Expropriere. Decizia nr. 84/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 84/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 1986/118/2011
dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 84/C
Ședința publică din 23 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. L.
JUDECĂTOR - I. B.
Grefier - M. D.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
Procuror - R. C.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de reclamanții S. N. și S. U., domiciliați în ., Calea Dobrogei nr. 129, județul C., C. A. E. și C. L. S., domiciliați în Medgidia, .. 27A, județul C., împotriva sentinței civile nr. 5683 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect expropriere, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. prin DEPARTAMENTUL PENTRU PROIECTE DE INFRASTRUCTURĂ ȘI INVESTIȚII STRĂINE prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, .. 38, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, pentru apelanții reclamanți, avocat P. C., fără împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind intimatul pârât S. R. prin Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelanților reclamanți S. N., S. U., C. A. E. și C. L. S. precizează că nu au obiecțiuni de formulat cu privire la raportul de expertiză tehnică și de evaluare întocmit în cauză și că nu mai are alte cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, solicitând cuvântul pe fond; reprezentantul Ministerului Public are aceeași poziție procesuală.
Curtea, luând act de declarația apărătorului recurenților reclamanți S. N., S. U., C. A. E. și C. L. S. și a reprezentantului Ministerului Public, în sensul că nu mai sunt cereri de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul recurenților reclamanți S. N., S. U., C. A. E. și C. L. S., având cuvântul solicită admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată; solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului, ca nefondat și de menținerea a hotărârii atacate ca temeinică și legală, având în vedere și valoarea cu care s-a achiziționat acest teren ce a fost supus exproprierii și nu în ultimul rând valoarea stabilită în suplimentul la raportul de expertiză efectuat în fața instanței de apel de 0,55 lei/mp, deși S. așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar a făcut o ofertă de 0,3 – 0,5 lei/mp. Apreciază că în hotărârea de expropriere s-a stabilit o valoare reală a prețului terenului supus exproprierii.
Curtea, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 C. pr. civ. declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Prin cerere înregistrată la 07.02.2011, reclamanții S. N., S. U., C. E. și C. S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Compania de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, stabilirea despăgubirilor pentru exproprierea terenului situat în Medgidia, jud. C., ./54/3, în suprafață de 5.012 mp, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că despăgubirea a fost stabilită la un nivel mai mic decât valoarea reală a terenului și fără a se acorda și daunele cauzate ca urmare a exproprierii, având în vedere că terenul ar fi produs recolte considerabile, impunându-se astfel plata unor daune care să compenseze valoarea recoltei. De asemenea, la stabilirea despăgubirii trebuie ținut cont că statul încasează beneficii importante sub forma taxei de autostradă, precum și că reclamanții nu doreau să vândă terenul, iar cheltuielile în vederea achiziționării altui teren vor cuprinde și taxe notariale și comisioane ale agențiilor imobiliare.
Prin întâmpinarea înregistrată la 22.03.2011, pârâtul S. R. a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că terenul a fost evaluat în conformitate cu standardele internaționale de evaluare și reflectă valoarea acestuia, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin precizări cuprinse în răspunsul la întâmpinare înregistrate la 14.06.2011, reclamanții au arătat că au contestat hotărârea nr. 51/8.11.2010 a Comisiei de verificare a dreptului de proprietate sau a altui drept real de la nivelul localității Medgidia, județul C., sub aspectul despăgubirii stabilite.
Prin sentința civilă nr. 5683/30.10.2012, Tribunalul C. a respins acțiunea ca neîntemeiată, constatând că reclamanții au primit deja o despăgubire mai mare decât valoarea reală a terenului.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, prin hotărârea nr. 51/8.11.2010 a Comisiei de verificare a dreptului de proprietate sau a altui drept real de la nivelul localității Medgidia, județul C., a fost stabilită despăgubirea cuvenită reclamanților pentru exproprierea terenului situat în Medgidia, jud. C., ./2/54/3, în suprafață de 5.012 mp, efectuată în scopul executării lucrării de utilitate publică Autostrada București – C., tronsonul 6 Cernavodă – C.; exproprierea s-a făcut conform coridorului de expropriere, terenul fiind dezmembrat în parcelele A1072/1/2/54/1, în suprafață de 1.174 mp, A1072/1/2/54/2, în suprafață de 88 mp, A1072/1/2/54/3, în suprafață de 5.012 mp și A1072/1/2/54/4, în suprafață de 33.726 mp, potrivit planului de amplasament depus la fila 31 din dosar – astfel încât exproprierea a vizat numai ./54/3; despăgubirea aferentă exproprierii acestui teren a fost stabilită la 44.600 lei, în baza evaluării făcute de Societatea Generală a Experților Tehnici SA – expert F. G., suma fiind compusă din valoarea terenului de 35.300 lei și daune de 9.300 lei, acestea din urmă reprezentând pierderi din subvenții și compensații referitoare la secționarea terenului, în acest sens fiind calculul din anexa nr. 2 la raport.
