Acţiune în constatare. Decizia nr. 504/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 504/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 15171/212/2009
dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 504 C
Ședința publică din 09.12.2013
Complet compus din:
PREȘEDINTE – M. G.
JUDECĂTOR –VANGHELIȚA T.
JUDECĂTOR - G. L.
Grefier - C. I.
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de reclamanții T. G., domiciliat în C., ., .. B, . și SERETTI C., domiciliată în Italia, Via Montenello nr. 45/2, ambii cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de Avocat „B. D.” din C., . nr. 41, ., împotriva deciziei civile nr. 258/16.04.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosar dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații . și C. L. AL COMUNEI FÂNTÂNELE prin PRIMAR, cu sediul în .> La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul reclamant T. G., asistat de avocat B. D. în baza împuternicirii avocațiale nr. 548 din 25 octombrie 2013, avocat care răspunde și pentru Seretti C., în baza aceleiași împuterniciri; pentru intimații pârâți . și C. L. al Comunei Fântânele prin Primar, răspunde avocat C. P., în baza împuternicirii avocațiale nr. 72 din 2013 depusă la dosar.
S-a făcut referatul grefierului de ședință prin care s-a învederat că procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art. 87 și urm. C. pr. civ., că recursul este declarat și motivat în termen și că, prin încheierea pronunțată în Camera de consiliu la data de 28.10.201,3 a fost admisă cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma eșalonării plății taxei judiciare de timbru datorată pentru calea de atac, în 6 rate lunare în cuantum de 540 lei, începând cu 1 noiembrie 2013.
Instanța procedează la legitimarea recurentului reclamant T. G., care prezintă cartea de identitate . nr._ eliberată de S.P.C.L.E.P. la data de 30 octombrie 2009.
Apărătorul recurenților reclamanți T. G. și Seretti C. depune la dosar dovada achitării primei rate primelor două tranșe de taxă judiciară de timbru: chitanța nr._/2013 și nr._/2013 emise de Serviciul Public Impozite, Taxe și Alte Venituri ale Bugetului de Stat.
Instanța solicită părților să precizeze dacă au cereri prealabile.
Apărătorul ales al recurenților reclamanți arată că nu are alte cereri. Depune la dosar concluzii scrise la care a atașat înscrisuri, cu mențiunea că acestea nu au caracter de înscrisuri noi întrucât au mai fost depuse la dosar.
Apărătorul intimaților pârâți . și C. L. al Comunei Fântânele prin Primar arată, de asemenea că nu are alte cereri, cauza fiind în stare de judecată.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat ori excepții de invocat, consideră dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Apărătorul recurenților reclamanți T. G. și Seretti C., având cuvântul, solicită admiterea recursului, criticile încadrându-se în sfera de aplicare a art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Prin prezenta cerere a solicitat casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare.
Apreciază că nu există nici un dubiu în ce privește proprietatea reclamanților asupra celor 11,8 ha teren aferent construcțiilor, procesul –verbal de licitație poate fi considerat antecontract de vânzare-cumpărare. Reluând pe scurt argumentele expuse în motivele de recurs și în concluziile scrise, consideră că în apel ar fi trebuit încuviințată administrarea probelor suplimentare, efectuarea unei adrese pentru solicitarea de relații și proba testimonială. Voința părților putea fi probată cu martori, alături de înscrisuri și expertiză tehnică. Ar fi trebuit să se aibă în vedere că reclamanții au dobândit imobilul în litigiu, că obiectul procesului-verbal de licitație este terenul în suprafață de 11,8 ha și construcțiile aflate pe acesta, aspect ce rezultă din planul de situația aprobat care a stat la baza transcrierii în evidențele primăriei și ale cărții funciare.
Consideră că atât instanța de fond cât și cea de apel au soluționat greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Fântânele, considerându-se eronat că pârâții nu sunt succesorii în drepturi ai fostelor CAP-uri, deși Legea nr. 215/2001 statuează asupra obligațiilor consiliului local, această autoritate având atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului.
