Expropriere. Decizia nr. 62/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 62/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 3497/118/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.62/C
Ședința publică din data de 29 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător M. P.
Grefier M. G.
cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
Procuror – C.-E. T.
Pe rol pronunțarea apelurilor civile formulate de apelantul reclamant intimat I. G., domiciliat în C., Șoseaua Mangaliei nr.59, ., . și de apelantul pârât intimat S. R. PRIN DEPARTAMENTUL PENTRU PROIECTE DE INFRASTRUCRURĂ ȘI INVESTIȚII STRĂINE PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, sector 1, .. 38, împotriva sentinței civile nr. 4702 din24.09.2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect expropriere.
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din data de 22 mai 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face corp comun cu prezenta hotărâre.
Completul de judecată, pentru a da posibilitatea apelantului pârât și intimat să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 29 mai 2013, când în aceeași compunere a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta reclamantul I. C. G. a solicitat in contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România S.A, Comisia de verificare a dreptului de proprietate sau a altui drept real de la nivelul localității Murfatlar:
- anularea parțială a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr.99/ 11.11 2010 emisă de comisia de verificare a drepturilor de proprietate sau a altui drept real de la nivelul localității Murfatlar în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor datorate reclamantului pentru terenul expropriat în suprafață de 6.924,00 m.p pe care a stabilit-o la suma de 4,15 lei m.p (mai puțin de un euro/m.p),
- obligarea expropriatorului la plata unei despăgubiri pe care el o apreciază ca fiind justă, în cuantum de 84 lei /m.p ( aproximativ 20 euro / m.p)
- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că este proprietarul parcelei A207/13/2, număr cadastral_, în suprafață de 6.924,00, teren înscris în CF nr._.
La 26._ i-a fost comunicată hotărârea nr. 99 din 11._ prin care a luat la cunoștință de faptul că suma cu care a fost despăgubit a fost stabilita sub 1 euro/m.p.
Apreciază că pârâta, atunci când a stabilit cuantumul despăgubirii, nu a avut în vedere criteriile prevăzute de Legea nr. 33/1994 care în art. 26 prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului, dar și că, la calcularea cuantumului despăgubirii, trebuie ținut seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel din zona respectivă precum și de daunele aduse proprietarului.
Astfel, imobilul proprietatea sa se află în raza teritorială a orașului Murfatlar, în aproprierea unor importante căi de acces ( drumuri județene, orășenești si comunale), dispune de toate utilitățile pe care le impune regimul său agricol.
Totodată, terenuri din imediata apropiere au fost vândute pe piața liberă cu sume care sunt chiar mai mari decât suma cerută de reclamant.
Toate aceste aspecte demonstrează că terenul reclamantului prezintă un interes agricol mult mai mare pe piața imobiliară decât cel apreciat de pârâtă. Mai arată că pârâta a acordat sume mult mai mari pentru exproprierea unor terenuri aflate în zone izolate ale județului C., cum sunt cele din apropierea satului Piatra, unde cuantumul despăgubirilor a fost de aproximativ 5 euro.
Mai mult de atât, despăgubirea primită de reclamant este una injustă și pentru că, pentru terenuri expropriate lângă el, despăgubirea primită de proprietarii acestora a fost mai mare.
Aceste aspecte arată faptul că pârâtul S. R., prin reprezentanții săi legali, nu a făcut o apreciere obiectivă și dreaptă asupra despăgubirilor acordate.
De asemenea, reclamantul solicită a fi avut în vedere și prejudiciul care i-a fost creat prin faptul că terenul său, cândva aflat într-o formă compactă, a fost divizat în doua parcele despărțite de autostradă.
Acest fapt l-a pus în imposibilitatea de a-și folosi terenul de dincolo de autostradă, datorită unui acces extrem de greu, el fiind obligat să parcurgă zeci de kilometri până la locul unde se poate traversa autostrada pentru ca apoi să ajungă la terenul lui în vederea lucrării lui.
Sigur că, în aceste condiții, drumul îl costă mai mult decât valoarea fructelor produse de teren .
Prin întâmpinare pârâtul Satul R. a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că rapoartele de evaluare realizate în procedura exproprierii au fost întocmite în conformitate cu standardele internaționale de evaluare, experții autorizați utilizând două tehnici de evaluare.
