Legea 10/2001. Decizia nr. 171/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 171/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 10248/118/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.171/C
Ședința publică din data de 15 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător M. P.
Judecător D. P.
Grefier M. G.
Pe rol pronunțarea asupra recursurile civile formulate de recurentul reclamant intimat R. C., cu domiciliul în C., . nr.109-113, ., apt.12, județul C. și cu domiciliul procesual ales în C., ..73, . (la S.C.A. „A., A. și C. G.”) și de recurenții pârâți intimați P. M. C., M. C. PRIN PRIMAR și C. L. C., toți cu sediul în C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 4955 din 03.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. – Secția I civilă, în dosarul nr._, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 06.03.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face corp comun cu prezenta hotărâre, iar completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 13.03.2013 și, ulterior, la data de 15.03.2013, când în aceeași compunere a dat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrata sub nr._ pe rolul Tribunalului Constanta, reclamantul R. C. a solicitat instanței ca prin hotărâre judecătorească să oblige pârâții P. M. Constanta, M. C. prin Primar, C. L. C. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la restituirea in natura sau, in situația in care aceasta nu mai este posibila, obligarea pârâtului P. M. Constanta la emiterea dispoziției motivate prin care sa propună acordarea de despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, pentru următoarele bunuri:
- imobil (teren si construcție) situat in Constanta, . nr. 48 (fost 56);
- imobil (teren si construcție) situat in Constanta, . . .) nr. 6;
- imobil (teren si construcție) situat in Constanta, .. 103 (fost nr. 107);
- imobil (teren si construcție) situat in Constanta, .. 4;
- imobil (teren si construcție) situat in Constanta, . . .. 55.
S-a solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că reclamantul este descendentul defunctului Resit Idris (cunoscut si sub numele de Menaise Idris Resid, Azis Idris Agi, Resit H., Resit Zaid), care a avut calitatea de proprietar al imobilelor menționate în petitul acțiunii, preluate de stat prin naționalizare.
A precizat reclamantul că ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 a notificat unitatea deținătoare conform procedurii instituită de acest act normativ, dar solicitările sale nu și-au aflat soluționarea până la data formulării acțiunii.
In drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.10/2001 și art.1 din Protocolul 1 la CEDO.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor publice a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității sale procesual pasive, pe care instanța a admis-o la termenul din 25 noiembrie 2011.
Prin sentința civilă nr.4955/03.10.2012 Tribunalul C. a admis acțiunea și a obligat pârâții M. C. prin Primar și P. municipiului C. să restituie reclamantului, în natură:
- imobilul situat în C., ..103 compus din teren în suprafață de 281,55 mp și construcțiile de 103,10 mp din lotul 2, conturat "ABCDEFGHMNA„ prin raportul de expertiză tehnică imobiliară;
- imobilul situat în C., . din teren în suprafață de 165,26 mp și construcțiile în suprafață construită de 64,64 mp din lotul 2, identificat EBCDGFE și teren în suprafață de 51,65 mp din lotul nr.1, conturat ABCDEFGA prin raportul de expertiză tehnică imobiliară;
- imobilul situat în C., .> nr.55 compus din teren în suprafață totală de 209,53 mp și construcții având o suprafață construită de 176,87 mp.
A obligat pârâții să propună reclamantului acordarea în compensare a altor bunuri sau servicii ori acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situația în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptățită, pentru imobilele situate în C., . nr.48 (fosta 56), ..6, pentru suprafața de 49,30 mp din imobilul situat pe ..103 și pentru suprafața de 69,86 mp din imobilul situat pe ..4, imposibil de restituit în natură.
În temeiul art. 274 C. pr. civ., pârâții M. C. prin Primar și P. municipiului C. au fost obligați, în solidar, la plata către reclamante a sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariul expertului.
Pentru a hotărî în acest sens prima instanță a reținut că prin notificările nr.2071/9.08.2001, 2072/9.08.2001, 2073/9.08.2001, 2076/9.08.2001 și nr. 2077/9.08.2001, reclamantul R. C., în calitate de moștenitor al lui R. Idris, a solicitat entității deținătoare restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru imobilele situate în C., . nr. 48 (fost 56), . . .) nr. 6, .. 103 (fost nr. 107), .. 4 și . . .. 55.
Dreptul de proprietate asupra imobilelor solicitate a fost justificat cu actul de vânzare-cumpărare nr.3244/1936, transcris la Tribunalul C. – pentru imobilul din ..4, actul nr.3464/1926 pentru imobilul situat pe ..55 și actul nr.958/1929 pentru imobilul situat pe ..103 (fostă 107); pentru imobilele din . nr.48 și ..6 dovada dreptului de proprietate a fost făcută cu foaia de date pentru Cartea Funciară din 28.11.1940, care atestă calitatea de proprietar a autorului reclamantului.
