Obligaţie de a face. Decizia nr. 7027/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7027/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 23574/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 7027
Ședința publică de la 26 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător M. P.
Judecător Tania Țapurin
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta M. E. împotriva deciziei civile nr. 148 din 01 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. A...
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat C. F., reprezentându-l pe intimatul pârât B. A., lipsind recurennta reclamantă M. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: recurenta reclamantă a formulat cerere de amânare, pentru angajare apărător, la care a atașat și dovada achitării taxei de timbru.
Avocat F. C., pentru intimatul pârât, a lăsat la aprecierea instanței cererea de amânare formulată de recurentă.
Curtea a respins, ca neîntemeiată, cererea de amânare formulată de recurenta reclamantă, având în vedere că, de la data declarării recursului – 16.05.2013 și până la prezentul termen de judecată, partea a avut suficient timp să își asigure apărarea.
Constatând cauaz în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat F. C., pentru intimatul pârât, a solicitat respingerea recursului și menținerea celor două hotărâri, ca temeinice și legale, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 14.09.2012 sub nr._, reclamanta M. E. a chemat in judecata pârâtul B. A. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, de îndată și fără citare, să se dispună sistarea lucrărilor de construire executate de pârât, în mod abuziv pe terenul proprietatea reclamantei.
În fapt, reclamanta a arătat ca este proprietara întregului imobil compus din teren intravilan în suprafață de aproximativ 3000 mp și casa de locuit situată pe acest teren, imobil dobândit de reclamantă în anul 1975 nefiind tulburată de nimeni în exercitarea posesiei, iar pe rolul instanței se află în derulare două procese pentru nulitatea titlului de proprietate al pârâtului, precum și obligarea acestuia să desființeze împrejmuirea de pe terenul reclamantei.
Mai arată că la data de 2 iulie 2012, ora 9,00, pârâtul împreună cu un nr. de 6 persoane au pătruns cu un buldozer pe terenul proprietatea reclamantei și au început să efectueze lucrări la teren.
La data de 01.10.2012 pârâtul B. A. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de ordonanță președințială, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 Cod proc. civ., cu cheltuieli de judecată.
În esență, a susținut că este titularul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1737 mp (1652 mp) situat în C., ., drept pe care l-a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 418/2012 de BNP M. D. și pe care îl deține în devălmășie cu soția sa și respectiv în indiviziune cu fratele său și cumnata acestuia, teren pe care se execută lucrările de construire reclamate prin cererea introductivă.
A precizat că reclamanta se învecinează cu terenul proprietatea pârâților unde deține în baza Legii nr. 18/1991, un teren în suprafață de 250 mp și construcția amplasată pe acesta pe care a cumpărat-o în anul 1975 prin contract autentic de vânzare-cumpărare.
Mai arată că reclamanta a mai promovat anterior o acțiune de drept comun având ca obiect obligația de a face, cât și o ordonanță președințială, iar în acest context invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, precum și excepția puterii lucrului judecat.
La termenul de judecată din data de 22.10.2012, reclamanta, prin apărător, a precizat acțiunea, arătând că transformă cererea de chemare în judecată din ordonanță președințială în cerere de drept comun, întemeiata pe dispozițiile art. 132 alin 2 pct. 1 Cod proc.civ., cerere de care instanța a luat act prin încheierea de ședință de la acea dată.
Prin sentința civilă nr._/12.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a fost respinsă acțiunea precizată de reclamanta M. E., în contradictoriu cu paratul B. A., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
A fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecata către pârât în cuantum de 1200 lei, onorariu avocat.
Referitor la excepția puterii de lucru judecat instanța a respins-o, reținând că aceasta este prevăzută de art. 166 din Codul de procedură civilă, drept o excepție de fond, peremptorie și absolută. Pentru a exista autoritate de lucru judecat sunt necesare, pe de o parte, întrunirea triplei identități de elemente: părțile, obiectul și cauza și, pe de altă parte, pronunțarea unei hotărâri judecătorești care a dezlegat fondul cauzei.
În litigiul având ca obiect „ obligația de a face „ ce a format obiectul dosarului nr._/215/2011 în care s-a pronunțat s.c. nr. 2211/14.02.2012 de către Judecătoria C., reclamanta a solicitat obligarea pârâtului să desființeze împrejmuirea din sârmă a terenului, iar în prezenta acțiune se solicită obligarea pârâtului la sistarea lucrărilor de construire executate de acesta pe teren, nefiind deci identitate de obiect.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, instanța a reținut că una din condițiile pentru a fi parte în procesul civil, alături de interes, capacitate procesuală și afirmarea unui drept, este calitatea procesuală, care presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titular al dreptului afirmat (calitatea procesuală activă), precum și persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuala pasiva), fiind necesar ca reclamantul să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuala pasivă.
