Obligaţie de a face. Decizia nr. 9164/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9164/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 6819/311/2009*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 9164/2013
Ședința publică de la 25 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător I. M.
Judecător S. A. C.
Grefier G. D. L.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent B. F., împotriva deciziei civile nr.66/04.04.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat M. P., având ca obiect obligație de a face.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 18.10.2013, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea în cauză la data de 25.10.2013,
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamanta M. P. a chemat în judecată pe pârâtul B. F., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la ridicarea gardului din scândura ce l-a ridicat abuziv pe terenul proprietatea sa în suprafața de 128 mp.
In motivare reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr.2350 din 12.04.2001 pârâtul a fost obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 128 mp situați în intravilanul localității N. T. cu următorii vecini: N- M. P.; E- Dj 546; S- B. F.; V- N. F., suprafață de teren pe care o are în titlul de proprietate nr._/49 în T 26 P 105.
Acest teren a fost proprietate de la C. M., l-a schimbat cu B. F. și la întocmirea actului pârâtul nu a cunoscut practic ce suprafață a cumpărat, dar a obținut hotărâre judecătorească care îi dă dreptul să-i fie respectată proprietatea.
Pârâtul a construit un gard pe acest teren și refuză să-l ridice, fapt ce o împiedică pe reclamantă să își folosească proprietatea.
La data de 22.10.2009 pârâtul B. F. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta M. P., ca neîntemeiată.
In motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că prin sentința civilă nr. 2350/12.04.2001, reclamantei i s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafața de 128 m.p., hotărâre ce a rămas definitivă și investită cu formulă executorie.
Pentru că nu a fost adusă la îndeplinire de bună voie, reclamanta s-a adresat executorului judecătoresc M. M., care a format dosarul de executare nr._, în care a îndeplinit mai multe acte de executare, dar din lipsa de interes a reclamantei M. P., această executare s-a perimat.
In acest sens, pârâtul s-a adresat instanței de judecată solicitând să se constate că executarea silită făcută în dosarul nr._ s-a perimat și să se dispună anularea formelor de executare.
Prin sentința civilă nr. 5833/21.11.2005, a Judecătoriei Slatina s-a constatat că executare silită începută în baza titlului executoriu nr.2350/2001 depus în dosarul de executare nr._, este perimată și s-a dispus anularea formelor de executare, hotărâre ce a rămas definitivă.
Pârâtul a precizat faptul că M. P., i-a făcut mai multe plângeri penale la P. Slatina, care au fost soluționate cu neînceperea urmăririi penale, pentru faptele arătate de aceasta precum că, nu a respectat hotărârea judecătorească 2350/2001, și că i-a tulburat posesia.
Reclamanta văzând că nu obține nici o soluție pe această cale a solicitat de 2 ori, prin chemarea pârâtului în judecată o dată în anul 2006, iar a doua oară în 2009, în care a solicitat să i se stabilească dreptul de proprietate pentru suprafața de 128 m.p.
Finalitatea acestor cereri a fost aceea de respingere pentru că, există autoritatea lucrului judecat.
Pârâtul a considerat că, pentru a promova o asemenea acțiune de chemare în judecată de către reclamanta M. P., trebuie să existe și o punere efectivă în posesie cu suprafața de 128 m.p., stabilită în titlul executoriu nr. 2350/2001.
Pârâtul a solicitat respingerea acțiunii pentru că, reclamanta nu este pusă efectiv în posesie, iar cererea acesteia este neîntemeiată.
Pârâta a solicitat încuviințarea probei testimoniale, sens în care a fost audiat martorul T. D., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
La data de 28.06.2010 pârâtul a depus la dosar o cerere prin care a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei în ceea ce privește promovarea acțiunii.
În motivare s-a arătat că atâta timp cât reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la desființarea unei porțiuni dintr-un gard ce desparte două imobile învecinate ce aparțin părților, iar obligația ce se presupune că ar avea-o pârâtul față de reclamantă are drept izvor sentința nr. 2350 din 12 aprilie 2001, pronunțată de Judecătoria Slatina, pârâtul consideră că reclamanta este lipsită de interes în promovarea unei astfel de acțiuni, deoarece nu a procedat la punerea în executare a respectivei sentințe judecătorești.
Mai mult, în dispozitivul sentinței nr. 2350 nu s-a făcut vorbire nici de demolarea gardului, și nici de existența acestuia pe proprietatea revendicată de reclamantă.
