Revendicare imobiliară. Decizia nr. 842/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 842/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 11937/318/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 842
Ședința publică de la 21 Mai 2014
PREȘEDINTE M. P.
Judecător Tania Țapurin
Judecător D. S.
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta S. E. împotriva deciziei civile nr.187 din 03 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți V. C. și V. M..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă S. E., asistată de avocat V. D., și intimatul pârât V. C., lipsind intimatul pârât V. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Avocat V. D., pentru recurenta reclamantă, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv adeverință nr. 1120/19.03.2014 eliberată de Primăria Godinești.
Intimatul pârât V. C. nu s-a opus probei și a arătat că a luat cunoștință de cuprinsul respectivei adeverințe.
Curtea, în temeiul art. 305 C.p.c., a încuviințat proba, înscrisul fiind atașat la dosar.
Constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat V. D., pentru recurenta reclamantă, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că reclamanta a făcut dovada calității de moștenitor, precum și a faptului că autoarea sa a deținut o suprafață de teren mult mai mare, însă instanțele au avut în vedere doar mențiunile din certificatul de moștenitor. Certificatul de moștenitor a fost emis în baza unei lucrări cadastrale, iar prin respectivul act doar se constată calitatea de moștenitor, în cuprinsul acestuia putând fi trecute sau nu toate bunurile.
A considerat că se impunea să se verifice actele de proprietate ale părților, reclamanta depunând actele de proprietate ale antecesorilor săi, iar pârâții autorizație de construcție și memoriu tehnic.
A pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, în principal, iar în subsidiar a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârilor, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în această situație.
Intimatul V. C. a solicitat respingerea recursului, arătând că în autorizația de construcție ce i-a fost emisă în anul 1971, sunt prevăzute dimensiunile terenului de 126 m și 26 m, acest teren dobândindu-l de la părinții săi.
INSTANȚA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._ reclamanta S. E. a chemat în judecată pe pârâții V. C. și V. M. și a solicitat să se dispună: grănițuirea proprietăților părților având în vedere că terenul proprietatea reclamantei are o suprafață de 1125 mp, lată de 20,39 m la capătul dinspre drumul județean și o lățime de 18,30 m la capătul dinspre râul Tismana, imobil cu nr. cadastral 279 și înscris în cartea funciară_/UAT Godinești; obligarea pârâților să îi lase în deplină și liniștită proprietate o suprafață de teren lată de aproximativ 40 cm la capătul dinspre drumul județean și de 1,20 m la capătul dinspre râul Tismana, pe toată lungimea proprietății reclamantei de 55,62 m (în partea de nord), teren ce face parte din terenul proprietatea reclamantei în suprafață de 1125 mp situat în vatra satului Godinești, vecin la N – V. C., la S – Gutila A., la E – DJ 672, la V – râul Tismana; obligarea pârâților să ridice de pe terenul reclamantei gardul construit din scândură pe stâlpi de fier (șină), țeava de scurgere și țeava de alimentare cu apă, iar în caz de refuz reclamanta să fie autorizată să execute aceste obligații, pe cheltuiala pârâților; obligarea pârâților să-și ridice plantația de viță de vie, un număr de 17 bușteni de vie pe șpalieri de lemn cu sârmă, care nu respectă distanța minimă prevăzută de lege, față de linia de hotar ce trebuie să despartă proprietățile părților.
Prin sentința civilă nr.8113/19.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosar nr._ a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta S. E., cu domiciliul în comuna Godinești, ., în contradictoriu cu pârâții V. C. și V. M., ambii cu domiciliul în comuna Godinești, ..
S-a dispus grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul punctelor A-B-C-D în conformitate cu varianta din raportul de expertiză întocmit de expert C. D. prin care se raportează la documentația cadastrală a reclamantei, în care punctul notat cu A se află la o distanță de 20,34 m față de colțul de proprietate din partea opusă notat cu 1, la distanța de 1,96 m față de stâlpul de curent notat cu 2 și la distanța de 1,38 m față de colțul casei reclamantei; punctul B este șina c.f. ce se află la distanța de 12,53 mp față de punctul notat cu A, la o distanță de 0,70 m față de colțul casei reclamantei notat cu 4 și la distanța de 6,41 m față de colțul casei reclamantei notat cu 5; punctul notat cu C se află la distanța de 13,03 m față de punctul notat cu B, la distanța de 13,11 m de la colțul casei reclamantei notat cu 4 și la distanța de 14,52 m față de colțul casei reclamantei notat cu 5; punctul D se află la distanța de 30,22 m față de punctul B și la distanța de 10,38 m față de colțul gardului pârâților notat cu 6.
