Partaj judiciar. Decizia nr. 5554/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5554/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 2996/317/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 5554/2013
Ședința publică de la 23 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător M. L.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenții pârâți S. Ș.,S. V. și F. D., împotriva deciziei civile nr.103/27.02.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă L. V., având ca obiect partaj judiciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă L. V., reprezentată de avocat B. A., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat următoarele: recursul a fost declarat, motivat în termen legal, netimbrat, recurenții fiind citați cu mențiunea de a timbra recursul cu taxă judiciară de timbru în valoare de 9,5 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, iar prin serviciul arhivă la data de 23.05.2013, a fost depusă cerere de amânare din partea recurentului pârât S. Ș., prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Avocat B. A. pentru intimata reclamantă L. V., se opune la cererea de amânare formulată de recurentul pârât S. Ș..
Instanța a respins cererea de amânare formulată de recurentul pârât S. Ș., ca fiind nedovedită, acesta având timp suficient pentru ași angaja apărător, și a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii .
Avocat B. A. pentru intimata reclamantă L. V., a solicitat anularea recursului ca netimbrat cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr.3540 de la 08.11.2012 Judecătoria Tg.Cărbunești a admis în parte acțiunea de partaj bunuri comune formulată de reclamanta L. V., și a restituit bunurile proprii, împotriva pârâtului S. Ș., a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul S. Ș. împotriva reclamantei L. V., a omologat raportul de expertiză finală în varianta B de lotizare în care s-a atribuit pârâtului și terenul în suprafață de 3240 mp. situat pe raza satului Negreni, ., respectiv:
Lotul nr. 1 B s-a atribuit reclamantei L. V. și s-a compus din următoarele bunuri:
- teren intravilan 1323 mp. situat pe raza satului Busuioci, ., învecinat la N-Stancea G., E-P. N I., S – Ds 60/1, V – C. C. cu valoarea de_,20 lei;
- casă de locuit din Hurezani, .;
- teren arabil extravilan situat în tarlaua 7, . de 1920 mp. învecinat la N – P. M I., E – N. C., S – De 27, V – S. I. - 6.220,80 lei;
- teren arabil extravilan situat în tarlaua 27, . de 2969 mp. învecinat la N – C. E M., E – OS Hurezani, S – moșt. C. C., V – defunct C. Nicolița și U. G. în valoare - 9619,60 lei;
- teren pășune extravilan situat în T 5, P 185, în suprafață de 135 mp., învecinat la N – P. M., E și S – OS Hurezani, V – hotarul comunei L. în valoare de 164,7 lei;
- teren pășune extravilan situat în tarlaua 5, . de 168 mp., învecinat la N – defunct P. M., E – OS Hurezani, S – B. I., V – OS Hurezani în valoare de - 205 lei;
- teren pășune extravilan situat în tarlaua 8, . de 116 mp. învecinat la N – def, B. G., E – rest proprietate, S – B. I., V – Ds 114/1 în valoare de -141,50 lei,
- teren pășune extravilan situat în tarlaua 11, . de 700 mp. învecinat la N – def. B. G., E – B. G. și B. I., S – B. I., V – rest proprietate în valoare de - 854 lei
- un frigider - 56 lei;
- un televizor Daewoo - 55 lei;
- o ladă frigorifică - 100 lei;
- un aragaz cu ochiuri- 44 lei;
- un butoi - 48 lei;
- două covoare persane - 60 lei
Total propus spre atribuire33.841,80 lei
Total la care are dreptul 48.499,68 lei
A primit sultă de la pârât14.657,88 lei
Lotul 2 B s-a atribuit pârâtului S. Ș. și se compune din următoarele bunuri:
- teren extravilan, categorie folosință arabil, situat pe raza satului Negreni, . având suprafața de 3240 mp., învecinat la N – moșt. G. C., E – moșt. F. I., S – G. I., V – DN 67B în valoare de 60 lei
- terenul extravilan situat pe raza satului Negreni, ., având suprafața de 9.723 mp. (8.184 mp. pășune și 1539 mp. arabil), învecinat la N – G. I., E – DN 67 B, S – moșt. A. I., V – OS Hurezani în valoare 14.970,78 lei
- cameră pe plăci din beton și cărămidă - 11.295 lei
- spațiu comercial din bolțari acoperit cu plăci de beton - 16.910 lei
- garaj din cărămidă acoperit cu plăci - 6.240 lei
- betonat curtea casei- 10.653 lei
- un autoturism Dacia 1310 an de fabricație 1997 - 508 lei
- o butelie pentru aragaz - 126 lei
- 30 de farfurii - 81 lei
- 2 seturi pahare - 27 lei
- 3 bovine - 2625 lei
- o cabalină - 1013 lei
Total propus spre atribuire 75.576,38 lei
Total la care are dreptul 60.918,50 lei
Plătește sultă reclamantei 14.657,88 lei
S-a luat act că pârâtul i-a restituit reclamantei bunurile proprii din acțiune.