Totuși, a fost începută în anul 2002 executarea silită în baza sentinței nr. 2350 însă, prin sentința civilă nr. 5833 din 2005 a Judecătoriei Slatina, s-a admis cererea pârâtului din prezenta cauză și s-a constatat perimarea executării silite efectuate în baza sentinței nr. 2350 din 2001, pe cale de consecință dispunându-se și anularea actelor de executare îndeplinite în dosarul de executare nr._ .
Atâta timp cât nu a fost finalizată punerea în executare a sentinței judecătorești nr. 2350 din 2001, reclamanta este lipsită de interes în promovarea prezentei acțiuni (interesul neîndeplinind două dintre condițiile necesare, și anume cele referitoare la legitimitatea și actualitatea sa), ca urmare a faptului că, prin simpla admitere a unei acțiuni în revendicare în anul 2001, nu poate fi constatat faptul că gardul ce aparține pârâtului și delimitează cele două imobile învecinate ale părților este situat pe proprietatea de 128 mp ce a revendicat-o reclamanta, cu atât mai mult cu cât în dispozitivul sentinței nr. 2350 nu se face referire nici la demolarea respectivului gard și nici măcar la faptul că gardul pârâtului este situat pe proprietatea reclamantei.
Pentru motivele de mai sus, pârâtul a solicitat admiterea excepției și respingerea acțiunii formulate de către reclamantă ca fiind lipsită de interes.
La data de 08.09.2010 reclamanta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției lipsei de interes invocate de pârâtul B. F., ca neîntemeiată.
S-a arătat că nu are importanță dacă s-a făcut sau nu mențiune despre existenta vreunui gard, pentru că, existența pe acest teren a gardului este obiectul acestei cereri și așa cum rezultă din probe, gardul pe care reclamanta solicită să-1 ridice pârâtul de pe proprietatea sa a fost construit după pronunțarea mai sus menționatei hotărâri.
In aceste condiții reclamanta a apreciat că cererea îndeplinește condițiile de promovare în privința interesului, acesta fiind un interes material, născut si actual, direct si personal, motiv pentru care a solicitat respingerea excepției ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 4588 din 21 septembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._ , s-a admis excepția lipsei de interes invocată de către pârâtul B. F. și în consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamanta M. P. în contradictoriu cu pârâtul B. F., având ca obiect obligație de a face, ca fiind lipsită de interes.
S-a constatat excepția autorității de lucru judecat, invocată de aceeași parte ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M. P., solicitând admiterea cererii, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea cererii de recurs a arătat că are interes în promovarea acțiunii, acesta fiind născut, legitim, actual îndeplinind condițiile cerute de lege întrucât după ce i s-a recunoscut dreptul de proprietate și s-a dispus respectarea posesiei a promovat această acțiune pentru ca pârâtul să fie obligat să elibereze terenul, respectiv să-și ridice gardul construit pe proprietatea sa.
S-a mai precizat că nu s-a avut în vedere că acest gard a fost construit ulterior sentinței civile nr. 2350/2001, chiar înainte de a se finaliza punerea în executare a acesteia.
La data de 12.01.2011 pârâtul B. F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivarea cererii a arătat că sentința recurată este legală și temeinică, întrucât Judecătoria Slatina a acordat mai multe termene pentru ca recurenta reclamantă să depună un proces verbal emis de executorul judecătoresc prin care să ateste că ar fi fost pusă în posesie, obligație căreia nu i s-a conformat.
A mai învederat că recurenta reclamantă nu avea cum să promoveze o acțiune cu obligația de a face prin care să îl oblige să ridice gardul care desparte proprietățile lor pentru că nu a fost pusă în posesie cu suprafața de 128 m.p., iar gardul este ridicat în anul 1992, după ce a fost pus în posesie conform Legii nr. 18/1991.
La data de 16.02.2011 instanța având în vedere obiectul acțiunii „obligație de a face” a recalificat calea de atac ca fiind apel.
Prin decizia civilă nr.48 din 16 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ s-a admis apelul formulat de apelanta reclamantă M. P., împotriva sentinței civile nr. 4588 din 21 septembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. F..
S-a anulat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond - Judecătoria Slatina.
S-a reținut că reclamanta justifică existența interesului în promovarea acțiunii în contradictoriu cu pârâtul, în condițiile în care s-a urmărit valorificarea dreptului de proprietate pentru terenul revendicat, pe care a fost amplasat gardul construit de pârât.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.297 c.pr.civ., în sensul anulării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, și s-a avut în vedere susținerile pârâtului privind nefinalizarea procedurii executării silite de către apelanta reclamantă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul B. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a susținut că în mod nejustificat instanța de apel a constatat existența unui interes legitim al reclamantei în promovarea acțiunii, în condițiile în care nu s-a încheiat executarea silită începută în dosarul de executare nr._, în baza sentinței civile nr.2350/2008, neexistând un interes actual în formularea prezentei cereri de chemare în judecată.