Excepția lipsei calității procesuale este o excepție de fond, absolută și peremptorie, putând fi invocată chiar și din oficiu de instanță, potrivit dispozițiilor art. 108 alin. 1 din Codul de procedura civilă.
În cauză reclamanta M. E. nu se încadrează în niciuna dintre categoriile enumerate, nefiind persoana care ar putea contesta dreptul pârâtului de a ridica o construcție pe terenul situat în C., cart. Bariera Valcii, nr. 77, jud. D., pentru care deține act autentic de vânzare-cumpărare, atât timp cât nu face dovada dreptului său de proprietate pe această suprafață de teren.
Este de principiu ca, în cazul unei cereri având ca obiect obligația de a face, respectiv de a sista lucrările unei construcții, ridicată de o persoana pe un teren, titularul acțiunii trebuie să facă dovada că este proprietarul terenului pe care s-a edificat construcția, dovada care nu a fost făcută în cauză de către reclamantă.
În aceste condiții, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei M. E. și a respins acțiunea precizată, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta M. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamanta a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că nu poate contesta dreptul pârâtului de a ridica o construcție pe terenul situat în C., cart. Bariera Vâlcii, nr. 77, întrucât nu a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la această suprafața de teren, fiind necesar să facă dovada că este proprietara terenului pe care a edificat construcția, dovadă pe care a administrat-o, pentru a fi întemeiată cererea având ca obiect obligația de a face, respectiv de a sista lucrările unei construcții.
Prima instanță nu face nicio referire la relevanța juridică a dosarului nr._/215/2011 aflat pe rolul Judecătoriei C., cu termen la data de 04.02.2013, cauză ce are ca obiect constatarea dreptului său de proprietate, dobândit prin efectul legii – ope legis asupra suprafeței de teren de 1737 m.p. pe care intimatul edifică în mod abuziv construcția, cauză întemeiată pe dispozițiile art. 23, art. 36 din Legea nr. 18/1991.
Având în vedere modalitatea juridică în temeiul căreia solicită să se constate că este proprietara asupra suprafeței de teren în litigiu, că la data la care intimatul a început executarea construcției, acest proces era deja înregistrat, consideră că justifică calitatea procesuală activă în cauză.
În drept, invocă dispozițiile art. 295, 296 C.pr.civ.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată
În ședința publică din 01.04.2013, apelanta reclamantă a depus în dovedirea apelului copii după un raport de expertiză tehnică efectuat în dosarul nr._/215/2011 întocmit de expert tehnic judiciar A. P..
Prin decizia nr.148 din 1 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, a fost respins apelul declarat de reclamanta M. E., împotriva sentinței civile nr._/12.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâtul B. A..
A fost obligată apelanta la plata către intimat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Criticile apelantei referitoare la excepția lipsei calității procesuale active au fost considerate neîntemeiate.
Instanța de apel a reținut că reclamanta a dovedit dreptul său de proprietate asupra casei de locuit situată în C., cart. Bariera Valcii, nr. 77, jud. D. potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8213/28.10.1975 și a terenului aferent de 250 mp, dar nu asupra terenului de 3000 mp.
Pârâții dețin titlu de proprietate nr._/29.05.2009 pentru terenul în suprafață de 1737 mp, situat la aceeași adresă, teren pe care se află edificată construcția a cărei desființare se solicită.
Aspectul că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 8213/1975, intenția părților a fost de a cumpăra, respectiv de a vinde întregul teren de 3000 mp, aspect statuat și prin s.c. nr._/1993, nu prezintă relevanță, neechivalând cu existența unui titlu de proprietate pentru acest teren, titlu care să justifice calitatea procesuală activă a reclamantei.
