Adopţie. Condiţionarea priorităţii la adopţie reglementată de art. 36 din Legea 273/2004 de îndeplinirea tuturor condiţiilor legale pentru a putea adopta, inclusiv de existenţa atestatului prevăzut de art. 16 din Legea 273/2004
| Comentarii |
|
Prioritatea prevăzută de art. 36 alin.2 din Legea 273/2004, ca şi criteriu de selecţie, este operantă doar în ipoteza în care rudele copilului din cadrul familiei extinse sau alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie pentru o perioadă de minimum 6 luni îndeplinesc toate condiţiile legale pentru a putea adopta, inclusiv sunt beneficiarii atestatului de familie aptă să adopte.
Prin sentinţa civilă nr.301 din 11 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Olt în dosar nr.4340/104/2013, s-a admis cererea formulată de către reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Olt, în contradictoriu cu pârâţii D.I. şi D.D.
S-a dispus încredinţarea în vederea adopţiei pe o perioadă de 90 de zile a copilului P. C.I., la familia D.I. şi D.D., şi încetarea măsurii de protecţie specială - plasament în regim de urgenţă la asistent maternal profesionist T.M.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Conform art. 40 alin. 1 din Legea nr. 273/2004: „adopţia nu poate fi încuviinţată de către instanţa judecătorească decât după ce copilul a fost încredinţat pentru o perioadă de 90 de zile persoanei sau familiei care doreşte să-l adopte, astfel încât instanţa să poată aprecia, în mod raţional, asupra relaţiilor de familie care s-ar stabili dacă adopţia ar fi încuviinţată”.
în cauză a fost luat consimţământul pârâţilor D.I. şi D.D., care au fost de acord cu încredinţarea în vederea adopţiei a copilul P.C.I.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel F.F. şi F.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
în motivarea apelului, au arătat că prin sentinţa civilă nr. 301/11.12.2013, pronunţată de Tribunalul Olt în Camera de consiliu în dosarul nr.4340/104/2013, s-a admis cererea formulată de către reclamanta Direcţia Generala de Asistenta Sociala s Protecţia Copilului Olt în contradictoriu cu pârâţii D.I. şi D.D. şi s-a dispus încredinţarea în vederea adopţiei pe o perioadă de 90 de zile a copilului la familia D.I. si D.D. şi încetarea măsurii de protecţie specială - plasament în regim de urgenţă la asistent matemal profesionist T. M.
Precizează apelanţii că nu au fost citaţi în această procedură şi nu li s-a comunicat hotărârea pronunţată în cauză. Au aflat de existenţa acestei sentinţe cu ocazia comunicării întâmpinării formulate de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Olt în dosarul nr.4004/104/2013, aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova.
La pronunţarea acestei sentinţe, prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile art.40 alin. 1 din Legea nr.273/2004 potrivit cărora adopţia nu poate fii încuviinţată de către instanţa de judecată decât după ce copilul a fost încredinţat pentru o perioadă de 90 de zile persoanei sau familiei care doreşte să-l adopte şi consimţământul pârâţilor D.I. şi D.D.
Hotărârea pronunţata este nelegală şi netemeinică, au susţinut apelanţii, pentru următoarele considerente:
Hotărârea pronunţată de instanţa de fond este nelegală, întrucât a fost încălcată procedura specială în materia instituirii, înlocuirii şi încetării plasamentului - art. 61, art. 66 din Legea nr. 272/2004, dar şi dispoziţiile art.36 si 37 din Legea nr. 273/2004 privind prioritatea la adopţie.
Astfel cum au precizat, apelanţii au exercitat drepturile si obligaţiile faţă de minoră încă de la naşterea sa, conform hotărârii Consiliului Judeţean Olt nr. 784/24.05.2011, motiv pentru care în urma adresei nr.467 din data de 07.01.2013 s-au prezentat la sediul D.G.A.S.P.C.O.L.T, unde au formulat cerere de adopţie şi au depus toate actele solicitate de reprezentanţii instituţiei.