În concluzie, solicită admiterea recursului, în principal casarea iar în subsidiar modificarea sentinței civile și rejudecând cauza, respingerea excepțiilor, admiterea cererii de chemare în judecată urmând a se constata valabilă vânzarea cumpărarea cu privire la teren și construcții. Solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul ales al intimaților pârâți, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat în ambele modalități de casare, cu trimitere sau reținere pentru rejudecare urmând a se reține că prin administrarea probelor în rejudecare, nu poate fi dovedită vânzarea terenului de către unitatea administrativă locală.
La momentul lichidării CAP-urilor au fost vândute saivane și alte bunuri și confirmă că procesul-verbal face referire la teren în suprafață de 11,8 ha și construcții, dar acestea nu au fost înstrăinate. În cuprinsul acestui proces-verbal nu se face vorbire că acel teren a fost înstrăinat, nu se face nicio referire la preț, astfel încât în lipsa acestor elemente nu se poate solicita pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare. Nu sunt întemeiate susținerile recurenților că au dobândit imobilul în litigiu și nu se poate interpreta că terenul ce face obiectul procesului-verbal de licitație a făcut obiectul vânzării. Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că acest teren face parte din domeniul privat al comunei și că recurenții au plătit impozit numai pentru construcții, nu și pentru teren, iar avizul de vânzare OCOT nu reprezintă, în opinia sa, titlu de proprietate. Nu este în măsură să facă dovada cheltuielilor de judecată astfel că nu solicită plata acestora.
Curtea, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 C. pr. civ. declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la 03.06.2009, reclamanții T. G. și Seretti C. i-au chemat în judecată pe pârâții . și C. L. al Comunei Fântânele pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constatate intervenirea vânzării-cumpărării valabile a dreptului de proprietate asupra imobilului construcție compus din 6 saivane ovine, instalație electrica, o construcție 4 case personal zootehnic și teren în suprafață de 11,8 ha situate în . cale de consecința, pronunțarea unei hotărâri judecătorești care sa tina loc de act de vânzare cumpărare.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat, în esența că, prin procesul verbal din 20.08.1991 au cumpărat în urma vânzării la licitație publica un imobil compus din teren în suprafață de 11,8 ha și construcții compuse din 6 saivane ovine, o construcție instalație electrica și 4 case personal zootehnic, achitând integral prețul vânzării, insă nu și-au putut intabula dreptul de proprietate întrucât nu dețin act autentic de vânzare-cumpărare pentru teren; reclamanții au mai arătat că procesul verbal prin care au cumpărat imobilul respectiv, constituie manifestarea de voință atât a vânzătorului cât și a comparatorului și, deși nul ca act de vânzare, îndeplinește condițiile unui antecontract valabil și că au intrat în posesia și folosința imobilului încă de la data cumpărării, plătind taxele și impozitele aferente.
La 17.09.2009, pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția insuficientei timbrări și excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului L. al Comunei Fântânele, motivând că terenul cu privire la care reclamanții susțin că a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare aparține comunei Fântânele ca unitate administrativ teritorială, C. local fiind o autoritate a administrației publice prin care se realizează autonomia locala, cu caracter deliberativ, astfel încât, nu poate exista identitate între calitatea de pârât a Consiliului local și cea de debitor . obligational civil.
În susținerea apărărilor, s-a mai solicitat respingea acțiunii ca neîntemeiată, arătându-se că, așa cum rezulta din procesul verbal încheiat la data de 20.08.1991, reclamanții au cumpărat sase saivane ovine cu suma de_ lei, însa nu le-a fost înstrăinat și terenul pe care se afla amplasate acestea, motiv pentru care nu exista o promisiune de vânzare-cumpărare a terenului pentru a se putea pronunța o hotărâre care sa tina loc de act autentic, iar pentru construcții nu este necesara forma autentica, vânzarea acestora fiind perfecta.
În ședința publica din data de 14.04.2010, reclamanții prin reprezentant, au depus precizări prin care au arătat faptul ca, în urma căsătoriei, numele actual al reclamantei Seretti C. este I. C..
În ședința publica din data de 07.12.2011, pârâții au depus note scrise prin care au invocat excepția lipsei calității procesual pasive a comunei Fântânele, motivat de faptul ca aceasta nu este promitenta vânzătoare și nici succesoare a fostei Cooperative Agricole de Producție a Comunei Fântânele, trecerea terenului în proprietatea comunei făcându-se ope legis; de asemenea, au invocat excepția nulității procesului verbal de licitație, având în vedere faptul ca din procesul verbal încheiat nu rezulta ca ar fi avut loc o licitație publica, ci doar ca s-a procedat la o vânzare directa.