S-a folosit metoda comparației relative care presupune analiza tranzacțiilor cu proprietăți comparabile și prin care se determină dacă aceste proprietăți au caracteristici inferioare, superioare sau egale cu proprietatea de evaluat și metoda capitalizării rentei funciare. Dintre cele două valori obținute experții au ales valoarea cea mai mare, determinată prin metoda comparației relative, în sumă de 28.700 lei, considerând că expropriații nu au interes să vândă iar expropriatorul are interes să cumpere.
De asemenea, analizându-se oferta pe această piață a terenurilor din localitatea Murfatlar, consideră că prețul de ofertă în aceeași zonă pentru proprietăți similare, cuprins între 0,3 si 1,5 euro m.p., reflectă fidel piața imobiliară din acest moment, iar despăgubirea stabilită prin raportul de evaluare, in suma de 1,0 Euro /m.p, este mai mult decât corectă.
Arată pârâta că, pentru evaluarea daunelor s-au avut in vedere următoarele aspecte:
Pentru pierderi din recolta neadunată experții nu au acordat despăgubiri întrucât terenurile sunt cultivate cu plante tehnice si cereale care se adună până la începerea efectivă a lucrărilor.
Pentru pierderile din subvenții experții nu au acordat despăgubiri având în vedere că suprafața parcelei rămase nu este mai mică de 0,3 ha: Compensații referitoare la secționarea terenului – . terenului se află în dreapta autostrăzii și accesul se face normal. Compensații referitoare la prejudicii triangulare – formarea de parcele - nu s-au acordat despăgubiri pentru că acestea se acordă dacă prin secționarea terenului rămân parcele nefuncționale (suprafețe mai mici de 500 m.p., cu forme neregulate, ce nu permit executarea de lucrări agricole).
Prin sentința civilă nr. 4702/24.09.2012 Tribunalul C. a admis acțiunea formulată reclamantului, a dispus anularea parțială a hotărârii nr. 99/11.11.2010 emisă de pârât, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor și a obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 65.257 lei, reprezentând despăgubiri cuvenite pentru terenul expropriat în suprafață de 6924mp.
A obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată-onorariu expert și la plata sumei de 1.500 lei-onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, analizând acțiunea în raport de dispozițiile art. 9 alin. 1 și 3 din Legea nr. 198/2004 și art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, că valoarea imobilului expropriat din proprietatea reclamantului este de 65.257 lei ( 15.233 euro), conform opiniei majoritare a comisiei de experți ce a realizat expertiza dispusă la instanța de fond.
Instanța nu a reținut opinia separată a expertului V. I. potrivit căreia prețul pe mp al parcelei expropriate este de 1,07 euro/mp, considerând că nu este fundamentată.
A considerat instanța că la stabilirea despăgubirii experții au avut în vedere valoarea reală a terenului expropriat, entru stabilirea prețului fiind folosită atât metoda rentei funciare potrivit căreia evaluarea terenului expus exproprierii are la bază elemente de calcul reale pornind de la capacitatea de producție a terenului respectiv și prețul produsului obținut pe teren, dar și metoda comparației relative.
Având în vedere dispozițiile art. 274 C.pr.civ și pe cele ale art. 10 din Legea 198/2004 potrivit cărora „cheltuielile necesare pentru realizarea expertizelor de evaluare a cuantumului despăgubirilor cuvenite ca urmare a exproprierii în cadrul litigiilor prevăzute la alin. (1) vor fi avansate în conformitate cu procedura de drept comun”, precum și pe cele ale art. 38 din Legea nr.33/1994 potrivit cărora „toate cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere și retrocedare, inclusiv înaintea instanțelor judecătorești, se suportă de expropriator”,instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 3000 lei cheltuieli de judecată –onorariu de avocat si expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel atât reclamantul I. G. cât și pârâtul S. R. prin C.N.A.D.N.R.
În apelul formulat, reclamantul a susținut că soluția instanței este nelegală pentru că nu a observat faptul că nu au fost respectate etapele procedurii de expropriere prevăzute de Legea nr. 255/2010, cu consecințe asupra transferului dreptului de proprietate pentru imobilului expropriat.
A arătat reclamantul că, în lipsa consemnării sumelor cu titlu de despăgubire către proprietarii de drept, Hotărârea Guvernului nr. 415/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada București-C., pe tronsonul 6, Cernavodă-C. este afectată de o condiție suspensivă în ceea ce privește efectul translativ al dreptului de proprietate.
Apelantul reclamant a mai arătat că în expertiza efectuată de experții ANEVAR pentru Nota de fundamentare care stă la baza emiterii H.G. nr. 415/2010 s-a stabilit o despăgubire medie de 22 lei/mp, în timp ce în expertizele depuse la dosarul cauzei de către expropriator, aceiași experți au subevaluat despăgubirea până la 7,2 lei/mp, ceea ce denotă că diferența între cele două valori a ,,dispărut’’ între autoritățile statului și expropriator.