Modalitatea de preluare în proprietatea statului a fost determinată în raport de mențiunile adresei nr.1023/03.03.1992 eliberată de R.A. Confort U. C. – potrivit căreia imobilele din ., ..55, . nr.48 și ..6 au trecut în proprietatea statului în baza Decretului Lege nr. 92/1950, iar cel din ..4, deși preluat în anul 1950, a fost trecut efectiv la stat în baza Decretului nr.712/1966.
A mai reținut instanța de fond că pârâții nu au contestat calitatea reclamantului, de succesor al proprietarului bunurilor, și că aceasta rezultă din certificatul de naștere . nr._ eliberat la 28.07.1952 de Sfatul Popular al comunei B., certificatul de căsătorie . nr._ eliberat la 02.02.1955 de Sfatul Popular al orașului Medgidia și certificatul de moarte . nr._ eliberat la 01.04.1953 de Sfatul Popular al orașului Constanta.
Natura măsurilor reparatorii a fost stabilită în raport cu situația fiecăruia dintre imobilele pentru care a fost solicitată, astfel:
Pentru imobilele situate în C., . nr.48 (fostă 56) și ..6: din raportul de expertiză efectuat în cauză s-a reținut că acestea formează un singur lot, în suprafață de 293 mp, care în prezent este proprietate privată în limita suprafeței de 211 mp, iar 82 mp reprezintă domeniu public, prin lărgirea străzii Ș. cel M.; constatând imposibilitatea restituirii în natură a acestor bunuri, în aplicarea art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001, tribunalul a obligat pârâții M. Constanta prin Primar si P. M. Constanta să propună reclamantului acordarea în compensare a altor bunuri sau servicii ori acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situația în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Cu privire la imobilul situat în ..103 (fost 107): din raportul de expertiză tehnică imobiliară, astfel cum a fost modificat, s-a reținut că suprafața totala a terenului este de 330,75 mp potrivit măsurătorilor (340 mp din acte) și este împărțită in prezent in doua loturi:
- lotul 1, conturat "ABCDFGHIJKA"in planurile de situație anexă la raportul de expertiza, este în parte proprietatea particulară a numitului C. R., conform contractului de vânzare cumpărare nr._/1999 (38,99 mp) și în parte domeniu privat al M. C. (137,90 mp); suprafața de 49,20 mp, aferenta suprafeței utile a construcției (casă de locuit) a fost atribuita in folosința numitului Coanda R. O. conform contractului anterior menționat, iar suprafața de 85,18 mp, care reprezintă „curte libera", este ocupata de acesta în temeiul contractului de închiriere nr._/03.03.2005, încheiat cu R.A.E.D.P.P. Constanta.
- lotul 2, conturat "ABCDEFGHMNA" în planurile de situație anexă la raportul de expertiză, este compus din teren în suprafață de 192,85 mp si construcție in suprafața totala construita de 111,74 mp, fiind ocupat de numita Cletesteanu F. in temeiul contractului de închiriere nr._/26.06.2008 încheiat cu R.A.E.D.P.P. Constanta.
În raport de situația bunului și de principiul preeminenței restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, reglementat de art. 1 din Legea nr.10/2001, pârâții au fost obligați să restituie reclamantului în natură partea din imobil ce nu a fost înstrăinată, respectiv terenul în suprafață de 281,55 mp și construcțiile de 103,10 mp din lotul 2 "ABCDEFGHMNA„ ocupate în prezent de Cleșteanu F. în baza contractului de închiriere nr._/2008.
În referire la imobilul situat în C., ..4: din raportul de expertiză tehnică imobiliară, astfel cum a fost modificat, s-a reținut că este compus din teren în suprafață totală de 286,77 mp conform măsurătorilor (280 mp din acte) și construcții în suprafață de 165,12 mp, iar suprafață construită de 1280,02mp, fiind împărțit în prezent in doua loturi:
- Lotul 1, conturat ABCDEFGA, este compus din construcția cu destinație de locuință in suprafața construita de 69,86 mp, aflata in proprietatea numitului M. C. conform contractului de vânzare -cumpărare nr._/26.09.1996, perfectat in baza Legii nr. 112/1995 de autorul acestuia, in calitate de cumpărător si R.A.E.D.P.P. Constanta, in calitate de vânzătoare, si teren in suprafața de 121,51 mp aflat in domeniul privat al M. Constanta si deținut in folosință de numitul M. C. în baza HCLM nr.357/2005.
