Servitute. Decizia nr. 672/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 672/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 210/54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 672
Ședința publică de la 04 Aprilie 2014
Completul constituit din:
Președinte: S. A. C.
Judecător: M. M.
Judecător: I. M.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea contestației în anularea deciziei nr. 111/22.01.2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, formulată de contestatorii Tepuși M. și Tepuși E. în contradictoriu cu intimatul N. N..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru contestatori avocat ales O. M., cu împuternicire la dosar, și intimatul N. N., asistat de avocat ales P. S., cu împuternicire la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen de judecată a fost acordat pentru pregătirea apărării.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, se constată încheiată cercetarea judecătorească și se acordă cuvântul asupra admisibilității contestației în anulare.
Avocat O. M. pentru contestatori arată că în speță sunt incidente dispozițiile art. 318 teza a II-a Cod proc. civ., nefiind cercetate cele două motive de nelegalitate invocate prin recurs, și solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată și motivată, desființarea deciziei din recurs și rejudecarea acestuia. Susține că instanța trebuia să cerceteze contractul autentic, ulița fiind amplasată în partea de nor și nu în cea de sud, fiind singura cale de acces la calea principal a clienților săi. De asemenea, instanța de recurs nu a avut în vedere certificatul de urbanism prin care Primăria Municipiului C. arăta că ulița aparține domeniului public al statului și nicidecum intimatului de azi.
Avocat P. S. pentru intimat pune concluzii de respingere a contestației în anulare ca nefondată, situația juridică a uliței a fost stabilită irevocabil, toate capetele de cerere fiind analizate de către instanțe.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 111/22.01.2014, Curtea de Apel C. a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții Țepuși M. și Țepuși E. împotriva deciziei civile nr. 401 din 8 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._ și a sentinței civile nr._ din 11 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât N. N..
A respins cererea privind cheltuielile de judecată formulată de către intimat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, ce se poate invoca atunci când „hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”, nu este incident în speță.
Acest motiv vizează nelegalitatea hotărârii sub cele două ipoteze, lipsa temeiului legal, respectiv încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În cauză s-a invocat încălcarea celei de-a doua ipoteze, cele referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 616 Cod civil, privind instituirea servituții de trecere.
Acest text de lege reglementează dreptul proprietarului unui loc, care nu are nicio ieșire la calea publică, de a reclama o trecere pe fondul vecinului său, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce i s-ar putea ocaziona.
În conformitate cu dispozițiile art. 617 și 618 Cod civil, trebuie a se alege trecerea ce ar pricinui o mai puțină pagubă celui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă.
Instanțele au aplicat corect dispozițiile legale sus-citate, în raport de probele administrate, analizând corect succesiunea în timp a actelor de proprietate ale părților litigante, argumentând de ce nu s-a instituit servitutea de trecere pe vechea cale de acces, respectiv ulița în suprafață de 78 mp..
Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 711/1949, M. C. I. a înstrăinat numitului B. P. o suprafață de 526 mp. din care 78 mp reprezentând drum de trecere (cu lungimea de 28 m. și lățimea de 26 m.), această din urmă uliță fiind situată la Miazăzi (fila 7 dosar fond I).
Ulterior, B. P. a vândut mamei pârâtului N. M. prin contractul de vânzare-cumpărare_, suprafața de teren de 526 mp. situată în C., .. 24 bis, cu vecinii: E – G. I., V – A. Cocis, N – C. M., S – I. C. (fila 6 dosar fond – vol..), fără a mai fi menționată ulița despre care face vorbire contractul de vânzare-cumpărare 711/1949.
La momentul cumpărării proprietății de către reclamanții Ț. M. și soția sa prin contractul de vânzare-cumpărare_ de la G. I., ulița de 78 mp. nu mai exista întrucât fusese inclusă în proprietatea pârâtului.
Anterior acestui litigiu, reclamanții promovaseră o altă acțiune împotriva pârâtului N. N., pentru a fi obligat acesta să respecte calea de trecere pe distanța de 78 mp., cu lungimea de 26 m și lățimea de 3 m., stabilită prin contractul de vânzare-cumpărare 711/1949, și care reprezintă calea de acces la . prin sentința civilă nr. 6958/2006 pronunțată de Judecătoria C., cu motivarea că pârâtul nu mai are obligația de a respecta drumul de trecere întrucât prin sentința contractul de vânzare-cumpărare_, prin care mama sa dobândise terenul de 526 mp. nu se mai menționa suprafața de 78 mp. cu destinația de drum de trecere.
Cu aceeași motivare, corect a fost înlăturată și susținerea recurenților că acest teren ar aparține domeniului public al municipiului C..
Chiar dacă există neconcordanță între mențiunile din cele două adrese emise de aceeași entitate, respectiv Primăria Municipiului C., s-a motivat corect că actul jurisdicțional produce pe lângă efectele obligatorii între părți întemeiate pe principiul relativității și efecte de opozabilitate față de terți.