S-au respins capetele de cerere în revendicare și obligație de a face formulate de reclamantă prin acțiunea principală.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 260 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert C. D. s-a procedat la identificarea terenurilor părților în raport de documentele deținute de acestea și prin raportare atât la documentația cadastrală emisă în favoarea reclamantei cât și prin raportare la planul cadastral al localității.
Instanța a constatat că ambele părți litigante nu prezintă acte de proprietate propriu-zise prin care să își dovedească proprietatea, în condițiile în care reclamanta își susține proprietatea terenului prin certificatul de moștenitor nr. 95/17.06.2011 în care este menționată suprafața de 1125 mp.
Că, ulterior reclamanta a procedat la întocmirea documentației cadastrale și la înscrierea proprietății sale, fiind emisă încheierea nr._ din 20.06.2011, în care s-a acordat imobilului numărul cadastral 279 înscris în cartea funciară_ pentru suprafața de 1125 mp, înscriere care s-a făcut în baza certificatului de moștenitor nr. 95/17.06.2011 emis de BNP S. B..
A mai constatat că nici pârâții nu prezintă acte de proprietate ci doar autorizație de construire din anul 1971 și un memoriu tehnic în care se menționează că proprietatea acestora are un front stradal de 13 m pe o lungime de 60 m.
Instanța a apreciat că în soluționarea litigiului dedus judecății este just să se raporteze la documentația cadastrală întocmită de către reclamantă anterior declanșării acestui litigiu, în condițiile în care aceasta a procedat în mod benevol la intabularea dreptului său de proprietate în ceea ce privește suprafața de 1125 mp menționată în încheierea nr._/20.06.2011.
Că, prin raportul de expertiză efectuat în cauză expertul a concluzionat că, raportat la documentația cadastrală a reclamantei, linia de hotar ce delimitează proprietățile părților este determinată de aliniamentul punctelor A-B-C-D, în care punctul notat cu A se află la o distanță de 20,34 m față de colțul de proprietate din partea opusă notat cu 1, la distanța de 1,96 m față de stâlpul de curent notat cu 2 și la distanța de 1,38 m față de colțul casei reclamantei; punctul B este șina c.f. ce se află la distanța de 12,53 mp față de punctul notat cu A, la o distanță de 0,70 m față de colțul casei reclamantei notat cu 4 și la distanța de 6,41 m față de colțul casei reclamantei notat cu 5; punctul notat cu C se află la distanța de 13,03 m față de punctul notat cu B, la distanța de 13,11 m de la colțul casei reclamantei notat cu 4 și la distanța de 14,52 m față de colțul casei reclamantei notat cu 5; punctul D se află la distanța de 30,22 m față de punctul B și la distanța de 10,38 m față de colțul gardului pârâților notat cu 6.
În consecință, instanța, în temeiul dispozițiilor art.560 C.civ., potrivit cu care „Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal cheltuielile ocazionate de aceasta” a dispus grănițuirea proprietăților în conformitate cu această variantă care se raportează la documentația cadastrală a reclamantei, admițând acțiunea reclamantei sub acest aspect.
Cu privire la celelalte capete de cerere formulate de reclamantă prin acțiune, instanța a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, în condițiile în care prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a concluzionat că în varianta în care măsurătorile se raportează la documentația cadastrală a reclamantei pârâții nu ocupă din terenul reclamantei, iar gardul, țeava de scurgere și țeava de alimentare, precum și plantația de vie a pârâților se află pe terenul proprietatea acestora.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța s-a raportat la natura acțiunii în grănițuire, care presupune suportarea cheltuielilor implicate de această operațiune de către ambii proprietari, având în vedere modalitatea de suportare a acestor cheltuieli, precum și faptul că a admis în parte acțiunea reclamantei și a dispus obligarea pârâților să plătească reclamantei suma de 260 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S. E. .