Mai arată apelanţii că în baza acestei cereri au fost persoane îndreptăţite la emiterea atestatului prevăzut în Legea nr.273/2004, în urma unei evaluări ce trebuia efectuată de către D.G.A.S.C.P. OLT. şi în temeiul an.36 alin. 2 din Legea nr.273/ 2004 conform căruia "potrivirea dintre copil si persoană - familia adoptatoare se realizează acordându-se prioritate persoanelor alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie de minim 6 luni.
Potrivit art. 18 alin. 1 din Legea nr. 273/2004 "rezultatele evaluării prevăzute la art. 16 se consemnează într-un raport final de evaluare a capacităţii de a adopta a solicitantului care conţine şi propunerea privind eliberarea sau neeliberarea atestatului. Raportul se întocmeşte în maximum 120 de zile de la depunerea cererii de evaluare şi se comunică solicitantului."
Cu toate că reclamanta era obligată să întreprindă toate demersurile şi să iniţieze un plan de evaluare în privinţa acestora, pentru emiterea atestatului, aceasta a deturnat întreaga procedură, invocând diverse motive de neprezentare la sediul instituţiei, în scopul de a proceda la un abuz, iniţial prin instituirea unei măsuri de plasament de urgenţă la un asistent maternul cu care minora nu a avut şi nu are nicio legătura, iar ulterior la plasarea acesteia către o familie aflată pe lista comunicată de către Oficiul pentru adopţii, dar faţă de care aveau prioritate.
Măsura plasamentului in regim de urgenţă se dispune numai în condiţiile art. 94 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, atunci când exista motive temeinice care să susţină existenta unei situaţii de pericol iminent pentru copil datorita abuzului si neglijării şi nu se întâmpina opoziţie din partea persoanelor care exercită drepturile şi obligaţiile părinteşti.
Deşi legea prevede, în mod expres, ca nu se poate institui plasamentul de urgenţă atunci când există o opoziţie din partea persoanelor care au în 'îngrijire sau asigură protecţia unui copil, în mod nelegal, intimata, prin reprezentant, a instituit această măsură susţinută pe opunerea acestora pe care a calificat-o ca pe un abuz
Cu adresa nr.6706/23.01.2014 reclamanta Direcţia Generala de Asistenţă Socială si Protecţia Copilului Olt intimata reclamanta le-a comunicat implicit că a refuzat fără niciun motiv întocmirea raportului de evaluare în vederea emiterii atestatului de adopţie, reglementat de dispoziţiile art.18 din Legea nr.273/2004, deşi sunt persoane îndreptăţite la adopţie în mod prioritar, iar încredinţarea minorei în cazul lor nu este prevăzută ca o condiţie prealabilă adopţiei.
Conform art. 42 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 273/2004, încredinţarea în vederea adopţiei nu este necesară pentru adopţia copilului pentru care a fost deschisă procedura adopţiei interne şi acesta se află la familia adoptatoare de cel puţin 2 ani.
întrucât până la pronunţarea prezentei hotărâri minora s-a aflat în plasamentul apelanţilor de o perioadă mai mare de 2 ani, fiind persoane îndreptăţite la adopţie, conform legii, hotărârea instanţei de fond este netemeinică si nelegală, motive pentru care în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinţei apelate şi pe fond respingerea cererii formulată de reclamanta Direcţia Generala de Asistenta Sociala si Protecţia Copilului Olt.
Apelanţii F.F si F.M, în temeiul art. 186 Cod procedura civilă, au formulat cerere de repunere în termenul de apel împotriva sentinţei civile nr. 301/11.12.2013, pronunţată de Tribunalul Olt in Camera de consiliu in dosarul nr. 4340/104/2013.
în motivarea cererii, au arătat că nu au fost citaţi în această procedură şi nu li s-a comunicat hotărârea pronunţată în cauză. Au aflat de existenţa acestei sentinţe cu ocazia comunicării întâmpinării formulate de către Direcţia Generala de Asistenta Sociala si Protecţia Copilului Olt in dosarul nr. 4004/104/2013, aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova.
Susţin apelanţii că în condiţiile în care sunt părţi interesate în legătură cu exercitarea drepturilor faţă de minora P.C., întrucât au exercitat plasamentul conform Hotărârii CPC Olt nr.784/24.05.2011, sunt în acelaşi timp şi persoane îndreptăţite în exercitarea apelului împotriva sentinţei civile nr. 301/11.12.2013.