- Lotul 2, conturat EBCDGFE, este compus din construcții in suprafața totala construita de 95,26 mp, aflate in administrarea RAEDPP Constanta - din care spații închiriate în suprafață de 64,64 mp și anexe folosite de chiriași fără acte, în suprafață de 24,90 mp - si teren in suprafață totală de 165,26 mp, ce aparține domeniului privat al M. Constanta.
Raportat la această situație a imobilului instanța de fond a apreciat că poate fi restituit în natură lotul 2, identificat EBCDGFE, compus din teren în suprafață de 165,26 mp și construcții în suprafață de 64,64 mp, dar și suprafața de 51,65 mp din lotul nr.1, conturat ABCDEFGA, care este liberă de construcții; pentru suprafața de 69,86 mp, ocupată de construcția aflată în proprietatea numitului M. C., pârâții au fost obligați la măsuri reparatorii prin echivalent valoric.
Pentru imobilul situat în C., . M. D., fosta V. Bratianu) nr.55: din concluziile raportului de expertiză tehnică imobiliară, astfel cum a fost refăcut, s-a reținut că este compus în prezent din teren în suprafață totală de 209,53 mp și construcții având o suprafață construită de 176,87 mp și o suprafață utilă de 142,00 mp; cum prin adresa nr.7710/4.01.2012 a RAEDPP C. s-a comunicat instanței că acest imobil este ocupat de chiriași sau abuziv, tribunalul a dat eficiență principiului restituirii în natură în integralitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul R. C. și pârâții P. municipiului C., M. C. și C. L. C..
Sub un prim aspect, reclamantul a invocat greșita aplicare a dispozițiilor art.1 alin.2 și 5 din Legea nr.10/2001 și art.1.7 din HG nr.250/2007 prin stabilirea, în sarcina pârâților, a unei obligații alternative cu caracter echivoc, care lasă la libera apreciere a acestora modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii ce i se cuvin.
A susținut recurentul că din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale menționate rezultă că hotărârea judecătorească nu poate stabili în sarcina unității deținătoare o obligație cu caracter alternativ, care ar urma să se execute în raport de listele cu bunuri disponibile pentru atribuire în compensare din viitor; chiar dacă art.26 din Legea nr.10/2001 instituie o astfel de obligație în sarcina deținătorului imobilului imposibil de restituit în natură, aceste prevederi trebuie coroborate cu cele ale art.1 alin. 5 din același act normativ, pentru că bunurile ce urmează a fi atribuite în compensare trebuie aduse la cunoștința persoanei îndreptățite încă din faza procedurii administrative, pentru ca aceasta să își poată exprima acordul în acest sens, și trebuie identificate ca amplasament și valoare, iar evaluarea trebuie realizată în cadrul procedurii administrative sau, cel târziu, în cadrul celei judiciare, pentru ca dispoziția, respectiv hotărârea judecătorească, ce constituie titlu executoriu să poată fi pusă în executare.
S-a arătat că în cauză nu a fost depusă vreo listă cu bunuri susceptibile a fi acordate în compensare, care să poată fi individualizate prin hotărârea judecătorească ce constituie titlu executor, iar față de poziția procesuală exprimată de reclamant la instanța de fond, unde a cerut acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr.247/2005, Titlul VII, s-a solicitat obligarea pârâtului P. municipiului C. la emiterea dispoziției în acest sens.
Cea de a doua critică a reclamantului a vizat încălcarea prevederilor art.1 alin.1 și 2 în referire la art.7 alin.11 din Legea nr.10/2001 prin neacordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru toate imobilele care nu mai pot fi restituite în natură ca urmare a înstrăinării lor în condițiile Legii nr.112/1995, respectiv construcția situată în C., ..103 în suprafață construită de 49,20 mp, care a aparținut autorului său și a fost înstrăinată numitului C. R. O. și construcția din ..4, în suprafață construită de 69,86 mp, care a fost vândută numitului M. C..
A contestat reclamantul recurent și modalitatea de individualizare a suprafeței de teren ce urmează a fi restituită în natură la adresa din C., ..103, iar în susținere a arătat că măsura stabilită în dispozitivul hotărârii – prin care s-a restituit în natură suprafața de 281,55 mp și construcțiile de 281,10 mp din lotul 2, conturat ABCDEFGHMNA – contravine concluziilor expertizei tehnice întocmită de expert B. M., potrivit căreia suprafața totală a terenului din ..103 este de 330,75 mp conform măsurătorilor (340mp din acte) și este împărțită în prezent în 2 loturi.