Critica apelantei referitoare la nepronunțarea instanței asupra relevanței juridice a dosarului nr._/215/2011 aflat pe rolul Judecătoriei C., ce are ca obiect constatarea dreptului de proprietate al reclamantei, dobândit prin efectul legii – ope legis asupra suprafeței de teren de 1737 m.p. pe care intimatul edifică în mod abuziv construcția, cauză întemeiată pe dispozițiile art. 23, art. 36 din Legea nr. 18/1991, este neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, formularea unei cereri în justiție nu echivalează cu recunoașterea dreptului, iar, pe de altă parte, reclamanta nu a solicitat instanței să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin efectul legii, ci, în cuprinsul acțiunii introductive, în justificarea calității sale procesuale, reclamanta a invocat posesia utilă pe care a exercitat-o asupra terenului de 3000 mp, instanța de fond, reținând în mod corect că această calitate de posesor nu este suficientă pentru a justifica calitatea procesuală activă în lipsa dovedirii calității de titular al dreptului de proprietate asupra terenului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta M. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că prin decizia civilă recurată adoptată de instanța de apel la data de 1.04.2013, i-a fost respins ca nefondat apelul pe care l-a formulat împotriva sentinței civile nr._/12.11.2012, pronunțată de Judecătoria C., reținându-se aceleași argumente de fapt și de drept ca cele adoptate de instanța de fond în cuprinsul sentinței apelate.
A precizat că, ulterior prin sentința civilă pronunțată în cauza civilă nr._/215/2011, la data de 30.04.2013, a fost admisă în parte acțiunea civilă astfel cum a fost precizată, în contradictoriu și cu intimatul B. A., constatându-se, în temeiul normelor legale prevăzute de art.23, art.36, al.3 și 4 din Legea nr..18/1991, dreptul său de proprietate asupra suprafeței de teren intravilan de 2384,66 m.p, situată în C., ..77, județul D., teren care face corp comun cu suprafața de teren de 250 m.p, care i-a fost atribuită în proprietate în anul 1991, prin decizia nr.215/1992 și pe care intimatul a executat abuziv lucrări de construcții.
În acest context, în care în cauza pendinte, atât instanța de fond, cât și instanța de apel, nu au evocat fondul, soluționând cauza în temeiul lipsei calității procesuale active a reclamantei, soluție vădit nelegală în raport cu împrejurarea că i-a fost admisă acțiunea având ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin efectul legii - ope legis asupra suprafeței de teren intravilan pe care intimatul a executat abuziv construcția și împrejmuirea, deci, că a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 2384.55 m.p.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept își întemeiază recursul pe disp.art.304, pct.9 Cod pr.civ.
Recursul este nefondat cu următoarele precizări;
Potrivit dip.art.480 cod civil proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
Recurenta nu este titulara dreptului de proprietate asupra terenului pe care intimatul a executat lucrările a căror sistare o solicită iar împrejurarea că prin sentința civilă pronunțată în dosarul nr._/215/2011, la data de 30.04.2013, i-ar fi fost admisă în parte acțiunea civilă formulată în contradictoriu cu intimatul B. A., constatându-se, în temeiul normelor legale prevăzute de art.23, art.36, al.3 și 4 din Legea nr..18/1991, dreptul său de proprietate asupra suprafeței de teren intravilan de 2384,66 m.p, situată în C., ..77, județul D., teren care face corp comun cu suprafața de teren de 250 m.p, care i-a fost atribuită în proprietate în anul 1991, prin decizia nr.215/1992, în condițiile în care hotărârea nu este irevocabilă, nu-i conferă acesteia protecția juridică a disp.art.480 Cod civil și deci calitate procesuală activă, pentru a formula o astfel de acțiune. D. titularul dreptului de proprietate poate formula o asemenea acțiune, în temeiul prerogativelor pe care i le conferă dreptul de proprietate și care are drept scop protecția acestui drept.
Întrucât intimatul în calitate de proprietar este beneficiarul disp. art.490 Cod civil, potrivit cărora, proprietarul poate face asupra pământului toate plantațiile și clădirile ce găsește de cuviință, recurenta nu are calitate procesuală activă pentru a investi instanța cu o astfel de acțiune prin care urmărește practic împiedicarea acestuia să exercite prerogativele pe care i le conferă dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.
Sunt considerentele pentru care Curtea constatând că în cauză nu este incident motivul de recurs prev.de art.304 punct 9 Cod pr.civilă, în temeiul disp.art.312 alin 1 Cod pr.civilă respinge recursul ca nefondat.
În raport dedisp.art.274 Cod pr.civilă, se vor acorda intimatului cheltuielile de judecată efectuate în recurs reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. E. împotriva deciziei civile nr.148 din 1 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul B. A..
Obligă recurenta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât B. A..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2013.
Președinte, D. S. | Judecător, M. P. | Judecător, T. Ț. |
Grefier, C. C. |
Red.jud.M.P./25.06.2013
Tehn.M.D.2 ex
J.f.L.C.
J.a.J.S.
L.M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 3977/2013. Curtea de... | Anulare act. Decizia nr. 9506/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
