Rectificare carte funciară. Decizia nr. 7075/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7075/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 1544/274/2012
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 7075
Ședința publică din data de 26 Iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: Judecător L. E.
Judecător C. T.
Judecător P. B.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâtul B. G. M., împotriva deciziei civile nr.36/A/15.03.2013, pronunțată de Tribunalul M. - Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. D. G. și B. R., având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns, pentru recurentul pârât depunând împuternicirea, avocat S. L., iar pentru intimații reclamanți, avocat V. D..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că recursul este timbrat, declarat și motivat în termenul legal, după care, avocat S. L. a depus la dosar și a comunicat și părții adverse, comunicarea ISJ M., că a fost începută urmărirea penală împotriva expertului – cele două terenuri nu se pot suprapune, distanța dintre ele fiind mai mare de 2 km, solicitând suspendarea judecății până la soluționarea acestui dosar.
Avocat V. D. a solicitat respingerea acestei solicitări, având în vedere că nu s-a început un proces penal.
Instanța a respins cererea de suspendare, apreciind că nu se impune luarea acestei măsuri.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul părților.
Avocat S. L. pentru recurentul pârât, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei, desființarea sentinței și respingerea cererii de rectificare. Instanța de fond și instanța de apel nu s-au pronunțat dacă în procesul de revendicare există autoritate de lucru judecat, dacă există acțiune de rezoluțiune sau reziliere. A solicitat cheltuieli de judecată.
Avocat V. D. pentru intimații reclamanți arătând că prin sentința 41 a judecătoriei Orșova rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia pronunțată de Tribunalul M. a fost admisă în parte acțiunea în revendicare, în sensul că pârâtul a fost obligat să lase reclamanților în deplină suprafață terenul, apreciind că titlul de proprietate al reclamanților este mai bine caracterizat, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei ca temeinică și legală, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare. A solicitat cheltuieli de judecată, depunând chitanță onorariu avocat.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea adresată Judecătoriei Orșova și înregistrată sub nr._ la data de 23.11.2012, reclamanții B. D. G. și B. R. au chemat în judecată pe pârâtul B. G. M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rectificarea parțială a CF_ a localității Eșelnița, cu anularea numărului cadastral 651 atribuit pârâtului B. G. M. întrucât poziția planimetrică a imobilului cu nr cadastral 651 este greșită, precum și radierea din CF_ a suprapunerii imobilului cu nr cadastral 651 înscris pe numele B. G. M., în pct. „Sohodol G.”, ce se suprapune cu terenul lor, situat în pct. „Sohodol Vie”.
Prin sentința civilă nr. 18 din 14.01.2013 Judecătoria Orșova a admis acțiunea, a dispus rectificarea parțială a CF_ a localității Eșelnița în sensul anulării numărului cadastral 651 atribuit pârâtului B. G. M., și radierea suprafeței de 184 mp din CF_ punctul "Sohodol G." ce se suprapune cu aceeași suprafață din pct. "Sohodol Vie" proprietatea reclamanților conform s.c.nr.41/26.01.2010 a Judecătoriei Orșova și a obligat pârâtul la 8,30 lei cheltuieli de judecată către reclamanți, reținând că prin sentința civilă nr. 41/2010 pronunțată de Judecătoria Orșova, s-a hotărât definitiv și irevocabil faptul că reclamanții sunt proprietarii suprafeței de 189 mp ce face parte din ., cumpărată prin contractul de vânzare –cumpărare autentificat sub nr. 1284/2002, suprafață ce se suprapune cu cea intabulată sub nr. cadastral 651 la numele pârâtului, astfel că, nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris.
Împotriva acestei sentințe părțile au declarat apel.
Prin decizia civilă nr.36/A/15.03.2013, pronunțată de Tribunalul M. - Secția I Civilă în dosarul nr._, s-a respins apelul formulat de apelantul-pârât B. G. M., domiciliat în Orșova, ., ., M. împotriva sentinței civile nr. 18 pronunțată de către Judecătoria Orșova la 14.01.2013.