Cum lotul 1 cuprinde construcția vândută numitului C. R. O., în suprafață construită de 49,20 mp, anexa construită de acesta fără autorizație, ulterior vânzării, în suprafață de 25 mă și teren de 137,90 mp – din care 49,20 mp sunt aferenți locuinței vândute, iar 85,18 mp reprezintă curte liberă ocupată de C. R. O. în baza contractului de închiriere încheiat cu RAEDPP C. – iar lotul 2 include teren în suprafață de 192,85 mp și construcție în suprafață totală construită de 111,74 mp s-a pretins că suprafața de 281,55 mp ce urmează a fi restituită recurentului în natură este aferentă întregului imobil, nu doar lotului 2, cum greșit a stabilit tribunalul, și rezultă din deducerea suprafeței aferentă locuinței vândute lui C. R. O. din suprafața totală a bunului.
Nelegalitatea hotărârii instanței de fond a fost raportată de pârâți la dispozițiile art.304 pct.9 și 6 din Codul de procedură civilă, sub următoarele aspecte:
1.greșita reținere a calității procesual pasive a Consiliului L. C. în raport de prevederile art.18 și 38 din Legea nr.215/2001 și de Legea nr.10/2001.
2.acordarea a ceea ce nu s-a cerut pentru că reclamantul nu a solicitat acordarea de bunuri sau servicii în compensare, ci restituirea în natură a imobilelor notificate, iar în subsidiar, despăgubiri.
3.greșita aplicare a prevederilor art.1-4 din Legea nr.10/2001 în condițiile în care, urmare a neconcordanțelor de nume și prenume nerectificate pe cale legală, reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și nici pe aceea a existenței bunurilor în patrimoniul său la data preluării.
4.nesoluționarea notificărilor este imputabilă titularului acestora, care nu a depus documentația completă, necesară acestei soluționări.
5.natura măsurilor reparatorii a fost stabilită exclusiv în raport de concluziile raportului de expertiză, cu ignorarea situației juridice a bunurilor.
6.greșita aplicare a art.274 din codul de procedură civilă câtă vreme cheltuielile pentru plata expertului au profitat exclusiv reclamantului, cu atât mai mult cu cât C. L. C. nu are calitate procesuală pasivă.
Prin precizări ulterioare recurenții pârâți au dezvoltat critica formulată la pct. 5 al recursului – referitoare la ignorarea situației juridice a imobilelor restituite în natură – arătând că din situația juridică și locativă a celor 2 imobile rezultă că parte din acestea sunt înstrăinate cu contract de vânzare cumpărare valabil încheiat, iar cumpărătorii au vocație legală la dobândirea în proprietate a terenului aferent construcțiilor deținute în baza acestor contracte.
Analizând legalitatea hotărârii atacate în raport cu motivele de nelegalitate invocate, Curtea a constatat că recursurile sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Critica referitoare la caracterul alternativ al obligației instituită în sarcina unității deținătoare de instanța de fond va fi analizată prin considerente comune întrucât a fost formulată prin ambele recursuri.
În examinarea acesteia se va avea în vedere că, deși din interpretarea gramaticală a dispozițiilor art.1 alin.2 și art.26 alin. 1 din Legea nr.10/2001 rezultă că reparația în echivalent sub forma despăgubirilor acordate în condițiile legii speciale de stabilire și acordare a acestora, respectiv Titlului VII din Legea nr.247/2005, este subsidiară atribuirii de bunuri sau servicii în compensare, acordarea acestei din urmă reparații depinde de existența în patrimoniul unității notificate a unor bunuri disponibile, susceptibile de atribuire către cel interesat, ca și de voința notificatorului, care poate opta pentru oricare dintre formele de reparație posibile potrivit legii.
D. îndeplinirea cumulativă a acestor condiții justifică impunerea în sarcina unității deținătoare a obligației de atribuire de bunuri sau servicii în compensare, dar existența lor nu poate fi reținută în cauză pentru că prin concluziile orale formulate la instanța de fond reclamantul a solicitat ca pentru imobilele sau părțile din imobilele notificate ce nu pot fi restituite în natură măsurile reparatorii să fie acordate sub formă de despăgubiri, în condițiile legii speciale de stabilire și acordare a acestora, iar prin probatoriile administrate nu s-a demonstrat că în patrimoniul unității administrativ teritoriale pârâte există bunuri sau servicii care pot fi obiect al măsurilor reparatorii prin echivalent.
