Acţiune în constatare. Decizia nr. 1334/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1334/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 37646/211/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1334/R/2014
Ședința publică din 20 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C.
JUDECĂTOR: A. I.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții B. I., B. V., P. M., P. C. T., P. R. F., P. E. I., P. R. împotriva deciziei civile nr. 68 din 23 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, privind și pe intimații P. M., B. M., S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE –DGRFP C.-N. și M. C.-N. PRIN PRIMAR, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, avocat L. S., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamanților recurenți arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea în parte a dispozitivului deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și admiterea apelului declarat de reclamanți, cu cheltuieli de judecată constând în onorariul avocațial pentru apel și taxa judiciară de timbru achitată în recurs.
Susține că în mod nelegal instanța de apel a admis apelul, a aplicat greșit prevederile legii 10/2001 și a încălcat prevederile art. 3 din Legea nr. 10/2001. Totodată, în mod nelegal a interpretat actul juridic dedus judecății apreciind că avea la îndemână acțiunea întemeiată pe legea specială.
Tot în mod nelegal, instanța a statuat ca acțiunea formulată de reclamanți ar fi o acțiune în revendicare, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, art. 480 C.civ., în condițiile în care întreaga acțiune cu petitele formulate și motivele de fapt și de drept invocate atestă că acțiunea formulată este o acțiune în constatarea nulității absolute a contractului de donație.
În mod vădit nelegal instanța de apel a aplicat dispozițiile Legii nr. 10/2001 apreciind că reclamanții aveau calitatea de persoane îndreptățite la retrocedare în temeiul acestei legi, precum și faptul că acțiunea formulată este o cerere în revendicare.
CURTEA
1. Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr._/20.12.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria C.-N. a admis în parte cererea, astfel cum a fost precizată, completată și extinsă formulată de reclamanții B. V., B. I., P. M., P. C. T., P. R. F., P. E. I. și P. R., în contradictoriu cu pârâții B. M., P. M., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, M. C.-N. prin Primar.
A constatat nulitatea absolută a contractului de donație materializat în oferta de donație autentificata sub nr.5873/12.07.1978 de fostul notariat de Stat Județean C. făcuta de paratul B. M. în favoarea pârâtului S. R., acceptata prin Decizia nr.18/13.01.1979 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului C., având ca obiect imobilul situat în C.-N., ..6, înscris în CF nr._ C., nr. top._, având destinația „loc de casa”, în suprafața de 154 stjp (554 mp).
A obligat paratul B. M. să încheie cu reclamanții un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică cu privire la suprafața de 354 mp din imobilul situat în C.-N., ..6, înscris în CF nr._ C., nr. top._, în cotă de ½ parte pentru reclamanții B. și respectiv ½ parte pentru reclamanții P., în baza antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 16.08.1967, în caz de refuz prezenta sentință urmând să tina loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
A respins celelalte petite, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Conform CF nr._ C. proprietarii tabulari ai terenului înscris sub A+1, având nr. topo_, situat în C.-N., ..6, jud. C., cu destinația „loc de casă”, în suprafața de 154 stjp (554 mp) sunt paratul S. R., în cota de 344/544-a parte, cu titlu de drept donație și în administrarea Consiliului Popular al Municipiului C.-N. (B+6, 7), reclamanții B. V., B. I., P. M., P. C. T., P. R. F., P. E. I. și P. R., precum și numitul P. V., împreuna în cota de 200/544-a parte, cu titlu de drept lege, în baza ordinului prefectului nr.73/07.03.1996 (B+25-32).
Potrivit înscrisului existent la fila 52 din dosar, la data de 16.08.1967 între pârâtul B. M., în calitate de vânzător și reclamantul B. V. împreună cu numitul P. T., ambii în calitate de cumpărători, în părți egale, a fost încheiată o convenție intitulată „contract provizoriu cumpărare-vânzare” având ca obiect imobilul situat în ..6, înscris în CF nr._ C., nr. top._, în suprafața de 554 mp, pentru suma de_ lei, sumă achitată de cumpărători la data încheierii convenției respective.
