Servitute. Decizia nr. 696/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 696/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 11137/190/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 696/R/2014 | |
Ședința publică din data de 26 martie 2014 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: | A.-T. N. |
JUDECĂTORI: | T. D. – președintele Secției I –a civilă M.-C. V. |
GREFIER: | M.-L. T. |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul J. G.-C., împotriva deciziei civile nr. 104/A din 27 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în dosarul nr._, privindu-i și pe pârâții ZĂGRAN D., Z. D.-C., B. D., B. M.-N., S. C., având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantului-recurent J. G.-C., avocat C. A. și reprezentanta pârâților-intimați pârâții Zăgran D., Z. D.-C., B. D., B. M.-N., S. C., avocat D. O., în substituirea d-lui avocat B. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 10,5 lei taxă judiciară de timbru și 1,5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 25 martie 2014, pârâții-intimați au depus la dosar prin fax, întâmpinare prin care solicită în principal constatarea nulității recursului, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentantul reclamantului-recurent arată că i-a fost comunicat un exemplar din întâmpinare de către reprezentanta pârâților-intimați, înainte de începerea dezbaterilor.
La termenul de azi, reprezentanta pârâților-intimați depune la dosar delegația de substituire, iar reprezentantul reclamantului-recurent depune la dosar chitanța nr. 3 din 15 ianuarie 2014, prin care se face dovada achitării onorariului avocațial în cuantum de 500 lei.
Curtea, după deliberare, având în vedere că întâmpinarea nu a fost depusă la dosar în termenul legal, urmează să o ia în considerare ca fiind concluzii scrise.
În temeiul prevederilor art. 137 raportat la art. 304 Cod procedură civilă, curtea după deliberare, invocă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia hotărârii recurate, și acordă cuvântul asupra excepției invocate.
Reprezentantul reclamantului-recurent solicită respingerea excepției invocate de instanță, întrucât motivele invocate se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului și în consecință, menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de prima instanță, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, potrivit chitanței depuse la dosar.
Apreciază că nu poate fi primită motivarea instanței de apel, conform căreia reclamantul-recurent de azi a evidențiat existența conductelor dar nu a dovedit că acesta este singurul traseu posibil pentru racordarea la utilități, întrucât așa cum rezultă din planul de situație cu localizarea traseelor pentru servituțile de apeduct, canal și gaz, anexa 3 la raportul de expertiză, este exclus să existe un alt traseu, din moment ce expertul a constatat că acestea sunt pe terenul intimaților.
Utilitățile au fost construite în anul 2005, după obținerea autorizațiilor necesare, iar porțiunile de teren pe care se află utilitățile, la acea dată se aflau pe terenul proprietatea reclamantului-recurent, astfel că nu era necesar acordul vecinilor.
Nu poate fi reținută nici afirmația instanței de apel potrivit căreia la momentul emiterii autorizațiilor dreptul de proprietate asupra acestor porțiuni de teren era unul litigios, deoarece utilitățile au fost construite în anul 2005, iar litigiul între părți s-a declanșat odată cu acțiunea civilă formulată în dosarul Judecătoriei Bistrița nr._ .
Linia de hotar între proprietăți a fost repoziționată ca urmare a unor erori făcute de experți cu ocazia intabulărilor anterioare, astfel că expertul din dosarul Judecătoriei Bistrița nr._, a corectat doar erorile făcute.
Pentru aceste motive, precum și pentru cele arătate în scris, solicită admiterea recursului cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
Reprezentanta pârâților-intimați solicită constatarea nulității recursului, întrucât conform dispozițiilor art. 302 alin. (1) lit. c) Cod procedură civilă cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul. În cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, iar netemeinicia hotărârii a făcut obiectul analizei instanței de apel.
Prin memoriul de recurs nu se arată în ce constă incidența prevederilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, aceste prevederi fiind invocate doar formal, întrucât din motivarea recursului nu se desprinde vreun motiv care ar putea fi încadrat în acestea.