Neexercitarea caii de atac se datorează unor motive temeinice justificate de necomunicarea acestei hotărâri, motiv pentru care în temeiul art. 186 Cod procedura civila, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Apelul este nefondat.
Curtea va examina prioritar, potrivit art. 248 Cod procedură civilă, excepţiile peremtorii ale tardivităţii şi inadmisibilităţii apelului, şi corelativ cu prima excepţie, şi cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelanţi.
Excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii apelului, invocate de intimată prin întâmpinare, sunt nefondate şi se vor respinge, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.74 alin.4 din Legea 273/2004 republicată privind procedura adopţiei, cererile de deschidere a procedurii adopţiei interne, cererile de încredinţare a copilului în vederea adopţiei şi cererile de încuviinţare a adopţiei se judecă în primă instanţă, potrivit regulilor prevăzute în Cartea ni, care reglementează dispoziţiile generale privitoare la procedurile necontencioase din Codul de procedură civilă.
Dispoziţiile art. 534 Cod procedură civilă prevăd că încheierea prin care se încuviinţează cererea în materie necontencioasă este executorie şi este supusă numai apelului, în lipsa unei prevederi contrare exprese, termenul de apel este cel de drept comun, de 30 de zile (art. 468 Cod procedură civilă) şi curge, în cazul persoanelor interesate care nu au fost citate la soluţionarea pricinii, de la data la care au luat cunoştinţă de încheiere, dar nu mai târziu de 1 an de la data pronunţării.
în speţă, apelanţii sunt persoane interesate, în accepţiunea art.534 alin4. Cod procedură civilă, întrucât eventualele lor drepturi şi interese, circumscrise adopţiei minorei P.C.I., sunt afectate prin măsura dispusă pe calea procedurii necontencioase a încredinţării în vederea adopţiei.
Astfel, apelanţii au exercitat măsura specială de protecţie a plasamentului faţă de minora P.C., încă de la naşterea sa, până la data de 23.08.2013, când, prin sentinţa nr. 299/4decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarulnr.4004/104/2013, s-a înlocuit această măsura, care s-a constatat a fi încetată, de la familia F., cu măsura plasamentului cu plata alocaţiei la asistent matemal profesionist T. M.
Prin adresa nr. 467/7.01.2013, apelanţii au fost înştiinţaţi că s-a schimbat planul individualizat de protecţie pentru minoră, care a fost declarată adoptabilă, comunicându-li-se totodată că, potrivit art. 36 alin.2 din legea 273/2004, au prioritate la adopţie.
Prin adresa nr. 14468/19.02.2013, emisă de DGASPC Olt, apelanţii au fost invitaţi să se prezinte la sediul autorităţii administrative pentru a-şi exprima poziţia faţă de procesul de noul plan individualizat de protecţie pentru minoră, fiind atenţionaţi că în caz de neprezentare, minora va intra în procedura de potrivire cu potenţialele familii apte pentru adopţie.
Totodată, se reţine că apelanţii au formulat cerere de adopţie a minorei, faţă de care, prin sentinţa civilă nr.59/6.03.2014 a Tribunalului Olt, s-a deschis procedura adopţiei, şi că la data de 6.06.2013 au formulat cerere de evaluare în vederea eliberării atestatului de familie aptă să adopte.
Toate aceste aspecte converg către concluzia că apelanţii sunt persoane interesate în procedura adopţiei minorei, astfel că au calitate procesuală activă în exercitarea apelului împotriva sentinţei prin care copilul a fost încredinţat în vederea adopţiei familiei D., în raport de dispoziţiile art. 534 alin.4 Cod procedură civilă.
Prin urmare, excepţia inadmisibilităţii apelului, grefată pe inexistenţa calităţii de „persoane interesate” este nefondată, şi se va respinge ca atare.
Luarea la cunoştinţă de încheierea prin care s-a admis cererea în materia necontencioasă este un fapt juridic, astfel că poate fi dovedită prin orice mijloc de probă admis de lege, iar sarcina probei revine titularului căii de atac.