Ulterior, prin oferta de donație autentificata sub nr.5873/12.07.1978 de fostul Notariat de Stat Județean C., acceptata prin decizia nr.18/13.01.1979 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului C. (filele 50, 51) pârâtul B. M. a donat Statului R., în administrarea Consiliului Popular al Municipiului C.-N., imobilul situat în C.-N., ..6, înscris sub A+l, în CF nr._ C., nr. top._, în suprafața de 554 mp, iar pe baza acestor acte și a adresei nr.877/I/22.01.1979, prin încheierea de CF nr.482/1979 a fost intabulat asupra întregului imobil teren în suprafață de 544 mp dreptul de proprietate în favoarea Statului R., cu titlu de drept donație și în administrarea Consiliului Popular al Municipiului C.-N..
Reclamanții contestă valabilitatea contractului de donație mai sus menționat, invocând lipsa cauzei acestuia, respectiv a intenției pârâtului B. M. de a gratifica S. R. cu dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu (animus donandi).
Analizând petitul privind constatarea nulității absolute a contractului de donație încheiat între pârâtul B. M. și S. R., prima instanță a reținut ca fiind probată susținerea reclamanților privind lipsa intenției de a dona în ceea ce îl privește pe pârâtul B. M.. Această concluzie se desprinde din coroborarea declarațiilor martorilor P. V. și P. G. (care au relatat faptul că pârâtul B. M. a donat terenul în discuție Statului R. chiar la solicitarea reclamanților, pentru ca aceștia să-și poată întabula dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe acel teren fără autorizație de construire, această condiție fiind impusă de către autoritățile administrative locale din perioada respectivă) cu poziția procesuală a pârâtului B. M. (care prin întâmpinarea depusă la dosar a declarat că este de acord cu admiterea acțiunii reclamanților, confirmând astfel, în mod implicit, susținerile reclamanților privitoare la împrejurările în care a intervenit donația în discuție), precum și cu faptul că, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor mai sus menționați, precum și din cea a martorei T. A., reclamanții au intrat în posesia întregii suprafețe de teren de 554 mp chiar de la momentul încheierii convenției de vânzare-cumpărare cu pârâtul B. M., teren pe care l-au folosit în mod neîntrerupt și pașnic până în prezent. Mai mult, spre aceeași concluzie conduce și faptul că prin ordinul prefectului nr.73/07.03.1996, în temeiul art.35 alin.2 din Legea nr.18/1991 și art.103 și 104 din Legea nr.69/1991, reclamanților le-a fost atribuită în proprietate o suprafață de 200 mp din suprafața totală de 554 mp a terenului în litigiu, suprafață aferentă construcțiilor edificate de către aceștia pe terenul respectiv.
Ca atare, întrucât scopul pentru care pârâtul B. M. a formulat oferta de donație către S. R. cu privire la terenul mai sus menționat nu a fost acela de a gratifica S. R. cu terenul respectiv, ci acela de a face posibilă întabularea reclamanților asupra construcțiilor edificate pe teren, rezultă că în speță nu se poate reține existența elementului animus donandi, ca element esențial al contractului de donație, fapt ce echivalează cu însăși lipsa cauzei acestui contract, prevăzută de art.948 C. civ. ca și condiție esențială pentru încheierea oricărui act juridic.
Pe cale de consecință, pentru aceste considerente și având în vedere și disp. art.966 C. civ., conform cărora „Obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea niciun efect” prima instanță a admis primul petit al cererii reclamanților, astfel cum a fost aceasta precizată la data de 11.01.2012, conform dispozitivului sentinței.