Reclamanta a criticat sentința arătând că a dovedit proprietatea pentru suprafața de 0,17 ha, că pârâții nu au prezentat nici un act de proprietate, că au mutat gardul edificat pe proprietatea sa și greșit expertul s-a raportat la suprafața de 1125 mp, fără a avea în vedere adeverința eliberată mamei sale, din care rezultă suprafața de 1683 mp.
Apelanta critică și respingerea capătului de cerere în revendicare și consideră că a dovedit dreptul de proprietate pentru suprafața de 109 mp, deși în realitate pârâții ocupă suprafața de 409 mp .
S-a mai invocat faptul că s-a reținut greșit că nu și-a dovedit proprietatea și i-au fost respinse greșit capetele de cerere privind revendicarea și obligația de a face.
Este criticată și dispoziția referitoare la cheltuielile de judecată și se arată că s-au dovedit cheltuieli în sumă de 730 lei, astfel că trebuia acordată ½ din această sumă.
Prin decizia nr.187 din 3 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă S. E., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr.8113/19.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții V. C. și V. M., ambii cu domiciliul în comuna Godinești, ..
S-a constatat că sentința este criticată pentru faptul că instanța nu a reținut ca dovadă a proprietății adresa nr. 6950/20.11.2012 și planul de amplasament din anii 1986-1990 și în consecință au fost soluționate greșit capetele de cerere din petitul acțiunii.
Critica formulată de apelantă a fost considerată nefondată.
Cererea de chemare în judecată s-a întemeiat pe certificatul de moștenitor nr.95/17.06.2011 și pe documentația cadastrală aferentă acestui act realizată pentru intabularea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1125 mp.
Instanța a soluționat acțiunea având în vedere actele invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, a administrat în cauză un raport de expertiză topografică și prin transpunerea în fapt a actelor reclamantei s-a stabilit linia de hotar, având în vedere schițele cadastrale realizate ca urmare a înscrierii în cartea funciară a terenului dobândit prin certificatul de moștenitor nr. 95/2011.
Observând schița cadastrală aferentă certificatului de moștenitor, s-a constatat că linia de hotar dintre proprietățile părților reprezintă o linie dreaptă, așa cum a stabilit-o instanța de fond și nu o linie cu un spor înspre proprietatea pârâților, așa cum solicită apelanta prin motivele de apel.
Adeverința nr. 6950/2012 a Primăriei Godinești din care rezultă că autoarea P. I Polina figurează în punctul Siliștea casei cu o suprafață de 1700 mp nu reprezintă act de proprietate și corect instanța nu a avut-o în vedere, iar planul parcelar ediția 1985-1987 de asemenea nu dovedește proprietatea, întrucât terenul din litigiu a fost înscris în cartea funciară chiar de către reclamantă și prin sentința pronunțată i s-a respectat întinderea dreptului de proprietate intabulat.
Capătul de cerere în revendicare a fost soluționat având în vedere tocmai înscrierea în carta funciară a dreptului de proprietate al reclamantei .
Linia de hotar a fost stabilită de expert prin suplimentul la raportul de expertiză în raport de documentația cadastrală aferentă certificatului de moștenitor și din schița anexă a suplimentului la raportul de expertiză nu rezultă ocupațiunea terenului reclamantei de către pârâți.
A fost considerată nefondată și critica privitoare la stabilirea cheltuielilor de judecată, întrucât instanța a avut în vedere pe lângă natura acțiunii, respectiv grănițuirea și faptul că acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, astfel că cheltuielile au fost acordate proporțional cu admiterea acțiunii .
Împotriva deciziei a formulat recurs reclamanta S. E., invocând motivele de casare prev.de art.304 pct.7 și 9 C.pr.civ., raportul juridic în discuție fiind anterior datei de 15.02.2013 când a intrat în vigoare noul cod de procedură civilă.
Acțiunea reclamantei, a avut 3 capete de cerere:
Granițuirea proprietăților vecine ale părților, având în vedere că proprietatea acesteia are o suprafață de 1125 m.p., lată de 20,39 m la capătul dinspre drumul județean, și o lățime de 18,30 m la capătul dinspre râul Tismana, imobil înscris in CF_/UAT Godinesti;
Obligarea pârâților să-i lase în deplina proprietate o suprafață de teren lată de aproximativ 40 cm la capătul dinspre drumul județean și de 1,20 m la capătul dinspre râul Tismana, pe toată lungimea proprietății de 55,62 m (in partea de N) care face parte din suprafața totală de teren de 1125 m situat în vatra satului Godinesti, vecini la N cu parații Valceanu, la S- Gutil A., E-DJ 72, V-raul Tismana.