Determinarea bunurilor sau serviciilor care pot fi atribuite în compensare nu intră în competența instanței de judecată, ci constituie o obligație a primarilor sau, după caz, a entităților investite cu soluționarea notificărilor care, potrivit art.1 alin.5 din Legea nr.10/2001, au obligația să afișeze lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârșitul lunii precedente, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile și/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare.
Cum o astfel de probațiune nu a fost efectuată în cauză, în sensul că la dosar nu au fost depuse liste întocmite de pârâți în condițiile textului de lege anterior menționat, instituirea în sarcina unității deținătoare a unei obligații de atribuire de bunuri în compensare cu caracter general contravine dispozițiilor Legii nr.10/2001, ca și prevederilor art.25.3 din HG nr. 250/2007, care impun ca măsurile dispuse în cursul procedurii judiciare să se supună unor reguli exacte de stabilire și identificare a bunului supus acestei proceduri, reguli ce trebuie respectate și de dispoziția prin care instanța atribuie în compensare un astfel de bun.
Coroborarea argumentelor expuse conduce la concluzia că, în absența identificării unor bunuri concret determinate care să poată fi atribuite în compensare și în raport de poziția notificatorului reclamant, care și-a exprimat opțiunea pentru reparația în echivalent sub forma despăgubirilor acordate în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, posibilă potrivit legii, obligația Primarului municipiului C. de a emite o dispoziție cu caracter alternativ constituie o greșită aplicare a prevederilor legale examinate în precedent, care impune reformarea hotărârii atacate, în sensul înlăturării din sarcina pârâților a obligației de a acorda reclamantului în compensare bunuri și servicii pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură.
Nu se mai impune a fi examinată cea de a doua critică formulată prin recursul reclamantului, care a vizat neacordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru construcțiile vândute în temeiul Legii nr.112/1995, situate la adresele din C., ..103 și ..4, întrucât pretenția a cărei nerezolvare a fost reclamantă pe această cale a fost soluționată de instanța de fond prin încheierea pronunțată la 30.01.2013, în dosarul nr._ al Tribunalului C., prin care dispozitivul sentinței civile recurate a fost lămurit în sensul obligării pârâților să propună reclamantului acordarea în compensare a altor bunuri sau servicii sau acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situația în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptățită, pentru imobilele situate în C. . nr.48 (fosta 56), ..6, pentru suprafața de 49,30 mp din imobilul situat pe ..103 (teren și construcții) și pentru suprafața de 69,86 mp din imobilul situat pe ..4 (teren și construcții), imposibil de restituit în natură.
Rezolvarea criticii referitoare la greșita identificare a terenului în suprafață de 281,5 mp situat în C., ..103, restituit reclamantului în natură, impune examinarea prealabilă a celei formulată la pct.5 din recursul pârâților, astfel cum a fost precizată, prin care au fost contestate suprafețele de teren restituite în natură la adresele din C., ..103 și ..4, pentru că întinderea părții de imobil pentru care se poate aplica principiul prevalenței restituirii în natură implică verificarea respectării de către instanța de fond a dispozițiilor art.7 alin.5 din Legea nr.10/2001, introdus prin Legea nr. 1/2009.
Este real că art.7 alin.1 din lege dispune că, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură, iar art.9 stabilește că imobilele preluate în mod abuziv, cum este cazul în speță, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea de la data cererii de restituire și libere de orice sarcini, dar Legea nr.10/2001 cuprinde și reglementări care interzic în mod expres restituirea în natură sau prevăd că măsurile reparatorii se pot acorda numai în echivalent.
O astfel de reglementare este aceea stabilită de art.7 alin.5 din lege - potrivit căruia nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr.112/1995, cu modificările ulterioare - care trebuie coroborată cu dispozițiile art.26 alin. ultim din Legea nr.112/1995, prin care se reglementează regimul juridic al terenurilor aferente locuințelor cumpărate în condițiile art.9 din Legea nr.112/1995 și se prevede că "suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului".
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că, în virtutea legii, cumpărătorii construcțiilor vândute în condițiile Legii nr.112/1995 devin și proprietarii terenurilor aferente lor care, potrivit Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, reprezintă terenul pe care este amplasată construcția, respectiv amprenta construcției, cât și terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia.
În cauză, din actele dosarului rezultă că parte din construcția care a aparținut în proprietate autorului reclamantului, situată în C., ..103, a fost vândută numitului C. R. O. prin contractul de vânzare cumpărare nr._ din 01.04.1999, încheiat în temeiul Legii nr.112/1995 cu RAEDPP C., ori această înstrăinare impunea instanței de fond ca la stabilirea măsurilor reparatorii cuvenite titularului acțiunii pentru acest bun să țină seama de vocația legală a cumpărătorului la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent locuinței și anexelor astfel achiziționate.