Sub aspectul petitului nr.3 al cererii precizate, prima instanță a reținut ca nefiind îndeplinită condiția ad validitatem a formei autentice în ceea ce privește convenția de vânzare-cumpărare încheiată la data de 16.08.1967 între pârâtul B. M., în calitate de vânzător și reclamantul B. V. împreună cu numitul P. T., ambii în calitate de cumpărători, în părți egale - condiție impusă sub sancțiunea nulității de drept de dispozițiile art.11 alin.2 și 3 din Decretul nr.144/29.03.1958 privind reglementarea eliberării autorizațiilor de construire, reparare și desființare a construcțiilor, precum și a celor referitoare la înstrăinările și împărțelile terenurilor cu sau fără construcții (act normativ în vigoare la data încheierii sale) - manifestarea de voință a părților contractante este nulă ca vânzare-cumpărare, dar valorează antecontract de vânzare-cumpărare, în baza principiului conversiunii actului juridic. Astfel, calificată ca promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, convenția în discuție a generat în sarcina părților contractante câte o obligație de a face, respectiv aceea de a perfecta în viitor contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Întrucât însă prin ordinul prefectului nr.73/07.03.1996 suprafața de 200 mp din terenul în litigiu a fost atribuită în proprietate reclamanților, iar în absența unei hotărâri judecătorești de anulare actul administrativ în discuție acesta continuă să producă efecte, chiar și în situația desființării titlului de proprietate al statului, instanța a apreciat că suprafața de teren ce reintră în patrimoniul pârâtului B. M. ca urmare a desființării contractului de donație este doar diferența de 354 mp din totalul de 554 mp ai terenului în litigiu și, pe cale de consecință, doar această suprafață mai poate face obiectul înstrăinării prin vânzare-cumpărare în favoarea reclamanților în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare din anul 1967.
Prin urmare, reținând și faptul că reclamanții și-au îndeplinit obligația de plată a prețului, după cum reiese din chiar cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare mai sus menționat, instanța a admis în parte și petitul nr. 3, respectiv în limita suprafeței de 354 mp.
Referitor la petitele nr.5 și 7 din acțiunea precizată, prima instanță le-a apreciat ca fiind neîntemeiate, întrucât încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare mai sus menționat nu a avut ca efect transferarea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu din patrimoniul promitentului-vânzător în cele ale promitenților-cumpărători și având în vedere că la data deschiderii succesiunii defunctului P. T. (11.08.1993, conform certificatului de moștenitor nr.378/09.02.1994 eliberat de fostul Notariat de Stat Județean C. - fila 54) antecontractul respectiv nu fusese executat, în sensul încheierii unui contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, rezultă că în masa succesorală rămasă după acest defunct nu exista cota de ½ -a parte din dreptul de proprietate asupra terenului ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, ci doar un drept de creanță privind obligarea promitentului-vânzător la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în formă autentică cu privire la cota de ½ din terenul în discuție). De asemenea, împrejurarea că prin prezenta hotărâre urmează a fi admis petitul referitor la valorificarea antecontractului de vânzare-cumpărare anterior menționat nu prezintă relevanță sub aspectul componenței masei succesorale rămase de pe urma defunctului P. T. (și implicit a celei rămase după defunctul P. V.) întrucât efectele acesteia, la fel ca și încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică pe cale convențională, se produc doar pentru viitor, iar nu în mod retroactiv, succesorii defuncților P. T. și P. V. urmând să aibă calitatea de cumpărători cu privire la cota de ½ din suprafața de teren de 354 mp, în virtutea dreptului de creanță moștenit de la antecesorii lor.
În ceea privește petitele nr.2 și 4 din acțiunea precizată, referitoare la efectuarea operațiunilor de carte funciară în vederea reintabulării dreptului de proprietate al pârâtului B. M. asupra imobilului teren în litigiu și subsecvent în vederea înscrierii în favoarea reclamanților B. V. și B. I., pe de o parte și numitului P. T. și pârâtei P. M., în cote de câte ½ parte, a dreptului de proprietate asupra aceluiași imobil, instanța a considerat că acestea nu pot fi valorificate pe calea unei cereri adresate justiției, nefăcând obiectul unei proceduri jurisdicționale (contencioase), ci tehnico-administrative, necontencioase, antemergătoare controlului jurisdicțional, reglementat de art. 1 pct. 2 din C.proc.civ.
Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 7/1996 coroborat cu art. 3 alin. 2 și 3 din același act normativ, înscrierea imobilelor în registrele de publicitate imobiliară se asigură de către birourile de cadastru și publicitate imobiliară, activității de publicitate imobiliară aplicându-i-se principiile prevăzute de Legea nr.7/1996 care se întregesc cu dispozițiile art. 331-339 C.p.civ (art. 31 din ordinul ANCPI nr. 633 din 13.10.2006).
Prin urmare, operațiunile de publicitate imobiliară solicitate instanței nu echivalează cu opunerea sau urmărirea realizării unui drept, reclamanții neinvocând sub acest aspect „încălcarea unui drept cu caracter civil”.
De asemenea, potrivit principiilor generale ale procedurii civile, instanțele de judecată sunt constituite pentru soluționarea litigiilor ivite între părți cu interese contrare, iar nu ca să îndeplinească activități administrative, cum este cazul în prezenta speță, scopul reglementării competenței generale a instanțelor de judecată constituindu-l tocmai degrevarea rolului acestora.
Pentru toate aceste considerente și ținând cont și de faptul că Legea nr. 7/1996 prevede în mod expres și limitativ care sunt litigiile ce intră în competența instanței judecătorești, anume rectificarea de carte funciară, prestația tabulară și justificarea tabulară, instanța a respins ca neîntemeiate capetele de cerere în discuție, intervenția controlului jurisdicțional realizându-se numai în condițiile sesizării judecătoriei cu o plângere împotriva refuzului OCPI C. de a-și executa obligațiile instituite de lege.
Referitor la petitele nr. 6 și 7 din acțiunea precizată, acestea apar ca fiind neîntemeiate atât în considerarea celor anterior expuse, cât și față de caracterul lor accesoriu în raport de petitele nr. 5 și 7, care urmează a fi respinse ca neîntemeiate.
2. Apelul
Prin decizia civilă nr. 68/A/23.01.2014 a Tribunalului C., a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtul M. C.-N., prin Primar.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de apelantul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
A fost admis în parte apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr._/20.12.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.-N., care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost respinsă în întregime acțiunea formulată de reclamanții B. V., B. I., P. M., P. C., P. R. F., P. E. I. și P. R..
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții B. V., B. I., P. M., P. C., P. R. F., P. E. I. Și P. R. împotriva aceleiași sentințe.
Considerente
Referitor la apelul declarat de pârâtul M. C.-N., prin Primar, tribunalul a reținut că, pentru termenul de judecată din data de 21.11.2013, apelantul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 4287,24 lei și timbru judiciar în cuantum de 10 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.
Întrucât apelantul nu a depus la dosar chitanța privind plata taxei judiciare de timbru și nu a achitat timbrul judiciar, în ședința publica din 21.11.2013, tribunalul a admis excepția netimbrării apelului.
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea 146/1997 tribunalul a anulat ca netimbrat acest apel.
Analizând apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul a reținut că imobilul înscris în CF_ C. cu nr.topo._, format din teren în suprafață de 154 stj.p. situate în Colonia Someșeni, s-a aflat în proprietatea tabulară a pârâtului B. M..
Prin încheierea CF nr.482/1979 asupra terenului cu nr.topo._ s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea Statului R., în administrarea Consiliului popular al mun. C.-N., în baza adresei nr.877/I/1979 a Consiliului popular al mun. C.-N. și a deciziei nr.18/13.01.1979 a Comitetului executiv al Consiliului popular al jud. C., cu titlu de donație.
Prin încheierea CF nr.5841-2/1996 s-a înscris construcția edificată pe teren, cu nr.topo._/C, dreptul de proprietate asupra construcției în favoarea numiților P. T. și B. V., precum și dreptul de folosință al acestora asupra suprafeței de 200 mp din teren, în condițiile Legii nr.4/1973.
Ulterior, construcția a fost transformată în proprietate cu apartamente, fiind transcris în CF col._ și CF ind._-_, iar terenul a rămas înscris în CF_.
Prin încheierea CF nr._/2004, în baza ordinului nr.73/1996 emis de Prefectul județului C., s-a înscris dreptul de proprietate asupra cotei părți de 200/545 din teren, în favoarea reclamanților.