În ipoteza în care instanța va respinge excepția nulității, solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât consideră că în mod temeinic și legal instanța de apel a apreciat că în speță nu sunt întrunite elementele faptice necesare instituirii servituților de utilități. Acele conducte pot fi amplasate direct pe terenul proprietatea reclamantului, fără nici un inconvenient, deoarece nu este un loc înfundat.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.200 lei, conform chitanței atașate la întâmpinarea trimisă prin fax.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1396 din 20 februarie 2013 a Judecătoriei Bistrița, s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamantul J. G.-C. în contradictoriu cu pârâții Z. D., Z. D.-C., B. D., B. M.-N. și S. C., și în consecință:
S-a dispus instituirea unor servituți de apeduct, canal și gaz în favoarea fondului dominant – imobilul teren cu suprafața de 2900 mp de sub nr.cad._ din CF_ Bistrița, având proprietar pe reclamantul J. G. C. și în sarcina fondurilor aservite proprietatea pârâților, pe latura vestică a fiecărui imobil și anume: imobilul cu suprafața de 1300 mp de sub nr.cad._ din CF_ Bistrița, proprietar Z. D.; imobilul cu suprafața de 1300 mp de sub nr.cad._ din CF_ Bistrița, proprietar Z. D.-C.; imobilul cu suprafața de 1500 mp de sub nr.cad._ din CF_ Bistrița, cu proprietari B. D. și B. M.-N. născ. ZAGREAN; imobilul cu suprafața de 1400 mp de sub nr.cad._ din CF_ Bistrița, proprietar S. C., astfel:
peste nr.cad._ din CF_ servitutea nr.1 cu suprafața de 81 mp, pe lungimea de 32.4m și lățimea de 2.5 m (marcată prin culoare roșie);
peste nr.cad._ din CF_ servitutea nr.2 cu suprafața de 114 mp,pe lungimea de 45.63m si lățimea de 2.5m (marcată prin culoare verde);
peste nr.cad._ din CF_ servitutea nr,3 cu suprafața de 106 mp, pe lungimea de 52.63 m și lățimea de 2.5 m(NE) și 1.52m (SV) (marcată prin culoare galbena) și
peste nr.cad._ din CF_ servitutea nr.4 cu suprafața de 74 mp, pe lungimea de 49.14 m și lățimea de 1.52 m (NE) și 1.5m (SV) (marcată prin culoare albastră), înscrierea în cartea funciară și notarea sarcinii în coala C de CF a celor 4 servituți de apeduct, canal și gaz, potrivit raportului de expertiză tehnică și tabelului de mișcare parcelară anexă la acesta întocmite de expertul S. C., ce fac parte integrantă din hotărâre.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prezenta acțiune este disjunsă din dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița, în care prin sentința civilă nr. 9620/2011 s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul J. G.-C., s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții P. I. și J. Găvrilă și s-a admis în parte acțiunea precizată, intentată de reclamanții Z. D., Z. D.-C., B. D., B. M.-N. și S. C. împotriva pârâților J. Găvrilă, J. G.-C., P. I., S. (B.) P., Cosic D.-N. și Cosic M. și în consecință, s-a stabilit cu putere de lucru judecat linia de metă dintre terenurile proprietatea reclamanților înscrise în CF nr._ B număr cadastral 9955, CF nr._ B număr cadastral 9956, CF nr._ B număr cadastral 9957 și CF nr._ B număr cadastral 9958 față de terenul proprietatea pârâților Cosic D.-N. și Cosic M. înscris în CF nr._ B număr cadastral 9480, pe aliniamentul punctelor ABCDE, din planul de situație anexă la raportul de expertiză efectuat de expertul Ș. C., ce face parte integrantă din hotărâre și față de terenul pârâtului S. (B.) P. înscris în CF nr._ B nr. top 5780/1/2/b/1/2, 5781/1/2/b/1/2 și al pârâtului J. G.-C. înscris în CF nr._ B nr. top 5780/1/2/b/1/1 și 5781/1/2/b/1/1, pe aliniamentul FGHIJ trasat de expert în același plan, ce face parte integrantă din hotărâre, s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect revendicare, formulat de reclamanți împotriva pârâților J. G.-C. și ca formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă acțiunea reclamanților Z. D., Z. D.-C., B. D., B. M.-N. și S. C., față de pârâții P. I. și J. G..
În prezenta acțiune, reclamantul J. G.-C. solicită instituirea unei servituți de trecere cu piciorul, întrucât utilitățile de apă, canal și gaze pe care le-a construit cu autorizarea prealabilă a S.C. AQUABIS SA, a Primăriei Bistrița și a S.C.DISTRIGAZ NORD SA Târgu-M. în urma repoziționării liniei de hotar dintre proprietățile părților stabilită prin raportul de expertiză efectuat de expertul S. C., în care s-a stabilit meta dintre proprietățile sale și ale pârâților, se află pe terenul pârâților.
Expertiza a stabilit în raport de modul de amplasare a imobilelor și de măsurătorile stabilite în teren unde este situat imobilul fond dominant și în funcție de acesta fondurile aservite, concluzionând urmare a efectuării măsurătorilor, că terenurile care fac obiectul acțiunii se află în intravilanul municipiului Bistrița, limitrofe unor canale de desecare și în apropierea liniei SNCFR Bistrița-Bârgăului din ridul „Valea Rusului”, că fond dominant este imobilul cu suprafața de 2.900 mp al cărui proprietar este reclamantul J. G.-C., iar fondurile aservite sunt imobilele pârâților.
