Uzucapiune. Decizia nr. 33/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 33/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 14124/212/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 33/C
Ședința publică din 28 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Vanghelița T.
Judecător G. L.
Judecător M. G.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenții pârâți C. L. C. și M. C. prin PRIMAR, cu sediul în C., ., județul C., împotriva deciziei civile nr. 434/20.09.2012 pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. E. și B. M., domiciliați în C., ., județul C. și intimatul intervenient P. M. C., cu sediul în C., ., județul C., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții pârâți C. L. C. și M. C. prin Primar și intimatul intervenient P. M. C., reprezentați de dl avocat P. B. potrivit împuternicirii avocațiale nr. 68/24.10.2012, și intimații reclamanți B. E. și B. M., reprezentați de d-na avocat B. C. în baza împuternicirii avocațiale nr. 17/01.11.2012.
Procedura este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul prezintă referatul cauzei arătând că, prin încheierea din 24.01.2013 Curtea de Apel C. a respins cererea recurenților pârâți de reexaminare a taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință:
Avocatul recurenților pârâți face dovada timbrării căii de atac, depunând la dosarul cauzei O.P. nr. 5766/12.11.2012 pentru achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 3638 lei și un timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Instanța, reținând că nu mai sunt cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Având cuvântul pentru recurenții pârâți critică soluția instanței de apel pentru nelegalitate.
Primul motiv de nelegalitate este vizat de faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină în ce privește constatarea dobândirii de către reclamanți a dreptului de proprietate pentru terenul de 1439,28 mp. Instanța de judecată a fost învestită cu o cerere de constatare a dreptului de proprietate prin uzucapiune care se judecă în contradictoriu cu proprietarul de drept al terenului, or din actele dosarului rezultă că M. C. este proprietar pe 400 mp, iar reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate pentru restul terenului. În mod evident recurenții nu pot fi obligați să lase în proprietatea reclamanților întreaga suprafață de 1439,28 mp, instanța de apel nemotivând în nici un fel de ce a confirmat soluția primei instanțe pe acest aspect, limitându-se la a constata că reclamanții ar îndeplini condițiile cerute de lege pentru uzucapiune și că pârâții nu au contestat posesia reclamanților.
Un alt motiv, îl constituie neconcordanța dintre considerentele și dispozitivul hotărârii instanței de fond, în sensul că în considerente se constată că reclamanții ar dobândi dreptul de proprietate asupra suprafeței de 789 mp, în timp ce în dispozitiv se arată suprafața de 1439,28 mp.
Sub un alt aspect, instanța de apel a apreciat că certificatul de moștenitor nu este titlu de proprietate, nemotivând în nici un fel această afirmație. Prin întâmpinare partea adversă admite că există un certificat de moștenitor, iar problema juridică este dacă acesta constituie sau nu titlu de proprietate. Din punctul său de vedere certificatul de moștenitor constituie titlu de proprietate și instanțele de fond și de apel ar fi trebuit să respingă cererea reclamanților de constatare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 666,67 mp. Aceasta este opinia corectă și din perspectiva reglementărilor în materie aduse de Noul Cod Civil, care enumeră printre modurile de dobândire a proprietății și moștenirea legală sau testamentară, care se concretizează prin certificatul de moștenitor sau prin hotărâre judecătorească.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în principal pentru că nu s-a dovedit că M. C. este proprietarul întregii suprafețe de teren, iar în subsidiar, pentru că reclamanții au deja titlu de proprietate pentru suprafața de 666,67 mp.
Solicită obligarea intimaților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în fond, apel și recurs.
Având cuvântul pentru intimații reclamanți, apărătorul acestora pune concluzii de respingere a recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Referitor la primul motiv de recurs, reclamanții au dovedit cerințele prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Prin hotărâre a consiliului local se recunoaște că suprafața de 400 mp face parte din domeniul privat al M. C., dar istoricul de rol fiscal arată că de-a lungul timpului a existat o suprafață de teren mai mare. Acele certificate de moștenitor nu dovedesc decât calitatea de moștenitori a reclamanților, iar recurenții nu au opus nici un just titlu cu care să dovedească faptul că autorul reclamanților și reclamanții nu au stăpânit terenul în mod continuu, neîntrerupt, netulburați și sub nume de proprietari.