La data de 06 iulie 2011, intimata reclamantă M. P. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în condițiile în care interesul în promovarea acțiunii este legitim și actual, întrucât reclamanta este proprietara terenului pe care a fost amplasat gardul de către pârât.
Prin decizia nr.1236 din 28 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, s-a respins recursul declarat de pârâtul B. F. împotriva deciziei civile nr.48 din 16 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. P..
Din interpretarea dispozițiilor art.297 alin.1 Cod pr. civilă a rezultat că instanța nu a cercetat fondul unei cauze, atunci când a pronunțat soluția în temeiul unei excepții procesuale, sau a omis să se pronunțe asupra unei cereri ori dă altceva decât s-a cerut.
În speță, instanța de fond a soluționat greșit cauza în baza excepției lipsei de interes în promovarea acțiunii formulată de reclamantă, în condițiile în care recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului în suprafață de 128 mp. și ocuparea abuzivă de către pârât a acestei suprafețe de teren a fost reținută prin titlul executoriu, respectiv prin sentința civilă nr.2350/12.04.2001, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.836/2001, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă.
Reclamanta a justificat existența unui interes născut și actual determinat de ocuparea în continuare a terenului proprietatea reclamantei, pe care este situat gardul construit de către pârât, neprezentând relevanță împrejurarea privind nefinalizarea executării sentinței ce constituie titlul executoriu, prin perimarea cererii de executare, cu atât mai mult cu cât obiectul prezentei acțiuni îl constituie obligarea pârâtului de a ridica gardul edificat abuziv pe terenul în suprafață de 128 mp., cu privire la care pârâtul a fost obligat prin hotărâre judecătorească irevocabilă să-l lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie.
Împotriva deciziei a formulat contestație în anulare contestatorul B. F., solicitând admiterea contestației întrucât recursul declarat de acesta în calitate de pârât nu a fost soluționat și i s-a schimbat calitatea de pârât în cea de reclamant; instanța nu a arătat temeiul în baza căruia a respins recursul și nici nu a motivat soluția.
A solicitat să se aibă în vedere următoarele înscrisuri depuse: adeverința 711/1995, documentul privind schimbul de teren dintre contestator și C. V., procesul verbal al Comisiei locale N.T., nr.1397/20.06.2001, raportul de expertiză, hotărârile judecătorești din dosarele nr.1140 al Judecătoriei Slatina și_ al Tribunalului O., sentința civilă nr.6601/20 oct. 2000 a Judecătoriei Slatina, dosarul privind documentația urbanistică pentru construirea garajului, schița din legenda CC 106 A.107.
Intimata prin cererea intitulată întâmpinare, a solicitat respingerea contestației, întrucât nici una dintre criticile contestației nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.317 Cod pr. civilă.
Prin decizia nr. 1710 pronunțată de Curtea de Apel C. la data de 13.12.2011 s-a respins ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorul B. F. împotriva deciziei civile nr. 1236 din 28 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. P. și a fost obligat contestatorul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata M. P..
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. 6819/_*.
La data de 28.02.2012 pârâtul B. F. a depus la dosar o cerere prin care a solicitat să se constate că, în cauza dedusă judecății, titlul executoriu nr. 2350/12.04.2001, prin care a fost obligat să cedeze reclamantei M. P. suprafața de 128 m.p. s-a prescris prin împlinirea termenului de 10 ani, prevăzut de lege.
In motivare pârâtul a arătat că prin sentința civilă nr. 2350, pronunțată de Judecătoria Slatina, la data de 12.04.2001, în dosarul civil nr."836/2001, a rămas definitivă prin decizia Curții de Apel C. nr. 8583, pronunțată la 27.11.2001, dată de la care reclamanta avea dreptul să solicite punerea în executare.
Pârâtul arată că a făcut dovada că reclamanta a cerut executorului judecătoresc M. M., în anul 2002, să pună în executare titlul executoriu nr. 2350/12.04.2001, executare ca s-a perimat și nu a mai fost continuată.
Pârâtul face precizarea că în speța de față sunt incidente dispoz 405 alin. 1 C.pr.civ., care stabilesc că titlul executoriu își pierde puterea executorie, prin prescriere în termen de 10 ani a titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare.
În această situație, cererea reclamantei M. P. are ca obiect „obligația de a face", ca obligație accesorie, se prescrie tot în acest termen de 10 ani, ca și titlul executoriu din care izvorăște.
