Obligaţie de a face. Decizia nr. 1159/2014. Curtea de Apel CLUJ

Decizia nr. 1159/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 25070/211/2012*

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 1159/R/2014

Ședința publică din 26 septembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I.-D. C.

JUDECĂTORI: A.-A. P.

C.-M. C.

GREFIER: A.-A. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Ț. S., împotriva deciziei civile nr. 316/A/13.05.2014 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat P. MUN. CLUJ-N., având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pârâtul recurent, asistat de d-na avocat A. M., cu împuternicire avocațială pentru reprezentare în fața Curții de Apel Cluj, aflată la f. 13 din dosar, lipsă fiind pârâtul recurent personal și reprezentantul reclamantului intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată următoarele:

Recursul a fost formulat în termen legal, a fost motivat, a fost comunicat părții adverse și a fost timbrat cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 lei

(f. 7 din dosar), însă nu a fost depus la dosar un timbru judiciar de 0,15 lei.

La data de 16.09.2014 a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, prin care reclamantul intimat solicită respingerea recursului formulat de recurentul Ț. S., ca nefondat, și menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală, precum și judecarea cauzei în condițiile art. 242 C.pr.civ.

Instanța înmânează reprezentantei pârâtului recurent un exemplar din întâmpinare.

La întrebarea instanței, adresată reprezentantei pârâtului recurent, referitoare la împrejurarea dacă a studiat întâmpinarea, aceasta arată că nu a studiat întâmpinarea.

Reprezentanta pârâtului recurent depune la dosar un timbru judiciar de 0,15 lei.

Curtea constată că recursul este legal timbrat.

Curtea, din oficiu, pune în discuție inadmisibilitatea motivelor de recurs referitoare la culpa de care se prevalează reclamantul, întrucât a înaintat un nou memoriu Primarului mun. Cluj-N., în vederea obținerii autorizației, iar acesta a fost respins abuziv, pârâtul refuzând să-și îndeplinească obligațiile. Constată că toate celelalte motive de recurs privesc motive de nelegalitate care se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ.

Reprezentanta pârâtului recurent depune la dosar adresa nr._/43 din 22.09.2014 emisă de Direcția Urbanism – Serviciul urbanism, prin care i s-a comunicat d-lui Ț. S. că întrucât a executat împrejmuirea fără autorizație de construire, s-a deschis la Judecătoria Cluj, dosarul nr._/ 211/2012, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 7171/19.04.2013, prin care s-a dispus desființarea acestei împrejmuiri și aducerea imobilului la starea inițială în termen de 60 de zile, iar în acest sens adresează d-lui Ț. S. să revină cu o solicitare, după pronunțarea unei sentințe definitive și executorii. De asemenea, depune la dosar o copie certificată de pe contractul de asistență juridică încheiat între S.C.A. ”I. și Asociații” cu pârâtul recurent Ț. S., precum și copii certificate de pe factura și chitanța, prin care se atestă plata onorariului de avocat în cuantum de 620 lei.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei pârâtului recurent în susținerea recursului și asupra excepției invocată, din oficiu, de către Curte.

Reprezentanta pârâtului recurent solicită respingerea excepției invocată, din oficiu, de către Curte și admiterea recursului în totalitate, întrucât au fost invocate trei motive de recurs ce privesc nelegalitatea hotărârii atacate. Totodată, arată următoarele:

Art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/2001 este cât se poate de clar.

Măsura concretă, dispusă prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, nu se găsește printre măsurile prevăzute de art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/2001.

Pârâtul recurent a întreprins toate demersurile pentru a obține autorizație de construire.

Dispozițiile art. 28 din Legea nr. 50/2001 nu au fost invocate de reclamant, iar instanța și-a întemeiat concluziile pe aceste dispoziții legale.

Atâta vreme cât însăși instanța de apel a reținut că demersurile efectuate de pârât s-au încadrat în prevederile legale, consideră că interpretarea de către instanța de apel a acestor texte legale este greșită.

Instanța de apel reține că forma dispusă de art. 28 alin. 3 din Legea nr. 50/2001 ar fi una imperativă, ceea ce înseamnă că singurul lucru care poate fi făcut este desființarea autorizației de construire.

Instanța de apel s-a limitat la a analiza dacă există sau nu autorizație de construire.

