Anulare act. Decizia nr. 9506/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9506/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 1213/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 9506/2013
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L.
Judecător F. D.
Judecător I. V.
Grefier N. D.
x.x.x.x.x
Pe rol,pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 7 noiembrie 2013, privind judecarea cererii de revizuire formulată de P. I., împotriva deciziei nr.7311 din data de 03 iulie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._/215/2008, în contradictoriu cu intimatul M. D., având ca obiect anulare act.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 7 noiembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față.
Curtea de Apel C. prin decizia civilă nr.7311 de la 03 iulie 2013 a respins, ca nefondat, recursul declarat de declarat de pârâtul P. I., împotriva deciziei civile nr.52/07.02.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul nr._/215/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. D..
Pentru a se pronunța astfel Curtea a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de recurent cu ocazia dezbaterilor, Curtea a respins-o, având în vedere că prin decizia penală nr. 763/29 iunie 2010 a fost respinsă cererea numitului M. D., de constituire ca parte civilă, întrucât anterior, prin decizia nr. 538/2006 pronunțată de Tribunalul D. s-a stabilit că acesta nu și-a dovedit calitatea de succesor al defunctei P. M. V., în condițiile în care, deși a fost audiat ca martor în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, nu a invocat până la citirea actului de sesizare, că dorește sa se constituie parte civilă sau parte vătămată.
Cererea sa a fost respinsă ca fiind tardiv formulată, cu încălcarea dispozițiilor art. 15 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, potrivit art. 22 Cod. Procedură penală, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, doar cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Este nefondată prima dintre criticile formulate, atâta timp cât instanța, soluționând apelul, a avut în vedere Decizia nr. 26 din 25.01.2005 pronunțată de Tribunalul S., preluând întocmai dezlegările irevocabile din cuprinsul acesteia și subliniind că nu au fost vizate decât rectificarea prenumelui mamei testatoarei, fără a impieta în vreun fel asupra vocației succesorale a reclamantului intimat la succesiunea defunctei P. M. V..
În același timp, această susținere (potrivit căreia instanța de apel nu a avut în vedere anularea celor doua certificate de naștere și de căsătorie) nu are nici o relevanță, față de faptul că, prin decizia nr. 864/8 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr. 2838/civ/2005, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel C. (Decizia nr. 790/20. 02. 2006) - ulterioară hotărârii pronunțată de Tribunalul S., s-a stabilit în mod irevocabil că „ reclamantul are vocație generală la moștenirea defunctei, fiind rudă de gradul IV – văr primar (tatăl acestuia fiind văr cu M. G. V., care este mama defunctei).
Referitor la susținerile menționate în cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea a reținut că instanța de apel, a avut în vedere că raportul de expertiză a fost întocmit în baza unei copii a testamentului olograf întocmit de defuncta P. M. V. însă, dând concluziilor expertizei valoare de indiciu, le-a interpretat coroborat cu împrejurarea că martorii B. A. și S. I., audiați de notar la momentul emiterii certificatului de calitate de moștenitor au declarat că au cunoștință că defuncta a întocmit un testament în favoarea apelantului P. I. iar în faza de cercetare penală și-au schimbat declarațiile, arătând că nu au perceput personal existența testamentului.
Prin urmare, concluzia instanței de apel s-a întemeiat pe interpretarea coroborată a probatoriului administrat în cauză, aspect ce nu poate fi însă, cenzurat în prezenta cale de atac ce are în vedere numai aspectele de nelegalitate a hotărârii (potrivit art. 304 cod. pr. civ.).
În ceea ce privește critica referitoare la neacceptarea succesiunii de către reclamant, s-a reținut următoarele:
Instanța de apel a reținut împrejurarea că tatăl reclamantului nu a acceptat expres succesiunea defunctei P. M. V. și că declarația dată de reclamant la notar la data de 11 sept. 2000 nu produce efecte, atâta timp cât, la acea dată trăia tatăl său însă, față de faptul că M. E. V. a decedat în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de art. 700 Cod. civil pentru acceptarea succesiunii, fiului reclamant în cauza de față, în calitatea sa de moștenitor al tatălui, i s-a transmis dreptul la succesiunea defunctei P. M. V..
În același timp, pentru considerentele expuse anterior privitoare la natura extraordinară a prezentei căi de atac și dispozițiile art. 304 Cod pr. civilă, nu a putut fi analizată nici modalitatea de apreciere a declarațiilor martorilor P. E. și P. C. privitoare la manifestarea intenției reclamantului de a accepta succesiunea defunctei.
Față de toate aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite în cauză dispozițiile art. 304 Cod. pr. civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.
Împotriva deciziilor nr.763/29 iunie 2010 și 7311 de la 30 iulie pronunțate de Curtea de Apel C. a formulat cerere de revizuire P. I., întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.7 cod civil Vechi sau 509 pct.8 Cod civil Nou privind hotărârile potrivnice.