In susținere pârâtul a depus decizia civilă nr. 8583/27.11.2001, care stabilește data când a rămas definitivă sentința civilă 2350/12.04.2001.
La data de 18.04.2012 pârâtul B. F. a depus la dosar cerere reconvențională, chemând în judecată și personal la interogatoriu pe pârâta M. P.. Pârâtul solicită introducerea în cauză a comisiilor Comisia Locală N. T., jud. O. și Comisia Județeană O. de aplicare a Legii 18/91.
De asemenea, cheamă în garanție pe B. I. din .. O., pentru daune morale, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună respingerea cererii introdusă de reclamanta M. P., în cauza dedusă judecății ca fiind neîntemeiată; să fie obligată reclamanta sa își demoleze gardul din scândura construit la stradă în anul 2002 pe o lungime de 3 m. ce ocupă proprietatea sa, să se dispună anularea parțială a titlului de proprietate privind suprafața de 5081 m.p. situată în T. 28, emis pe numele reclamantei; obligarea celor două comisii pentru aplicarea Legii 18 să emită pe numele reclamantei un titlu de proprietate, în care autor să fie M. B. N. și moștenitori - copiii acestuia și M. P., ca soție supraviețuitoare, iar al doilea titlu de proprietate să fie emis pe numele tatălui său S. O., iar la moștenitori să fie trecută M. P., împreună cu frații săi pentru suprafața de teren de 0, 42 ha ce a deținut-o în punctul .-a, actualmente T. 26, obligarea lui B. I. la daune morale către pârât, pentru stresul psihic produs prin acțiunile sale, sumă ce o va preciza în fața instanței de judecată.
In fapt,s-a arătat că reclamanta M. P. se folosește în subsidiar de o executare silită făcută pe data de 11.06.2002 de către executorul judecătoresc M. M., în baza titlului executoriu nr.2129/1997 din dosarul de executare nr._ /2002 ocazie cu care așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat; reclamanta a plantat 6 țevi de metal în fundație de beton la stradă, dar nu a precizat lungimea. Această executare silită a fost contestată și s-a dispus de Judecătoria Slatina anularea formelor de executare și a executării potrivit dispoz. art. 391 Cod.proc.civ.
Pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu nr. 2350/2001, potrivit dispoz. art. 405 C.proc.civ.
Cererea reconvențională formulată de către pârâtul reclamant respectiv punctele 3,4 și 5 ale acesteia, prin încheierea din ședința de la data 29.05.2012 ,a fost înaintată la a registratură, conform disp. art 99din ROI în vederea înregistrării unui nou dosar având ca obiect litigiu fond funciar și repartizarea aleatorie a acestuia la un complet specializat ,,fond funciar’’.
In cursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu expertiză de specialitate întocmită în cauză de expert M. E. și depusă la filele 81-87 dosar.
Paratul a depus la dosar concluzii scrise, schiță, fotocopii de pe raportul de expertiză întocmit de d-l expert S. C., de pe raportul de expertiză întocmit de d-na expert M. E., de pe procesul verbal încheiat la data de 15.06.2001, adeverința nr. 5123/18.04.1995, proces verbal de punere în posesie, sentința civilă nr. 6681/20.10.2000, obiecțiuni la raportul de expertiză depus la dosar și cerere prin care solicită introducerea în cauză a numitei C. I., în calitate de parata.
Paratul a solicitat refacerea raportului de expertiză întocmit în cauză, întrucât expertul nu a răspuns obiectivelor stabilite de instanță în sensul că suprafețele de teren, aparținând fiecăreia dintre părți, au fost identificate însă nu au fost măsurate și precizate suprafețele ce se află în posesia fiecăruia dintre ei, menționând că suprafata de teren lipsă, se află în posesia numitei C. I., vecină în partea de nord cu reclamanta.
Instanța fată de obiecțiunile formulate și depuse la dosar de către parat, a apreciat că nu sunt întemeiate, întrucât din concluziile raportului de expertiză se constată că expertul a avut în vedere obiectivele stabilite de instanța în sensul de a identifica și stabili suprafețele de teren aparținând reclamantei și paratului, în raport de actele de proprietate, de a preciza dacă pe terenul reclamantei s-a edificat gard la stradă și lateral, când au fost edificate acestea și dacă în timp au existat modificări ale acestor împrejmuiri atât la stradă cat și lateral. Paratul fiind nemulțumit că atât el cat și reclamanta au teren lipsă pentru ca acesta diferență se află în posesia numitei C. I., fată de care paratul a formulat cerere de chemare în judecată, motiv pentru care a respins obiecțiunile formulate de parat.