Este adevărat că . de 9,4 m.

La acest moment pârâtul s-a oprit să mai efectueze lucrări, pentru că a refuzat să lupte cu autoritatea administrativă.

Apreciază că o astfel de interpretare este una abuzivă, pentru că legea prevede ca măsura desființării construcțiilor efectuate fără autorizație de construire să aibă un caracter subsidiar.

Hotărârea instanței de apel este una contradictorie, având în vedere aspectul arătat anterior și faptul că la un moment dat instanța de apel reține că pârâtul a făcut demersuri pentru a intra în legalitate.

Instanța de apel a avut în vedere împrejurarea că în perioada 2009 - 2011 a intervenit o modificare legislativă, potrivit căreia nu se mai poate obține autoriza-ție de construire pentru construcția în litigiu.

În concluzie, reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursu-lui, cu cheltuieli de judecată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA:

Prin Sentința civilă nr. 7171/19.04.2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-N., în dosar nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul P. M. CLUJ-N. în contradictoriu cu pârâtul TAGOREAN S..

A fost obligat pârâtul la desființarea lucrărilor de construire executate ilegal, așa cum au fost descrise în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, la imobilul situat în Cluj-N., .. 104A, jud. Cluj și aducerea imobilului în starea inițială.

S–a stabilit în acest scop un termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești.

În cazul nerespectării dispozițiilor fixate de instanță prin prezenta hotărâre, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. 3 din Legea nr. 50/1991, măsurile dispuse de instanța, în conformitate cu prevederile alin. 2 al art. 32, se aduc la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către pârât.

A fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 10,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 316/A din 13.05.2014 pronunțată de Tribunalul Cluj pronunțată în dosarul nr._/ 211/2012* s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Ț. S. împotriva Sentinței civile nr. 7171 din 19.04.2013, pronunțată în dosar nr._, al Judecătoriei Cluj-N., care a fost menținută în totul. Fără cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut că o primă critică adusă sentinței primei instanțe, constă în faptul că nu este îndeplinită una din condițiile prevăzute de art. 32 al. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991, respectiv, aceea că prin procesul-verbal să se fi dispus una dintre sancțiunile complementare prevăzute de art. 28 alin. 1 din același act normativ.

Tribunalul a constatat însă că prin acest act s-a dispus oprirea imediată a lucrărilor și obligația contravenientului de a solicita de la Primăria Cluj-N. analizarea situației în vederea soluționării conform prevederilor legale, fiind evident că . obținerea autorizației de construire în condițiile în care în acest proces-verbal s-a reținut că s-a ridicat o împrejmuire fără a deține un asemenea act, așa cum de altfel a reținut în mod judicios și judecătoria.

S-a mai susținut faptul că art. 28 alin. 3 din Legea nr. 50/1991 nu a fost invocat de către reclamant și nici nu a fost pus în discuția contradictorie a părților, însă instanța de apel apreciază că nu era necesar raportat la motivarea în fapt a acțiunii din care rezultă clar că măsura demolării împrejmuirii se solicită datorită neconformării apelantului dispoziției organului de control de a obține autorizația de construire.

Art. 28 al. 2 din Legea nr. 50/1991 nu este aplicabil în cauză din perspectiva obiectului acțiunii deoarece vizează strict faza aplicării amenzii și a măsurilor complementare și nicidecum faza ulterioară întocmirii procesului-verbal care este în discuție.

Cât privește demersurile concrete întreprinse de către apelant pentru a intra în legalitate, s-a remarcat faptul că apelantul a solicitat imediat după întocmirea procesului-verbal eliberare unui certificat de urbanism, însă, proiectul tehnic pentru obținerea autorizației a fost respins în 27.04.2010, iar în data de 30.09.2010, direcția tehnică din cadrul primăriei a condiționat, obținerea autorizației de respectarea limitelor prevăzute în proiectul privind reabilitarea . un nou refuz din partea autorităților, în data de 24.11.2010, însă, de la acel moment și până la introducerea prezentei acțiuni, 29.10.2012, a stat în pasivitate.