În ședința publica din data de 25.01.2012, pârâții au arătat faptul ca înțeleg sa invoce nulitatea procesului verbal de licitație ca o apărare de fond, instanța calificând exceptai nulității procesului verbal ca fiind o aparere de fond.
Prin sentința civilă nr.1845/08.02.2012, Judecătoria C. a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului C. L. al Comunei Fântânele prin Primar și a respins în consecință acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, a respins excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei ., ca neîntemeiate și a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâta ., ca nefondată, obligând reclamanții să plătească pârâților suma de 2.500 lei cu titlul de cheltuieli de judecata constând în onorariu avocat.
Pentru a admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului C. L. al Comunei Fântânele prin Primar, judecătoria a arătat că o condiție de exercițiu a acțiunii civile este calitatea procesual pasivă, care presupune existenta unei identități între persoana chemata în judecata și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecații, reclamantul trebuind să justifice atât calitatea procesual activa, cât și calitatea procesual pasiva a persoanei pe care a chemat-o în judecata, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
Prima instanță a mai observat că, potrivit art. 20 și art. 21 din Legea 215/2001 și din perspectiva atribuțiilor ce-i sunt conferite prin dispozițiile Legii nr. 215/2001, C. L. este organul deliberativ ce funcționează la nivelul unitarii-administrativ teritoriale, fără a avea personalitate juridica și fără a avea abilitatea legala de reprezentare în justiție a intereselor unitarii-administrativ teritoriale, calitate de deținător al dreptului de proprietate ori de administrare cu privire la imobilul ce face obiectul litigiului, având-o unitatea administrativ-teritoriala, respectiv . singura care deține personalitate juridica și care poate sta în judecata.
Pentru a apreciat că cel obligat în raportul juridic dedus judecații nu poate fi pârâtul C. L. al Comunei Fântânele ci unitatea administrativ teritoriala, respectiv . mai avut în vedere disp. art. 29 din Legea 18/1991 în temeiul cărora a constata că terenul în suprafața de 11,8 ha face parte din domeniul privat al comunei, fiind trecut în proprietatea privata a comunei Fântânele ca bunuri nevândute ramase de la fostul CAP Fântânele; prima instanță a apreciat ca reclamanții au interes în cauză în baza afirmației acestora că, prin procesul verbal din 20.08.1991, au cumpărat în urma vânzării la licitație publică un imobil compus din teren și construcții și pentru care nu dețin act autentic de vânzare cumpărare iar pentru înstrăinarea valabilă a terenurilor este necesară forma autentică.
Judecătoria a concluzionat că acțiunea este neîntemeiată reținând că, potrivit procesului verbal din 20.08.1991, Comisia de lichidare a CAP Fântânele, a procedat la vânzarea și cumpărarea următoarelor obiective: 6-sase saivane ovine cu suma de 601.248 lei din care: saivane 6 bucati-520.000 lei, instalație electrica 1-63.248 lei, casa personal zootehnic 4-18.000 lei. către reclamanți, în calitate de cumpărători, arătându-se că suprafața ocupata de construcții și aferenta acestor construcții este de 11,8 ha teren. În baza acestui act, judecătoria a constata că obiectul înstrăinării l-a constituit numai construcțiile, prețul acestora fiind de 601.248 lei, în procesul verbal nefiind menționat faptul ca se înstrăinează și terenul și nici prețul la care acesta s-ar fi înstrăinat.
