în care se face mențiunea, fără nicio bază juridică, că ar fi bun propriu al vânzătorului).
Nu poate fi însă vorba decât de acele cerințe de validitate ce pot fi verificate prin cercetarea cuprinsului înscrisului original al actului sau faptului ce constată, coroborată cu dispozițiile de ordine publică aplicabile la data întocmirii actului, și nu de acele cerințe care presupun verificări suplimentare, inclusiv administrarea unor probe în acest sens (de exemplu: existența viciilor de consimțământ, falsitatea sau imoralitatea cauzei, lipsa discernământului etc.), deoarece registratorul de carte funciară nu poate să se sprijine decât pe cererea de înscriere și pe documentele justificative anexate acesteia și nici nu poate cita părțile interesate, fiind vorba așadar numai de o procedură necontencioasă.
În al doilea rând, dat fiind că plângerea de carte funciară are natura juridică a unei căi de atac îndreptate împotriva încheierii de carte funciară, consider că limitele cadrului procesual sub aspectul obiectului sunt date de stabilirea legalității sale, adică de verificarea săvârșirii de către registrator a unei încălcări a legii, în concret a art. 48 din Legea nr. 7/1996, la momentul emiterii, fie chiar și prisma unor aspecte de fapt sau de drept pe care acesta nu le-a avut în vedere.
În acest sens sunt și prevederile art. 73 alin. 2 din Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, în forma în vigoare la data emiterii încheierii atacate, care prevăd că: „Cel care a cerut înscrierea nu va putea modifica sau întregi, prin căile de atac exercitate - cererea pe care s-a întemeiat încheierea registratorului”.
Pe cale de consecință, instanțele învestite cu soluționarea plângerii nu pot da relevanță unor chestiuni ce exced corectei aplicări a textului de lege menționat.
3. Aplicând aceste considerații teoretice în cauza de față, se constată, în primul rând, faptul că registratorul nu putea verifica aspectele invocate de recurentul reclamant legate de efectuarea lichidării. Măsurile dispuse de către lichidator sunt sub controlul judecătorului-sindic (art. 116 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în forma în vigoare la acea dată), care are o competență exclusivă în materie.
Fiind vorba de un act translativ de proprietate în sensul art. 20 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, actul de adjudecare putea fi înscris în cartea funciară. Există și un text expres în legea specială, respectiv art. 120 alin. 2 din Legea nr. 85/2006: „Dacă vânzarea activelor se va face prin licitație publică, procesul-verbal de adjudecare semnat de lichidatorul judiciar constituie titlu de proprietate”.
Art. 64 alin. 2 lit. i din Legea nr. 7/1996 cuprinde sancțiunea pentru întocmirea actului de adjudecare fără extras de carte funciară. Textul de lege care instituie obligația respectivă este însă art. 54 alin. 1, care stipulează că titular al unei asemenea îndatoriri este notarul public. De asemenea, Legea nr. 85/2006 nu impune lichidatorului o asemenea sarcină.
În ceea ce privește radierea din cartea funciară a notării privind obligația de vânzare înscrisă în favoarea recurentului reclamant, Curtea constată, sub un prim aspect, că absența unei cereri în acest sens care să fi fost formulată de persoană interesată nu are drept consecință constatarea nelegalității încheierii de carte funciară, pentru că, așa cum prevede expres art. 48 alin. 5 din Legea nr. 7/1996, există ipoteze în care registratorul poate să dispună anumite măsuri din oficiu (de exemplu, art. 11 alin. 7, art. 33 alin. 5, art. 50 alin. 2 și 6, art. 52 alin. 1, art. 53 alin. 1, art. 55 alin. 4, 6 și 7). Prin concept, pentru radierea din oficiu singura verificare este cea privind întrunirea ipotezei normative a textului de lege ce prevede radierea, fiind astfel fără relevanță inexistența acordului titularului dreptului înscris (art. 47 alin. 7) și neîncheierea contractului de vânzare cumpărare, precum și condițiile în care s-au desfășurat negocierile (implicit criticile în legătură cu modul de încheiere a proceselor verbale de către S.C. Simtex S.A.) și cauzele pentru care negocierile au eșuat.
O asemenea ipoteză este și cea care rezultă din dispozițiile art. 53 din Legea nr. 85/2006: „Bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau de lichidator, în exercițiul atribuțiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanții reale mobiliare sau drepturi de retenție, de orice fel, ori măsuri asigurătorii”, din modul de formulare a textului de lege reieșind că registratorul va dispune radierea din oficiu a acestor sarcini. Prin urmare, înscrierea actului de adjudecare implică în mod necesar radierea sarcinilor, neputându-se susține astfel inexistența unei legături de tip cauză-efect.