Nu în ultimul rând, este de remarcat că potrivit prevederilor art. 56 ind. 1 din OUG 7/2011 pentru modificarea și completarea Legii 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul conform cărora nu pot fi inițiate și aprobate documentații de urbanism care au ca scop . unor construcții edificate fără autorizație de construire sau care nu respectă prevederile autorizației de construire.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ț. S. solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii acțiunii promovate de P. M. Cluj-N. ca nefondată și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că pentru a pronunța decizia Tribunalul a apreciat că dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. (b) coroborat cu art. 28 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, nu sunt incidente în speță întrucât prin procesul-verbal s-a dispus oprirea imediată a lucrărilor și obligația recurentului de a solicita de la Primăria Cluj-N. analizarea situației în vederea soluționării conform prevederilor legale; prin urmare s-a apreciat că . „în mod evident", obținerea unei autorizații de construire.

De asemenea, s-a reținut că în speță este incident art. 28 alin (3) din Legea nr. 50/1991, chiar și în condițiile în care reclamantul nu a înțeles să-l invoce și nici nu a fost pus în discuția contradictorie a părților. S-a reținut de instanța de apel că din motivarea în fapt a acțiunii rezulta clar care au fost temeiurile pentru care s-a solicitat măsura demolării împrejmuirii.

Deși s-a reținut că a întreprins demersuri concrete pentru obținerea autorizației iar proiectul de obținere al autorizației a fost respins abuziv de Primărie, Tribunalul a apreciat că recurentul a rămas în pasivitate fiind în culpă pentru neobținerea autorizației.

Apreciază că în speță sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, soluția instanței de apel întemeindu-se pe motive contradictorii și fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Tribunalul a apreciat în mod nelegal că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 32 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 50/1991 republicată.

Atât prin întâmpinare cât și prin apelul formulat împotriva sentinței instanței de fond, a arătat că una dintre condițiile cumulative impuse de prevederile art. 32 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 50/1991 este aceea că prin procesul-verbal să se fi dispus una dintre sancțiunile complementare prevăzute de art. 28 alin. (1) din același act normativ. Această condiție nu a fost îndeplinită în speță întrucât măsura dispusă prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 2106/08.12.2009, respectiv „analizarea situației în vederea soluționării conform prevederilor legale în termenul de 60 de zile de la primirea acestuia", nu se regăsește printre sancțiunile complementare prevăzute expres și limitativ de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 (luarea măsurilor de încadrare a lucrărilor în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia).

Tribunalului a respins aceste apărări în considerarea faptului că . presupus în mod evident obținerea autorizației de construire, în condițiile în care prin procesul-verbal s-a reținut ridicarea unei împrejmuiri fără a deține un asemenea act.

Nelegalitatea acestei soluții este atrasă de greșita aplicare a dispozițiilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1990, instanța de apel limitându-se la aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (3) fără a proceda la o verificare efectivă a condițiilor legale pentru a dispune măsura demolării.

Instanța de apel a aplicat în mod greșit prevederile art. 28 alin (3) din Legea nr. 50/1991.

Instanța a reținut că . obținerea autorizației de construire, invocând în acest sens formularea imperativă a dispozițiilor art. 28 alin. 3 din Legea nr. 50/1991. În apelul înaintat a arătat că acest text de lege nici nu a fost invocat de către reclamant și nici nu a fost pus în discuția contradictorie a părților, astfel încât, prin hotărârea pronunțată instanța a încălcat atât principiul disponibilității, cât și cel al dreptului la apărare (în special sub aspectul posibilității reale și efective de a-și exprima poziția procesuală cu privire la aplicarea acestor prevederi).

Cu toate acestea, instanța de apel a apreciat că în speță nu i-a fost încălcat dreptul la apărare și că instanța de fond nu a încălcat normele de procedură, înlăturând aceste apărări în considerarea motivării în fapt a acțiunii Primarului M. Cluj-N..

Interpretarea reținută de instanță nu a ținut cont nici de celelalte dispoziții legale cu care se coroborează, nici de datele concrete ale speței, respectiv de conținutul măsurii dispuse prin procesul-verbal nr. 2106/08.12.2009.

Din analiza dispozițiilor legale în materie rezulta că măsura desființării construcției are un caracter excepțional, fiind incidență numai atunci când se aduce o atingere gravă interesului public, și subsidiar față de posibilitatea menținerii construcției atunci când aceasta corespunde reglementărilor urbanistice ale zonei: aceasta cu atât mai mult cu cât autoritatea administrației publice locale are și obligația de a analiza modul în care construcția corespunde reglementărilor din documentațiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament.