Soluția instanței de fond:
Prin sentința civilă nr. 9020 din data de 6.11.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._ s-a respins excepția invocată de către pârâtul B. F. la termenul din data de 28.02.2012 prin care a solicitat să se constate că s-a prescris dreptul reclamantei M. P. de a solicita să-i cedeze suprafața de 128mp ca fiind neîntemeiată.
S-a admis acțiunea civilă având ca obiect obligație de a face formulată de reclamanta M. P. împotriva pârâtului B. F. și în consecință s-a dispus obligarea pârâtului să demoleze gardul din scândură edificat la stradă de către acesta pe lungimea A-B -2,40 m precum și gardul din scândură edificat lateral de pârât pe lungimea B-C -42 m existente pe terenul care aparține reclamantei de 128 mp respectiv diferența de 5,40 m din lungimea A-B -42m a gardului lateral din scândură care este edificat de pârât pe terenul reclamantei.
S-a respins capătul doi al cererii reconvenționale formulată de pârâtul reclamant la data de 18.04.2012 având ca obiect obligație de a face ca fiind neîntemeiată.
A fost obligat pârâtul reclamant să plătească reclamantei pârâte suma de 511 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Motivarea instanței de fond:
Pentru a pronunța aceasta soluție judecătoria a reținut ca prin sentința civilă nr. 2350/12.04.2001, rămasă irevocabilă, pârâtul a fost obligat a lăsa reclamantei în deplină proprietate și posesie o suprafață de 128 m.p. dintr-un teren ce reprezintă proprietatea reclamantei, învecinată cu cea a pârâtului.
În cadrul acestui proces nu s-a stabilit vreo obligație în sarcina pârâtului cu privire la ridicarea gardului aflat pe acest teren revendicat.
Sentința civilă sus menționată a fost pusă în executare prin delimitarea terenului obținut în acțiunea în revendicare, insă a fost constatată perimarea executării silite prin hotărâre judecătorească.
Obligația principală în sarcina pârâtului stabilită prin titlul executoriu sus menționat o reprezintă obligația de a lăsa în deplină proprietate și posesie terenul de 128 m.p., iar obligația de ridica gardul reprezintă o obligație accesorie.
Obligația principală se prescrie în termen de 10 ani de la data la care hotărârea a rămas irevocabilă în conformitate cu dispozițiile art. 405 alin. 1 din C.pr.civ., fiind vorba de un titlu executoriu în materia acțiunilor reale imobiliare. Astfel și obligația accesorie se prescrie într-un termen de 10 ani în conformitate cu disp. art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1954.
D. fiind faptul că nu au trecut 10 ani de la data când hotărârea a devenit executorie, instanța a respins excepția prescripției ca neîntemeiată.
Pe fond, s-a reținut că reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr.2350 din 12.04.2001 pârâtul a fost obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 128 mp situați în intravilanul localității N. T. cu următorii vecini: N- Molae P.; E- Dj 546; S- B. F.; V- N. F., suprafață de teren pe care o are în titlul de proprietate nr._/49 în T 26 P 105.
Acest teren a fost proprietate de la C. M., l-a schimbat cu B. F. și la întocmirea actului pârâtul nu a cunoscut practic ce suprafață a cumpărat, dar a obținut hotărâre judecătorească care îi dă dreptul să-i fie respectată proprietatea.
Pârâtul a construit un gard pe acest teren și refuză să-l ridice, fapt ce o împiedică pe reclamantă să își folosească proprietatea.
De altfel așa cum s-a concluzionat prin raportul de expertiză efectuat în cauză, s-a reținut că în funcție de raportul de expertiza si schițele anexe întocmite de expertul T. I. in dosarul cu nr. 836/2001 al Judecătoriei Slatina,a fost identificată suprafața de 128 mp pentru care paratul a fost obligat sa-1 lase reclamantei in deplina proprietate si liniștita posesie potrivit sentinței civile definitive cu nr. 2350 din data de 12.04.2001 pronunțata de Judecătoria Slatina in dosarul nr.836/2001, si în funcție de dimensiunile ce le au in prezent terenurile in limita gardului edificat de parat la . rezultat că gardul din scândura edificat de parat la .-B = 2,40 m (unde are edificat gard dinscândura si reclamanta pe aceeași lungime A-.B=2,40 m, precum și gardul din scândura edificat lateral de pârât pe lungimea B-C=42m, este edificat pe terenul reclamantei de 128mp pentru care pârâtul a fost obligat să-l lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie potrivit sentinței civile definitive nr. 2350 din data de 12.04.2011 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 836/2001.