Cât privește nulitatea procesului verbal de licitație invocata de pârâți, motivat de faptul ca din cuprinsul acestuia nu rezulta ca ar fi avut loc o licitație publica, ci doar ca s-a procedat la o vânzare directa, prima instanță a reținut că pârâții nu au administrat nici un mijloc de proba în acest sens, asa cum prevăd disp. art. 1169 C.civ, neinserarea în cuprinsul acestuia ca vânzarea s-a facut la licitație publica nefiind de natura sa atragă nulitatea procesului verbal.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții au declarat în termen legal recurs (calificat apel prin încheierea de ședință din 04.12.2012) criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie
În motivarea căii de atac, s-a arătat că excepțiile invocate de pârâți, fiind apărări de fond, nu puteau fi invocate decât pe calea întâmpinării deci fiind invocate după momentul depunerii întâmpinării trebuiau respinse ca tardive; apărarea de fond referitoare la nulitatea procesului verbal nu putea fi invocată decât pe calea cererii reconvenționale, cerere care a fost tardiv formulată; s-a mai arătat că a fost admisă în mod greșit excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului C. L. al Comunei Fântânele, acest pârât justifică calitate procesuală pasivă față de disp. art. 36 din Legea nr.215/2001 potrivit cărora consiliul local dispune cu privire la administrarea domeniului prival al comunei.
În critica sentinței apelate, s-a mai arătat afirmat că au fost interpretate greșit dispozițiile legale cu privire la vânzarea și obiectul acesteia, deoarece în cuprinsul procesului verbal de licitație prin care au dobândit imobilul litigios, este specificat în mod expres că suprafața ocupată de construcții este de 11,8 ha teren, curți construcții, rezultând în mod indubitabil că obiectul procesului verbal de licitație este terenul în suprafață de 11,8 ha și construcțiile aflate pe acesta.
Apelanții au mai învederat că acest proces verbal este un veritabil antecontract de vânzare-cumpărare întrucât conține acordul de voință al părților, iar în baza acestuia sunt îndreptățiți să solicite constatarea vânzării cumpărării terenului, în temeiul disp. art.2 din Titlul X din Legea nr.247/2005 care instituie regula încheierii contractelor de vânzare cumpărare privind terenurile în formă autentică.
Un alt motiv de apel îl constituie critica privind acordarea cheltuielilor de judecată într-un cuantum mult prea mare față de volumul și activitatea depusă de apărătorul pârâților.
Prin decizia civilă nr. 258/16.04.2013, Tribunalul C. a respins reclamanților ca nefundat, constatând că instanța de fond a soluționat în mod temeinic cauza dedusă judecății și a dispus înaintarea încheierii din 11.12.2012 către SPIT VBL C. în vederea urmăririi sumei de 540 lei reprezentând ultima rată din taxa judiciară de timbru, rămasă neachitată, reținând că, urmare a admiterii cererii de acordare a ajutorului public judiciar, constând în eșalonarea plății taxei judiciare de timbru de către apelanți, aceștia au achitat parțial taxa judiciară de timbru rămânând o tranșă de 540 lei.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că excepția lipsei calității procesual pasive și cea a lipsei de interes în formularea cererii sunt excepții de fond absolute și peremtorii care pot fi invocate în tot cursul procesului și chiar direct în apel, dacă nu constituie o cerere nouă, astfel că în mod corect prima instanță le-a analizat pe fond și nu le-a socotit ca fiind tardiv formulate.
Instanța de apel a arătat că soluția de admitere a excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului C. L. al comunei Fântânele este corectă, deoarece dispozițiile Legii nr.215/2001 au stabilit limitativ atribuțiile autorităților administrative, consiliile locale având calitatea de autorități deliberative cărora le lipsește capacitatea de reprezentare în relațiile cu alte autorități administrative sau în justiție; prevederile din legile speciale ce conferă calitate procesuală unor entități fără personalitate juridică sunt de strictă interpretare, mărginită de un cadru procesual specific acestor reglementări.
În acest context, instanța de apel a stabilit că specificarea suprafeței pe care se află construcțiile precum și a suprafeței aferentă desfășurării activității fără ca această suprafață de teren fie prețuită astfel cum au fost prețuite construcțiile ce au făcut obiectul înstrăinării, distinct pentru fiecare categorie în parte, nu poate fi interpretată în sensul că suprafața de teren face obiectul vânzării. Dacă voința părților ar fi fost în acest sens, s-ar fi menționat toate elementele vânzării, descrierea obiectului, prețul acestuia, elemente menționate în ce privește vânzarea construcțiilor prin procesul verbal încheiat în data de 20.08.1991.