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți și în urma compensării a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei cu acest titlu suma în cuantum de 4.600 lei
Pentru a pronunța încheierea de admitere în principiu și sentința, prima instanță a reținut în ceea ce privește bunurile ce urmează a fi împărțite între cei doi soți următoarea stare de fapt și de drept rezultată din toate ciclurile procesuale ;
Astfel, în ceea ce privește cota de contribuție de 45 % pentru reclamantă și 55% pentru pârâtul S. Ș., instanța a reținut că cei doi soți au contribuit fiecare al achiziționarea bunurilor reținute prin IAP, ambii desfășurând activități fizice în gospodărie și au fost salariați cu contract de muncă. Din declarațiile martorilor în toate ciclurile procesuale s-a reținut că S. S. și soția sa L. V. au locuit și s-au gospodărit împreună cu părinții pârâtului, S. D. și S. M., care au decedat, părinții au ajutat cu munca în gospodărie, dar și cu unele sume de bani, în acest sens fiind martorii A. I. și U. G., dar și martorii G. D., D. C. și A. I. (martorii referindu-se la anumite prestații fizice).
În cazul în care la dobândirea unui bun în timpul căsătoriei au contribuit și părinții unui soț, această contribuție trebuie considerată ca o donație făcută în favoarea exclusivă a copilului lor, cât timp nu s-a dovedit că soții au arătat în mod expres că înțeleg să gratifice pe ambii soți, instanța reținând astfel cote diferite ,respectiv pentru reclamanta L. V. 45 % și pentru pârâtul S. S. 55%.
În ceea ce privește construcțiile edificate de cei doi soți la casa veche a autorului S. D., din probele administrate s-a reținut că acestea au fost dovedite în toate cele trei cicluri procesuale, au fost identificate de către experți, că reclamanta și pârâtul au edificat o cameră pe beci din beton și cărămidă la casa proprietatea tatălui pârâtului; un spațiu comercial din bolțari acoperit cu plăci din beton, un garaj din cărămidă acoperit cu plăci, betonat curtea casei pe care sunt amplasate construcțiile, un autoturism Dacia 1310 an de fabricație 1997, un frigider, un televizor Daewoo, o ladă frigorifică, un aragaz cu ochiuri, un cuptor, o butelie pentru aragaz, un butoi, 2 covoare persane, 30 farfurii, 2 seturi pahare, 3 bovine, o cabalină, o suprafață de teren cumpărată de la M. S. și I., suprafața de 6831 mp. intravilan și extravilan situată în satul Busuioci, . de locuit compusă din 2 camere, bucătărie și beci cu sală situată în satul Busuioci, ..
A reținut de asemenea că din suma de 3000 euro solicitată prin întâmpinare-cererea reconvențională formulată de S. S. în primul ciclu procesual s-a dovedit că reclamata și-a însușit numai suma de 300 euro la despărțirea în fapt și pârâtul a fost obligat să restituie reclamantei din bunurile proprii solicitate de aceasta o mobilă compusă din vitrină, șifonier, bibliotecă, canapea, celelalte bunuri fiind restituite deja.
Soluționând pe fond cererea de chemare în judecată în urma rapoartelor de expertiză întocmite în cauză, instanța a omologat raportul de expertiză în varianta B de lotizare și a atribuit lotul 1B reclamantei și lotul nr. 2 B pârâtului S. S..