Din schița emisa de OCPI O. sub nr._/l8.06.2012, care identifica dimensiunile terenurilor părților, respectiv: A 105 - care este menționata in titlul de proprietate al reclamantei si C.c. 106 si A 107 - care sunt menționate in titlul de proprietate al paratului, raportat la dimensiunile ce le au in prezent terenurile in limita gardului edificat de parat la . rezultat că gardul din scândura edificat de parat la .-B = 2,40 m (unde are edificat gard din scândura si reclamanta pe aceeași lungime A-B = 2,40 m) si 36,60 m din lungimea A-B = 42 m a gardului lateral din scândura edificat de parat, măsurata de la . terenul paratului de 1423 mp curți-construcții din T26, P 106 menționat în titlul de proprietate al paratului, iar diferența de 5,40 m din lungimea A-B = 42 m a gardului lateral din scândura edificat de parat, este edificat pe terenul reclamantei in suprafața de 2381 mp din T 26, P105, care este menționat in titlul de proprietate al reclamantei.
Nu s-a putut preciza data exacta a edificării gardului de către parat întrucât referitor la data edificării gardului, părțile au avut susțineri contradictorii, însă luând în considerare faptul ca dimensiunile actuale ale terenurilor părților nu corespund nici celor din schița emisa de OCPI O. sub nr._/13.C6.2012, nici celor din schița expertului T. I., rezulta ca in timp au existat modificări ale împrejmuirii atât la ..
S-a anexat schița cu situația la locul din litigiu, procesul verbal încheiat cu ocazia expertizei, însușit de părțile prezente prin semnătura, părțile neavând obiecțiuni cu privire la măsurătorile si constatările expertizei.
Așa fiind în raport de considerentele mai sus arătate și de concluziile raportului de expertiză instanța a dispus admiterea acțiunii având ca obiect obligație de a face formulată de reclamanta M. P. împotriva pârâtului B. F..
În consecință s-a dispus obligarea pârâtului să demoleze gardul din scândură edificat la stradă de către acesta pe lungimea A-B -2,40 m precum și gardul din scândură edificat lateral de pârât pe lungimea B-C -42 m existente pe terenul care aparține reclamantei de 128 mp respectiv diferența de 5,40 m din lungimea A-B -42m a gardului lateral din scândură care este edificat de pârât pe terenul reclamantei.
Deoarece din concluziile raportului de expertiză nu a rezultat faptul că și reclamanta pârâtă ar fi edificat în mod abuziv gardul din scândură construit la stradă în anul 2002 pe o lungime de 3 m. și care să ocupe din proprietatea sa, instanța a dispus respingerea capătul doi al cererii reconvenționale formulată de pârâtul reclamant la data de 18.04.2012 având ca obiect obligație de a face ca fiind neîntemeiată.
Calea de atac exercitată:
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul pârât B. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.66/04.04.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția Civilă, în dosarul nr._, s-a respins ca nefondat, apelul declarat de apelantul pârât B. F., împotriva sentinței civile nr. 9020 din data de 6.11.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamanta M. P..
A obligat apelantul pârât la plata sumei de 500 lei către intimata reclamanta – cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, primul motiv de apel este nefondat, deoarece, in aplicarea dispoz art.24 al.1 C.pr.civ., nu există incompatibilitate in caz de rejudecare după casare, decât daca judecătorul s-a pronunțat asupra fondului, nu si atunci când s-a pronunțat asupra unei excepții (a se vedea in acest sens si Dec. nr.3202/2005 a I.C.C.J. - Secția Civilă si de Proprietate intelectuală).
In cauză, prin sentința civilă nr.4588/21.09.2010 judecătorul cauzei a admis excepția lipsei de interes invocata de apelantul pârât, respingând cererea intimatei reclamante, ca lipsita de interes.
Aceasta soluție a fost desființata de instanța de apel, iar cauza - trimisa spre rejudecare la instanța de fond.
Sub acest aspect, încheierea din data de 22.12.2011, prin care s-a respins cererea de recuzare formulata de intimata reclamantă, este legala.
Modul de soluționare a excepțiilor prescripției dreptului de a cere executarea silită invocate de către apelantul pârât nu prezintă relevanță in cauză.
Independent de faptul daca executarea silita a sentinței civile nr.2129/25.03.1997 (ce a făcut obiectul dosarului de executare nr._ /2002-fila 41 dosar fond) sau a sentinței civile nr.2350/12.04.2001 s-a prescris, acest aspect nu are consecințe in privința soluției pe care a primit-o cererea de chemare in judecata.
Aceasta, deoarece potrivit dispoz. art.405 al.2 C.pr.civ., ,,prin împlinirea termenului de prescripție, orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.”
Titlul executoriu însa (hotărârea judecătorească) nu-și pierde puterea lucrului judecat.