Prima instanță a mai observat că expertiza tehnică imobiliară efectuată în cauză în baza art. 25 din Legea nr. 33/1994 a dus la o concluzie unanimă a celor 3 experți, respectiv în sensul stabilirii unei despăgubiri totale de 39.513 lei, compuse din valoarea terenului de 39.444 lei și daune de 69 lei; în speță, au existat informațiilor despre tranzacții reale, inclusiv cu privire la terenul în cauză la nici 7 luni înainte, dar au fost folosite numai anunțuri imobiliare, astfel încât instanța și-a va bazat hotărârea pe înscrisurile care dovedesc tranzacții certe, care conduc la o concluzie diferită de cea a experților, neexistând nici un temei pentru a se stabili o despăgubire mai mare decât cea prevăzută în hotărârea contestată.
Prima instanța a arătat că reclamanții au dobândit terenul în cauză la 24.07.2009, la prețul de 33.064 lei pentru un hectar, deci 0,83 lei/mp.; cu toate acestea, au contestat despăgubirea stabilită la 8.11.2010 de 44.600 lei, din care 35.300 lei ca valoare a terenului de 5.012 mp, deci de 7,04 lei/mp.; din celelalte înscrisuri administrate în cauză - alte contracte de vânzare-cumpărare, prin care chiar reclamanții au cumpărat terenuri asemănătoare - rezultă că prețul acestora este de între 0,64 și 0,85 lei/mp, reieșind că acesta era prețul pieței chiar în anul în care a avut loc exproprierea.
De aceea, tribunalul a considerat fără legătură cu prezenta cauză faptul stabilirii unei despăgubiri superioare în localitatea Peștera, precum și înscrisurile depuse cu privire la construirea în județul C. (comunele Ciocârlia, Băneasa și chiar municipiul Medgidia) a unor parcuri eoliene, din moment ce oferta de închiriere a terenului în vederea construirii unui parc eolian, nu este urmată de vreo dovadă a acceptării și nici măcar că ar fi avut loc negocieri cu privire la această chestiune, astfel că valoarea reală a terenului nu este aceea a unui teren pe care s-ar construi centrale eoliene, ci a unui teren arabil
Prima instanță a apreciat că nu poate fi luată în seamă copia unui antecontract de vânzare-cumpărare alterat prin ștergerea numelui promitentului cumpărător din 30.12.2010, pentru că este vorba despre un act realizat pro causa, cu foarte puțin înainte de înregistrarea acțiunii de față și după ce la 12.10.2010 reclamanții declaraseră în fața Comisiei că nu sunt de acord cu despăgubirea acordată; apoi, s-a arătat că înscrisul nu atestă prețul cu care se vând imobile, ci doar o intenție declarată de vânzare care poate oricând înceta fără a se și facă vreo vânzare; în fine s-a considerat că prețul de 8,67 euro/mp din antecontract este în totală contradicție cu prețurile din cadrul unor tranzacții reale, prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare mai sus analizate, între care și cel al imobilului în cauză.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții, prin care au criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea căii de atac, s-a arătat că prima instanța a folosit numai de înscrisurile depuse de pârâta C.N.A.D.N.R. în probatoriul administrat în cauza dedusă judecății iar prevederile legale nu au fost aplicate de către instanță care s-a subrogat în drepturi C.N.A.D.N.R., și a analizat înscrisurile depuse de pârâta ca fiind cele concludente în prezenta cauză, analizând lapidar înscrisurile depuse de ei și a afirmat că sunt irelevante prin prisma alterării conținutului în sensul că este șters promitentul cumpărător al imobilului.