Apelanţii au susţinut că au luat cunoştinţă de măsura dispusă şi contestată în prezenta cauză odată cu comunicarea întâmpinării în dosarul nr. 4004/104/2013, respectiv la data de 10 februarie 2014, dată în raport de care, declararea apelului la data de 5 martie 2014, apare ca fiind făcută atât înlăuntrul termenului legal imperativ de 30 zile, calculat de la data luării la cunoştinţă, cât şi a termenului obiectiv de 1 an de la data pronunţării sentinţei.
Apelul apare astfel a fi declarat în termen, excepţia tardivităţii urmând a fi respinsă.
Corelativ, va fi respinsă şi cererea de repunere în termenul de apel.
Art. 186 Cod procedură civilă dispune că partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
Instituţia repunerii în termen presupune, ca premisă, depăşirea terenului de apel, or, în speţă, aşa cum s-a arătat în considerentele subsumate soluţiei de respingere a excepţiei tardivităţii, apelanţii au exercitat calea de atac în termenul legal prevăzut de art. 534 alin.4 Cod procedură civilă.
Criticile vizând fondul cauzei sunt însă nefondate.
O primă critică s-a referit la încălcarea dispoziţiilor legale reglementate de Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, în art. 61, 62, în ceea ce priveşte înlocuirea măsurii plasamentului minorei de la familia F. la asistentul matemal profesionist T.M.
Acest aspect excede însă cauzei dedusă judecăţii, întrucât face obiectul unui dosar distinct, nr.4004/104/2013, aflat în apel şi suspendat, în baza art. 413 alin.l pct.l Cod procedură civilă, până la soluţionarea definitivă a prezentului dosar.
Critica cu acest obiect poate fi valorificată în dosarul mai sus menţionat, nu în apelul declarat împotriva sentinţei prin care s-a dispus încredinţarea în vederea adopţiei şi încetarea plasamentului la asistentul matemal profesionist, întrucât în cauza de faţă nu se examinează legalitatea dispunerii măsurii de protecţie specială a minorei, în raport de prevederile art. 61 şi 62 Legea 272/2004.
Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 36 şi 37 din Legea 273/2004:
Dispoziţiile legale arătate reglementează etapa premergătoare încredinţării în vederea adopţiei, constând în potrivirea dintre copil şi persoana/familia adoptatoare.
Apelanţii au susţinut că nu s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 36 alin.2 din Legea 273/2004, care consacră caracterul prioritar al rudelor copilului din cadrul familiei extinse şi a altor persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie pentru o perioadă de minimum 6 luni, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
Este lipsit de echivoc că până la data de 23.08.2013, când s-a dispus înlocuirea măsurii plasamentului minorei de la apelanţi la asistentul matemal profesionist T. M., între apelanţi şi copil au existat relaţii care intră în sfera „vieţii de familie”. Minora născută la data de 25.04.2011 s-a aflat în plasament familial cu plata alocaţiei de stat la familia F. de la data de 24.05.2011, când avea vârsta de 1 lună, iar drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la copil au fost exercitate de apelanţi.
în acest sens este jurisprudenţa constantă a CEDO, care a afirmat în numeroase cauze că noţiunea de „ viaţă de familie”, inclusă în art. 8 din Convenţie, nu se referă exclusiv la o familie legitimă, ci se extinde şi în privinţa relaţiilor de familie de facto (cauza Schneider contra Germaniei, hotărârea din 15 septembrie 2001; cauza Keegan contra Irlandei, hotărârea din 26 mai 1994; cauza Kroon şi alţii contra Olandei,hotărârea din 27 octombrie 1994).
Cu toate acestea, prioritatea prevăzută de art. 36 alin.2 din Legea 273/2004, ca şi criteriu de selecţie, ar fi fost operantă doar în ipoteza în care apelanţii ar fi îndeplinit toate condiţiile legale pentru a putea adopta, inclusiv ar fi fost beneficiarii atestatului de familie aptă să adopte
Art. 16 şi următoarele din legea 273/2004 prevăd că adoptatorul sau familia adoptatoare este evaluată în scopul identificării abilităţilor parentale şi a analizării garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale, a examinării caracteristicilor psihologice, sociale şi medicale ale celorlalţi membri ai familiei sau altor persoane care locuiesc împreună cu solicitanţii, precum şi pentru pregătirea acestora pentru asumarea, în cunoştinţă de cauză, a rolului de părinte.
Concluzia se impune şi utilizarea metodei teleologice de interpretare a textelor de lege incidente.