Tribunalul a arătat că, pentru ca procesul verbal menționat să poată fi considerat antecontract de vânzare cumpărare trebuia să cuprindă mențiuni cu privire la vânzarea viitoare a terenului, dat fiind faptul că pentru o astfel de tranzacție era necesar a se întocmi înscris autentic, ori procesul verbal nu cuprinde astfel de mențiuni.
Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, instanța de apel a apreciat că, față de valoarea obiectului acțiunii, complexitatea cauzei și apărările formulate, acestea sunt justificate.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții, prin care au criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate fără a indica vreuna dintre prevederile art. 304 C. pr. civ., solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare a apelului pentru a fi administrate probe suplimentare, înscrisuri și martori, în subsidiar, modificarea în parte a sentinței și a deciziei atacate și, rejudecând, să se respingă excepției lipsei calității procesual pasive a Consiliului L. Fântânele cu admiterea cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu ambii pârâți; în subsidiar, reclamanții au solicitat admiterea recursului, reducerea cheltuielilor de judecată.
În motivarea căii de atac, s-a arătat că instanței de apel nu a lămurit cauzei sub toate aspectele și înlăturarea cererea de probe suplimentare, motiv ce atrage casarea cu trimitere spre rejudecare.
Recurenții au învederat că instanța de apel a avut un rol activ și în baza art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă și art. 1169 cod civil trebuia să încuviințeze administrarea probelor solicitate în ședința publică din 16 aprilie 2013, respectiv înscrisuri pentru a vedea dacă după desființarea CAP acest teren a fost predat conform Legii nr. 18/1991, unității administrativ teritoriale sau nu, aspect care ar fi întărit susținerea privind înstrăinarea terenului prin actele depuse și emise cu ocazia vânzării. Recurenții mai arată că s-a solicitat în cadrul termenelor acordate și încuviințarea probei cu martori fiind vorba de unul dintre cei care au făcut parte din Comisia de vânzare, una din persoanele care au încuviințat această vânzare, dar pe care instanța în mod nelegal a înlăturat-o.
Un alt motiv de recurs al reclamanților îl constituie faptul instanța de fond, dar și cea de apel au soluționat greșit excepția lipsei calității procesual pasive, deoarece așa cum rezultă din stadiile procesului se poate observa că acestea puteau fi invocate pe cale de apărare prin întâmpinare până la termenul în care se pot formula apărări sau excepții, termen care a fost epuizat; în plus, aceste excepții au fost ridicate prin întâmpinare, astfel că solicită respingerea lor ca tardive, având în vedere că instanțele de fond nu s-au pronunțat asupra acestor excepții.
În dezvoltarea criticilor de recurs, a arătat că nulitatea actului întocmit este o veritabilă apărare care poate fi invocată prin cererea reconvențională, iar la fel momentul procesual până la care poate fi ridicată este depășit, ceea ce atrage sancțiunea tardivității formulării; astfel, în ipoteza în care reclamanții în prezenta cauză nu sunt recunoscuți ca proprietari ai imobilului litigios, prezumtivul proprietar al acestuia este conform textului de lege invocat, .> Un alt argument din recursul reclamanților îl constituie susținerea că, în mod eronat, s-a considerat că pârâții că nu sunt succesorii în drepturi ai fostelor Cooperative Agricole de Producție, această calitate decurgând din textul de lege invocat anterior; astfel, conform Legii nr. 215/2001, cea care are în administrare patrimoniul unității administrativ teritoriale este . să își administreze propriul patrimoniu.
De aceea, recurenții sunt de părere că terenul în suprafață de 11,8 ha face parte din procesul verbal de licitație prin care reclamanții au dobândit imobilul litigios, fiind specificat în mod expres în cuprinsul acestuia că „suprafața ocupată de construcții și aferentă acestor construcții este de 11,8 ha teren, curți, construcții”. Aceasta deoarece, potrivit dispozițiilor art. 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente (prin care a fost abrogată Legea nr. 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor), terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte inter vivos, încheiate în formă autentică.