Prin urmare, determinarea suprafeței de teren ce se poate restitui reclamantului în natură la această adresă nu putea ignora dreptul recunoscut cumpărătorului construcției de dispozițiile art.7 alin. 5 din Legea nr.10/2001 și de cele ale art.26 alin. ultim din Legea nr.112/1995 - care urmează a fi valorificat pe cale administrativă, prin ordin al prefectului, conform art.36 din Legea nr. 18/1991 - și impunea determinarea prealabilă a terenului aferent construcției vândută în temeiul acestui act normativ.
Această determinare a fost realizată în cauză prin raportul de expertiză refăcut, depus la filele 314-338 din dosarul tribunalului, vol. II, potrivit căruia terenul aflat sub suprafața construită a locuinței vândută în baza Legii nr.112/1995 este de 49,20 mp, cel care are destinația de „curte”, ocupat de cumpărător conform contractului de închiriere nr._ din 03.03.2005 încheiat cu RAEDPP C. și prelungit până la 20.05.2014, de 85,18 mp, iar suprafața terenului ocupat de gardul edificat de cumpărător, de 3,55 mp, în total 137,90 mp identificați în schița anexă acestui raport, aflată la fila 338, ca reprezentând lotul I din imobilul situat pe ..103, pe conturul ABCDEFGHIJKA.
Nu excede noțiunii de „teren aferent locuinței vândută în temeiul Legii nr.112/1995”, astfel cum este definită prin Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, terenul identificat în expertiză ca reprezentând „curte” - în suprafață de 85,18 mp conform contractului de închiriere și de 88,70 mp potrivit măsurătorilor - pentru că în sfera acestei noțiuni intră tot ceea ce ține de respectiva construcție și asigură normala ei utilizare, ori din schița anexată expertizei rezultă că suprafața cu destinație de curte asigură, prin amplasare și întindere, doar normala utilizare a spațiului locativ înstrăinat în temeiul Legii nr.112/1995 către C. R. O..
Se constată, pe cale de consecință, că respectarea prevederilor legale la care s-a făcut referire anterior impune ca pentru imobilul situat în C., ..103 măsura restituirii în natură să fie dispusă doar în limita suprafeței identificată în schița anexă expertizei ca reprezentând lotul II, contur ABCDEFGHMNA, compus din teren în suprafață de 192,85 mp și construcție, urmând ca pentru lotul I din același imobil reparația să fie acordată în echivalent, sub forma despăgubirilor stabilite în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În mod eronat a apreciat instanța de fond și asupra cadrului procesual pasiv al litigiului pentru că niciuna dintre obligațiile stabilite în sarcina pârâților prin dispozitivul hotărârii nu incumbă Consiliului L. C., care nu are calitatea de ”unitate deținătoare” și nici pe aceea de emitent direct al dispoziției de acordare a măsurilor reparatorii către persoana îndreptățită.
Reglementând modalitatea de exercitare a dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv, Legea nr.10/2001 a instituit două etape ale procedurii de restituire, una necontencioasă și alta contencioasă, iar în art.22 a stabilit părțile între care se desfășoară aceste proceduri și anume, "persoana îndreptățită la restituire" și "persoana juridică deținătoare a imobilului". Art.21 din lege stabilește categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea proprietății către persoanele îndreptățite, prin dispoziția motivată a organelor de conducere, și prevede în alin.4 că au calitatea de unități deținătoare și unitățile administrativ teritoriale, în cazul cărora restituirea se face prin dispoziția motivată a primarilor ori, după caz, a președintelui consiliului județean.
"Persoana îndreptățită la restituire", care are calitate procesuală activă, și "unitatea deținătoare", care are calitate procesuală pasivă, figurează ca atare în ambele faze ale procedurii speciale reglementată de Legea nr.10/2001 și nu pot fi înlocuite de o altă parte astfel că, în cazul în care bunul aparține patrimoniului unei unități administrativ teritoriale, obligația de soluționare a notificării prin care se solicită restituirea lui în natură sau prin echivalent nu poate fi opusă decât "deținătorului", respectiv comunei, orașului sau municipiului, ca persoane juridice de drept public care au, potrivit legii, personalitate juridică, capacitate de folosință și un patrimoniu în care se pot găsi bunuri care cad sub incidența acestui act normativ, reprezentat legal prin Primar.
