Conflict de competenţă. Sentința nr. 40/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 40/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 934/54/2014
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 40
Ședința din Camera de Consiliu din data de 04 Iunie 2014
Completul compus din:
Președinte: Judecător C. T.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea conflictului negativ de competență, ivit între Judecătoria Slatina și Tribunalul O., privind judecarea acțiunii formulată de reclamanta B. A., în contradictoriu cu pârâtul M. L. M., având ca obiect pensie întreținere.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților, conform art.135 alin.4 C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență:
Prin sentința civilă nr.2141/28.02.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._/311/2013, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Slatina, invocată de instanță din oficiu.
A fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta B. A., în contradictoriu cu pârâtul M. L. M., în favoarea Tribunalului M..
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Slatina a reținut următoarele :
Analizând excepția necompetentei materiale, excepție de procedura, absoluta si dilatorie, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civila nr. 4021/01.10.2004 pronunțata de Judecătoria Slatina în ds. nr. 8168/2004 s-a stabilit in sarcina paratului o pensie de întreținere in cuantum de 700.000 lei vechi, in favoarea minorului M. L.-S..
Prin sentința nr. 136/26.06.2013, pronunțată de Tribunalul O. în ds. nr._, in ceea ce privește persoana minorului M. L.-S., a fost instituita măsura de protecție speciala - plasament cu plata alocației la reclamanta, in calitate de bunica materna
Pentru soluționarea excepției a avut în vedere mai multe dispoziții din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului – dispoziții în vigoare la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată - în care se prevede:
„Art. 56 - De măsurile de protecție specială, instituite de prezenta lege, beneficiază:
a) copilul ai cărui părinți sunt decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor părintești sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintești, puși sub interdicție, declarați judecătorește morți sau dispăruți, când nu a putut fi instituită tutela;
b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinților din motive neimputabile acestora (…).
Art. 61 - (2) Măsura plasamentului se stabilește de către instanța judecătorească, la cererea direcției generale de asistență socială și protecția copilului:
a) în situația copilului prevăzut la art. 56 lit. a), precum și în situația copilului prevăzut la art. 56 lit. c) și d), dacă se impune înlocuirea plasamentului în regim de urgență dispus de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului;
b) în situația copilului prevăzut la art. 56 lit. b) și e), atunci când nu există acordul părinților sau, după caz, al unuia dintre părinți, pentru instituirea acestei măsuri.
c) copilul abuzat, neglijat, exploatat și supus oricărei forme de violență;
d) copilul găsit sau copilul părăsit în unități sanitare;
e) copilul care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și care nu răspunde penal (…).
Art. 62 - (1) Drepturile și obligațiile părintești față de copil se mențin pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către comisia pentru protecția copilului.
(2) Drepturile și obligațiile părintești față de copil se mențin pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către instanță în situația copilului prevăzut la art. 56 lit. b) și e), atunci când nu există acordul părinților sau, după caz, al unuia dintre părinți, pentru instituirea acestei măsuri, dacă în vederea respectării interesului superior al copilului instanța nu dispune altfel, în funcție de circumstanțele cazului.
(3) Drepturile și obligațiile părintești față de copil pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către instanță în situația copilului prevăzut la art. 56 lit. a), precum și în situația copilului prevăzut la art. 56 lit. c) și d) sunt exercitate de către directorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
(4) Dispozițiile prevăzute de legislația în vigoare referitoare la dreptul părintelui firesc de a consimți la adopția copilului se aplică în mod corespunzător.
Art. 63 - (1) Comisia pentru protecția copilului sau, după caz, instanța care a dispus plasamentul copilului în condițiile prezentei legi va stabili, dacă este cazul, și cuantumul contribuției lunare a părinților la întreținerea acestuia, în condițiile stabilite de Codul civil. Sumele astfel încasate se constituie venit la bugetul județului, respectiv la cel al sectorului municipiului București, de unde provine copilul.
(2) Dacă plata contribuției la întreținerea copilului nu este posibilă, instanța obligă părintele apt de muncă să presteze între 20 și 40 de ore lunar pentru fiecare copil, acțiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecție specială, pe raza administrativ-teritorială în care are domiciliul sau reședința.
(3) Acțiunile și lucrările prevăzute la alin. (2) sunt incluse în planul de acțiuni sau lucrări de interes local, întocmit conform dispozițiilor legale în vigoare.
Reguli speciale de procedură
Art. 124 - (1) Cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului.