Obligarea pârâților să ridice de pe terenul reclamantei, gardul din scândura pe stâlp de fier, țevile de scurgere și de alimentare cu apă, iar în caz de refuz să fie autorizată să execute aceste obligații pe cheltuiala pârâților.
De asemenea, obligarea pârâților să ridice plantația de vie (17 bușteni vie pe spalier de lemn cu sarma), care nu respecta distanța minimă prevăzută de lege față de linia de hotar, ce trebuie să despartă proprietățile părților.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în raport de planul parcelar depus la dosar, și adeverința emisă de Primăria ./20.11.2012, rezultă că autoarea sa P. Polina a avut în proprietate suprafața de 2,04 ha din care în pct.Săliște casa 004 ha curți construcții, și 013 ha arabil, care trebuie avută în vedere alături de certificatul de moștenitor.
Judecătoria Tg J. prin sentința pronunțată a admis acțiunea în parte, numai în ce privește grănițuirea, stabilind linia de hotar dintre proprietățile părților conform raportului de expertiza întocmit în cauza, raportându-se numai la suprafața de 1125 m.p. prevăzută în certificatul de moștenitor 95/17.06.2011, și intabulat în CF la nr._ a OCPI Gorj.
Instanța n-a avut în vedere constatările expertizei, și pentru suprafața de 2,04 ha deținută de autoarea reclamantei, și confirmată de Consiliul Local Godinesti, prin adresa 6950/2012.
Apelul formulat de reclamanta a fost respins de Tribunalul Gorj, prin dec, 187/3.03.2014, considerând ca în raport de petitul acțiunii, instanța s-a pronunțat legal.
A considerat că deși în primă instanța s-a depus adeverința 6950/20.11.2012 a Consiliului Local Godinesti, și planul de amplasament pe anii 1986-1990, a terenului autoarei reclamantei, s-a avut în vedere corect numai terenul din certificatul de moștenitor, care a și fost înscris în CF.
Soluțiile instanțelor sunt incomplet motivate, și încalcă dispozițiile legale privind devoluțiunea succesorală.
Judecătoria Tg J., a fost investită cu o acțiune în grănițuire, întemeiată pe disp.art.584 C.civ. potrivit cu care orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau, la grănițuirea proprietății lipite cu a sa.
Cum părțile contestă linia de hotar, reclamanta a cerut și revendicarea terenului, considerând că pârâții n-au titlu de proprietate pe suprafața pe care o dețin, și care îi aparține, acțiunea fiind în revendicare, impunându-se compararea titlurilor de proprietate, iar grănițuirea urmând a se face în raport ce suprafețele reieșite din acte.
Prin acțiunea introductivă, reclamanta s-a referit la suprafața intabulată în CF_ a OCPI Gorj, și înscrisă și în certificatul de moștenitor nr.95/17.06.2011.
Ulterior, la Judecătoria Tg J., reclamanta a depus adeverința nr.6950/20.11.2012, din care rezultă că autoarea sa a avut în realitate o suprafață mai mare, înscrisă în registrul agricol în anii 1981/1995, respectiv suprafața de 2,04 ha teren, din care în pct. săliște casa suprafața de 004 ha curți construcții, și 013 ha arabil.
Această adeverință a fost avută în vedere de instanța, atunci când s-au dispus obiectivele pentru expertiză, iar prima constatare pe care o face expertul Cavaloiu D., este aceea că în raport de toate suprafețele de teren, pârâții ocupă din terenul reclamantei, suprafața de 109 m.p.din T29 P1618, 1619, ceea ce se reflecta și în planul cadastral.
În raport de disp.art.132 alin.2 pct.2 C.pr.civ. acțiunea nu se socotește modificată, când se mărește sau se micșorează câtimea obiectului cererii, care se poate face până la închiderea dezbaterilor asupra fondului, și se consemnează în încheierea de ședința, fără a fi necesar consimțământul pârâtului.