În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de interv. S. V. și F. D., fii ai autorilor S. D. și M., intervenienții fiind frați cu pârâtul S. S., așa cum rezultă din practicaua sentinței civile 3540/2010 aceste cereri de intervenție au fost admise în principiu, nu s-au solicitat alte dovezi cu privire la temeinicia lor, instanța reținând în considerentele sentinței că motivele invocate de intervenienți nu sunt întemeiate, că investițiile au fost realizate de reclamantă și pârât în gospodăria părinților pârâtului, neexistând dovezi că bunurile au fost edificate de S. D. și S. M., autorii intervenienților și pârâtului S. Ș..
Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței au declarat recurs intervenienții S. V. și F. D. și pârâtul S. S., care au criticat hotărârile pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin încheierea din 23.01.2013, având în vedere că masa bunurilor de împărțit după refacerea probatoriului întocmit în cauză cu ocazia ultimei soluționări este de 109.418,18 lei, cauza a fost recalificată ca fiind apel și nu recurs.
Prin motivele de apel s-a susținut de către S. S. că prima instanță a creat o confuzie gravă între devoluțiunea succesorală legală și comunitatea de bunuri, că a introdus la masa bunurilor comune anexele gospodărești pe care tatăl său S. D., care este proprietar al casei vechi cu 3 camere și a terenului aferent dobândite prin contractul de vânzare cumpărare 847/22 dec. 1965, bunuri care nu au fost realizate de soți în timpul căsătoriei, că autorizațiile de construcție sunt eliberate pe numele acestuia, respectiv garajul auto, anexa bucătărie, camera pe beci construită din bolțari acoperită cu placa de beton, ., au fost introduse greșit la masa de împărțit 3 bovine și o cabalină, terenurile introduse în lotul lui S. S. sunt supraevaluate, iar la suma de 300 euro s-a avut în vedere un alt echivalent de schimb valutar, apelantul fiind dezavantajat cu suma de 603,729 lei RON.
S-a mai susținut că greșit s-a atribuit casa dobândită de soți în timpul căsătoriei din comuna Hurezani . reclamantei, încheierea de admitere în principiu fiind nemotivată în fapt și în drept.
Intervenienții în nume propriu S. V. și F. D. au criticat și ei încheierea de admitere în principiu și sentința, cu motivarea că instanța a omis prin dispozitiv să se pronunțe asupra cererii de intervenție și în mod greșit instanța a inclus la masa bunurilor a celor doi soți bunurile ce fac parte din proprietatea autorilor lor S. D. și M. .
Au solicitat ca în raport de aceste critici să fie anulată încheierea de admitere în principiu și sentința și să fie trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Tribunalul Gorj prin decizia civilă nr. 103 de la 27.02.2013 a respins ca inadmisibil apelul declarat de către intervenienții în nume propriu S. V. și F. D., îndreptat împotriva încheierii de admitere în principiu din 12.04.2012, pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosar nr._ .
A admis apelul declarat de apelantul pârât S. Ș. îndreptat împotriva aceleași încheieri numai cu privire la masa de împărțit privind bunurile: o cameră construită din cărămidă acoperită cu plăci de beton, spațiu comercial construit din bolțari acoperit cu plăci din beton, garaj din cărămidă acoperit cu plăci, betonat curtea casei, imobile construite pe terenul proprietatea autorului S. D. și pe care se află casa veche a acestuia, reținând că apelantul S. Ș. și intimata reclamantă L. V. nu au dobândit un drept real de proprietate asupra acestor imobile, ci numai un drept de creanță.
A menținut restul dispozițiilor încheierii de admitere în principiu din 12.04.2012.
A admis apelul declarat de apelantul pârât S. Ș., îndreptat împotriva sentinței civile nr.3540 din data de 08.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosar nr._, pe care a schimbat-o în sensul că atribuie intimatei reclamante L. V. bunurile cuprinse în varianta 1 B din raportul de expertiză.
Modifică lotul 2 B atribuit apelantului pârât S. Ș. în sensul că a atribuit în lotul acestuia folosința bunurilor respectiv: o cameră construită din cărămidă acoperită cu plăci de beton, garaj din cărămidă acoperit cu plăci, spațiu comercial construit din bolțari acoperit cu plăci din beton, betonat curtea casei, bunuri evaluate de expert în valoare totală de 35.445 lei, drept de creanță pe care îl poate valorifica de la moștenitorii autorului S. D., în cazul în care aceștia revocă dreptul de proprietate prin accesiune asupra construcțiilor edificate pe terenul proprietatea autorului, a menținut restul dispozițiilor sentinței cu privire la celelalte bunuri cuprinse în lot.
A menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței.
A respins pe fond cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții în nume propriu S. V. și F. D..
A respins apelul intervenienților îndreptat împotriva sentinței civile 3540, din data de 08.11.2012, pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosar nr._ .
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul Gorj a reținut următoarele:
Instanța de control judiciar a reținut din probele administrate în cauză că după trei cicluri procesuale și după pronunțarea ultimei încheieri de admitere în principiu din 12.04.2012 și administrarea tuturor dovezilor, F. D. și S. V. la 7.09.2012 formulează o cerere de intervenție în interes propriu solicitând să se scoată de la masa de împărțit a bunurilor comune a foștilor soți S. S. și L. V. o cameră pe beci, spațiul comercial, garajul, betonatul curții, bovinele și terenurile cumpărate de al M. S. și I., susținând că aceste bunuri fac parte din masa succesorală a autorilor S. D. și M., invocând autorizațiile de construcție emise pe numele autorului S. D..
S-a reținut, în ceea ce privește apelul declarat împotriva încheierii de admitere în principiu, că este inadmisibil, deoarece intervenienții nu au fost părți atunci când s-a pronunțat încheierea de admitere în principiu la 12.04.2012, ei intervenind în cauză abia la 7.09.2012 în al treilea ciclu procesual.
Încheierea de admitere în principiu este o adevărată hotărâre de fond și asupra încheierii de admitere în principiu nu se poate reveni prin hotărârea care finalizează procesul de partaj.
De aceea, cererea de intervenție în interes propriu în măsura în care se referă la chestiuni asupra cărora s-a statuat prin încheierea de admitere în principiu, nu mai poate fi formulată după încheierea dezbaterilor privind admiterea în principiu a acțiunii, drepturile pretinse de către intervenient putând fi valorificate numai pe calea unei acțiuni separate.
S-a reținut așadar, că apelul formulat de intervenienți împotriva încheierii de admitere în principiu este inadmisibil, urmând ca instanța de control judiciar să se pronunțe pe fond asupra cererii de intervenție .
S-a solicitat de către intervenienți să se anuleze sentința și să se trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se pronunța cu privire la cererea de intervenție. Această opinie a apelanților intervenienți nu poate fi primită de tribunal, în raport de dispozițiile art. 297 Cod pr.civ. urmând ca ea să fie analizată de această instanță.
Așa cum a rezultat din practicaua sentinței dar și din considerente, a reținut tribunalul că ea a fost admisă în principiu, ( vezi încheierea de dezbateri din 8.11.2012), este analizată în considerentele sentinței, însă instanța nu se mai pronunță și în dispozitiv, motiv pentru care analizându-se această cerere în apel s-a reținut că este nefondată, cu următoarea motivare ;
Intervenții au solicitat scoaterea de la masa de împărțit o cameră pe beci, spațiul comercial, garajul, betonatul curții, bovine și terenul cumpărat de autor de la M. S. și I..
Sub acest aspect s-a reținut pe de o parte cu privire la teren că prin sentința civ. 1701/28 mai 2003 a fost admisă acțiunea în constatare formulată de S. S. împotriva pârâtelor M. Gh M. S. și S. Ghe. A. și s-a constatat vânzarea cumpărarea suprafeței de 0,8184 mp teren pășune și 0,3246 ha, terenurile fiind situate în extravilanul comunei Hurezani, în acest sens fiind dovada de la filele 45-46 dosar_ .
În timpul achiziționării acestui teren, S. S. și L. V. erau căsătoriți, divorțul lor fiind pronunțat prin sentința civilă 2293/7 oct. 2004, (filele 49-50 dosar_ ), neexistând nici o dovadă că terenurile din această sentință au fost achiziționate de S. D. sau S. M., autorii intervenienților .
În ceea ce privește celelalte bunuri, analizând pe fond cererea, din probele administrate în cauză rezultă următoarea stare de fapt, corect reținută și de instanță;
Astfel, în primul ciclu procesual S. S., fratele intervenienților recunoaște cu privire la bunurile camera pe beci, spațiul comercial, garajul, betonatul curții, bovinele și terenurile cumpărare de la M. S. că aceste bunuri au fost dobândite de el și soția sa în timpul căsătoriei, sunt edificate pe terenul proprietatea tatălui său S. D., însă tatăl său a avut o contribuție de 50 % (de reținut S. D. în timpul vieții nu a formulat cerere de intervenție –fila 78/ dosar_ ).