In consecință aspectele statuate prin sentința civila nr.2350/12.04.2001 nu pot fi contrazise . judecătoreasca.
In speță, prin sentința civila nr.2350/12.04.2001 pronunțată in dosar nr.836/2001 apelantul pârât a fost obligat sa-i lase intimatei reclamante in deplina proprietate si liniștită posesie suprafața de 128mp, situata in T Cv 26, P 105, cu următoarele vecinătăți: N-M. P., S-B. F., E-DJ 546, V-N. F. stabilindu-se astfel ca apelantul pârât ocupă fără drept respectivul teren.
Din raportul de expertiza efectuat in prezentul dosar la fond (filele 82-84 dosar fond) – care s-a raportat la concluziile expertizei întocmite in dosar nr. 836/2001 – s-a reținut ca gardul edificat de pârât la stradă si lateral este construit pe terenul reclamantei, de 128mp. Pe același amplasament se află si gardul edificat de reclamanta, respectiv pe propriul teren (fila 84 dosar fond), gard ce face obiectul cererii reconvenționale.
Prin prisma acestor concluzii, soluția instanței de fond asupra cererii principale si a cererii reconvenționale este legala si temeinică.
Referitor la introducerea in cauza a numitei C. I., din încheierea de ședință din data de 30.10.2012 se observa ca aceasta cerere a fost înaintată la Serviciul Registratura al instanței, pentru a se înregistra, ca acțiune separata, in vederea repartizării aleatorii (dosar nr._/311/2012). Pentru acest considerent, instanța de fond nu se mai putea pronunța in cadrul acestui dosar asupra cererii privind-o pe C. I..
Obiecțiunile la raportul de expertiza au fost respinse in mod întemeiat, instanța de fond reținând in principal ca expertul a avut in vedere obiectivele stabilite.
Raportat la cele de mai sus, văzând si dispoz art.296 C.pr.civ., Tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât B. F., împotriva sentinței civile nr. 9020 din data de 6.11.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata reclamanta M. P..
In temeiul dispoz art.274 C.pr.civ., constatând culpa procesuala a apelantului pârât, a fost obligat acesta la plata sumei de 500 lei către intimata pârâtă – cheltuieli de judecată (onorariu avocațial potrivit chitanței de la fila 27 dosar apel).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs B. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, arată că sentința de fond precum și decizia dată în apel sunt nelegale deoarece instanțele nu au analizat și nu s-au pronunțat cu privire la excepția lipsei de interes invocată în apărare în primul ciclu procesual, acțiunea trebuind a fi respinsă ca fiind inadmisibilă, deoarece acțiunea are ca obiect o obligație accesorie, cea de ridicare de construcții de pe teren revendicat și pentru care reclamanta are titlu.
Consideră că era necesară o nouă acțiune în revendicare cu formularea unei cereri accesorii de ridicare a construcției de pe terenul revendicat.
O a doua critică vizează atât sentința de fond cât și decizia dată în apel fiind nelegale, deoarece instanțele nu s-au pronunțat cu privire la excepția puterii lucrului judecat, vizând obligația de a face, excepție pe care arată că a invocato și o invocă și în calea de atac, astfel a invocat și invocă puterea lucrului judecat în raport de sentința civilă nr.2129/25.03.1997 și prin care arată că a mai fost obligat la demolarea gardului.
Consideră că instanța trebuia să se pronunțe pe această excepție, susținând că acea dreptul de a i se răspundă la fiecare excepție și la fiecare apărare în parte.
Mai arată că ambele hotărâri sunt nelegale în ceea ce privește modul de valorificare și administrare a probei cu expertiza de specialitate topografie-cadastru, care deși obiectivele au fost stabilite în mod corect de instanța de fond, nici una din cele două instanțe nu a sesizat că expertiza nu a răspuns la obiectivele încuviințate, respectiv experta nu a identificat terenurile prin măsurători, formulând astfel obiecțiune pentru acest motiv la instanța de fond, obiecțiune ce a fost respinsă.
Mai arată că pe lângă faptul că ambele instanțe au validat raportul de expertiză fără a fi efectuate măsurători, se vădește și sub următoarele aspecte: ambele instanțe au valorificat o expertiză topografie – cadastru, care la rândul ei a valorificat o expertiză agricolă; ambele instanțe au valorificat expertiza în funcție de expertiza agricolă deși mai există o altă variantă.
Susține că ambele hotărâri sunt nelegale deoarece au fost pronunțate fără a avea în vedere concluziile raportului de expertiză, în funcție de schița OCPI, schiță care identifică terenurile în raport de dimensiunile lor, dimensiuni care au fost avute în vedere la stabilirea dreptului de proprietate prin titluri de proprietate emise în procedura Legilor fondului funciar.