În ce privește motivul doi de recurs, în mod corect instanța de apel a considerat că acesta nu este un motiv de nelegalitate, partea interesată având la îndemână instituția reglementată de art. 281 al.1 Cod procedură civilă, respectiv îndreptarea erorii materiale strecurată cu ocazia redactării hotărârii judecătorești, care poate fi solicitată oricând.
Privitor la motivul trei de recurs, apreciată că în mod corect instanța de apel nu a reținut concluziile raportului de expertiză referitoare la împrejurarea că pentru suprafața de 666,67 mp reclamanții prezintă titlu de proprietate, întrucât certificatul de moștenitor nu reprezintă titlu de proprietate pentru terenul uzucapat și nu poate face dovada dreptului de proprietate în lipsa unui just titlu de proprietate.
Susținerile recurenților că ar fi aplicabile dispozițiile noului cod civil urmează de asemenea a fi respinse întrucât acțiunea reclamanților a fost înregistrată la 26.05.2006, anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, or legea civilă dispune numai pentru viitor, nu are putere retroactivă, așa cum este reglementat de art. 6 din noul Cod civil.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
În referire la această chestiune, reprezentantul recurenților învederează că în motivele de recurs s-a făcut trimitere la prevederile art. 1133 al.1 din noul Cod civil în susținerea motivului celui de-al treilea motiv de recurs, în sensul că noua reglementare prevede că certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor, precum și dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor asupra bunurilor din masa succesorală.
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 2737 din 09.02.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul civil nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de către de reclamanții B. E. Și B. M. in contradictoriu cu pârâții M. C. prin Primar și C. L. Al M. C., s-a constatat ca reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului-teren in suprafață de 1439,28 m.p. situat in C., ., prin uzucapiune, cu următoarele vecinatati: la Nord –. –Dervis Geavidan, Sapera M. și Agemin Esan, la Sud – R. N., la Vest – Borosan Aedin, conform raportului de expertiza întocmit de B. D.; s-a constatat ca reclamanții au dobândit prin accesiune dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe acest teren, respectiv: casă de locuit C1 în suprafață utilă de 111,3 mp și suprafață construită de 155,92 mp, corp C2 – grajd, în suprafață utilă de 92 mp și suprafață construită de 114,95 mp, corp C3 – padoc și corp C4 – coteț, în suprafață utilă de 15 mp și suprafață construită de 18,84 mp.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Uzucapiunea este un mod originar de dobandire a dreptului de proprietate si a altor drepturi reale principale prin exercitarea unei posesii utile si neintrerupte asupra unui bun, in termenul si conditiile prevazute de lege. Potrivit articolului 1847 C. Civ. “ca sa se poata prescrie, se cere o posesiune continua, neintrerupta, publica si sub nume de proprietar”. Uzucapiunea constituie, indirect, o sanctiune impotriva pasivitatii fostului proprietar. In cazul de fata, fostul proprietar al terenului în suprafață de 1439,28 mp, este M. C. prin Primar și C. L. C., asa cum reiese situația juridică a terenului, unde se precizează faptul că acest teren figurează în domeniul privat al municipiului C. (fila 35). Potrivit art. 1845 C.civ., statul, stabilimentele publice și comunale, în ceea ce privește domeniul lor privat, sunt supuse aceleiași prescripții ca și particularii și, ca și aceștia, le pot opune”. Prin urmare, dispozițiile în materia uzucapiunii sunt aplicabile și statului și unităților administrativ teritoriale, în ceea ce privește domeniul lor privat, în cazul în care au stat în pasivitate prin neexercitarea atributelor dreptului de proprietate în termenul de împlinire al prescripției achizitive.