Apelanții au învederat că instanța a refuzat să facă vreun comentariu privind conținutul antecontractelor de vânzare-cumpărare în care sunt prevăzute expres prețurile plătite și sancțiunile în caz de nerespectare a acestor antecontracte de vânzare-cumpărare, nu a luat în considerare faptul că aceste antecontracte nu au putut fi finalizate motivat de faptul că nu există parcelarul realizat de către Primăria Municipiului Medgidia.
În argumentarea căii de atac, s-a mai precizat că tribunalul nu a respectat dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1999(R), în sensul că nu rezultă din considerentele sentinței apelate că, după primirea rezultatului expertizei, aceasta trebuia să îl compare cu oferta pârâtei și cu pretențiile părților; instanța a ignorat expertiza judiciară și a hotărât unilateral numai din punctul de vedere al înscrisurilor pârâtei C.N.A.D.N.R., respectiv expertiza cu caracter extrajudiciar realizată în cadrul procedurii administrative de expropriere și nu a dat dovadă de înțelegerea și rolul dispozițiilor art. 25 din Legea 33/1994 atâta timp cât instanța ține cont de expertiza extrajudiciară a pârâtei C.N.A.D.N.R.
Într-un alt motiv de critică a sentinței apelate s-a mai arătat că prima instanța a omis să se pronunțe asupra condiției suspensive, prevăzută de art. 2 din Hotărârea nr. 51/08.10.2010 prin care se dispune faptul că în termen de 90 de zile de la emiterea acestei Hotărâri, să se vireze suma de 44.600 lei („despăgubirea”) în contul și la dispoziția reclamanților; neîndeplinirea condiției suspensive asupra căreia au făcut referire afectează însăși existența actului civil al exproprierii și anume desființarea lui, pendente conditione, această condiție suspensivă are ca efect faptul că actul juridic nu-și produce efectele juridice implicit actele translative de preluare forțată a terenurilor prin expropriere nu-și produc efectele (art. 1018 din vechiul cod civil – art. 1407 noul cod civil).
De aceea, apelanții au arătat că, pentru o soluționare corectă a prezentei cauze vor depune înscrisuri care dovedesc prețurile de vânzare cu care clienții vând în mod obișnuit terenuri agricole, cu mențiunea că raza administrativ teritorială este Județul C..
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de reclamanți, curtea constată că apelul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Prealabil, Curtea arat că suma ce se cuvine celui expropriat drept despăgubire pentru preluarea bunului său din cauze de utilitate publică se poate alcătui din două componente: „valoarea reală a imobilului” și „prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane în drept”.
Această concluzie reiese din prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 (aplicabil în speță conform art. 9 al. 3 din Legea nr. 138/2004) potrivit cu care despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
Aceste două noțiuni sunt apoi explicitate (pe scurt, dar suficient pentru a se putea face o distincție), arătându-se că, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor tine seama de: 1.) prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiza, precum și 2.) daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia, urmând că experții să defalce despăgubirile cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor de alte drepturi reale.
Or, vorbindu-se în cuprinsul aceluiași alineat alin. 2 al art. 26 despre prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele și, respectiv, despre daunele produse proprietarului, este evident că acest din urmă prejudiciu este cu totul diferit de dauna suferită de persoană prin lipsirea de proprietate al cărei echivalent nu poate fi decât „prețul cu care se vând imobilele”.
Rezultă de aici că „prejudiciul cauzat proprietarului” este altceva decât echivalentul valoric al bunului precum „pierderi pentru recolta neadunată”, „pierderi din subvenții”, „compensații referitoare la secționarea terenului” sau „compensații referitoare la prejudicii triangulare”, dar fără a se limita la acestea, putându-se încadra în această categorie orice pierdere cauzată în mod direct de expropriere (exemplu: cheltuieli angajate în vederea unei viitoare modificări a regimului juridic al bunului; avansul care nu mai poate fi recuperat pentru lucrările de terasament sau de natură agricolă; întocmirea unei documentații pentru lotizare sau trecere în intravilan, etc.).
Concluzionând, s-ar putea face o paralelă între limitele despăgubirilor pentru răspunderea civilă delictuală și obligarea de desdăunare în cazul exproprierilor, titularul dreptului de proprietate fiind îndreptățit atât la prejudiciul efectiv cât și la beneficiul nerealizat.