A fost admis apelul formulat de reclamanții - apelanții B. D. și B. R. domiciliați în Drobeta Turnu Severin, .. 47, jud. M., împotriva sentinței civile nr.18 pronunțată de către Judecătoria Orșova la 14.01.2013.
A fost schimbată parțial sentința în sensul că suprafața radiată din CF_ este de 189 mp. în loc de 184 mp.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 41/2010 a Judecătoriei Orșova, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 816/R/2010, pronunțată de Tribunalul M. (filele 28-37 dosar fond) a fost admisă în parte acțiunea în revendicare formulată de reclamanții B. D. și B. R. împotriva pârâtului B. G. M. (părți și în cauza dedusă judecății), în sensul că a fost obligat pârâtul să le lase reclamanților în deplină proprietate terenul în suprafață de 189 mp. situat în intravilanul comunei Eșelnița, punctul Sohodol-vie, cu vecinătățile identificate prin raportul de expertiză întocmit în cauză, teren ce face parte din suprafața de 1079 mp., dobândită de reclamanți în temeiul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1284 /2002.
S-a apreciat că titlul de proprietate al reclamanților este mai bine caracterizat decât cel exibat de pârât, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 1599/2006, petitul având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului pârâtului (formulat de reclamanți în cadrul acțiunii în revendicare) fiind respins ca urmare a faptului că nu s-a făcut proba complicității frauduloase la momentul încheierii actului, în frauda dreptului proprietarului, consecința acestei soluții fiind respingerea și a petitului vizând radierea din CF nr. 1403/2006 a localității Ogradena V., a terenului de 220 mp, dobândit de pârât prin contractul încheiat în 2006.
Acțiunea în rectificarea înscrierilor făcute în cartea funciară este acea acțiune în justiție prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unei înscrieri necorespunzătoare realității făcută în cartea funciară, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală unui imobil, iar acțiunea în rectificarea cărții funciare poate fi promovată ori de câte ori înscrierea în cartea funciară este neconformă realității din teren și ar crea prejudicii părții interesate.
În speță, s-a constatat că prima instanță, în baza rolului activ a analizat în mod corect probatoriul administrat în cauză, constatând că este întemeiată acțiunea reclamanților de rectificare parțială a CF_ a localității Eșelnița în sensul anulării numărului cadastral 651 atribuit pârâtului și radierea terenului din punctul Sohodol – G., conform sentinței civile nr. 41/2010, însă cu privire la suprafața de teren ce face obiectul radierii și rectificării, a apreciat în mod eronat că este 184 mp. și nu 189 mp. cum este menționat în dispozitivul hotărârii judecătorești, invocând disp. art. 129 alin. 6 c.p.civ., care reglementează principiul disponibilității părților cu privire la obiectul dedus judecății.
Ori, reclamanții au motivat în cererea de chemare în judecată că solicită rectificarea și radierea CF, în baza sentinței civile nr. 41/2010 rămasă definitivă și irevocabilă, prin care a fost recunoscut dreptul lor de proprietate în contradictoriu cu pârâtul, pentru 189 mp, fiind deci,evidentă eroarea de dactilografiere cu privire la suprafața de teren ce face obiectul acțiunii .
Ca atare, prima instanță nu ar fi comis o plus petita ( nu ar fi acordat mult decât s-a cerut), dacă ar fi dispus cu privire al suprafața de teren menționată în dispozitivul sentinței nr. 41/2010, fiind, deci, întemeiate criticile reclamanților.
Pentru considerentele expuse, nu au putut fi reținute susținerile apelantului-pârât, iar cu privire la criticile vizând necesitatea administrării probei cu expertiza de către prima instanță ca urmare a faptului că raportul de expertiză întocmit de expertul P. O. a fost tendențios, s-a constatat că pârâtul a uzat de calea de atac a recursului împotriva sentinței civile nr. 41/2010, soluționat irevocabil, atât pe nelegalitate, cât și pe netemeinicie prin decizia nr. 816/R/2010.
O reexaminare a cauzei respective de către prima instanță, nu mai putea fi posibilă, în virtutea principiului stabilității raporturilor juridice, în caz contrar s-ar fi adus atingere dreptului reclamanților la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 alin 1 din Convenție.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul B. G. M., criticând-o pentru nelegalitate.
