Cereri. Decizia nr. 723/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 723/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 3665/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 723/2014
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M.
Judecător - M. P.-P.
Judecător - E. S.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta S. E. împotriva deciziei civile nr. 193 din 22 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Mehedinti, în dosar nr._ și a sentinței civile nr. 2470 din 21 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța a pus în discuție admisibilitatea căii de atac exercitată de reclamanta S. E. împotriva unei decizii definitive:
Recurenta reclamantă a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea plângerii penale formulată împotriva intimatului I. C..
Instanța a respins cererea de suspendare formulată de recurenta reclamantă, apreciind că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.413 pct.2 cod procedură civilă, întrucât în cauză recurenta a făcut dovada numai a înregistrării unei plângeri penale împotriva expertului I. C., nu și a începerii urmării penale împotriva acestuia, așa cum impun dispozițiile art. art.413 pct.2 cod procedură civilă pentru suspendarea facultativă a judecății.
Recurenta reclamantă a arătat că în cauză este admisibilă calea de atac a recursului, iar pe fond a solicitat admiterea recursului conform motivelor scrise.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 2470/21.03.2013, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepția necompetentei generale a instanței de judecata pentru primul capăt de cerere și a admis excepția inadmisibilității formulării celui de-al doilea capăt de cerere.
A respins cererea formulata de petentă in ceea ce privește retragerea calității de expert ca nefiind de competenta instanțelor judecătorești și capătul de cerere privind anularea expertizei ca inadmisibil.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin prezenta cauza, petenta S. E. a chemat în judecată pe intimatul I. C., expert tehnic juridic în specialitățile topografie, cadastru si geodezie, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză să se dispună în baza art. 35(1) din OG 2/2000 privind organizarea activității de expertiza tehnica judiciara si extrajudiciara, reactualizată în prezent cu Legea 178/13.05.2099 art. 12(2), retragerea calității de expert tehnic judiciar, sa i se stabilească vinovăția conform litera c, pentru nelegalitatea de care a dat dovadă în întocmirea expertizei din dosarul civil nr._ al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin - anexa 1, precum si pentru anularea raportului de expertiza efectuat in dosarul nr._ .
Conform art.248 alin.(1) din CPCiv., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
In ceea ce privește excepția necompetentei generale a instanței de judecata instanța de fond a apreciat ca in conformitate cu art.35 alin.(1) din OG nr.2/2000, numai Biroul central pentru expertize tehnice judiciare poate aplica experților tehnici judiciari vinovați de abateri comise în exercitarea activității de expert în raport cu gravitatea abaterii săvârșite, una din următoarele sancțiuni disciplinare: a) avertisment scris; b) suspendarea dreptului de a efectua expertize tehnice judiciare pe o perioadă cuprinsă între 3 luni și un an sau c) retragerea calității de expert tehnic judiciar
Plângerea împotriva măsurii dispuse de acest birou se rezolvă în termen de 30 de zile de la data înregistrării de către ministrul justiției sau de un împuternicit anume desemnat de acesta, iar hotărârea ministrului justiției poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă, potrivit legii.
Prin urmare, în acest caz, instanța nu poate declanșa o procedura de analizare a vinovăției expertului judiciar si de aplicare a unei sancțiuni, ci trebuie parcursa procedura prealabila administrativa. Numai după aceea, se poate adresa instanței de contencios administrativ in vederea anularii hotărârii date de Ministrul Justiției.
Potrivit art.129 alin.1 si art.130 din CPCiv, instanța urmează sa admită excepția necompetentei generale a instanței, întrucât acest litigiu se soluționează inițial de Biroul central pentru expertize tehnice judiciare.
In ceea ce privește excepția inadmisibilității celui de-al doilea capăt al acțiunii, respectiv anularea expertizei judiciare efectuate în cadrul dosarului nr._, instanța a apreciat că excepția trebuie admisa, întrucât numai prin exercitarea căilor de atac împotriva sentinței care a omologat raportul de expertiza se poate pune in discuție legalitatea unui raport de expertiza omologat deja de instanța de fond, dispunându-se, după caz, efectuarea unui nou raport de expertiza.
Potrivit deciziei nr.130/A/10.07.2012 se constata ca Tribunalul M. a încuviințat la solicitarea petentei efectuarea unei noi expertize în ședința publica din data de 19.06.2012, însă în ședința publică din data de 03.07.2012 apelanta asistata de avocat a renunțat la efectuarea unei noi expertize.
F. de cele de mai sus, instanța a respins cererea formulata de S. E. in ceea ce privește retragerea calității de expert ca nefiind de competenta instanțelor judecătorești și va respinge capătul de cerere privind anularea expertizei ca inadmisibil.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel petenta S. E., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat că intimatul pârât, în calitate de expert tehnic judicia,r a dat dovadă de incompetență la întocmirea raportului de expertiză topo dispusă în dosarul nr._ al Judecătoriei Dr Tr S..
În acest sens a arătat că expertiza este nelegală, iar acest aspect rezultă din răspunsul ei la întâmpinarea depusă în dosarul de fond, dar și din decizia civilă nr. 130/A/2012 a Tribunalului M., hotărâre în cuprinsul căreia se menționează expres „de asemenea critică și raportul de expertiză întocmită în cauză de expert I. C., raport omologat de instanță pe care îl consideră ca fiind greșit întocmit, deoarece expertul nu a ținut cont de toate actele de la dosar”.
A susținut apelanta că cele expuse anterior confirmă vinovăția expertului ce a întocmit o expertiză nelegală și pe cale de consecință se impune sancționarea lui și retragerea calității de expert tehnic judiciar.