Joncțiunea sau accesiunea posesiilor este adăugarea la termenul posesiei actuale a posesorului a timpului cât lucrul a fost posedat de autorul său. Potrivit art. 1859 și 1860 C.civ., joncțiunea posesiilor este totdeauna posibilă. Ea este însă numai facultativă, în sensul că posesorul actual are de ales între a începe o nouă posesie ori a invoca joncțiunea posesiilor. Reclamanții au înțeles să invoce joncțiunea posesiei lor cu posesia exercitată de autorul lor, B. Sucuri, care a exercitat o posesie continua, neintrerupta, publica si sub nume de proprietar aupra terenului în suprafață de 1439,28 mp, situat in C., ..
Expertiza tehnică a concluzionat faptul ca terenul posedat de reclamanți este in suprafața de 1439,28 mp, iar construcțiile edificate pe acest teren sunt alcătuite din corp de locuit C1 (cu suprafață utilă de 111,3 mp și suprafață construită de 155,92 mp), corp C2 – grajd (cu suprafață utilă de 92 mp și suprafață construită de 114,95 mp), corp C3 – padoc și corp C4 – coteț, în suprafață utilă de 15 mp și suprafață construită de 18,84 mp.
Față de situația de fapt reținută, instanța a constat că posesia exercitata de reclamantă asupra terenului are ca efect dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de 30 de ani potrivit art. 1837 raportat la art. 1846 si următoarele cu aplicarea art. 1890 cod civil. Pe cale de consecință, instanța a constat ca reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafața de 789 mp, situat în C., ..
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel pârâții M. C. prin Primar și C. L. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a învederat că, un prim motiv de nelegalitate este existența unei contradicții între considerentele hotărârii atacate și dispozitivul acesteia. Astfel, în considerente se precizează că instanța va constata că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 789 mp, în timp ce în dispozitivul hotărârii instanța constată că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 1439,28 mp.
Instanța nu a reținut din concluziile raportului de expertiză observația expertului că pentru 666,67 mp din cei 1439,28 mp reclamanta prezintă titlu de proprietate, astfel instanța în cazul în care ar fi apreciat că sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii, ar fi putut constata dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 772,61 mp.
De asemenea, instanța reține, în mod greșit, faptul că întreaga suprafață pentru care se solicită uzucapiunea ar fi în domeniul privat al M. C., întrucât conform situației juridice se precizează că la adresa din . doar 400 mp ar constitui domeniul privat al municipiului C..
În raport de acest aspect, s-a apreciat că instanța nu poate obliga pârâții să lase în proprietatea reclamanților suprafața de 1439,28 mp din moment ce pârâții sunt proprietari doar pe 400 mp.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul C. a pronunțat decizia civilă nr. 434 din 20.09.2012 prin care a respins apelul declarat de apelanții pârâți C. L. C. și M. C. prin Primar împotriva sentinței civile nr. 2737/09.02.2011 pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimații reclamanți B. Eterbechin și B. M. și intimatul intervenient P. M. C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că posesia exercitată de către reclamanți ,unită cu posesia autorului lor, îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1847 Cod civil, fiind de natură a determina dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii asupra suprafeței de 1439,28 mp situată în C., ., județul C..
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 434 din 20.09.2012, pronunțată de Tribunalul C., au declarat recurs pârâții C. L. C. și M. C. prin Primar ca fiind nelegală și netemeinică.
Critica soluției se referă la următoarele:
Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină în ceea ce privește constatarea faptului că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1438,25 mp în contradictoriu cu pârâții, în condițiile în care au invocat în conformitate cu situația juridică a terenului, că aparține domeniului privat al M. C., doar suprafața de 400 mp și nu întreaga suprafață de 1439,29 mp.
În mod greșit instanța de apel a confirmat că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii de către reclamanți și faptul că nu a fost contestată posesia acestora din urmă.
Cel de-al doilea motiv de nelegalitate îl constituie neconcordanța dintre considerentele hotărârii instanței de fond și dispozitivul acesteia, în sensul că în considerente se constată că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 789 mp în timp ce în dispozitiv se menționează o altă suprafață, respectiv 1439,28 mp.