Al treilea motiv de recurs îl constituie soluția dată cererii de reducere a cheltuielilor acordate în totalitate către pârâți, respectiv a onorariului de avocat, prin raportare la art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, care statuează că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În motivarea acestei critici, s-a arătat că un contractul încheiat de avocat cu clientul său, ca orice alt juridic, și-ar fi produs efectele numai între părți, iar nu și față de terțe persoane, inclusiv și față de adversarul din proces. Cum fundamentul acordării cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câștigat procesul, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală, înseamnă că acel contract, încheiat de partea ce a câștigat procesul cu avocatul său, își va produce efectele și față de partea care a pierdut procesul în baza unuia dintre principiile ce guvernează repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale, anume principiul reparării integrale.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurenți, raportat de situația de fapt reținută de instanțele de fond, curtea constată că recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Cu privire la soluționarea dată de instanța de fond excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Fântânele, Curtea constată că, prin întâmpinarea depusă la 17 septembrie 2009, cei doi pârâți chemați în judecată de reclamanți au ridicat două excepții, cea a insuficientei timbrări și cea a lipsei calității procesuale a unuia dintre pârâți, C. L. Fântânele; în motivarea acestei din urmă excepții, pârâții au învederat că, potrivit Legii nr. 215/2001, sunt persoane juridice doar unitățile administrative, iar consiliul local este o autoritate a administrației publice cu caracter deliberativ ce nu are personalitate juridică și nu are capacitate juridică de drept civil.
Se constată că această întâmpinare a fost depusă după primul termen de judecată fixat la 16.09.2009, când cauza a fost amânată, fără a se discuta vreun aspect, în baza unei hotărâri a Adunării Generale a Judecătorilor (oricum, exista la dosar o cerere de amânare a avocatului intimat pârât). La termenul imediat următor – 28.10.2009 -, pricina s-a amânat pentru a se lămuri problema existenței unei cereri a reclamanților de reexaminare a taxei judiciare e timbru iar la termenul din 09.12.2009, după ce a pus în discuția părților excepțiile, instanța a prorogat soluționarea acestora după administrarea probatoriilor (expertiză, înscrisuri și interogatoriul reclamanților).
Până la 07.12.2011, excepția lipsei calității procesuale a Consiliului L. Fântânele nu a mai fost discutată; la acest termen pârâții au depus „note scrise” în care a reiterat această excepție „pentru motivele expuse în cuprinsul întâmpinării”, și cu caracter de noutate, lipsa calității procesuale pasive a Comunei Fântânele și nulitatea procesului verbal de licitație; pentru termenul care a urmat, reclamanții au invocat excepția tardivității cu motivarea că acestea puteau fi ridicate pe calea întâmpinării.
Din conținutul încheierii din 25.01.2012, nu rezultă că instanța a pus în discuție această tardivitate, fiind consemnate doar susținerile părților cu privire la temeinicia acestor excepții.
Chiar și așa, din punct de vedere exclusiv al excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Fântânele și referitor la modalitatea cum a fost invocată apărarea tardivității invocării ei - adică doar prin întâmpinare, pentru că în apel și în recurs se contesta exclusiv soluția dată asupra acestui incident procesual, Curtea apreciază că nu se poate reține tardivitatea ridicării acestei excepții.
Astfel, după cum s-a arătat anterior, la 17.09.2009, în întâmpinarea formulată de cei doi pârâți s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Fântânele (filele 21-23 dosar judecătorie - în fapt o veritabilă excepție a lipsei capacității acestei entități, din moment ce se arată că nu există personalitatea juridică).
De aceea, este complet exclus ca excepția să fi fost analizată de prima instanță cu încălcarea vreunui presupus termen de invocare (presupus, pentru că, fiind vorba despre excepția de ordine publică putea fi invocată oricând, nu doar în fața primei instanțe, ci si în apel sau chiar direct în recurs).
Cu privire la soluția dată de instanțele de fond acestei excepții (reținând că a fost invocată și motivată o reală excepție a lipsei capacității procesuale a pârâtului C. L. al comunei Fântânele), curtea arată că potrivit Legii nr. 215/2001 privind regimul general al autonomiei locale precum și organizarea și funcționarea autorității administrației publice locale (art.1), administrația publică în unitățile administrativ teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice legalității ș.a.
Prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorității administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice în condițiile legii. Prin „colectivități locale” se înțeleg totalitatea locuitorilor din unitățile administrativ-teritorială.