Mai mult, din adresa nr. 8925/06.02.2008 emisă de Ministerului Justiție, relevă faptul că sancționarea expertului de către instanță este posibilă așa încât se impune aplicarea unei sancțiuni disciplinare expertului, respectiv „retragerea calității de expert judiciar”.
Prin decizia civilă nr. 193 din 22 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosar nr._, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de petenta S. E..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că instanța de fond, apreciind asupra înscrisurilor aflate la dosar, a concluzionat corespunzător atunci când a respins acțiunea formulată .
Argumentele și susținerile potrivită cărora se impune sancționarea de către instanță a pârâtului cu sancțiunea retragerii calității de expert nu au relevanță în cauză, atâta timp cât aplicarea acestei sancțiuni nu este de competența instanței de judecată.
Așa cum a reținut și instanța de fond, potrivit OG 2/2000, experții judiciari vinovați de abateri comise în exercitarea activității de expert pot fi sancționați doar de biroul central pentru expertize tehnice judiciare (conform art. 35 alin 1) iar împotriva măsurii dispusă de acest birou se poate formula plângere în termen de 30 de zile la ministrul justiției, plângerea fiind soluționată de către împuternicit anume desemnat de acesta.
Modalitatea de soluționare a plângerii, respectiv hotărârea ministrului justiției poate fi atacată în instanța de contencios administrativ.
Prin urmare, argumentele expuse de apelantă în susținerea vinovăției expertului pot fi avute în vedere într-o eventuală procedură reglementată de OG 2/2000 însă nu pot fi soluționate de către instanță, în cadrul acțiunii de față.
De asemenea, cenzurarea expertizei judiciare, despre care se arată că a fost nelegal întocmită, putea fi solicitată cu ocazia promovării căii de atac în dosarul în care lucrarea tehnică s-a întocmit, dar nu poate fi anulată într-o acțiune separată așa cum a procedat apelanta.
Față de considerentele expuse, tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta S. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că nu a fost avută în vedere împrejurarea că intimatul nu a formulat întâmpinare în dosarul nr._ al Tribunalului M., motivând că au fost încălcate dispozițiile art.208, 488 pct.5, 488 pct.7 privind nerespectarea autorității de lucru judecat, instanța de apel neanalizând toate motivele de apel cu care a fost investită.
Curtea analizând recursul declarat de reclamantă, apreciază că acesta este inadmisibil și-l va respinge pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată a fost promovată de reclamantă la 11.03.2013, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună în baza art. 35(1) din OG 2/2000 privind organizarea activității de expertiza tehnica judiciara si extrajudiciara, reactualizată în prezent cu Legea 178/13.05.2099 art. 12(2), retragerea calității de expert tehnic judiciar, sa i se stabilească vinovăția conform litera c, pentru nelegalitatea de care a dat dovadă în întocmirea expertizei din dosarul civil nr._ al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin - anexa 1, precum si pentru anularea raportului de expertiza efectuat in dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr. 2470/21.03.2013, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepția necompetentei generale a instanței de judecata pentru primul capăt de cerere și a admis excepția inadmisibilității formulării celui de-al doilea capăt de cerere.
A respins cererea formulata de petentă in ceea ce privește retragerea calității de expert ca nefiind de competenta instanțelor judecătorești și capătul de cerere privind anularea expertizei ca inadmisibil.
În raport de data înregistrării acțiunii la instanța de fond-11.03.2013, se constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Noului cod de procedură civilă.
Față de obiectul cauzei cu care reclamanta a investit instanța de judecată, aceasta era de competența judecătoriei în primă instanță, pentru capătul de cerere privind anularea expertizei( indiferent de soluția instanței cu privire la acest capăt de cerere), fiind aplicabile dispozițiile artr.94 pct.4 cod procedură civilă, în conformitate cu care judecătoriile judecă orice alte cereri date prin lege în competența lor.
Tribunalul era investit cu soluționarea căii de atac a apelului, conform art.95 pct.2 cod procedură civilă, în conformitate cu care tribunalele judecă, ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță.
Art.96 pct.3 cod procedură civilă prevede competența Curților de Apel de a soluționa, ca instanțe de recurs, cazurile anume prevăzute de lege, între care nu se încadrează și acțiunea cu care reclamanta a investit instanța de fond.
Căile de atac sunt supuse principiului legalității, consacrat de art. 457 cod procedură civilă, ce prevede că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia, nu are nici un efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.
Se reține astfel că acțiunea promovată de reclamantă era supusă numai căii de atac a apelului, iar calea de atac a recursului, exercitată de aceasta este inadmisibilă, mențiunea din cuprinsul deciziei nr.193/A/22 nov.2013 a Tribunalului M. privind calea de atac a recursului, neputând conduce la crearea unei noi căi de atac a recursului.
Având în vedere aceste considerente, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca inadmisibil.
Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, nu vor mai fi analizate motivele de recurs formulate de reclamantă, conform dispozițiilor art.248 alin.1 din Cod pr. civilă,în conformitate cu care instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta S. E. împotriva deciziei civile nr. 193 din 22 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. C..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2014.
Președinte, M. M. | Judecător, M. P.-P. | Judecător, E. S. |
Grefier, V. R. |
Red.jud.E.S.
Tehn.MC/2 ex.
Data red.-08.05.2013
j.a. M.P./M.F.
j.f. C.A. Flacan
| ← Pretenţii. Decizia nr. 433/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1690/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