Sub un alt aspect, este de menționat faptul că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 518 Cod procedură civilă, pentru că acest text de lege, situat în Cartea a V-a a Codului procedură civilă - „Despre executarea silită” - reglementează efectele adjudecării ca act juridic întocmit în cadrul procedurii de executare silită realizate de executorul judecătoresc. Actul de adjudecare ce formează obiectul prezentului litigiu este unul întocmit de lichidator în cadrul procedurii de lichidare, care are un regim juridic distinct, instituit prin prevederile art. 116-120 și art. 25 lit. i din Legea nr. 85/2006.
Într-adevăr, în materia reglementată de art. 518 Cod procedură civilă, noțiunea de „sarcină” are un înțeles mai restrâns, referindu-se doar la garanțiile drepturilor de creanță, așa cum rezultă din alin. 2. Dacă ar fi fost aplicabil art. 518 Cod procedură civilă, s-ar fi discutat nu incidența tezei I a alin. 3 („ipotecile și sarcinile reale”), ci a tezei finale („se vor radia din oficiu (…) promisiunea de a încheia un contract viitor, dacă până la întocmirea actului de adjudecare beneficiarul promisiunii nu și-a înscris în cartea funciară dreptul dobândit în temeiul contractului care a făcut obiectul acestuia”), în cauză actul de adjudecare fiind emis la 21.08.2009, iar înscrierea notării fiind făcută la 14.08.2009. Este de observat și că sintagma „sarcini reale”, care include dreptul de retenție, este totuși mai întinsă decât cea folosită de art. 19 alin. 1 lit. C din Legea nr. 7/1996, astfel cum a fost explicată prin art. 39 alin. 9 din Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 633/2006, care se referă numai la ipoteci și privilegii.
În schimb, în domeniul reglementat de Legea nr. 85/2006, analizat prin comparație cu Codul, conceptul de „sarcină” are un sens chiar mai larg, de vreme ce se folosește adjectivul pronominal nehotărât „orice”, enumerarea fiind exemplificativă, iar nu limitativă (adverbul „precum”), ceea ce înseamnă că depășește drepturile reale de garanție (ipoteci, privilegii, drepturi de retenție), incluzând și notările privind drepturi personale, pentru că acestea impun obligații (sarcini) corelative având ca obiect imobilul adjudecat, notările fiind cele enumerate în art. 42 alin. 2 din Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 633/2006.
Diferența de reglementare se justifică prin aceea că, în acest din urmă caz, chestiunile litigioase legate de executarea unui antecontract de vânzare cumpărare se rezolvă în cadrul procedurii desfășurate de lichidator, conform art. 931 din Legea nr. 85/2006. De altfel,o contestație formulată de recurentul reclamant în cadrul procedurii insolvenței a fost soluționată prin sentința comercială nr. 1084/08.02.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Comercială în dosarul nr._, soluția rămânând irevocabilă pe acest aspect prin respingerea recursului său, prin decizia comercială nr. 546R/28.03.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Comercială.
Se mai constată că aplicarea art. 53 din Legea nr. 85/2006 nu este condiționată de respectarea art. 118 alin. 2 din același act normativ.
În fine, nu există niciun text de lege care să interzică registratorului să opereze prin aceeași încheiere în două cărți funciare, esențial fiind obiectul radierii din oficiu, iar nu cartea funciară în care e înscrisă notarea sau titularul dreptului de proprietate înscris în acea carte funciară (vechiul proprietar, respectiv societatea comercială aflată în lichidare, sau, dimpotrivă, noul proprietar, respectiv adjudecatara).
În absența unei dispoziții care să lege de acestea nașterea, modificarea sau stingerea raportului juridic supus verificării instanței în cauză, nu prezintă relevanță nici eventuala rea credință a intimatei pârâte, nici declarațiile făcute de partea respectivă și nici soarta celorlalte litigii, prezente sau viitoare, derulate între părți.
Este de menționat și faptul că recursul a fost formulat exclusiv de recurentul reclamant M. L., aceasta fiind și situația cererilor ulterioare, menționarea numitei M. G. fiind făcută numai în prima frază dintr-un exemplar al primelor „motive de recurs depuse pentru M. L.” care nu poartă nicio semnătură și preluată din eroare într-o parte din încheieri.
Față de aceste considerente, reținând că niciuna din criticile formulate nu poate fi primită, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat.
De asemenea, va lua act că recurentul nu a cerut cheltuieli de judecată și, în temeiul art. 316, 298 și 274 Cod procedură civilă, va obliga recurentul, care se află în culpă procesuală, la plata către intimată a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepțiile referitoare la nulitatea recursului și la tardivitatea motivelor de recurs ulterioare, ca nefondate.
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant M. L. împotriva deciziei civile nr. 404 A/19.04.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Ș. M., ca nefundat.
Ia act că recurentul nu a cerut cheltuieli de judecată.
Obligă recurentul la plata către intimată a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. G. M. H. I. S.
GREFIER
S. R.
Red.C.G.
Tehdact.R.L./C.G.
2 ex./05.06.2013
TB-S.3 – B.Ramașcanu; C.V.
Jud.S.3 – I.A.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1939/2012. Curtea de... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 565/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