Dispoziţiile art. 36 şi 37 din Legea 273/2004 sunt edictate în cadrul cap. III, procedura adopţiei interne, secţiunea 3 - Potrivirea dintre copil şi persoana sau familia adoptatoare, subsecventă secţiunii 1 şi 2, care reglementează procedura evaluării adoptatorului sau familiei adoptatoare în vederea obţinerii atestatului, şi respectiv, deschiderea procedurii adopţiei interne, ceea ce înseamnă că identificarea şi selectarea celei mai potrivite persoane sau familii pentru adopţie, etapă în care se dă eficienţă criteriului priorităţii prevăzut de alin.2, se face doar cu privire la persoanele sau familiile atestate ca fiind apte să adopte, cum de altfel, în mod expres menţionează şi alin.l al art. 36.
Or, apelanţii, deşi au formulat la data de 6.06.2013 cerere de evaluare în vederea obţinerii atestatului, nu au primit o rezolvare favorabilă a solicitării cu acest obiect, prin adresa nr.52286/9.07.2013, depusă de apelanţi (fila 14) fiindu-le comunicat un rezultat nefavorabil al evaluării.
Acest rezultat nu a fost contestat, în condiţiile art. 18 alin.3 şi următoarele din legea 273/2004, astfel că la data încredinţării minorei spre adopţie familiei D., apelanţii nu îndeplineau condiţiile legale pentru adopţie, nefiind atestaţi ca familie aptă pentru adopţie, în condiţiile art. 16-25 din legea specială.
Este adevărat că prin sentinţa civilă nr. 220/27.09.2013 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 3984/104/2013, a fost respinsă cererea de ordonanţă preşedinţială prin care apelanţii din prezenta cauză au solicitat înapoierea minorei şi obligarea DGASPC Olt să le soluţioneze cererea de adopţie, constatându-se că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale procedurii speciale, şi anume aparenţa de drept şi caracterul provizoriu al măsurii solicitată a se dispune.
Aspectul evidenţiat de instanţă, referitor la faptul că nu a expirat termenul de 120 zile prevăzut de art. 18 din Legea 273/2004, nu a fost însă relevant în respingerea cererii,cum eronat susţin apelanţii, cererea fiind respinsă pentru neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate ale procedurii ordonanţei preşedinţiale.
De altfel, subsecvent respingerii cererii de ordonanţă preşedinţială, apelanţii nu au formulat o acţiune de drept comun cu acelaşi obiect, şi nici nu au uzat de procedura contestării refuzului nefavorabil al evaluării.
Ultima critică formulată de apelanţi este, de asemenea, nefondată.
Apelanţii au susţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 42 alin.l lit. c din Legea 273/2004, potrivit cărora încredinţarea în vederea adopţiei nu este necesară pentru adopţia copilului pentru care a fost deschisă procedura adopţiei interne şi acesta se află în plasament la unul dintre soţii familiei adoptatoare sau la familia adoptatoare de cel puţin 2 ani.
încredinţarea în vederea adopţiei este o etapă subsecventă obţinerii de către adoptatori a atestatului şi condiţionată de îndeplinirea acestei condiţii, or, aşa cum s-a arătat, apelanţii nu au fost evaluaţi ca familie aptă să adopte.
Pe de altă parte, apelanţii nu mai exercitau la momentul la care minora a fost încredinţată în vederea adopţiei măsura de protecţie specială a plasamentului, or art. 42 alin. 1 lit. c permite adoptatorilor să solicite direct instanţei judecătoreşti încuviinţarea adopţiei doar dacă copilul faţă de care s-a deschis procedura adopţiei interne se află în continuare în plasament la familia adoptatoare.
Prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, cu respectarea dispoziţiilor art. 40-46 din Legea 273/2004, criticile formulate de apelanţi fiind neîntemeiate, astfel că apelul declarat s-a respins ca nefondat, potrivit art. 480 Cod procedură civilă. (Decizia civilă nr. 2/22 mai 2014 - Secţia I civilă, rezumat judecător O ana Ghiţă)
| ← Divorţ. Stabilirea domiciliului minorului la mamă, deşi a... | Suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art.244 alin. l pct.1... → |
|---|