Măsura dispusă prin procesul-verbal consta în „analizarea situației în vederea soluționării conform prevederilor legale", nu în obținerea autorizației de construire, iar recurentul a întreprins numeroase demersuri în vederea soluționării favorabile a acestei situații

Pentru aceste motive apreciază că instanța a făcut o aplicare greșită a art. 28 alin (3) din Legea nr. 50/1991, fiind incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Instanța de apel a apreciat în mod nelegal că demersurile efectuate nu prezintă relevanță din punctul de vedere al soluționării prezentei cauze.

Instanța de apel a reținut că a depus diligențele de a obține autorizația de construire imediat după întocmirea procesului-verbal, proiectul tehnic de obținere al autorizației fiind respins în două rânduri. Cu toate acestea, Tribunalul a reținut culpa sa pentru neobținerea autorizației deoarece, s-a apreciat că a rămas în pasivitate neinițiind noi demersuri de obținere a actului administrativ după refuzurile nejustificate de eliberare a autorizației de construire.

Cu toate că i s-a imputat că nu a efectuat niciun alt demers, chiar Tribunalul a subliniat faptul că în anul 2011 a intervenit modificarea legislativă în virtutea căreia nu se pot emite autorizații de construire în astfel de situații.

Față de cele reținute prin decizia Tribunalului, apreciază că sunt îndeplinite condițiile art. 304 pct. (7) C. proc. civ., hotărârea întemeindu-se pe niște considerente contradictorii.

Mai mult decât atât, de la data întocmirii procesului-verbal a întreprins toate demersurile pentru a obține autorizația de construire însă autoritatea a refuzat în mod abuziv emiterea acesteia. În acest sens a arătat că a solicitat eliberarea unui certificat de urbanism în scopul refacerii împrejmuirii pe trei laturi, pe care l-a obținut în 01.02.2010. În luna februarie . (arh. N. D. N.) a întocmit proiectul tehnic pentru obținerea autorizației de construire care însă a fost respins de către Primăria M. Cluj-N. prin adresa nr._ din 27.04.2010, prin care i s-a solicitat în plus avizul de la Serviciul Siguranța Circulației Urbane.

Prin avizul nr._ din 30.09.2010 Direcția Tehnică a condiționat obținerea autorizației de respectarea limitelor prevăzute în proiectul privind reabilitarea . de 5,5 m fața de 4,9 m cum este în prezent lățimea străzii în dreptul proprietății sale. Subliniază faptul că pentru îndeplinirea acestei cerințe este necesară renunțarea din partea recurentului la 2,5 m din proprietate. În condițiile în care . curtea sa existând doar două case, iar amprenta la sol a ultimei este pe aceeași linie cu împrejmuirea recurentului. A primit un nou refuz de eliberare a autorizației și prin adresa nr._ din 24.11.2010.

În aceste condiții, nu se poate susține că nu a întreprins demersuri în vederea intrării în legalitate și nici că acestea nu prezintă relevanță în soluționarea prezentei cauze.

În drept, își întemeiază poziția procesuală pe dispozițiile legale la care a făcut referire în text.

Intimatul P. M. CLUJ-N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală.

Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

Curtea constată inadmisibilitatea motivelor de recurs referitoare la culpa de care se prevalează reclamantul, întrucât a înaintat un nou memoriu Primarului mun. Cluj-N., în vederea obținerii autorizației, iar acesta a fost respins abuziv, pârâtul refuzând să-și îndeplinească obligațiile.

În motivarea recursului, cu privire la motivele de recurs care pot fi analizate ca și motive de nelegalitate, recurentul a arătat că pentru a pronunța decizia Tribunalul a apreciat că dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. (b) coroborat cu art. 28 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, nu sunt incidente în speță întrucât prin procesul-verbal s-a dispus oprirea imediată a lucrărilor și obligația recurentului de a solicita de la Primăria Cluj-N. analizarea situației în vederea soluționării conform prevederilor legale; prin urmare s-a apreciat că . „în mod evident", obținerea unei autorizații de construire.

De asemenea, arată că s-a reținut că în speță este incident art. 28 alin (3) din Legea nr. 50/1991, chiar și în condițiile în care reclamantul nu a înțeles să-l invoce și nici nu a fost pus în discuția contradictorie a părților. S-a reținut de instanța de apel că din motivarea în fapt a acțiunii rezulta clar care au fost temeiurile pentru care s-a solicitat măsura demolării împrejmuirii.