Susține apelantul reclamant că despăgubirea apreciată de Tribunalul C. ca fiind aceea datorată reclamantului nu este justă, instanța de judecată neavând în vedere înscrisurile depuse de reclamant și nici nu a luat în considerație cea mai bună utilizare a terenului, respectiv planurile de dezvoltare viticolă ale zonei și investiția pentru construcția de turbine eoliene, valoarea pe metru pătrat de teren fiind în această ipoteză de 6,42 Euro, conform înscrisurilor depuse la dosar.
Instanța nu a luat în considerare faptul că reclamanții au depus înscrisuri din care rezultă că pe piața liberă s-au vândut terenuri în aceeași zonă cu prețuri cuprinse între 6,42 euro și 15 euro/mp.
Cum hotărârea judecătorească s-a bazat pe o expertiză judiciară ce a avut stabilit un obiectiv care nu a respectat prescripțiile art. 26 al. (2) din Legea nr. 33/1994, este nelegală, situație în care apelul reclamanților se impune a fi admis cu consecința modificării cuantumului despăgubirilor astfel cum s-a solicitat prin acțiune.
În apelul formulat, S. R. prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. a criticat hotărârea primei instanțe pentru nerespectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 în efectuarea raportului de expertiză, pentru înlăturarea de către prima instanță a opiniei separate a expertului desemnat de CNADNR și ignorarea coordonatelor jurisprudențiale date de decizia 5881/2011 a Î.C.C.J.
Apelantul pârât a susținut că în mod neîntemeiat a fost apreciată opinia separată a expertului ca ,,nefundamentată’’, în hotărâre nearătându-se pentru care argumente a primit o asemenea calificare.
S-a evocat hotărârea instanței supreme din perspectiva interpretării pe care trebuie să o dea instanțele judecătorești dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.
În raport de criticile dezvoltate în cele două căi de atac și de prevederile art. 295 alin. 1 Cod proc. civilă, Curtea va reține următoarele considerente:
Prima chestiune care implică o dezlegare este cea de determinare a legii aplicabile prezentului litigiu, iar din acest punct de vedere, instanța de fond în mod corect s-a raportat la prevederile Legii nr. 198/2004 și ale Legii 33/1994, chiar prin cererea de chemare în judecată fiind indicat de către reclamant, ca temei în drept, Legea nr. 198/2004.
Potrivit art. 6 alin. 1 din Noul cod civil (act normativ în vigoare la data emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor care face obiectul prezentei contestații), legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, aceasta neavând putere retroactivă, iar conform alin. 2, actele juridice încheiate înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii lor.
În speță, obiectul contestației l-a constituit hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 99/11.11.2010, emisă în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 198/2004.
Adoptarea, la 14.12.2010, a Legii nr. 255 prin care s-a abrogat Legea nr. 198/2004 nu poate produce efecte juridice – în tăcerea legii noi – asupra legalității și temeiniciei acestui act juridic, iar împrejurarea că prin art.32 din Legea 255/2010 se arată că ,,În cazul procedurilor de expropriere aflate în curs de desfășurare, pentru continuarea realizării obiectivelor, se aplică prevederile prezentei legi’’ nu conduce la concluzia că pentru contestarea actelor juridice emise sub imperiul legii vechi se aplică legea nouă, ci doar că procedurile aflate în derulare urmează să aibă în vedere reglementarea intrată în vigoare.
Pe aceste considerente urmează așadar să fie înlăturate toate argumentele de nelegalitate vizând incidența Legii nr. 255/2010 și nerespectarea ei în primă instanță, fiind irelevant faptul că litigiul se judecă după . decembrie 2010, a noului act normativ.
Prin urmare, criticile apelantului reclamant referitoare la nelegalitatea și netemeinicia soluției primei instanțe urmează a fi abordate în strictă raportare cu normele aplicabile la data emiterii hotărârii contestate, respectiv Legea nr. 198/2004.
Sub un al doilea aspect, instanța va reține că nu sunt întemeiate nici criticile reclamantului legate de modalitatea de determinare prealabilă, prin Nota de fundamentare la H.G. nr. 415/2010, a evaluărilor de către experții ANEVAR, legate de neprezentarea dovezilor privind plata de către expropriator a sumei calculate cu titlul de despăgubiri, precum și interpretările care ar reieși din norma adoptată ulterior emiterii hotărârii contestate, câtă vreme ceea ce verifică instanța este abordarea corectă de către C.N.A.D.N.R., prin Comisia constituită la nivelul localității Medgidia, a despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru suprafața expropriată conform Legii nr. 198/2004.