Calitatea consiliului local, de persoană obligată în raportul juridic dedus judecății, nu poate fi întemeiată nici pe dispozițiile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale pentru că restituirea în natură a imobilului preluat în mod abuziv de stat nu reprezintă un act de dispoziție asimilabil vânzării și nu intră, pe cale de consecință, în sfera competențelor atribuite acestei autorități administrative locale de prevederile art.36 din actul normativ menționat.
Ca atare, în aplicarea art.21 și 22 din Legea nr.10/2001 și a art.36 din Legea nr.215/2001, Curtea va constata că pârâtul Consiliului L. C. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nefiind debitor al obligației de restituire în natură sau de emitere a dispoziției cu propunere de acordare de despăgubiri pentru imobilele notificate
În verificarea calității reclamantului, de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele indicate în acțiune - contestată de recurenții pârâți din perspectiva neconcordanțelor rezultate din actele de stare civilă depuse la dosar cu privire la numele și prenumele autorului acestuia și al dovezilor referitoare la existența bunurilor imobile în patrimoniul autorului la momentul preluării – se va avea în vedere că art. 4 alin.2 din Legea nr.10/2001 - referitor la accesul moștenitorilor persoanei îndreptățite la beneficiul legii - respectiv art.4.2 din Normele metodologice de aplicare unitară a acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr.250/2007, implică o analiză calificată a actelor doveditoare depuse de solicitant (acte de stare civilă, certificate de moștenitor, dacă acestea există, testamente) pentru stabilirea calității de moștenitor legal sau testamentar stipulând că, în cazul în care se depune "certificat de calitate" emis de un notar public, potrivit legii, entitatea investită va soluționa notificarea și pe baza acestuia.
Din interpretarea prevederilor legale menționate rezultă că accesul moștenitorilor persoanei îndreptățite la beneficiul legii nu impune condiția obligatorie pentru aceștia a prezentării unui certificat de moștenitor, fiind suficiente actele de stare civilă care dovedesc această calitate. Concluzia rezultă, de altfel, și din art.23.1 pct. b al Normelor metodologice de aplicare a legii, care în referire la acest aspect dispune că prin acte doveditoare se înțeleg actele juridice care atestă calitatea de moștenitor (certificat de moștenitor, testament, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate).
În speță, reclamantul a dovedit existența dreptului de proprietate al autorului său asupra imobilelor notificate cu actele de vânzare autentificate sub nr.2202/11.06.1936 la Tribunalul județului C. – pentru imobilul din ..4 – nr.3363/13.09.1926 – pentru imobilul din ..55 – și nr.830/19.03.1929 – pentru imobilul din ..103 – și cu foaia de date de carte funciară pentru imobilele din . nr.48 și ..6.
Chiar dacă numele și prenumele cumpărătorului sunt consemnate în mod diferit în conținutul actelor la care s-a făcut referire, ca fiind acela de Idris Reșid Azis sau Idris H. Reșid sau Idris Hagim Reșid sau H. R. Idris, aceste neconcordanțe nu pot întemeia concluzia lipsei de incidență a Legii nr.10/2001 în cauză pentru că mențiunile contestate de recurenți se coroborează cu actele de stare civilă depuse la dosar și cu relațiile eliberate de Filiala Arhivelor Statului C., S.C. Proiect S.A. C., R.A. Confort U. C. și chiar de pârâții recurenți – adresele nr._/17.07._ și nr._/11.07.2001 (filele 46-47 și 68 din dosarul de fond, vol. I) - care, confirmând calitatea de proprietar a numitului Reșid Idris asupra imobilelor în litigiu, fac referire la diferitele nume și prenume cu care acesta a figurat în evidențe.
Astfel, din certificatul de naștere al reclamantului, . nr._ rezultă că este fiul lui R. Hurie și R. Idris, care la momentul nașterii sale, în 1934, avea 53 de ani; chiar dacă în certificatul de moarte . nr._ numele autorului reclamantului este consemnat ca fiind acela de Menaise, iar în certificatul de căsătorie . nr._ ca fiind acela de Azis, iar ca prenume Idris Agi, coroborarea mențiunilor referitoare la vârsta sau data nașterii persoanelor la care actele analizate fac referire, inclusiv a celei referitoare la domiciliul defunctului Menaise Idris la momentul decesului, confirmate și de declarația de notorietate autentificată sub nr.875/04.07.1996 la BNP E. T., este de natură să confirme identitatea titularilor lor și calitatea reclamantului, de descendent al cumpărătorului imobilelor notificate.