Tribunalul a argumentat corect că hotărârea nu poate fi ignorată de către terți, sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei.
Față de aceștia însă, hotărârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă, astfel că terții care nu au participat la prezenta dezbatere judiciară au posibilitatea ca în cadrul procesului ulterior, prin administrarea de probe, să răstoarne prezumția invocată de parte și care față de el are doar valoare relativă (caracterul absolut al prezumției legale funcționând, în condițiile art.1202 alin.2 Cod civil, aplicabil în baza principiului „tempus regit actum”, doar între relațiile între părți).
În raport de efectul puterii de lucru judecat al sentinței civile nr. 6958/2006 al Judecătoriei C., în ceea ce privește înglobarea suprafeței de 78 mp. în proprietatea pârâtului N. N. a apreciat tribunalul că nu se mai impune revenirea cu adresă la Primăria mun. C. pentru a clarifica inadvertențele privind mențiunile din cele două adrese emise de această autoritate.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea a apreciat ca neîntemeiate criticile formulate, hotărârile pronunțate fiind legale, așa încât recursul a fost respins ca neîntemeiat.
Cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimat a fost respinsă ca nedovedită.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare recurenții Țepuși M. și Țepuși E., înregistrată pe rolul Curții de Apel C. în data de 04.02.2014 sub nr. de dosar_ .
În motivarea au arătat contestatorii, în esență, că prin respingerea recursului nu s-au cercetat motivele de recurs care erau critici de nelegalitate a hotărârilor anterioare, iar din dosarul nr._ al Curții de Apel C., se poate observa că nu există o cercetare a acestor motive, iar motivarea s-a făcut la general, discutându-se mai mult pe dispozițiile art. 617 și 618 Cod civil, care vizează când se poate solicita servitutea, deși se impunea să se analizeze fiecare motiv de recurs în parte.
De asemenea, au menționat că instanța de recurs nu a făcut o analiză a actelor administrate în sprijinul solicitărilor, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare nr. 778 din 30 mai 1958 aparținând soților Țepuși, și nici nu a dat eficiență adresei Primăriei Municipiului C. nr._/24.06.2009.
În drept, și-au întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 318 teza II-a Cod pr. civilă.
Intimatul, legal citat nu a formulat întâmpinare.
Examinând contestația în anulare, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată următoarele:
Contestatorii invocă a doua teză a art. 318 Cod procedură civilă, care se referă la situația când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Față de formularea clară a textului, contestația poate fi exercitată numai dacă instanța de recurs a omis să analizeze un motiv de recurs cu care a fost învestită în mod legal, nu și atunci când nu au fost analizate punctual toate criticile formulate în dezvoltarea motivelor de recurs.
Așa fiind, neexaminarea distinctă a fiecărei critici aferente unui motiv de recurs nu constituie prin ea însăși, o omisiune în sensul art. 318 C. proc. civ., dacă instanța a răspuns la motivele de casare sau modificare printr-un considerent comun.
Pe de altă parte, motivele de recurs considerate a fi neanalizate de către instanța de recurs, se subsumează unor critici de netemeinicie, respectiv de interpretare a probatoriului administrat, care sunt inadmisibil a fi formulate pe calea recursului promovat în temeiul disp. art. 304 cpc.
Motivele de recurs considerate a fi neanalizate de către instanța de recurs sunt simple argumente de fapt, care nu au fost concretizate într-un motiv de casare sau modificare a sentinței atacate, după cum impun disp. art. 318 cpc.
Prin urmare, atâta vreme cât instanța de recurs a conchis asupra legalității și temeiniciei deciziei instanței de apel nu se mai impunea o analiză detaliată a tuturor argumentelor de fapt care susțineau un anumit motiv de recurs.
Faptul că, în considerentele hotărârii instanței de recurs, nu s-a răspuns punctual și detaliat asupra tuturor argumentelor expuse de contestatori nu echivalează cu o nepronunțare asupra unui motiv de recurs, în sensul art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, admisibilă numai in cazurile limitativ enumerate de lege, fiind de strictă interpretare.
Nu se poate apela la această cale de atac extraordinară decât pentru îndreptarea unor erori materiale sau omisiuni evidente referitoare la aspectele formale ale judecării recursului, pentru că în caz contrar s-ar ajunge la înfrângerea principiului autorității de lucru judecat și la afectarea securității circuitului civil.
Față de argumentele expuse, Curtea urmează să respingă contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anularea deciziei nr. 111/22.01.2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, formulată de contestatorii Tepuși M. și Tepuși E. în contradictoriu cu intimatul N. N..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 04 Aprilie 2014.
Președinte, S. A. C. | Judecător, M. M. | Judecător, I. M. |
Grefier, A. G. |
Red. AC
Tehnored. AG/10.04.2014
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1690/2014. Curtea de Apel... | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 876/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