Prin decizia civilă nr. 104/A din 27 septembrie 2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, s-a admis apelul declarat de pârâții S. C., Z. D., Z. D.-C., B. D. și B. M.-N. împotriva sentinței civile nr. 1396 din 20.02.2013 a Judecătoriei Bistrița, pe care a modificat-o în tot, în sensul că s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă intentată de reclamantul J. G.-C. în contradictoriu cu pârâții Z. D., Z. D.-C., B. D., B. M.-N. și S. C., având ca obiect servitute. A fost obligat intimatul să le plătească apelanților cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 1.012 lei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că dreptul de servitute ca drept real de sine stătător, dezmembrământ al dreptului de proprietate, are drept caracteristică esențială împrejurarea că este conceput ca servind uzului și utilității unui fond, reglementat de art. 576-643 din vechiul Cod civil.
Terenurile reclamantului și terenurile pârâților sunt limitrofe, între părți existând o dispută cu privire la linia de metă, aspect tranșat prin sentința civilă nr. 9620/211 a Judecătoriei Bistrița, când constatându-se că J. G.-C. folosea porțiuni din terenul lui Z. D. și Z. D.-C., s-a stabilit linia de metă în detrimentul actualului reclamant.
Reclamantul J. G.-C. a realizat în 2005 instalațiile de apeduct, canal și gaz, trase în subteran, chiar la marginea proprietății sale și pe terenul aparținând pârâților S. C., B. D. și B. M., fără aprobarea vecinilor. Ulterior stabilirii liniei de metă, prin sentința civilă nr. 9620/2011 a Judecătoriei Bistrița, porțiunile de teren unde se află instalațiile, le-au revenit pârâților Z. D., Z. D.-C., respectiv pârâților S. C., B. D. și B. M., iar reclamantul constatând că utilitățile de apă, canal și gaz pe care le-a construit cu autorizările legale se află pe terenul pârâților ca urmare a repoziționării liniei de hotar, a solicitat instituirea unei servituți de trecere cu piciorul pentru accesul la ele.
Reclamantul a evidențiat existența conductelor pe terenul aparținând pârâților, dar nu a dovedit că acesta ar fi singurul traseu posibil pentru racordarea sa la utilități; aspectul că autorizările prealabile din partea S.C. AQUABIS SA, Primăriei municipiului Bistrița și S.C. DISTRIGAZ-NORD SA Târgu M. au prevăzut acest traseu, nu poate în sine atrage instituirea servituții, mai ales că la momentul emiterii acelor autorizații, dreptul de proprietate asupra porțiunilor de teren afectate, era încă unul litigios.
Sarcina probei cu privire la necesitatea păstrării actualului traseu al conductelor și implicit recunoașterea unui drept de servitute pentru asigurarea accesului la aceste instalații, era a reclamantului, în conformitate cu prevederile art. 1169 Cod civil, probă ce nu a fost făcută de reclamant, acesta rezumându-se la dovedirea doar a existenței acestor instalații, conducte, ceea ce nu este suficient pentru admiterea acțiunii introductive de instanță.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul J. G.-C., solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului pârâților împotriva sentinței judecătoriei, care să fie menținută ca legală și temeinică, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în apel și în recurs.
În motivarea recursului, pârâtul a susținut că așa cum a reținut prima instanță în considerentele sentinței, faptul juridic ca izvor de obligație care a dat naștere raportului juridic dintre părți a fost vecinătatea, astfel că potrivit art. 44 alin. (7) din Constituție, dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care potrivit legii sau obiceiului revin proprietarului.
Art. 588 cod civil prevede că legea supune pe proprietar la obligații unul către altul, fără chiar să existe vreo convenție cu dânșii, conform art. 630 din același cod, aceluia căruia se cuvine, o servitute are dreptul a face toate lucrările trebuincioase spre a se sluji cu dânsa spre a o păstra, iar potrivit art. 634 tot din același cod, proprietarul fondului supus servituții nu poate face nimic spre a-i scădea întrebuințarea sau a i-o îngreuna.
Contrar susținerilor tribunalului, este exclus ca recurentul să aibă un alt traseu la utilități, din moment ce expertul a constatat că acestea sunt pe terenul intimaților, utilități pe care le-a construit în anul 2005, după obținerea autorizațiilor necesare, porțiunile de teren pe care sunt amplasate fiind la acea dată proprietatea recurentului, motiv pentru care nu a fost necesar acordul vecinilor.