În apel, s-au depus dispozițiile nr.3520/2009 și nr.3521/2009 emise de Primarul municipiului C.-N. prin care au fost respinse ca tardive cererile formulate de reclamanții P. M. și B. V. pentru restituirea în natură a suprafețelor de câte 177 mp din terenul înscris în CF_ cu nr.topo._.
Față de cele ce preced, tribunalul a considerat că excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru S. R. a fost respinsă în mod corect, întrucât, în cauză, reclamanții au solicitat constatarea nulității donației către S. R., iar, conform art.25 din Decretul nr.31/1954, în vigoare la data introducerii acțiunii „S. este persoana juridică în raporturile în care participa nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participa în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop”. De asemenea, împrejurarea că imobilul a fost în administrarea Consiliului popular al mun. C.-N. nu atribuie acestuia calitatea de reprezentant al statului, neexistând nicio prevedere legală în acest sens.
Tribunalul a respins și excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât reclamanții se află în posesia imobilului în litigiu, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art.16 alin.1 lit. a din Decretul nr.167/1958, cursul prescripției dreptului la acțiunea în obligarea promitentului vânzător să încheie contract autentic de vânzare-cumpărare este întrerupt.
În ceea ce privește fondul litigiului, tribunalul a reținut că, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001 „imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi”.
Conform art.2 alin.1 lit. c din aceeași lege, „în sensul prezentei legi, prin imobile preluate in mod abuziv se intelege: … imobilele donate statului sau altor persoane juridice in baza Decretului nr. 410/1948 privind donatiunea unor intreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donatiile facute statului si altele asemenea, neincheiate in forma autentica, precum si imobilele donate statului sau altor persoane juridice, incheiate in forma autentica prevazuta de art. 813 din Codul Civil, in acest din urma caz daca s-a admis actiunea in anulare sau in constatarea nulitatii donatiei printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila”.
Raportat la cele menționate mai sus, tribunalul a considerat fondate criticile apelantului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, fiind evident că situația juridică a terenului în litigiu este reglementată prin dispozițiile legale menționate mai sus, fiind vorba despre un teren donat statului. Tribunalul nu poate reține apărările reclamanților în sensul că nu au fost deposedați de teren, întrucât în cauză trebuie analizată transmiterea dreptului de proprietate și nu a posesiei sau folosinței.
Totodată, tribunalul a reținut că, prin Decizia în interesul legii nr.33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cu privire la acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate după . Legii nr. 10/2001 și soluționate neunitar de instanțele judecătorești, s-a stabilit:
“Concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.
În cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, și Convenția europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice”.
Constatând incidența acestei decizii în prezenta cauză, întrucât prin acțiunea în constatare a nulității contractului de donație reclamanții urmăresc revendicarea pe calea dreptului comun a unui imobil preluat în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, tribunalul a reținut că reclamanții și pârâtul B. M. au avut posibilitatea să solicite în temeiul dispozițiilor Legii nr.10/2001 restituirea terenului în litigiu. De altfel, reclamanții au formulat notificări, respinse prin dispozițiile nr.3520/2009 și nr.3521/2009 emise de Primarul municipiului C.-N., întrucât nu au fost formulate în termenul prevăzut de lege, fără să atace aceste dispoziții.
În consecință, tribunalul a considerat că reclamanții nu se mai pot prevala de dispozițiile dreptului comun, fără să se poată reține o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece au avut la dispoziție toate căile prevăzute de legea specială pentru restituirea imobilului.
Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul a considerat că apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice este parțial fondat, în baza art.296 C.proc.civ. l-a admis în parte și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a respins în întregime acțiunea formulată de reclamanții B. V., B. I., P. M., P. C., P. R. F., P. E. I. și P. R., celelalte capete de cerere din acțiune fiind accesorii petitului având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de donație.
Pe cale de consecință, în baza art.296 C.proc.civ. tribunalul a respinsca nefondat apelul declarat de reclamanții B. V., B. I., P. M., P. C., P. R. F., P. E. I. și P. R. împotriva aceleiași sentințe.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței, privind respingerea de către prima instanță a celorlalte petite.