Existența dreptului de proprietate asupra acestor imobile la momentul preluării lor în proprietatea statului este confirmată în mod neechivoc de adresa nr.1023/03.03.1992 a RA Confort U. C., de adeverința nr. 117/07.02.1992 eliberată de Filiala Arhivelor Statului C. și adresele eliberate reclamantului de S.C. Proiect S.A. în referire la fiecare dintre imobilele în litigiu, care demonstrează preluarea celor din ., ..55, . nr.48 și ..6 în temeiul Decretului nr.92/1950, fiind înscrise la poziția 438 din anexa actului de naționalizare, iar a celui din ..4 - prin Decretul nr.712/1966.
Valoarea probatorie a actelor de stare civilă și a celorlalte înscrisuri la care s-a făcut referire anterior nu a fost contestată de recurenții pârâți la instanța de fond astfel că, urmare a coroborării ei cu împrejurarea, necontestată de aceleași părți, a depunerii notificărilor în termenul stabilit de Legea nr.10/2001, calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii stabilite de acest act normativ pentru imobilele notificate a fost reținută cu respectarea art. 3 și 4 din lege.
Nefondată este și susținerea referitoare la lipsa culpei recurenților pârâți în nerespectarea termenului de 60 de zile impus de art.25 din lege pentru soluționarea notificărilor pentru că obligația unității deținătoare de a răspunde cererii de acordare a măsurilor reparatorii subzistă și în ipoteza nedepunerii de către reclamant a actelor doveditoare ale dreptului pretins, iar lipsa de diligență a titularului solicitării în susținerea dreptului său putea fi sancționată prin dispoziția la emiterea căreia pârâții sunt obligați prin lege.
În același sens se va pronunța instanța și asupra motivului de recurs care a vizat greșita aplicare a prevederilor art.274 din Codul de procedură civilă.
Principiul ce rezultă din dispozițiile legale menționate, care are la bază culpa procesuală, precum și unicitatea procesului civil, impune ca în cuantumul cheltuielilor de judecată să fie incluse toate cheltuielile făcute cu procesul, în toate fazele acestuia, indiferent cu ce titlu, necesar fiind ca partea care le cere să fi triumfat, în final, în proces.
Astfel, cheltuielile de judecată vor cuprinde pe cele făcute cu taxele de timbru și de procedură, plata expertizelor și despăgubirea martorilor.
Totodată, ele vor include orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut, cu condiția ca acestea să fie strict necesare pentru buna desfășurare a procesului.
Cum în cauză acțiunea reclamantului a fost admisă prin hotărârea instanței de fond, iar onorariul de expert reprezintă o cheltuială necesară pentru buna desfășurare a procesului, obligația de plată a cheltuielilor de judecată efectuate cu acest titlu a fost în mod corect stabilită în sarcina pârâților aflați în culpă procesuală, cu respectarea prevederilor art.274 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Pentru motivele arătate și în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 pct. 6 și 9 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursurile și va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul celor arătate în considerentele expuse anterior.
Având în vedere limitele în care criticile formulate prin căile de atac ale părților au fost admise și dispozițiile art.276 din Codul de procedură civilă, instanța va obliga recurentul reclamant la 100 lei cheltuieli de judecată către recurenții pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurentul reclamant intimat R. C., cu domiciliul în C., . nr.109-113, ., apt.12, județul C. și cu domiciliul procesual ales în C., ..73, . (la S.C.A. „A., A. și C. G.”) și de recurenții pârâți intimați P. M. C., M. C. PRIN PRIMAR și C. L. C., toți cu sediul în C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 4955 din 03.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. – secția I civilă – în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința atacată astfel:
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul C. L. C. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate.
Înlătură obligația stabilită în sarcina pârâților de a acorda reclamantului în compensare bunuri și servicii pentru imobilele - construcții și terenuri - ce nu pot fi restituite în natură.
Obligă pârâții să restituie în natură reclamantului imobilul din C., ..103, lotul nr.2, contur ABCDEFGHMNA, compus din teren în suprafață de 192,85 mp și construcție, astfel cum a fost identificat în expertiza B. M.- refacere raport, fila 338 din vol.II dosar tribunal.
Obligă pârâții să propună acordarea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru imobilul din C., ..103, lot I, contur ABCDEFGHIJKA, compus din teren în suprafață de 137,90 mp și construcție, ce nu mai poate fi restituit în natură.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Acordă cheltuieli de judecată efectuate în recurs de recurenții pârâți în limita sumei de 100 lei, proporțional cu pretențiile admise.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. B. M. P. D. P.
Grefier,
M. G.
Jud.fond – D.I.F.
Red./hhn.dec.recurs –
Jud.I.B./10.05.2013/3ex.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 202/2013. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 527/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