De altfel, în practica ICCJ s-a decis că reclamanta poate să-și mărească verbal, în cursul dezbaterilor câtimea obiectului cererii (CSJ sec.. in BJ 1990-2007, p.874).
Judecătoria s-a investit astfel, și cu privire la suprafața de teren din adeverința 6950/20.11.2012 a Primăriei Godinesti, dar, a pronunțat soluția numai în raport de terenul înscris în CF.
Tocmai de aceea, în apel reclamanta a solicitat refacerea raportului de expertiză în raport de investirea instanței, urmare a adeverinței 6950/20.11.2012 a Primăriei Godinesti, dar și față de planul parcelar, cerere respinsă de instanță, cu motivarea că în discuție este numai suprafața din certificatul de moștenitor care a fost intabulată.
Instanțele au reținut că pârâții n-au acte de proprietate ci doar o autorizație de construcție din 1971 și un memoriu tehnic, în care se menționează că proprietatea lor are un front stradal de 13 m pe o lungime de 60 m.
Reclamanta este succesoarea mamei sale, P. I Polina decedata la 4.10.2010, pentru mai multe terenuri, între care și suprafața de 1125 m.p. cu care s-a înscris în CF.
Imobilele sunt moștenite de la părinții săi, decedați în urma cu peste 30 ani, fiind și înscrisă în registrul agricol al . moștenite, conform certificatului de moștenitor nr. 1086/1.11.1983, emis de notariatul de Stat Județean Gorj, la decesul bunicii reclamantei P. E..
În calitate de acceptant al succesiunii mamei sale, reclamanta a moștenit toate suprafețele de teren din certificatul de moștenitor nr.95/2011, dar și cele din adeverința nr.6950/20.11.2012, emisă de Primăria Godinesti, fiind irelevant că nu s-au înscris în CF toate suprafețele.
Instanțele nu au avut în vedere instituțiile juridice aplicabile în cauză, iar Tribunalul a respins greșit probele solicitate in apel.
Certificatul de moștenitor face dovada calității de succesor a reclamantei pentru succesiunea mamei sale P. Polina, care la rândul sau este moștenitoarea autoarei P. E. decedata la 5.01.1982, și conform certificatului de moștenitor nr. 1086/1.11.1983 emis de Notariatul de stat Gorj, bunurile înscrise în acesta sunt moștenite de la părinții autoarei.
Toate bunurile ce s-au înscris în certificatul de moștenitor 95/17 iunie 2011, eliberat de notar S. B., privesc succesiunea mamei reclamantei P. I Polina, decedată la 4.10.2010, unica moștenitoare fiind reclamanta.
Din adeverințele 1120/19.03.2012 și 6950/20.11.2012 eliberate de Primăria Godinesti, rezultă că defuncta a avut în proprietate în pct. săliște de casa, o suprafața mai mare, fiind înscrisă în registrul agricol în perioada 1981-1985, și în prezent este stăpânit de reclamanta, ceea ce confirmă și expertul Cavaloiu D..
Ori, aceste terenuri chiar dacă nu s-au înscris toate în certificatul de moștenitor și apoi intabulate, au revenit prin succesiune legală reclamantei, având în vedere că transmiterea moștenirii este universală, respectiv având ca obiect patrimoniul integral al persoanei decedate, este unitară în sensul că moștenirea în întregul ei se transmite la moștenitori după aceleași norme juridice, indiferent de natura sau proveniența bunurilor, și transmiterea este indivizibilă, neputând avea ca obiect doar o parte din succesiune.
Instanța de apel face astfel nejustificat distincția între suprafețele înscrise în certificatul de moștenitor eliberat reclamantei, și intabulate, și suprafețele neînscrise în acest certificat, dar care sunt folosite de ea, urmare a calității de succesor legal.
Acest lucru a fost observat și de expertul tehnic, care se și pronunță cu privire la dreptul de proprietate al reclamantei afectat de pârâți, instanțele însă au luat în considerare numai suprafața din certificatul de moștenitor.
În raport de mențiunile din cele 2 certificate de moștenitor, și din adeverințele eliberate de Consiliul Local Godinesti, rezultă că atât autoarea reclamantei cât și reclamanta au posedat sub nume de proprietar, continuu și netulburate, în cond.art.1837 și următoarele C.civ., devenind proprietare prin uzucapiune pentru tot terenul chiar dacă numai parțial s-a trecut în certificatul de moștenitor.