În ceea ce privește componenta despăgubirii „valoarea reală” a bunului expropriat, aceasta este determinată de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de evaluare.
Procesul de evaluare este un sistem complex ce conține toate cercetările, informațiile, raționamentele, analizele și concluziile necesare pentru a ajunge la valoarea de piață a imobilului, aceasta din urmă fiind definită în Standardele Internaționale de Evaluare (S.I.E.), că fiind suma estimată pentru o proprietate ce va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție cu preț determinat obiectiv, în care părțile au acționat în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângeri.
Suma estimată se referă la un preț plătibil pentru o proprietate într-o tranzacție independentă (nepărtinitoare), care s-ar putea obține în mod rezonabil de către un vânzător (care nu cere un preț considerat nerealist pe piață) și este cel mai avantajos pentru cumpărător (care achiziționează în concordanță cu realitățile pieței, iar nu în raport de o piață imaginară sau ipotetică ce nu poate fi demonstrată sau anticipată); în fine, se presupune că atât cumpărătorul cât și vânzătorul sunt informați, într-o manieră rezonabilă, în legătură cu natura și caracteristicile proprietății, cu utilizările acestuia, precum și a stadiului în care se află piața; fiecare parte trebuie să acționeze în propriul interes și în mod prudent, depunând de cunoștințele necesare obținerii celui mai bun preț.
Prin urmare, valoarea de piață a imobilului expropriat, se impunea fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare la amplasamentul acestuia (teren situat în extravilanul localității Valea Dacilor, la 1 km. față de Valea Dacilor și la 6 km. față de orașul Medgidia, spre limita de hotar cu localitatea Murfatlar), destinația terenului la momentul evaluării, respectiv la momentul octombrie 2010 (teren agricol necultivat la momentul exproprierii), neînscris în cartea funciară și, nu în ultimul rând, în raport de criteriul cerere-ofertă la momentul expertizării în faza administrativă.
Or, astfel cum s-a arătat și în ședința din 29.05.2012 (la care instanța a admis solicitarea reclamanților apelanți de efectuare a unei noi expertize), această analiză a tranzacțiilor pentru bunurile comparabile presupunea dovedirea de către orice parte interesată, unor tranzacții certe cu terenuri având caracteristici comparabile, tranzacții care să fi produs într-o epocă cât mai apropiată exproprierii (08.11.2010).
În calea de atac, comisia de experți desemnată de prima instanță a efectuat un supliment de expertiză având ca obiectiv stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților avându-se în vedere, dintre înscrisurile depuse de aceștia, doar contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 28.02.2011 (deoarece, în solicitarea sa de probatorii, apelanții s-au referit la acte de vânzare-cumpărare ce priveau altfel de bunuri ca localizare ori ca dată a tranzacționării), dar cu posibilitatea ca, la determinarea cuantumului despăgubirilor, specialiștii să se raporteze și la alte contracte, tranzacții încheiate la date apropiate celei la care s-a realizat exproprierea terenului în litigiu, care au fost avute în vedere la efectuarea altor expertize.
În conținutul lucrării, s-a arătat că Actul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 758/28.02.2011 la B.N.P. V., nu poate fi folosit la calcularea despăgubirilor cuvenite reclamanților deoarece „prețul tranzacției pe mp. (adică 27, 5765 lei/mp.) reprezintă o excepție și s-a făcut în scopuri diferite de folosire a terenului având în vedere conținutul de calcar” de către cumpărătorul .) SA
La întocmirea raportului, experții au avut la dispoziție mai multe contracte de vânzare-cumpărare privind terenuri situate în . 89-114) încheiate în perioada iulie 2009-mai 2010; din care a rezultat că prețurile de vânzare a terenurilor din extravilan precum cel expropriat variază între 0,64 și 0,85 lei/mp.
Curtea a înlăturat de la stabilirea despăgubirii acele tranzacții care nu s-au efectuat la un moment apropiat exproprierii (noiembrie 2010), deoarece contracte din septembrie 2009 - nr. 3237/14.09.2009 - și din iulie 2009 - nr. 3216/21.07.2009, nr. 3317/24.07.2009, nr. 3318/24.07.2009, nr. 746/03.07.2009 - nu pot fi calificate din „comparabile”, tranzacțiile fiind efectuate cu mai mult de 1 an înaintea exproprierii reclamanților.