Este adevărat că pentru aceste construcții autorizație a obținut S. D., care era proprietarul terenului și al casei vechi, însă martorii ascultați în cauză în toate ciclurile procesuale nu confirmă că aceste bunuri imobile au fost construite de S. D. (a se vedea declarațiile lui G. D., D. C. –martori propuși de reclamantă în ultimul ciclu procesual ) martorii B. D., A. I., propuși de pârât în ultimul ciclu procesual ( filele 28, 29, 30, 46 dosar 2996/3127/_ *) .
Martorii M. E., A. I., U. G., C. C., F. A., ascultați în dosarul_ în al doilea ciclu procesual (filele 27, 29, 33, 34), martorii M. E., B. I., Răpănoaie A., P. A. C. ascultați în dosarul_ în al doilea ciclu procesual ( filele 19-20, 29-30).
Alte dovezi în susținerea cererii de intervenție în interes propriu intervenienții nu au solicitat și nu au produs, motiv pentru care cererea de intervenție a fost respinsă pe fond și pe cale de consecință a fost respins și apelul intervenienților îndreptat împotriva sentinței civile.
Cu privire la apelul declarat de apelantul pârât, îndreptat împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței, analizând motivele de apel, prin prisma criticilor formulate s-a reținut că apelul este fondat, cu următoarea motivare;
În cauză, instanța de fond trebuia să aplice dispozițiile cuprinse în articolul 36 din Codul familiei, art. 488 Cod civil, 741 și 742 Cod civil, cu următoarea motivare;
Prima instanță a fost învestită cu o acțiune de partaj bunuri comune formulată de reclamanta L. V. și cu o cerere de intervenție, formulată de pârâtul S. S. prin care s-a solicitat împărțirea bunurilor comune realizate în timpul căsătoriei.
Totodată, s-a solicitat de reclamantă ca pârâtul să fie obligat să-i restituie bunurile proprii .
Prin încheierea de admitere în principiu, instanța a reținut corect că printr-o contribuției de 45 % a reclamantei și 55 a pârâtului s-au edificat o cameră pe beci din beton și cărămidă la casa proprietatea pârâtului, un spațiu comercial din bolțari acoperit cu plăci, un garaj din cărămidă acoperit cu plăci, betonat curtea casei, pe care sunt amplasate aceste construcții, terenul, ca si casa veche de altfel, fiind proprietatea lui S. D. care este tatăl lui S. S. și socrul reclamantei.
În mod greșit instanța de fond a reținut că cei doi soți au dobândit un drept real de proprietate cu privire la aceste bunuri și a atribuit prin sentință aceste construcții, deși corect era să se includă în masa de împărțit numai un drept de creanță și acesta trebuia împărțit.
Pe cale de consecință, sub acest aspect s-a admis apelul declarat de pârâtul S. S. împotriva încheierii de admitere în principiu numai cu privire la următoarele bunuri: o cameră construită din cărămidă acoperită cu plăci de beton, garaj din cărămidă acoperit cu plăci, spațiu comercial construit din bolțari acoperit cu plăci din beton, betonat curtea casei, reținându-se că cei doi soți nu au dobândit un drept real de proprietate asupra acestor imobile, ci numai un drept de creanță.
De altfel, cu privire la aceste bunuri ei au dobândit un drept de folosință și nu un drept real de proprietate, motiv pentru care s-a modificat încheierea de admitere în principiu în sensul celor arătate, s-au menținut restul dispozițiilor încheierii de admitere în principiu cu privire la celelalte bunuri, care se constituie în comunitatea de bunuri .
Pe cale de consecință a admis apelul și împotriva sentinței, pentru a nu se crea confuzii trebuie să prevadă clar că în lotul pârâtului S. S. se află folosința bunurilor: o cameră construită din cărămidă acoperită cu plăci de beton, garaj din cărămidă acoperit cu plăci, spațiu comercial construit din bolțari acoperit cu plăci din beton, betonat curtea casei și creanța, adică valoarea acestora de 35.445 lei .