Astfel, comunele, orașele și județele sunt unități administrativ teritoriale în care se exercită autonomia locală prin consiliile locale și județene, ca autorități deliberative, respectiv primării și președinții consiliilor județene, ca autorități executive, alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.
Conform art. 19 din Legea nr. 215/2001, comunele, orașele și județele sunt persoane juridice de drept public, având patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină.
Rezultă că personalitatea juridică (calitate de subiect de drept) aparține numai unităților administrativ-teritoriale, în timp ce consiliile locale sau județene precum și primării sau președinții consiliilor județene funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice în comune, orașe și județe în condițiile legii (art.21 și 22).
Aceste autorități sunt organele persoanei juridice, structuri deliberative și executive prin care unitățile administrativ-teritoriale participă în nume propriu la raportul juridic de drept public și privat ca titular de drept și obligații proprii.
Prin urmare, actele și faptele juridice săvârșite de autoritățile (organele) locale sau județene în numele și pe seama unității administrativ-teritoriale sunt actele și faptele comunei, orașului sau județului însuși.
„Capacitatea deplină” a unității administrativ teritorial include și capacitatea civilă ce cuprinde aptitudinea de a avea drepturi și obligații civile (capacitatea de folosință) și aptitudinea de a încheia singură acte juridice civile, prin organele sale (capacitatea de exercițiu, așa încât să participe în nume propriu la raporturi juridice civile).
Conform art.35 și 36 din Decretul nr.31/1954, persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinesc obligațiile prin organele sale; de asemenea, art. 209 N.C.C. prevede că persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor, având calitatea de organe de administrare, persoanele fizice sau persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acționeze, în raporturile cu terții, individual sau colectiv, în numele și pe seama persoanei juridice.
Actele juridice făcute de organele persoane juridice, în limita puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei însăși (art. 218 N.C.C.).
Prin aplicarea acestor principii în cazul unităților administrativ teritoriale, rezultă că, în toate cazurile . își exercită drepturi subiective și își execută obligațiile prin organele sale - consiliile locale sau județene ca autorități deliberative și primarii și președinții consiliilor județene ca autorități executive.
Acesta, chiar dacă, în concret, legea prevede că actele juridice se încheie fie singur de către autoritatea executivă, fie cu încuviințarea (aprobarea) prealabilă a autorității deliberative.
Actele juridice ale organelor comunei, orașului sau județului sunt ale unității administrativ teritoriale respective și nu ale autorități publice locale care le-a emis (consiliile locale, primar ș.a.) deoarece aceste autorități nu sunt entități distincte, separate de unitatea administrativ teritorială, ci părți constitutive ale acesteia.
Aceste autorități nu sunt nici măcar mandatari - reprezentanți legali - întrucât nu sunt organisme juridice distincte de persoana juridică respective, or, reprezentarea - legală sau convențională - presupune două persoane juridice (subiecți de drept) distincte.
Față de acestea, constatându-se că C. L. al comunei Fântânele nu are calitatea de subiect de drept, co rect a fost admisă excepția lipsei calității procesuale (deși, strict formal, ceea ce instanța a soluționat conform apărărilor pârilor impunea respingerea acțiunea ca formulată în contradictoriu cu o entitate lipsită de personalitate juridică).
Referitor la solicitarea de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, Curtea arată că situația premisă a unei astfel de solicitări este existența unui antecontract privind un bun și constatarea instanței că, deși există toate condițiile pentru încheierea proiectatei vânzări, una dintre părți refuză în mod culpabil încheierea contractului în forma care să permită transferul proprietății bunului.
Reclamanții și-au întemeiat cererea pe un „proces-verbal încheiat astăzi 20.08.1991”, prin care comisia de lichidare a C.A.P.-ului Fântânele a vândut mai multe „obiective” – 6 saivane – (la care s-au adăugat instalație electrică 1 și casă personal zootehnic) menționând-se că „suprafața ocupată de construcții și aferentă acestor construcții este de 11,8 ha teren curți și construcții”; s-a continuat cu descrierea vecinătăților clădirilor și apoi s-a precizat că „întreaga suprafață a construcțiilor se întinde pe un perimetru de 11,8 ha”; în anul 1992, s-a întocmit un „Plan de situație” de către O.C.O.T. C. care conține și avizul favorabil pentru vânzare în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea nr. 18/1991 a trenului cu construcții existente pe acesta (fila 8, dosarul Judecătoriei).