De aceea, veritabilele comparabile sunt contractele nr. 951/26.03.2010 din care rezultă un preț de 0,75 lei/mp pentru un teren de 1,75 ha, nr. 952/26.03.2010 din care rezultă un preț de 0,8 lei/mp pentru terenuri de 3,5 ha, 3,2 ha și 20 ha și în care cumpărător este chiar reclamantul S. N. reprezentat de C. E. (și el având calitatea de reclamant )– și contractul nr. 1620/06.05.2010 din care rezultă un preț de 0,41 lei/mp.
Dintre aceste comparabile, experții au ales contractul nr. 951/26.03.2010 al cărui preț de 0,75 lei/mp a fost corectat cu 10%, cu motivarea că ar fi vorba de o suprafață mai mare 1,75 ha față de 0,5 ha expropriați; pe lângă faptul că această „corecție” este complet nejustificată, fără a se preciza de ce prețul ar trebui să crească pentru o suprafață similară când este vorba de doar 0,5 ha, modalitatea în care este făcută este complet eronată și, în mod evident, abuzivă.
Astfel, la prețul de 0,75 lei/mp experții adaugă 10% care, în calculele dumnealor ar face 0,08 (în realitate doar 0,075) apoi, adunarea are ca rezultat 0,83 (deși ar fi trebuit să fie 0,825) care este „rotunjit” la 0,9 lei, adăugându-se în mod flagrant arbitrar 0,07 la preț, ceea ce înseamnă în fapt încă 10% !
Or, reținând că 0,75 lei/mp este prețul ce ar fi comparabil, este exagerat ca acest preț să fie „corectat” pentru că aceste „corecții brute” au fost necesare pentru stabilirea caracterului comparabil, nu pentru a prelucra acest preț; chiar și „corectat” – deși Curtea nu poate califica drept legală această operațiune – prețul cu care experții ar fi trebuit să opereze era 0,825 lei mp, ceea ce ar fi însemnat o valoare maximă a despăgubirii de 4.134.9 lei, cu mult mai puțin decât s-a stabilit în Hotărârea nr. 51/08.11.2010 din care reiese că valoarea terenului a fost de 35.300 lei.
Referitor la motivul de apel vizând „omisiunea” primei instanțe de a se pronunța asupra „condiției suspensive” sub care era prevăzut transferul de proprietate, respectiv consemnarea la dispoziția expropriatorului a sumelor aferente despăgubirii, curtea arată că această „problemă” nu a făcut obiectul investirii instanței prin acțiune; astfel, atât prin cererea introdusă la 07.02.2011 cât și prin răspunsul la întâmpinare, reclamanții au învederat că obiectul acțiunii îl constituie „stabilirea cuantumului justelor despăgubiri”, pe motiv că valoarea indicată în raportul de evaluare este inferioară valorii reale a terenurilor din zonă.
Or, față de constatarea că, în fața tribunalului, reclamanții nu au invocat o problematică de genul celei analizate prin prezentele considerente (nici măcar drept argumentație în susținerea solicitării principale de acordare a sumei despăgubirii suoeipare), în apel, acest subiect nu se poate pune în discuție, fiind incidente prevederile art. 294 C. pr. civilă, (oricum, realitatea consemnării sumei fiind o problemă care ține de executarea hotărârii de expropriere iar nu de valabilitatea acesteia).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanții S. N. și S. U., domiciliați în ., Calea Dobrogei nr. 129, județul C., C. A. E. și C. L. S., domiciliați în Medgidia, .. 27A, județul C., împotriva sentinței civile nr. 5683/30 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. prin DEPARTAMENTUL PENTRU PROIECTE DE INFRASTRUCTURĂ ȘI INVESTIȚII STRĂINE prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, .. 38, sector 1, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 octombrie 2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
G. L. I. B.
Grefier
M. D.
Red.hot.jud.fond M.S. S.
Red.dec.jud.apel G.L./11.02.2014
Tehnored.gref. M.D./20.02.2014/8 ex.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 99/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA | Expropriere. Decizia nr. 114/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