Privitor la modalitatea de împărțeală, instanța de control judiciar a reținut că prin edificarea acestor îmbunătățiri soții nu au dobândit un drept de proprietate asupra lor, ci numai un drept de folosință și acesta trebuie avut în vedere cu ocazia împărțelii, deoarece proprietarii terenului respectiv moștenitorii autorului S. D. și M., adică pârâtul și intervenienții pot să invoce dreptul de proprietate prin accesiune asupra construcțiilor edificate de reclamantă și pârât pe terenul lui S. D., potrivit art. 488 Cod civil. În acest caz, moștenitorii au obligația de a despăgubi pe constructori potrivit disp. art. 494 cod civil .
Cât timp însă proprietarii terenului (moștenitorii se judecă într-o acțiune de partaj succesoral la Judecătoria TG. Cărbunești, nu invocă dobândirea proprietății prin accesiune asupra construcțiilor și lasă pe constructori a avea nestingheriți folosința, aceștia nu pot fi obligați a despăgubi pe constructor .
Deci, în asemenea situații în patrimoniul comunitar al soților constructori se află toate drepturile decurgând din faptul edificării construcțiilor, adică dreptul de a folosi construcțiile și dreptul de a fi despăgubiți de proprietarii terenului, dacă aceștia îi vor lipsi de dreptul de folosință, dreptul de despăgubiri putând fi evaluat, pentru că, construcțiile au valoare, ea fiind stabilită al suma de 35.445 lei de către expert
Aceste drepturi patrimoniale evaluabile în bani pot și trebuie să facă obiectul împărțelii între soți, în condițiile prevăzute de art. 36 din Codul familiei, iar potrivit art. 741 Cod civil, fiecărui copărtaș i se atribuie pe cât posibil aceeași cantitate de bunuri mobile, de imobile, de drepturi sau de creanță de aceeași natură și valoare.
Adoptarea uneia dintre modalitățile de împărțeală ( lotizare ) este o chestiune pe care instanța trebuie să o rezolve dacă părțile nu se înțeleg în raport de particularitățile cazului concret dedus judecății .
În cazul de față, folosința acestor construcții nu se poate fragmenta și de aceea instanța de control judiciar o atribuie în lotul pârâtului .
Pe cale de consecință, acestuia i se atribuie dreptul de creanță de 35.445 lei pe care îl poate valorifica ulterior, împotriva proprietarilor terenului în urma procesului de partaj succesoral și numai dacă aceștia nu vor invoca dreptul de proprietate prin accesiune, nerespectând dreptul de folosință al lui S. S..
Acest copartajant nu este despăgubit dacă nu-și valorifică niciodată creanța pentru că în schimb el are dreptul de folosință asupra construcțiilor care prin efectul partajului îi revine exclusiv și care nu este contestat de proprietarul terenului, dacă totuși ulterior în raport de atitudinea proprietarului terenului ar putea fi păgubit în sensul dispozițiilor art. 784 Cod civil, el are acțiunea în despăgubire îndreptată împotriva proprietarilor terenului, iar reclamantei în cazul de față i se pot atribui în lot un echivalent în bani a drepturilor sale, sau bunuri în natură.
Împotriva acestei decizii au formulat recurspârâții S. Ș., S. V. și F. D..
Curtea, luând în examinare cu prioritate, excepția timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. 1 și 2 din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată, ca netimbrată.
În speță, recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit dovezii aflată la dosarul cauzei (fila 6).
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de Curte, 23 mai 2013, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Curtea urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art 35 alin. 1 și 5 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art, 9 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995 și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de pârâtul S. Ș..
Fiind în culpă procesuală recurentul va fi obligat, în baza art.274 Cod pr.civilă, la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul formulat de pârâți S. Ș., S. V. și F. D., împotriva deciziei civile nr.103/27.02.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă L. V..
Obligă recurenții către intimată la 800 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Mai 2013
Președinte, I. V. | Judecător, M. L. | Judecător, F. D. |
Grefier, N. D. |
31.05.2013
Red.jud.M.L.
2 ex/AS
j.a.V.G.
M.A.C.
j.f.St.Peiuș
| ← Pretenţii. Sentința nr. 53/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 3690/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