Curtea constată că acest motiv de recurs este fondat pentru că reclamantul a invocat ca temei juridic al acțiunii sale dispozițiile art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 iar instanța a menționat dispozițiile acestui text legal, ca simplă citare a acestuia, iar apoi a motivat în mod extins și elaborat desființarea construcțiilor doar în temeiul art. 28 din Legea nr. 50/1991, text care nu a fost invocat de către reclamant și nu a fost pus în discuția părților.

Măsura desființării construcțiilor prevăzută de art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 se dispune de către instanță iar cea a desființării construcțiilor prevăzută de art. 28 din Legea nr. 50/1991 se ia de către autoritatea administrației publice competente, prin urmare au o sursă și o natură juridică diferită.

În aceste condiții soluționarea cauzei pe un alt temei de drept, cum este cel al art. 28 din Legea nr. 50/1991, fără ca acest temei să fi fost pus în discuția părților atrage neregularitatea hotărârii primei instanțe, pentru că s-a pronunțat plus petita.

În acest fel motivul de apel formulat de pârât ce se referă la aceste aspecte trebuia admis.

Reclamantul putea formula la rândul lui apel pentru că instanța s-a pronunțat pe altceva decât s-a cerut, cu privire la temeiul de drept, astfel cum s-a precizat mai sus, însă nu a formulat această cale de atac.

Recurentul mai susține că prin apelul formulat împotriva sentinței instanței de fond, a arătat că una dintre condițiile cumulative impuse de prevederile art. 32 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 50/1991 este aceea că prin procesul-verbal să se fi dispus una dintre sancțiunile complementare prevăzute de art. 28 alin. (1) din același act normativ. Această condiție nu a fost îndeplinită în speță întrucât măsura dispusă prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 2106/08.12.2009, respectiv „analizarea situației în vederea soluționării conform prevederilor legale în termenul de 60 de zile de la primirea acestuia", nu se regăsește printre sancțiunile complementare prevăzute expres și limitativ de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 (luarea măsurilor de încadrare a lucrărilor în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia).

Acest motiv de recurs este fondat pentru că potrivit art. 32 alin. (1) lit. (b) din Legea nr. 50/1991 una dintre condițiile impuse de acest text legal este aceea ca prin procesul-verbal să se fi dispus una dintre sancțiunile complementare prevăzute de art. 28 alin. (1) din același act normativ.

În cauză măsura dispusă prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 2106/08.12.2009, constă în „analizarea situației în vederea soluționării conform prevederilor legale în termenul de 60 de zile de la primirea acestuia", care nu se regăsește printre sancțiunile complementare prevăzute expres și limitativ de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 și are o formulare neclară.

Acest ultim text legal prevede ca măsuri complementare: luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Tribunalul a reținut că o primă critică adusă sentinței primei instanțe, constă în faptul că nu este îndeplinită una din condițiile prevăzute de art. 32 al. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991, respectiv, aceea că prin procesul-verbal să se fi dispus una dintre sancțiunile complementare prevăzute de art. 28 alin. 1 din același act normativ.

Cu privire la acest motiv de apel, Tribunalul a constatat însă că prin acest act s-a dispus oprirea imediată a lucrărilor și obligația contravenientului de a solicita de la Primăria Cluj-N. analizarea situației în vederea soluționării conform prevederilor legale, fiind evident că . obținerea autorizației de construire în condițiile în care în acest proces-verbal s-a reținut că s-a ridicat o împrejmuire fără a deține un asemenea act, așa cum de altfel a reținut în mod judicios și judecătoria.

În mod nereal a constatat instanța de apel că . obținerea autorizației de construire, cât timp măsura dispusă prin procesul verbal consta în „analizarea situației în vederea soluționării conform prevederilor legale în termenul de 60 de zile de la primirea acestuia".

„Analiza“ este un termen mult prea lax, semnifică o pasivitate, o privire a situației, iar nu luarea unor măsuri, analiza este ceva prealabil luării măsurilor, față de „încadrarea“ prevăzută de textul legal, art. 28 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, care este o noțiune activă, și are în sine o semnificație imperativă.