Raportat la aceste prevederi legale și la hotărârile judecătorești menționate mai sus, s-a reținut că, într-adevăr, situația minorului M. L.-S. s-a schimbat, după pronunțarea sentinței civile nr. 4021/01.10.2004 a Judecătoriei Slatina, în ds. nr. 8168/2004, în sensul că a fost instituita măsura de protecție speciala – plasament, prin sentința nr. 136/26.06.2013, pronunțată de Tribunalul O. în ds. nr._ .
În legea specială există dispoziții cu privire la obligația de întreținere a părinților față de minorul aflat în această situație. Se prevede expres faptul că: „(...)instanța care a dispus plasamentul copilului în condițiile prezentei legi va stabili, dacă este cazul, și cuantumul contribuției lunare a părinților la întreținerea acestuia, în condițiile stabilite de Codul civil”.
În aceste condiții, instanța care a dispus plasamentul copilului este competentă să stabilească acest cuantum al contribuției lunare a părinților la întreținerea acestuia, chiar în potrivit regulilor stabilite de Codul Civil. Întrucât textul de lege nu distinge, această instanță este competentă pentru a stabili cuantumul respectiv al contribuției, fie prin hotărârea prin care a dispus plasamentul, fie în cazul formulării unei cereri separate, după instituirea măsurii respective – situația cererii de față. Se aplică principiul de interpretare, potrivit căruia unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).
Prin urmare, instanța competentă este tribunalul, potrivit art. 124 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului – lege specială care derogă de la dispozițiile cu caracter general din codul de procedură civilă și din Codul Civil, care prevăd că este competentă judecătoria, ca instanță de tutelă, pentru a hotărî asupra cererii privind majorarea pensiei de întreținere.
S-a avut în vedere și faptul că judecătoria, pentru a hotărî asupra cererii reclamantei, având ca obiect majorarea pensiei de întreținere, ar trebui să aibă în vedere și dispozițiile legii speciale – din art. 63 din Legea nr. 272/2004, citat mai sus - în condițiile în care a fost instituita măsura de protecție speciala – plasament. Acest fapt ar încălca tocmai dispozițiile acestei legi speciale, care prevede competența instanței care a dispus plasamentul copilului, anume tribunalul de la domiciliul copilului – în cauză, Tribunalul O. - Secția Civilă.
Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art. 132 alin. 3 N.C.P.C., rap. la prevederile art. 124 din Legea nr. 272/2004, a apreciat că excepția analizată este întemeiată.
Prin sentința civilă nr.115/21.05.2014 pronunțată de Tribunalul O., s-a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu.
A fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta B. A., cu domiciliul în comuna Cârlogani, ., județul O., în contradictoriu cu pârâtul M. L. M., domiciliat în comuna Pojejena, ., județul C.-S., în favoarea Judecătoriei Slatina.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a suspendat din oficiu judecata cauzei.
A fost înaintat dosarul Curții de Apel C. pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul O. a reținut :
Analizând excepția de necompetentă materială, Tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, având în vedere considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin cererea introductivă, reclamanta, persoană de plasament conform sentinței civile nr. 136/26.06.2013, pronunțată de Tribunalul O., a solicitat majorarea pensiei de întreținere în favoarea minorului M. L.-S., stabilită prin sentința civilă nr. 4021/01.10.2004, pronunțată de Judecătoria Slatina.
Contrar celor statuate de Judecătoria Slatina, tribunalul a apreciat că instanța învestită de reclamantă, în speță judecătoria, este instanța competentă material să soluționeze litigiul pendinte.
Astfel, tribunalul a reținut că, față de prevederile art. 94 C.proc.civ., judecătoria judecă în primă instanță, în ultimă instanță, precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa.
În competența de primă instanță a judecătoriilor intră cererile menționate într-o enumerare limitativă în cuprinsul alin. 1 pct. 1 lit. a)-l) al art. 94 NCPC, fără a distinge după cum obiectul acestora este sau nu este evaluabil în bani.
Potrivit art. 94 pct. 1 lit. a, judecătoriile judecă în primă instanță cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel.
Sunt astfel de litigii, cele referitoare la:
– căsătorie (încheiere, nulitate, desfacerea căsătoriei), cu toate efectele ei, patrimoniale și personale;
– rudenie (filiația, adopția);
– exercitarea autorității părintești;
– obligația de întreținere.