Susținerile reclamantului potrivit cărora exproprierea este nelegală câtă vreme nu există ,,despăgubiri prealabile’’, conforme normei constituționale, sunt lipsite de relevanță deoarece nu problema neconsemnării la dispoziția expropriatului a sumelor acordate ca despăgubire a fost pusă în discuție prin acțiunea formulată la 24 februarie 2011 ci nemulțumirea reclamantului, titular al dreptului de proprietate, asupra cuantumului acestor despăgubiri oferite prin hotărârea atacată.
Astfel, în art. 5 alin. 7 din Legea nr. 198/2004 se arată modalitatea în care se procedează cu sumele stabilite de expropriator ca despăgubiri, dar pe care proprietarul le contestă ori le refuză.
Prin urmare, toate argumentele care fac trimitere implicită sau explicită la acele dispoziții constituționale, sunt nefondate, întrucât ceea ce s-a supus judecății nu este faptul că nu i s-a înmânat efectiv reclamantului vreo sumă (legea interzicând eliberarea sumei consemnate până la clarificarea în proces a litigiului), ci dacă acea sumă conferită constituie sau nu o justă despăgubire.
Cu aceleași argumente instanța apreciază ca neîntemeiate acele susțineri ale reclamantului care tind să supună exproprierea regimului juridic al actelor bilaterale, translative de drepturi, supuse unei ,,condiții suspensive’’ – aceea a plății prealabile a ,,prețului’’. Exproprierea fiind un mod legal de pierdere a dreptului de proprietate pentru o cauză de utilitate publică, iar nu un act juridic sinalagmatic, de transmitere a dreptului real în temeiul unei convenții, instanța va avea în vedere – pentru argumentele expuse anterior – că plata prealabilă a unei despăgubiri nu este o ,,condiție suspensivă’’ a procedurii, ci un imperativ decurgând inclusiv din textul art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv acela de a prelua legitim proprietatea unei persoane în schimbul unei ,,juste despăgubiri’’.
Cu privire la valoarea terenului în suprafață de 6924 mp situat în extravilanul localității Murfatlar, jud. C., reprezentând ./2 expropriată în vederea realizării lucrării de utilitate publică „Autostrada București-C., tronsonul 6, Cernavodă C.”, evaluând și criticile formulate de apelantul pârât CNADNR în ce privește modalitatea de interpretare și aplicare de către instanța de fond a disp. art. 26 din Legea nr. 33/1994, instanța reține analizând pe baza unor considerente comune, că apelul pârâtului este întemeiat, apelul reclamantului fiind nefondat.
Așa cum a arătat și instanța de fond, dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 impun calcularea despăgubirilor în funcție de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială.
Imperativul stabilirii unei juste despăgubiri, care răspunde cerinței statuate prin art. 1 din Protocolul I al Convenției, exclude acordarea unor despăgubiri care nu își găsesc corespondentul în realitate, supraevaluate, caracterul acestora urmând a fi just, echitabil și în concordanță cu probele administrate, adică să exprime valoarea reală a bunului expropriat.
Chestiunea justeței și proporționalității despăgubirii ține de probele administrate în fiecare caz în parte; ea nu poate fi raportată mecanic la calculele reieșite din evaluările globale ale actelor normative emise în declanșarea procedurii de expropriere, ori la sumele stabilite pentru alte proprietăți aflate în aceeași situație.
Or, în speță, dezlegarea dată în primă instanță nu răspunde acestui imperativ, câtă vreme prin opinia majoritară a experților judiciari B. și D. s-a calculat o valoare a terenului de 65.257 lei (fila 100 și 185 fond), față de cuantumul acordat prin hotărârea contestată, de 28.700 lei, prin raportarea la o comparabilă cu valoare de 3 euro/mp, reprezentând teren extravilan situat în localitatea Ciocârlia, jud. C.. Instanța nu a observat că evaluarea prin metoda comparației nu a avut în vedere un teren similar, situat în aceeași zonă administrativ-teritorială și având caracteristici similare celui expropriat
În aceste condiții instanța de fond a conchis în mod eronat, cu încălcarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, că este incorectă evaluarea efectuată de expropriator, nefiind obligatoriu, așa cum s-a procedat, ca expertiza judiciară să fie preluată necenzurat în hotărârea judecătorească.