Este incidentă prin urmare greșita aplicare a dispozițiilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1990, astfel că instanța de apel nu putea face aplicarea normei legale a art. 32 de mai sus cât timp nu s-a aplicat măsura complementară prevăzută de art. 28, și trebuia să verifice efectiv dacă sunt întrunite condițiile legale pentru a dispune măsura desființării construcțiilor, după ce trebuia să verifice invocarea de către reclamant a acestui din urmă text legal.

În apelul formulat s-a arătat că acest text de lege, art. 28 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, nici nu a fost invocat de către reclamant și nici nu a fost pus în discuția contradictorie a părților, astfel încât, prin hotărârea pronunțată instanța a încălcat atât principiul disponibilității, cât și cel al dreptului la apărare (în special sub aspectul posibilității reale și efective a pârâtului de a-și exprima poziția procesuală cu privire la aplicarea acestor prevederi).

Această susținere a recurentului este fondată, având în vedere natura juridică diferită a măsurii prevăzute de art. 32 al. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991 față de cea prevăzută de art. 28 alin. 1, cât și pronunțarea asupra acesteia din urmă, în condițiile în care nu a fost invocată de către reclamant și nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților pentru a-și putea formula fiecare apărările.

Instanța de apel a apreciat că nu a fost încălcat dreptul la apărare al pârâtului și că instanța de fond nu a încălcat normele de procedură, înlăturând aceste apărări în considerarea motivării în fapt a acțiunii Primarului M. Cluj-N..

În considerarea naturii juridice diferite a măsurii desființării construcțiilor prevăzută de art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, care se dispune de către instanță, față de cea a desființării construcțiilor prevăzută de art. 28 din Legea nr. 50/1991, care se ia de către autoritatea administrației publice competente, rezultă că o astfel de motivare nu poate fi primită, motivarea în fapt a acțiunii nefiind suficientă și nu deroba instanța de fond de la punerea în discuție a temeiurilor de drept diferite, care schimbau starea de fapt, pentru că cele două măsuri erau în concret, în fapt diferite, fiind astfel încălcat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare.

În contextul în care demersurile menționate în procesul verbal sunt fără relevanță juridică atâta timp cât nu pot fi încadrate între cele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 50/1991, rezultă că o analiză a demersurile efectuate de către pârât sau a diligențelor acestuia are aceași lipsă de relevanță, mai ales față de admiterea celor două motive de recurs arătat mai sus.

Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită în parte recursul declarat de pârâtul Ț. S., mai puțin cu privire la motivele inadmisibile, împotriva deciziei civile nr. 316/A din 13.05.2014 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._/ 211/2012*, pe care o va modifica.

Va admite apelul declarat de pârâtul Ț. S. în contra sentinței civile nr. 7171/19.04.2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosar civil nr._ pe care o va schimba.

Va respinge în întregime cererea formulată de reclamantul P. M. Cluj-N., în contradictoriu cu pârâtul Ț. S. și va înlătura dispoziția din sentință referitoare la obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 10,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată aferente fondului cauzei.

În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, curtea urmează să oblige intimatul P. M. Cluj-N., aflat în culpă procesuală față de admiterea în parte a recursului să plătească recurentului suma de 625,15 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă timbru și onorariu avocat (fila 7 și 26).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite în parte recursul declarat de pârâtul Ț. S., împotriva deciziei civile nr. 316/A din 13.05.2014 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._/ 211/2012*, pe care o modifică, în sensul că, admite apelul declarat de pârâtul Ț. S., în contra sentinței civile nr. 7171/19.04.2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosar civil nr._, pe care o schimbă, astfel:

Respinge în întregime cererea formulată de reclamantul P. M. CLUJ-N., în contradictoriu cu pârâtul Ț. S..

Înlătură dispoziția din sentință referitoare la obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 10,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată aferente fondului cauzei.

Obligă pe intimatul P. M. CLUJ-N. să plătească recurentului suma de 625,15 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

I.-D. C. A.-A. P. C.-M. C.

GREFIER

A. A. M.

I.D.C./V.R.

2 ex./17.10.2014

Jud. fond: C. I. - Judecătoria Cluj-N.

Jud. apel: O.-C. T./A.-F. D. – Tribunalul Cluj

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 1159/2014. Curtea de Apel CLUJ