A arătat recurentul că sentința a fost apelată de reclamanți în sensul rectificării suprafeței din 184 în 189 mp, dar și de către pârât, care invocă că nu s-a pronunțat cu privire la faptul că în procesul de revendicare instanța a analizat și s-a pronunțat cu privire la radiere, că nu a verificat că a încheiat acte juridice ce nu au fost anulate și că a dat dovadă de lipsă de rol activ, deoarece nu a verificat susținerile pârâtului că cele două terenuri nu se pot suprapune, fiind la distanță de peste 2 km.
Instanța de apel a apreciat că prima instanță a analizat în mod corect probatoriul administrat în cauză, că prima instanță nu a comis o plus petita, că nu este necesară administrarea probei cu expertiză, deoarece prima expertiză din procesul de revendicare a rămas valabilă și nu este posibilă reexaminarea cauzei în virtutea principiului stabilității raporturilor juridice, solicitând a se constata că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la celelalte critici aduse soluției Judecătoriei.
A arătat că este de observat faptul că prima instanță când a judecat revendicarea s-a pronunțat clar cu privire la radierea din CF așa încât argumentul stabilității raportului juridic invocat de către tribunal se pare că este folosit cu subiectivism, în favoarea apelanților reclamanți și nici într-un caz al apelantului pârât, ceea ce dovadă de lipsă de constanță în analiza juridică a cauzei.
Instanța de apel nu a răspuns nici la faptul că textele invocate de reclamanți au fost abrogate și că se încercă pe cale ocolitoare să se anuleze un act de vânzare cumpărare neanulat și să radieze și să facă ineficientă o intabulare legală în CF respinsă de OCPI, dar admisă de către instanță.
A învederat că dacă are loc o intabulare în CF pe baza unui contract încheiat cu o persoană care în mod fals s-a dat drept adevăratul proprietar, se poate iniția a acțiune în radiere dar datele din CF trebuie să apere pe dobânditorul de bună credință, deoarece acesta la momentul cumpărării a verificat CF iar vânzătorul era titular al dreptului de proprietate intabulat în CF, drept de proprietate care vine în urma unei succesiuni și a unei tranzacții.
Dreptul de proprietate fiind deja intabulat în temeiul unui contract intervenit între părți, instanța nu poate declara între ghilimele, nevalabil actul de cumpărare prin hotărârea prin care dispune rectificarea și radierea din CF.
Acțiunea în rectificarea înscrierilor în CF este acea acțiune prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unei înscrieri necorespunzătoare realității, făcute în CF, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a unui imobil (lucru pe care l-a combătut dar instanțele nu l-au verificat deși constant s-a afirmat nesuprapunerea celor două terenuri aflate la depărtare de peste 2 km).
Această acțiune are un caracter subsidiar, grefată pe o acțiune de fond, acțiune ce are ca obiect nulitatea sau anularea actului, simulația sau rezoluțiunea acestuia, iar cazurile de exercitare a acțiunii sunt prevăzute limitativ de art.908 NCC.
A apreciat că atâta vreme cât titlul în baza căruia s-a intabulat dreptul de proprietate nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, nu se poate cere radierea dreptului de proprietate printr-o acțiune în rectificarea cărții funciare.
A solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei și desființarea sentinței, în sensul respingerii cererii de rectificare CF.
În drept recursul este întemeiat pe baza art.304 pct.9 C.pr.civ.
Intimații reclamanți au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
În vederea soluționării recursului unul din aspectele care se impun a fi lămurite este acela dacă instanța a fost învestită, în raport de cererea concret dedusă judecății, cu o cerere în rectificare carte funciară sau cu o cerere în modificare carte funciară. Acest aspect este important întrucât cele două modalități de acțiune care produc consecințe în ce privește conținutul cărții funciare au regimuri juridice diferite.
Potrivit art. 33 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, în forma pe care aceasta o avea la data promovării litigiului, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală se poate cere rectificarea sau după caz modificarea acesteia.
Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară. Intră în categoria cererilor de rectificare carte funciară cererile prin care se solicită radierea unui drept, sau a unei notări în cartea funciară, cele prin care se solicită îndreptarea înscrierii sub aspectul naturii sau a câtimii (în cazul coproprietății) dreptului, precum și cele prin care se solicită menționarea unei înscrieri referitoare, de asemenea, la dreptul supus publicității. Rezultă din cele expuse aspectul că cererile în rectificare carte funciară au ca țintă partea a II-a a cărții funciare, respectiv cea referitoare la drepturi. Cererea în rectificare carte funciară poate fi promovată de oricine face dovada unui interes.
Prin modificare carte funciară se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate. Obiectul țintă al cererii în modificare carte funciare îl constituie partea I a cărții funciare, respectiv cea în care sunt descrise imobilele.
Față de conținutul art. 33 alin.1 din Legea nr. 7/1996, Curtea apreciază că cererea formulată de un terț prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sub aspectul întinderii unei suprafețe de teren și limitelor amplasamentului acesteia, suprafață aflată în proprietatea unei alte persoane decât titularul cererii, nu se încadrează între operațiunile de rectificare carte funciară, ci în cele de modificare carte funciară. Ceea ce se contestă din cuprinsul cărții funciare nu vizează dreptul întabulat ci aspecte tehnice referitoare la identificarea imobilului.
Dispozițiile din art. 33 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, conform cărora modificarea cărții funciare este posibilă numai la cererea titularului dreptului, nu sunt de natură, în principiu, a aduce atingere intereselor terților, întrucât ea se coroborează cu dispozițiile art. 32 din Legea nr. 7/1996. Potrivit acestor din urmă dispoziții, efectul de opozabilitate al înscrierilor în cartea funciară este inoperant cu referire la suprafața terenurilor.Astfel fiind, în cazul în care în cartea funciară este întabulat un drept real cu privire la o suprafață de teren cartea funciară are rolul de a asigura publicitatea dreptului întabulat, însă nu și cu privire la întinderea suprafeței terenului cu privire la care se exercită dreptul.
În speță instanțele au calificat cererea dedusă judecății ca fiind o cerere în rectificare carte funciară, aspect care se confirmă în cauză în raport de starea de fapt ce rezultă din hotărârile judecătorești pronunțate în primul litigiu în care intimatul reclamant a revendicat terenul de la numitul F. I., persoana de la care, ulterior, a fost cumpărat același teren de către recurent.
Astfel, la filele 21, 22 din dosarul de fond se află depusă în copie decizia civilă nr. 407/A/21 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr. 1509/2003, rămasă irevocabilă prin decizia civilă 3552/2003 a Curții de Apel C.. Potrivit acestei decizii numitul F. I. a pretins că este proprietarul unei suprafețe de 220 mp teren, din care prin expertiză s-a stabilit că deținea efectiv doar 184 mp teren; sub acest aspect se face mențiune clară în considerentele sentinței 876/2002, fila 3, pronunțată în aceeași cauză de instanța de fond. Instanța a stabilit, irevocabil că această suprafață de teren (de 220 mp în acte, 184 mp în fapt) aparține în realitate intimaților reclamanți, conform unui contract de vânzare-cumpărare autentificat în aprilie 2002. Numitul F. I. nu mai avea în proprietate vreo altă suprafață de teren în punctul respectiv, nefiind menționat ca vecin al terenului revendicat în dispozitivul deciziei 407/A/2003. Prin actul de vânzare-cumpărare încheiat cu recurentul acesta a înstrăinat 220 mp (deși anterior se stabilise că în fapt nu deținea mai mult de 184 mp).
Rezultă din cele expuse că obiectul cererii de față nu-l constituie modificarea cărții funciare în sensul radierii parțiale (pentru că ar exista o suprapunere între două proprietăți învecinate, cu titulari diferiți ai dreptului), respectiv a unei părți din suprafața totală de teren ce face obiectul dreptului de proprietate întabulat. Se solicită radierea însăși a dreptului de proprietate întabulat în favoarea recurentului deoarece pentru terenul descris în cartea funciară respectivă dreptul de proprietate în integralitatea sa nu aparține recurentului ci intimaților reclamanți.