Arată că prima decizie din dosarul penal a judecat acțiunea civilă și i-a fost admisă acțiunea. Curtea de Apel C. a constatat că a intervenit autoritatea de lucru judecat în dosarul penal privind latura civilă.
S-a constatat definitiv că M. D. nu are calitate procesuală activă pentru a putea cere anulare actelor sale.
Mai arată că a doua decizie nr.7311 din 03 iulie 2013 din dosarul nr._/215/2008 i-a dat dreptate lui M. D., îi anulează testamentul și îi recunoaște calitatea de moștenitor.
Ambele decizii au aceleași părți, aceeași cauză și același obiect. Hotărârile sunt pronunțate în dosare diferite.
În dosarul nr._/2008 a menționat insistent că există în acest dosar două acte de stare civilă anulate prin decizia civilă nr.26 din 25.01.2005 prin revizuire de către Tribunalul Z. (certificatul de naștere nr.51 și certificatul de căsătorie nr.5). Cu aceste două certificat anulate prin revizuire, s-a legitimat M. D. în fața instanțelor că este rudă cu P. M..
Consideră că expertiza grafologică a fost efectuată după înscrisuri despre care nu știe nimeni cum au apărut la dosar, unele dintre înscrisuri fiind copii xerox, iar cele două Ordonanțe emise de Poliția C. pentru efectuarea expertizei, indică trei înscrisuri, în realitate la București la laboratorul de expertize s-a trimis 9 (nouă) înscrisuri.
Consideră că această expertiză este ilegal efectuată deoarece s-a făcut comparativ cu alte înscrisuri decât cele trecute în Ordonanță.
Invocă și alin.5 deoarece a descoperit două înscrisuri doveditoare de care nu știa: declarația lui M. D. în care spune clar că tatăl lui nu acceptat succesiunea pentru că nu a vrut să meargă la notar; a doua declarație dată de avocat în concluziile scrise, care spune că dacă pierde recursul în dosarul penal nr.9426/2008 la Curtea de Apel C. în al doilea ciclu procesual intervine autoritatea de lucru judecat, iar în această situație nu mai poate cere anularea actelor.
Cererea de revizuire este nefondată.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac,care poate fi exercitată în limitele strict și limitativ prevăzute de lege și cu ocazia căreia nu pot fi puse în discuție elemente care invocă fondul cauzei.
Deși revizuientul invocă hotărări contradictorii,având aceleași părți, aceeași cauză și același obiect și,fiind pronunțate în dosare diferite,această afirmație nu este fondată,în situația în care nu există același obiect,prin Decizia nr.763/2010,prima decizie invocată de către revizuient respingându-se recursul formulat de către partea civilă, M. D.,împotriva deciziei penale nr.76/22.02.2010-pretenții civile-,iar prin Decizia nr.7311 din 03 iulie 2013 din dosarul nr._/215/2008 s-a menținut soluția prin care a fost constatată nulitatea absolută a testamentului olograf încheiat la data de 09.08.2000 de către numita P. M. V.,fiind constatată calitatea de moștenitor numitului, M. D..
În speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute în mod imperativ de către dispozițiile legale care reglementează instituția revizuirii ca și cale de atac de retractare,respectiv art.322-329 Cod Procedură Civilă.
Dispozițiile art.322 pct.7 C.proc.civ. nu sunt îndeplinite,având în vedere faptul că ultima hotărâre a cărei revizuire se solicită nu a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat,ca,în caz afirmativ să se procedeze la anularea acestei din urmă.
De asemenea,revizuientul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.322 pct.5 Cod Procedură civilă,actele invocate în cererea de revizuire neândeplinid cerințele cerute de lege pentru a fi înscris nou.
Pentru a fi doveditor,în sensul procedural al termenului,înscrisul depus trebuie să fie probant prin el însuși și nu un înscris care face trimitere la un alt mijloc de probă.Altfel spus,să nu fie nevoie ca înscrisul prezentat să fie completat cu alte mijloace de probă.
Asemenea,înscrisurile trebuie să fie descoperit după darea hotărârii,deci să fie nou,să fi existat la darea hotărârii,să nu fi putut fi înfățișat în procesul în care a fost dată hotărârea a cărei revizuire se solicită,fie pentru că a fost reținut de către partea adversă,fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
Declarațiile despre care menționează revizuientul în cererea de revizuire nu îndeplinesc condițiile mai sus arătate.
Având în vedere toate aceste considerente,Curtea apreciază că,în speță,cererea de revizuire formulată de P. I., împotriva deciziei nr.7311 din data de 03 iulie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._/215/2008, în contradictoriu cu intimatul M. D.,este nefondată,urmând să fie respinsă în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de P. I., împotriva deciziei nr.7311 din data de 03 iulie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._/215/2008, în contradictoriu cu intimatul M. D..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
Președinte, M. L. | Judecător, F. D. | Judecător, I. V. |
Grefier, N. D. |
Red.jud.I.V.
12.12.2013
2 ex/AS
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 7027/2013. Curtea de Apel... | Grăniţuire. Decizia nr. 8022/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