Dacă intimații ar fi înțeles că există un alt traseu pentru accesul la utilități, puteau face propuneri în acest sens fiindcă au fost prezenți la efectuarea expertizei, ceea ce nu au făcut nici după studierea raportului de expertiză.
Afirmația instanței de fond că la momentul emiterii autorizațiilor, dreptul de proprietate asupra porțiunilor de teren pe care s-au construit utilitățile era încă unul litigios, este neadevărată, întrucât așa cum a reținut și instanța de apel, utilitățile au fost construite în anul 2005, iar litigiul între părți s-a declanșat odată cu acțiunea civilă din dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița, care avea și un capăt de cerere având ca obiect revendicare, dar care prin sentința civilă nr. 9620/2011 a fost respins ca neîntemeiat și cu toate acestea, intimații susțin că recurentul le-a ocupat abuziv o parte din terenul lor.
Linia de hotar dintre proprietățile părților a fost repoziționată ca urmare a unor erori făcute de experți cu ocazia intabulării anterioare, astfel că expertul din dosarul nr._ a corectat doar erorile făcute.
Intimații S. C., Z. D., Z. D.-C., B. D., B. M.-N. prin întâmpinare depusă la dosar fila 24-25, au invocat în principal constatarea nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
În ceea ce privește nulitatea recursului pentru neîncadrarea în prevederile art. 304 C.pr.civ., curtea reține că în actuala lui configurație, recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată exclusiv pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.
Cu toate acestea, criticile aduse de recurent deciziei tribunalului, se pot încadra în prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., astfel că se va respinge excepția nulității recursului, urmând să fie analizat pe fond.
Pe fondul cauzei, curtea reține că prin autorizația de construire nr. 154 din 14.03.2005 emisă de Primăria municipiului Bistrița, s-a autorizat executarea de către reclamant a lucrărilor de extindere a rețelelor de apă, canalizare și gaze naturale în lungime de 400 m, din rețelele existente pe . branșamente apă, gaze naturale și racord canal la proprietatea lui J. G.-C.. Beneficiarul a executat lucrările autorizate.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 9620 din 2 noiembrie 2011 a Judecătoriei Bistrița, s-a stabilit linia de mejdă dintre proprietățile părților, astfel că utilitățile de apă, canal și gaze au rămas pe terenurile proprietatea actualilor pârâți.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea introductivă de instanță pe dispozițiile art. 616 Cod civil, conform cărora proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Observăm că în speță nu ne aflăm într-o asemenea ipoteză, deoarece reclamantul nu solicită stabilirea unei servituți de trecere de pe terenul proprietatea lui la calea publică, ci la utilitățile de apă, canal și gaze aflate pe terenurile proprietatea pârâților.
Art. 588, 630 și 634 Cod civil reținute de prima instanță, se referă la drepturile proprietarului fondului căruia i se cuvine servitutea.
Aceleași texte legale sunt invocate și de către reclamantul recurent în recursul său.
Dacă reclamantul ar fi dorit să nu aibă neînțelegeri cu proprietarii vecini, ar fi trebuit ca mai întâi să își delimiteze terenul proprietatea lui de terenurile proprietatea pârâților și abia apoi să demareze lucrările de racordare la utilitățile de apă, canal și gaze.
Neprocedând în acest fel, reclamantul aflat în culpă, nu își poate invoca propria lui incorectitudine pentru a obține protecția unui drept, conform principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Acum, reclamantul ar trebui să solicite autorizațiile, aprobările și avizele necesare mutării utilităților de apă, canal și gaze naturale de pe terenurile proprietatea pârâților, pe terenul proprietatea lui.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 7,8,9 și art. 312 alin. (1) C.pr.civ., se va respinge recursul reclamantului împotriva deciziei tribunalului.
În baza art. 274 alin. (1) C.pr.civ., recurentul va fi obligat să le plătească intimaților cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 1.200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de J. G.-C. împotriva deciziei civile nr. 104/A din 27 septembrie 2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să le plătească intimaților S. C., Z. D., Z. D.-C., B. D. și B. M.-N., suma de 1.200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 martie 2014.
Președinte,Judecători,
A.-T. N. T. D. M.-C. V.
Grefier,
M.-L. T.
Red.TD:28.03.2014
Dact.CC:2.04.2014-2 ex.
Jud.fond:M. N.L
Jud.apel:B. I.S.,S. I.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 697/2014. Curtea de Apel CLUJ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1334/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