Fiind o acțiune în rectificare carte funciară intimații reclamanți au fost îndreptățiți s-o exercite întrucât numai în acest mod se poate pune de acord cuprinsul cărții funciare cu situația reală a terenului, astfel cum se prevede în art 34 pct 4 din Legea nr. 7/1996.
Cât privește celelalte apărări formulate de recurentul pârât Curtea apreciază că acestea nu pot fi primite.
Părțile s-au judecat într-o acțiune având ca obiect revendicare. În litigiul respectiv s-a stabilit irevocabil că terenul pe care recurentul l-a cumpărat și îl deține face parte dintr-o suprafață mai mare pentru care intimații reclamanți fac dovada proprietății cu actul de vânzare-cumpărare din 2002. Această stare de fapt analizată în litigiul respectiv a fost stabilită cu putere de lucru judecat, nefiind posibilă proba contrară într-un alt litigiu. Astfel fiind nu era utilă cauzei în litigiul de față administrarea probei cu expertiză.
Este adevărat că intimații reclamanți au solicitat și constatarea nulității actului de vânzare-cumpărare încheiat între recurent și F. I., cerere care a fost respinsă cu motivarea că recurentul a fost cumpărător de bună-credință. Fiind respinsă aceeastă cerere, ca o consecință, a fost respinsă cererea de rectificare carte funciară, argumentându-se că nu a fost desființat actul ce a stat la baza întabulării dreptului (deci că nu sunt întrunite condițiile art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996), cererea în rectificare carte funciară fiind formulată ca o cerere accesorie.
În litigiul de față s-a solicitat pe cale principală rectificarea cărții funciare cu argumentul că în acțiunea în rectificare carte funciară s-a stabilit cine este adevăratul titular al dreptului, astfel încât cartea funciară nu mai reflectă situația juridică reală a bunului (temeiul juridic fiind pct 4 din art. 34 din Legea nr. 7/1996). Rezultă din cele expuse că cele două cereri nu au același temei juridic, situație în care nu se poate reține autoritatea de lucru judecat în soluționarea litigiului de față.
Cererea de rectificare carte funciară în litigiul de față este fondată, chiar dacă actul de vânzare-cumpărare nu a fost desființat, câtă vreme în litigiul dintre recurent și intimații reclamanți s-a stabilit că intimații sunt adevărații proprietari ai terenului cumpărat de recurent. Numai încuviințând cererea de rectificare carte funciară este posiibil a se pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a bunului, pentru ca toți cei care vor consulta în viitor cartea funciară să poată lua cunoștință despre faptul că recurentul a fost evins de adevăratul proprietar, evitându-se astfel eventuale alte litigii.
Cât privește normele juridice aplicabile în cauză acestea sunt cele care erau în vigoare la data încheierii actului de vânzare-cumpărare în baza căruia a fost înscris dreptul recurentului în carte funciară, respectiv dispozițiile Legii nr. 7 /1996 și nu cele din Noul Cod Civil, astfel cum s-a prevăzut prin art 76 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil (în conformitate cu care „dispozițiile art. 876 - 915 din Codul civil privitoare la cazurile, condițiile, efectele și regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor și faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse după . Codului civil”).
În temeiul art. 312 Cod pr civilă urmează a fi respins recursul ca nefondat. Cererea intimaților reclamanți de acordare a cheltuielilor de judecată, în baza art.274 C.pr.civ., este întemeiată. Va fi obligat recurentul pârât să achite intimaților reclamanți suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs, respectiv onorariul achitat apărătorului, conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul B. G. M., împotriva deciziei civile nr.36/A/15.03.2013, pronunțată de Tribunalul M. - Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. D. G. și B. R., cu 1000 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26.06.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. E. C. T. P. B.
Grefier,
I. B.
Red. Jud. PB / 04.07.2013
Tehn. red. IB / 2 ex
Jud fond IC U.
Jud. apel M P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 6272/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 9164/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