Măsurile de ocrotire a persoanei fizice, atribuite prin art. 107 NCC în competența materială a instanței de tutelă, sunt cele evocate în cuprinsul art. 106 NCC, și anume:
– reprezentarea minorului;
– instituirea tutelei minorului;
– darea minorului în plasament;
– alte măsuri de protecție specială a minorului, anume prevăzute de lege;
– punerea majorului sub interdicție judecătorească
– instituirea curatelei majorului, în condițiile prevăzute de Noul Cod Civil.
Este drept, potrivit art. 63 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului (67, după republicare), comisia pentru protecția copilului sau, după caz, instanța care a dispus plasamentul copilului în condițiile prezentei legi va stabili, dacă este cazul, și cuantumul contribuției lunare a părinților la întreținerea acestuia, în condițiile stabilite de Codul civil.
Însă, în condițiile în care în fraza finală a acestui aliniat se prevede că sumele astfel încasate se constituie venit la bugetul județului, respectiv la cel al sectorului municipiului București, de unde provine copilul, este evident că această normă legală privește doar situația copilului față de care se dispune o măsură de protecție specială la un serviciu de tip rezidențial, pentru că doar atunci se poate pune problema constituirii ca venit la bugetul statului a contribuției lunare a părinților.
Ori, în cauza de față, minorul se află în plasament la bunica maternă, reclamanta B. A., iar nu la un serviciu de tip rezidențial, prevăzut la art. 123 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, astfel că normele speciale conținute de art. 67 nu-și găsesc incidența în speță.
În soluționarea prezentului conflict de competență, Curtea are în vedere următoarele aspecte:
Acțiunea introductivă de instanță are ca obiect majorarea pensiei de întreținere stabilită în sarcina pârâtului prin s.c. 4021/01.10.2004 în condițiile în care, anterior, fusese luată față de minor măsura de protecție specială a plasamentului acestuia la bunica maternă - reclamanta din cauză.
În soluționarea prezentului conflict de competență, Curtea are în vedre faptul că, prin actuala reglementare a Codului de procedură civilă, se renunță la abordarea potrivit căreia judecătoria reprezenta instanța de drept comun, ceea ce înseamnă că, această instanța va judeca numai cererile care sunt prevăzute în mod expres în competența sa, restul cererilor fiind de competența tribunalului.
Între cererile care, în mod expres, sunt date în competența judecătoriei în primă instanță sunt cele date de Noul cod civil în competența instanței de tutelă și familie fiind exceptate cele care, tot în mod expres sunt date în competența altor instanțe .
Deci, deși tribunalul este instanța cu plenitudine de jurisdicție în primă instanță ,prin derogare, judecătoria este instanța de drept comun în materia relațiilor de familie și ocrotirii persoanei fizice, ca instanță de tutelă și de familie specializată în această materie.
În această ordine de idei, cererile privind ocrotirea minorului prevăzute în legea 272/2004 intră în această categorie fiind cereri date în competența generală a instanței de tutelă și familie, excepțiile fiind cele expres prevăzute în această lege respectiv cele privind luarea măsurilor de protecție specială - art. 124 din legea 272/2004 care rămân în competența tribunalului în primă instanță..
Este adevărat că, atunci când se stabilește măsura o măsură de protecție privind minorul instanța stabilește, după caz, și contribuția lunară a părinților dar, acțiunea de față nu reprezintă un astfel de caz.
În speță este vorba despre o cerere de majorare de pensie - în care judecătorul stabileste doar asupra măsurii în care, raportat la nevoile minorului și veniturile obținute de cel îndatorat la pensie de întreținere, cuantumul pensiei de întreținere poate fi majorat sau nu – și prin urmare aceasta cade în competența judecătoriei ca instanță de tutelă și de familie, majorarea pensiei de întreținere nefăcând parte din cererile date în competența generală a tribunalului.
Pentru aceste considerente, Curtea stabilește în temeiul art. 135 alin4 C.P.Civ. că în cazul de față, competența în primă instanță pentru acțiunea în majorare pensie de întreținere aparține judecătoriei Slatina căreia îi va fi înaintat dosarul spre soluționare .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta B. A., cu domiciliul în comuna Cârlogani, ., județul O., în contradictoriu cu pârâtul M. L. M., domiciliat în comuna Pojejena, ., județul C.-S., în favoarea Judecătoriei Slatina.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 04.06.2014.
Judecător,
C. T.
Grefier,
I. B.
Jud. red. CT/ 20.06.2014
Tehn. red. IB
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 842/2014. Curtea de Apel... | Strămutare. Sentința nr. 35/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