Spre deosebire de această abordare, atât evaluatorul privat (S.C. Societatea Generală a Experților Tehnici S.A.) cât și expertul cu opinie separată (V. I.) au pornit în metoda comparației de la terenuri similare, aflate în aceeași zonă și având aceeași categorie de folosință – filele 107 fond); în acest mod s-a obținut o valoare de 1,07 euro/mp și respectiv, o valoare de piață a bunului imobil expropriat de 31.470 lei, valoare foarte apropiată de valoarea de 1 euro/mp, respectiv de 28.700 lei stabilită prin evaluarea făcută de expropriator.
Evaluarea opiniei majoritare a experților B. și D. trebuia înlăturată de tribunal și pentru că nu a avut în vedere criteriul „prețului cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel din unitatea administrativ teritorială”, comparabilele rezultate din contractele de vânzare cumpărare încheiate în formă autentică și depuse la dosar de către pârât (filele 114-143 fond) fiind în mod nejustificat înlăturate prin opinia majoritară pe motiv că „folosirea strictă numai a valorilor din aceeași unitate administrativ teritorială nu poate conduce decât la valori nereale, ce nu pot fi compatibile cu alte valori ale terenurilor situate în lungul autostrăzii”.
De asemenea, așa cum s-a arătat, terenul expropriat de la reclamantul I. G. este destinat exclusiv pentru exploatarea agricolă –cultură cereale; având în vedere această destinație la data exproprierii, reclamantul nu poate pretinde evaluarea lui ca teren destinat exploatării viticole, chiar dacă zona Murfatlar este o zonă viticolă, pentru că terenul reclamantului nu cuprindea nici o investiție de plantație viticolă sau pomicolă precum în cazul altor terenuri expropriate în această localitate.
Susținerile apelantului reclamant în sensul că valoarea stabilită de expropriator de 28.700 lei, reprezentând 1 Euro/mp nu este justă și proporțională cu prejudiciul suferit de reclamant prin expropriere întrucât nu a avut în vedere cea mai bună utilizare a terenului pentru producția agricolă - se rețin a fi nefondate în condițiile în care s-a dovedit că, în anul 2010, pentru terenuri similare înstrăinate pe piața liberă, situate în extravilanul orașului Murfatlar, în afara ariei de expropriere, proprietarii vânzători au încasat prețuri inferioare despăgubirilor plătite de stat, respectiv 0,65-0,66 lei/mp (aprox. 0,15 Euro/mp), astfel cum rezultă din contactele de vânzare cumpărare încheiate la Biroul Notarului Public B. M. L. și depuse la dosar. Aceste date sunt relevante pentru a verifica faptul că, în cauză, valoarea oferită reclamanților de către expropriator respectă criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994 și este în acord cu Decizia nr. 5881/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în această materie.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat apelul formulat de reclamant și se va admite apelul pârâtului, cu consecința schimbării în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată.
Referitor la cererea apelantului pârât S. R. de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța constată că apelantul nu a depus dovezi referitoare la cheltuielile suportate în această etapă procesuală, respectiv chitanțe de plată a onorariului de avocat, motiv pentru care va respinge această cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul reclamantului I. G., domiciliat în C., Șoseaua Mangaliei nr.59, ., ., formulat împotriva sentinței civile nr. 4702 din 24.09.2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN DEPARTAMENTUL PENTRU PROIECTE DE INFRASTRUCTURĂ ȘI INVESTIȚII STRĂINE PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. BUCUREȘTI.
Admite apelul pârâtuluiS. R. PRIN DEPARTAMENTUL PENTRU PROIECTE DE INFRASTRUCTURĂ ȘI INVESTIȚII STRĂINE PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. BUCUREȘTI, cu sediul în .. 38, sector 1, formulat împotriva sentinței civile nr. 4702 din 24.09.2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant I. G..
Schimbă în tot hotărârea apelată în sensul că respinge acțiunea reclamantului ca nefondată.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2013.
Președinte, Pt. Judecător,
D. P. M. P.,
aflată în CO,cf.art.261
alin.2 C.p.c.semnează
Vicepreședinte Instanță
N. S.
Pt. Grefier,
M. G.,
aflată în CO,cf. art.261
alin.2 C.p.c.semnează
Grefier Șef
M. D.
Jud.fond –S.Teșa
Red./th.dec.apel – jud.P.D./19.07.2013/6 exp.
| ← Expropriere. Decizia nr. 114/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 43/2013.... → |
|---|