Mai arată că hotărârile sunt nelegale în ceea ce privește soluția dată cererii reconvenționale, deoarece este întemeiată pe mențiunea din raportul de expertiză, în sensul că nu rezultă faptul că și reclamanta pârâtă ar fi edificat gard pe teren proprietatea acestuia, mai mult atâta vreme cât experta topografie cadastru nu a identificat terenurile prin măsurători, o asemenea soluție nu poate fi primită.
Solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În drept invocă dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc.civ.
La data de 03 09 2013,intimata a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei pronunțată de tribunal.
Examinând decizia prin prisma motivelor de recurs invocate,a actelor și lucrărilor dosarului,precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză,Curtea constată și reține următoarele:
În ceea ce privește primul motiv de recurs invocate și anume că sentința de fond și decizia dată în apel sunt nelegale deoarece instanțele nu au analizat și nu s-au pronunțat cu privire la excepția lipsei de interes invocată în apărare în primul ciclu procesual, Curtea constată că este nefondat.
Această excepție a fost invocată de recurent în primul ciclu procesual, fiind admisă de instanța de fond, dar instanța de apel a apreciat că reclamanta justifică un interes în promovarea acțiunii, deoarece urmărește valorificarea dreptului său de proprietate, decizie rămasă irevocabilă, ca urmare a respingerii recursului de C.A. C. prin decizia nr.1236/2011.
D. urmare, s-a statuat în mod irevocabil că reclamanta are interes să promoveze prezenta acțiune și nu mai există obligația pentru instanța de fond, ca în rejudecare să o pună din nou în discuție și să o analizeze .
A doua critică invocată care vizează nepronunțarea de către instanța de fond și instanța de apel cu privire la excepția puterii lucrului judecat, vizând obligația de a face este nefondată, instanța de apel reținând că o hotărâre judecătorească nu-și pierde puterea lucrului judecat și astfel cele statuate prin sentința civilă nr.2350/12 04 2001 nu pot fi contrazise printr-o altă hotărâre judecătorească.
Potrivit art.405 alin.3 Cod procedură civilă, împlinirea termenului de prescripție face ca orice titlu executoriu să își piardă puterea executorie și este nevoie de pornirea unei noi procedurii pentru constituirea titlului executoriu, hotărârea anterioară, fiind un înscris autentic, își păstrează valabilitatea, iar cele statuate au putere de lucru judecat fără însă să poată paraliza noul demers judiciar.
În ceea ce privește motivul de recurs care se referă la modul de valorificare și administrare a probei cu expertiza de specialitate topografie-cadastru, Curtea constată și reține următoarele:
În primul rând este de reținut că, în motivarea recursului lor, reclamantul a formulat susțineri privind greșita apreciere de către instanța de fond și cea de apel a raportului de expertiză efectuat în fața instanței de fond.
Or, asemenea critici nu se încadrează în niciunul din cazurile de modificare sau casare prevăzute, expres și limitativ, de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.
Față de actuala configurație a art. 304 C. proc. civ., care permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, așa cum urmărește în realitate reclamantul, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii, prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată.
De aceea, susținerile formulate pe aspectul situației de fapt nu pot forma obiect de analiză în calea de atac a recursului, ridicând o problemă legată de temeinicia, iar nu de legalitatea hotărârii atacate.
Ultimul motiv de recurs care vizează soluția dată cererii reconvenționale este nefondat.
Prin sentință s-a respins capătul nr.2 al cererii reconvenționale formulate de pârât care avea ca obiect demolarea gardului ridicat de reclamantă pe terenul pârâtului atâta timp cât din raportul de expertiză întocmit în cauză nu reiese că reclamanta ar fi ridicat acest gard.
Prin expertiza efectuată în fața instanței de fond s-a individualizat terenul, expertul a efectuat măsurătorile,a identificat terenul,dimensiunile și vecinătățile și a constatat că pârâtul a amplasat un gard pe terenul reclamantei.
Față de argumentele expuse,Curtea constată că decizia este temeinică și legală și urmează ca în baza art.312 Cod procedură civilă ,să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurent B. F., împotriva deciziei civile nr.66/04.04.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat M. P..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Octombrie 2013.
Președinte, M. M. | Judecător, I. M. | Judecător, S. A. C. |
Grefier, G. D. L. |
Red.jud.M.M.
2ex/G.L.
J.Apel.M.I.S.
J.F. N.B.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 7075/2013. Curtea de... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 4972/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