Instanța de apel a respins această critică cu motivarea că partea interesată are la îndemână procedura îndreptării erorii materiale.
Cel de-al treilea motiv pe care îl invocă se referă la faptul că pentru suprafața de 666,67 mp reclamanții prezintă titlu de proprietate și anume certificatul de moștenitor. În opinia recurenților certificatul de moștenitor constituie titlu de proprietate.
În opinia noului cod civil potrivit art. 1133 alin.1 certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor legal sau testamentar, precum și dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală.
Rezultă din cele precizate că soluțiile celor două instanțe sunt greșite, întrucât au constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate ca efect al uzucapiunii pentru întreaga suprafață de 1439,29 mp și nu pentru 772,61 mp, pentru diferență având titlu de proprietate.
Pentru cele relatate au solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și să se dispună modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, iar în subsidiar, modificarea în parte cu respingerea acțiunii reclamanților cu privire la suprafața de 666,67 mp.
Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
Pentru ca joncțiunea posesiilor să poată avea loc, posesorul care invocă uzucapiunea trebuie să dețină posesia de la autorul său pe baza unui raport juridic. Așadar joncțiunea posesiilor de către posesorul actual, adică continuarea de către acesta a unei posesii anterioare nu este posibilă decât atunci când posesiunea a fost transmisă posesorului actual de la posesorul anterior.
În speță, din probele administrate rezultă că posesiunea autorului reclamanților a fost continuată de către aceștia, asupra terenului în litigiu, timp de peste 30 de ani, a fost o posesie utilă, neîntreruptă de nimeni și sub nume de proprietar.
Se constată că, în speță, instanța de apel a analizat în mod corect îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1847 Cod civil raportat la art. 1860 Cod civil.
Astfel cum a reținut și instanța de apel, această posesie nu a fost contestată de către intimații pârâți. Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile legale mai sus menționate, în mod corect cele două instanțe au constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra întregii suprafețe de 1439,29 mp ca efect al uzucapiunii prin joncțiunea posesiilor, timp de peste 30 de ani.
Din probele administrate rezultă că acest teren în suprafață de 1439,28 mp a fost stăpânit din anul 1955, în mod continuu, neîntrerupt de nimeni, netulburat și sub nume de proprietar, atât de autorul reclamanților până la deces și ulterior continuat de către reclamanți.
Nu are relevanță în cauză susținerea recurenților că suprafața de 400 mp situată pe ., C., aparține domeniului privat, din întreaga suprafață de teren, dat fiind cele menționate mai sus.
Motivul de recurs invocat de către recurenți privitor la faptul că instanța de fond nu a observat că pentru terenul în suprafață de 666,67 mp din întreaga suprafață de 1439,28 mp reclamanții au prezentat titlu de proprietate și anume certificatul de moștenitor, este nefondat pentru următoarele:
Certificatul de moștenitor este un instrument probator; nu atribuie calitatea, titlul de moștenitor ci constată numai calitatea de moștenitor și anumite drepturi succesorale preexistente. Forța probantă a certificatului de moștenitor decurge din cele două funcțiuni ale sale. Într-adevăr, potrivit art. 25 din Decretul nr. 40/1953 „Până la anularea prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în ceea ce privește calitatea de moștenitor și cota din bunurile ce revin fiecărui moștenitor”. Prin urmare, certificatul de moștenitor nu reprezintă un titlu de proprietate.
În consecință, certificatul de moștenitor:
- nu face dovada că bunurile moștenite au aparținut defunctului în proprietate;
- nu face dovada că bunurile ce au revenit prin succesiune oricăruia dintre moștenitori sunt proprietatea acestora;
- nu este un titlu translativ de proprietate și nu poate constitui un temei pentru a legitima în cadrul unei acțiuni civile dreptul de proprietate.