3. Recursul
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs reclamanții, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului declarat de pârât și admiterii apelului declarat de reclamanți, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului lor, reclamanții arată că în mod greșit a aplicat instanța de apel prevederile Legii nr. 10/2001, încălcând art. 3 din legea specială și, totodată, în mod nelegal a interpretat actul juridic dedus judecății, apreciind că reclamanții aveau la îndemână o acțiune întemeiată pe legea specială, ceea ce făcea inadmisibilă o acțiune fundamentată pe dreptul comun.
În realitate, reclamanții nu se încadrează în persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii prev. de art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, doar pârâtul B. M. având posibilitatea de a utiliza calea legii speciale, reclamanții fiind doar titularii unui drept de creanță, în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 16.08.1967.
Pentru că pârâtul B. M. nu a uzat de procedura prevăzută de legea specială, care reclamanților nu li se aplică, acțiunea formulată în vederea constatării nulității absolute a donației, pe cale oblică, este singura modalitate juridică la îndemâna reclamanților.
Practica judiciară a statuat că terțul are la îndemână doar o acțiune de drept comun, și nu una întemeiată pe legea specială, iar în cazul în care cel care se prevalează de un antecontract de vânzare-cumpărare în contrapartidă cu o cerere de retrocedare a promitentului vânzător, reconstituirea dreptului de proprietate se face în favoarea fostului proprietar și nu a promitentului cumpărător.
Nu are nicio relevanță faptul că reclamanții au formulat cereri de retrocedare și în temeiul legii speciale, respinse ca tardive, câtă vreme legea specială nu li se aplică, după cum nu prezintă vreo relevanță faptul că pe o porțiune de teren li s-a constituit dreptul de proprietate prin ordin al prefectului.
Acțiunea formulată nu este una în revendicare, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, ci o acțiune în constatare a nulității absolute a contractului de donație având ca obiect un teren pe care reclamanții îl folosesc încă de la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.
- În recurs, pârâții nu au depus întâmpinare.
- Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc. civ., ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta nu este fondat, întrucât instanța de apel în mod corect a reținut incidența legii speciale, care înlătură aplicarea dreptului comun.
Aceasta deoarece nici reclamanții nu pot uza de o cale care nu era deschisă antecesorului lor în drepturi, care este pârâtul B. M., fostul proprietar tabular al imobilului.
Așa cum au acționat în prezenta cauză pe calea acțiunii oblice, tot astfel o puteau face în temeiul legii speciale de restituire, în caz de pasivitate a promitentului vânzător ai cărui creditori sunt, invocând prevederile art. 2 alin. 1 lit.c, care impuneau și fostului proprietar promovarea unei acțiuni în constatarea nevalabilității contractului de donație, suprapuse unei notificări formulate în temeiul legii speciale. De altfel, așa cum a reținut instanța de apel, reclamanții au și uzat de această cale, formulând notificare, însă au făcut-o cu întârziere.
Din considerentele arătate, nu se poate vorbi de o greșită aplicare sau interpretare a dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, de către instanța de apel, nesubzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.
Instanța de apel nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, nefiind îndeplinite nici condițiile prev. de art. 304 pct. 8 Cod proc. civ., întrucât a calificat corect dreptul de care se prevalează reclamanții în temeiul promisiunii de vânzare-cumpărare, apreciind în mod corect că aceștia nu pot uza de calea dreptului comun pentru a solicita revenirea imobilului în patrimoniul promitentului vânzător.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., din considerentele arătate, recursul reclamanților va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B. I., B. V., P. M., P. C. T., P. R. F., P. E. I., P. R. împotriva deciziei civile nr. 68 din 23 ianuarie 2014 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
A. C. A. A. C. A. I. C. B.
Red. CAA dact. GC
2 ex/22.12.2014
Jud.apel: D.I.T., M. O. S.
| ← Servitute. Decizia nr. 696/2014. Curtea de Apel CLUJ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1159/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