Prevederile acestui act care constituie în mod indubitabil titlul de dobândire al construcțiilor nu conțin și elementele unei promisiuni de vânzare-cumpărare cu privire la teren, nici măcar în temeiul conversiunii actelor juridice.
Astfel, din nici una din mențiunile actului nu rezultă că părțile au tranzacționat și cu privire la tern, chiar dacă s-a menționat că „obiectivele” ocupă o suprafață de 11,8 ha; pentru a se reține o astfel de înțelegere a părților ar fi trebuit să existe măcar indicii că obiectul vânzării nu ar fi fost doar anumite active („obiective” în exprimarea părților), ci și terenul pe care acesta este situat.
Dimpotrivă, conținutul actului impune concluzia contrară: astfel, pe lângă mențiunile referitoare la suprafața „ocupată” de construcții (care impun concluzia că ceea ce interesa erau doar aceste imobile nu și terenul), din procesul-verbal rezultă că prețul activelor a fost de 601.248 lei.
Detaliat, totalul de 601.248 lei era alcătuit din 520.000 lei, 63.248 lei și 18.000 lei, astfel că nu există nicio mențiune referitoare la prețul terenului și deci, în mod indubitabil, prin procesul verbal din 20.08.1991, părțile NU au tranzacționat și cu privire la teren; în fine, dovada acestei concluzii este factura nr. 64/20.08.1991 în care sunt specificate produsele vândute ca fiind: „saivan B6 (adică 6 bucăți), instalație electrică B.1 și casă personal B4”.
În aceste condiții, este clar că o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare nu se putea pronunța lipsind situația premisă a unei astfel de cereri, un antecontract de vânzare-cumpărare ale cărui obligații să nu fie executate voluntar de una dintre părți.
Cu privire la solicitarea recurenților de reducere a cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță în întregime pârâților la suma de 2.500 lei, Curtea observă că pârâții au depus dovada acestor cheltuieli încă de la 07.12.2011 (filele 199-201 dosarul Judecătoriei), dar în concluziile pe fond din 25.01.2012 reclamanții nu au cerut reducerea acestor cheltuieli astfel încât instanța a procedat la obligarea reclamanților la plata sumei integrale de 2.500 lei.
Abia în apelul împotriva sentinței conținând această dispoziție reclamanții au invocat caracterul exagerat al sumei acordate cu acest titlu, soluția tribunalului a fost corectă și în această privință.
Astfel, conform art. 273 al. 3 C. pr. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Or, analizând lucrările dosarului judecătoriei, Curtea constată că soluționarea dosarului în primă instanță s-a întins pe o perioadă foarte lungă, iunie 2009- februarie 2012 ce a presupus acordarea a 22 de termene, iar angajamentul avocatului părții adverse a fost încheiat la 15 septembrie 2009 (fila 18); pentru pârâți s-a prezentat fie avocatul titular, fie unul în substituire; apoi pricina avea un obiect cu o valoare importantă (11,8 ha teren) iar dezbaterea ei nu a fost simplă, atât din perspectiva pretențiilor reclamanților cât și din punct de vedere al apărărilor pârâților (întâmpinare cu excepții și apoi alte apărări care au fost admise), astfel încât, prin prisma tuturor criteriilor art. 274 al. 3 C. pr. civ., acest onorariu era justificat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții T. G., domiciliat în C., ., .. B, . și SERETTI C., domiciliată în Italia, Via Montenello nr. 45/2, ambii cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de Avocat „B. D.” din C., . nr. 41, ., împotriva deciziei civile nr. 258/16.04.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosar dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații . și C. L. AL COMUNEI FÂNTÂNELE prin PRIMAR, cu sediul în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. G. VANGHELIȚA T. G. L.
Grefier,
C. I.
jud.fond: A.I.
jud.apel:C.E./C.C.
red.dec. jud. G.L. /09.04.2014/2ex.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 510/2013. Curtea de... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 506/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