Tocmai de aceea, în apel s-a cerut a se face un supliment de expertiză, pentru identificarea exactă a amplasamentului terenului, netrecut în certificatul de moștenitor, raportat la împrejurarea că pârâții nu posedă acte de proprietate.
Așa cum s-a arătat, expertiza tehnică întocmită în cauză demonstrează existența suprafețelor de teren din adeverințele emise de Consiliul Local Godinesti, față de care se impunea completarea în sensul stabilirii grănițuirii, în raport și de aceste terenuri, dar și a soluționării celorlalte capete de cerere.
Ca urmare, s-a solicitat admiterea recursului în baza art.312 C.pr.civ. casarea hotărârii instanței de apel cu trimitere pentru rejudecare în vederea completării probelor.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente;
Este nefondat motivul de recurs întemeiat pe disp.art.304 punct 7 Cod pr.civilă, întrucât hotărârea recurată cuprinde motivele pe care se sprijină și nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Este nefondat motivul de recurs întemeiat pe disp.art.304 punct 9 Cod pr.civilă cu următoarele precizări.
În cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamanta învederează instanței că terenul proprietatea sa are o suprafață de 1125 mp, lată de 20,39 m la capătul dinspre drumul județean și o lățime de 18,30 m la capătul dinspre râul Tismana, imobil cu nr. cadastral 279 și înscris în cartea funciară_/UAT Godinești.
Ca modalitate de dobândire a dreptului de proprietate invocă succesiunea, fiind unic moștenitor potrivit certificatului de moștenitor nr.95/17.06.2011, și precizează că terenul este intabulat în cartea funciară și are nr.cadastral 279.
Certificatului de moștenitor emis după autoarea recurentei reclamante P. I Polina face dovada doar a calității de moștenitor și a cotelor succesorale, iar în cuprinsul său s-a menționat că terenul în suprafață de 1125 mp. curți construcții și arabil, este moștenire de la părinți, defuncta figurând în registru agricol al comunei Godinești, terenul fiind identificat conform procesului verbal de identificare nr.3250/12.09.2007 emis de primărie.
Este adevărat că dreptul de proprietate se poate dobândi prin succesiune, însă în cuprinsul certificatului de moștenitor, nu este indicat actul de proprietate al defunctei, singurul care ar fi în măsură să ofere date certe privind întinderea dreptului de proprietate.
Ca urmare în lipsa unui asemenea act, și în condițiile în care nu se contestă întinderea acestei suprafețe de teren, elementele de identificare ale terenului, sunt cele menționate în cuprinsul certificatului de moștenitor și existente în evidențele cadastrale.
Adeverința invocată de recurentă care ar atesta că autoarea sa ar figura în registrul agricol cu o suprafață de teren mai mare, nu face dovada calității de proprietar și nu produce efecte juridice cu privire la întinderea dreptului de proprietate al autoarei sale.
În recurs reclamanta nu poate invoca dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru tot terenul chiar dacă numai parțial s-a trecut în certificatul de moștenitor, în condițiile în care în fața primei instanțe nu a invocat acest aspect, pentru a fi pus în discuția părților și a da posibilitatea pârâților să-și formuleze apărarea.
Sunt argumentele pentru care Curtea constată că recurenta reclamantă nu poate beneficia de protecția juridică a disp.art.480 Codul civil, pentru suprafața de 109 mp indicată în motivele de recurs, iar în raport de disp.art.584 Cod civil, potrivit cărora orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, linia de hotar a fost stabilită în mod corect raportat de documentația cadastrală aferentă certificatului de moștenitor. În consecință se impunea și respingerea celorlalte capete de cerere.
Constatând că în cauză nu sunt incidente motivele de recurs invocate de recurentă, Curtea în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod pr.civilă, respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. E. împotriva deciziei civile nr.187 din 03 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți V. C. și V. M..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2014.
Președinte, M. P. | Judecător, T. Ț. | Judecător, D. S. |
Grefier, C. C. |
Red.jud.M.P./19.06.2014
Tehn.M.D.2 ex
J.f.D.C.
J.a.C.A.M.
N.Ș.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 684/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 40/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