În atare situație, în mod corect instanțele de apel și de fond au constatat că certificatul de moștenitor nu constituie titlu de proprietate, astfel cum susțin recurenții, și că s-a făcut dovada proprietății pentru suprafața de 666,37 mp.
Într-adevăr, conform noului Cod civil – art. 1133 al.1 – certificatul de moștenitor face dovada dreptului de proprietate dar aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză, având în vedere că acțiunea a fost introdusă sub imperiul legii vechi și posesia a început sub această lege și prin urmare se aplică dispozițiile Codului civil în vigoare la acea dată (art. 3 și 4 din Legea nr. 287/2009).
Referitor la motivul de nelegalitate ce vizează neconcordanța dintre considerentele hotărârii instanței de fond privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 789 mp și dispozitivul acesteia, prin care se constată că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1439,28 mp situat în C., ., județul C., Curtea constată că este nefondat, întrucât nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Aspectul invocat poate constitui îndreptare de eroare materială - prevăzută de art. 281 Cod procedură civilă - strecurată cu ocazia redactării hotărârii judecătorești, eroare materială ce poate fi îndreptată din oficiu sau la cerere.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil formulat de recurenții pârâți C. L. C. și M. C. prin PRIMAR, cu sediul în C., ., județul C., împotriva deciziei civile nr. 434/20.09.2012 pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. E. și B. M., domiciliați în C., ., județul C. și intimatul intervenient P. M. C., cu sediul în C., ., județul C., ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
VANGHELIȚA T. G. L. M. G.
Grefier,
C. M.
Jud.fond C.R.
Jud.fond B.mariș; C.M.P.
Red.dec.jud. V.T.19.02.2013
Dact.gref.M.C. 20.02.2013/2 ex.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
C., ., județ C.
Tel.0241-_; fax: 0241-_
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Dosar nr._
Data:
C Ă T R E,
BIROUL DE CARTE FUNCIARĂ
C O N S T A N Ț A
În aplicarea disp.art. 771 al.6 prin raportare la al.1 și 3 din Codul fiscal și art. 1516 din H.G. nr. 44/2004 și art. 54 din Legea nr. 7/1996, vă înaintăm copia deciziei civile nr. 33/C pronunțată de această instanță la 28.01.2013.
Președinte de complet,
VANGHELIȚA T. Grefier,
C. M.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
C., ., județ C.
Tel.0241-_; fax: 0241-_
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Dosar nr._
Data:
C Ă T R E,
BIROUL DE CARTE FUNCIARĂ
C O N S T A N Ț A
În aplicarea disp.art. 771 al.6 prin raportare la al.1 și 3 din Codul fiscal și art. 1516 din H.G. nr. 44/2004 și art. 54 din Legea nr. 7/1996, vă înaintăm copia deciziei civile nr. 33/C pronunțată de această instanță la 28.01.2013.
Președinte de complet,
VANGHELIȚA T. Grefier,
C. M.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
C., ., județ C.
Tel.0241-_; fax: 0241-_
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Dosar nr._
Data:
C Ă T R E,
ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
C O N S T A N Ț A
În aplicarea disp.art. 771 al.6 prin raportare la al.1 și 3 din Codul fiscal și art. 1516 din H.G. nr. 44/2004 și art. 54 din Legea nr. 7/1996, vă înaintăm copia deciziei civile nr. 33/C pronunțată de această instanță la 28.01.2013.
Președinte de complet,
VANGHELIȚA T. Grefier,
C. M.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
C., ., județ C.
Tel.0241-_; fax: 0241-_
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Dosar nr._
Data:
C Ă T R E,
ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
C O N S T A N Ț A
În aplicarea disp.art. 771 al.6 prin raportare la al.1 și 3 din Codul fiscal și art. 1516 din H.G. nr. 44/2004 și art. 54 din Legea nr. 7/1996, vă înaintăm copia deciziei civile nr. 33/C pronunțată de această instanță la 28.01.2013.
Președinte de complet,
VANGHELIȚA T. Grefier,
C. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 527/2013. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 444/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
