Conflict de competenţă. Sentința nr. 102/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 102/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 102/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 102
Ședința din Camera de Consiliu de la 25 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE TANIA ȚAPURIN
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Tg. J. și Judecătoria C. privind soluționarea acțiunii formulate de contestatoarea S.C. M. T. S.A. TG. J., cu sediul în Tg. J., ., jud. Gorj, în contradictoriu cu intimata U. B. S.A., cu sediul în București, ., sect. 1, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților, potrivit art. 135 alin. 4 C.p.c.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, constatând cauza în stare de soluționare a luat în examinare cauza de față.
CURTEA:
Asupra conflictului negativ de competență:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.-J. sub nr._/318/2014*, contestatoarea ., în contradictoriu cu intimații U. Ț. B. SA și B. M. & Asociații, a solicitat instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să se dispună anularea somației fără număr din data de 08.12.2014, emisa de către Biroul executorului judecătoresc M. & Asociații în dosarul nr.1760/G/2014 si anularea somațiilor fără număr din data de 08.12.2014 emise de către Biroul executorului judecătoresc M. & Asociații în dosarul nr. 1956 /D/2014, pentru imobilele înscrise în Cartea Funciara sub nr._ cu nr. cadastral 1935/2, 1935/2-c1, imobilul înscris in Cartea Funciara sub nr._ nr. cadastral 1935/1/7, 1935/1/7- C1, imobilul înscris in Cartea Funciara sub nr._ cu nr. cadastral 1935/5, 1935/5- C1, imobilul înscris în Cartea Funciara sub nr.36087cu nr. cadastral 1935/1/3/1, 1935/1/3/1-C1, imobilul înscris în Cartea Funciara sub nr._ cu nr. cadastral 1935/1/3/2, 1935/1/3/2- C1, imobilul înscris în Cartea Funciara sub nr._ cu nr. cadastral 1935/1/6, 1935/1/6/C1, imobilul înscris în Cartea Funciara sub nr._ cu nr. cadastral 1935/1/5/2, 1935/1/5/2C1, imobilul înscris in Cartea Funciara sub nr._ cu nr. cadastral 1935/1/5/1, 1935/1/5/1 C1 si anularea executării silite însăși.
În motivarea cererii s-a arătat că executarea silită se face în baza unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească și nu există elementele care sa permită stabilirea caracterului creanței ca fiind certă, lichidă si exigibilă în condiții cerute de prevederile art.662 C. proc. civ. și că, se solicita pe calea executării silite recuperarea unei creanțe garantată deja prin contracte de garanție reală imobiliară si mobiliară ce au ca obiect cea mai mare parte din patrimoniul mobil si imobil al societății.
A precizat că executarea silită se face în baza unor contracte de credit (CRA 2/_ ; CRA_ ; CRA2/_ ; CRA 2/_ ; CRA 2/_ ; CRA 2/_, însoțite de actele adiționale) încheiate intre contestatoare și creditoarea U. Tiriac B. SA, deci în baza unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească.
A susținut contestatoarea că, executarea silită a fost începuta deși nu a existat un refuz de executare din partea sa, întârzierea la rambursare neputând fi considerată automat drept un refuz de executare. Că, executarea silită a fost pornită pentru executarea unei creanțe garantată prin contracte de garanție reală mobiliară și imobiliară, or executarea ipotecii mobiliare se face în condițiile prevăzute la art. 2445 din Codul civil și art. 622, alin.5 din Codul de procedura civilă., ... fără intervenția executorului judecătoresc, cu atât mai mult cu cât nu a existat un refuz de executare.
S-a învederat că executorul judecătoresc a constituit două dosare de executare pentru același debit, dosarul nr. 1956 /D/2014 având ca obiect somație imobiliară pentru executarea contractelor de credit și dosarul nr.1760/G/2014, având ca obiect somație pentru executarea contractelor de garanție aferente contractelor de credit. Că, în procedura de executare silita pentru același debit sunt utilizate simultan doua căi diferite de executare: urmărirea bunurilor mobile și imobile deținute de societate și constituite drept garanție, în favoarea creditoarei, pentru îndeplinirea obligațiilor ce-i revin din contractele de creditare și urmărirea bunurilor neconstituite garanție.
Așa cum a precizat, creanța este garantată prin contractele de ipotecă mobiliară și imobiliară, cu bunuri ce acoperă valoarea creanței și astfel urmărirea unor bunuri ce nu fac obiectul garanției înainte de eventuala valorificare a bunurilor constituite în garanție nu este permisă, dispozițiile art. 2478 din Codul civil arătând că, creditorul nu poate urmări în același timp imobile neipotecate, decât în cazul în care bunurile nu sunt suficiente pentru plata creanței sale.
Potrivit Capitolului 9 pct. (3), lit. c din „Condițiile generale de creditare" in cazul in care Banca nu își recuperează creditul, dobânda sau alte sume datorate poate sa inițieze procedura legala de executare a garanțiilor prevăzute în contract și ca urmare, pentru unul si același debit executorul judecătoresc a format doua dosare de executare si a emis doua încheieri privind cheltuielile de executare, având drept scop dublarea nivelului cheltuielilor de executare ce se ridica astfel la suma de 238.170 lei.
S-a mai arătat că, sunt puse în executare silită șase contracte de credit, însă din cuprinsul încheierii nr._/27.06.2014, pronunțată în dosarul nr._/215/2014 nu rezultă valoarea aferenta fiecărui contract de credit și nici elemente din care să reiese modul în care s-a ajuns la suma de 1.714.168,42 euro și la suma de 1.467.070.05 lei pentru care a fost autorizat creditorul să treacă la executarea silită. Că, niciunul dintre contractele de credit nu a fost acordat în moneda românească, astfel încât nu se poate stabili ce reprezintă suma de 1.467.070,05 lei solicitată cu titlu de debit, iar din valoarea inițială aferentă fiecărui contract de credit au fost rambursate diverse sume din 2011 și până în prezent astfel încât nu se poate afirma că, creditorul deține această creanță cu caracter cert, lichid si exigibil.
În ceea ce privește încheierea nr.4557/20.08.2014, pronunțată în dosarul nr._/318/2014 menționează că, aceasta nu dispune autorizarea pentru executarea unei anumite sume de bani, ci, cu titlu general dispune autorizarea creditorului să treacă la executarea silită a dispozițiilor cuprinse în titlul executoriu, titlu executoriu ce, așa cum a arătat, nu conține elemente care sa permită stabilirea cuantumului si caracterului creanței. Că, de altfel, nici somațiile emise de către executorul judecătoresc nu conțin elemente care sa permită stabilirea structurii debitul si sumele aferente fiecărui titlu executoriu .
În acest context a solicitat a se observa că suma cerută cu titlu de debit diferă în cadrul celor doua somații, aspect ce demonstrează odată în plus că nu există elemente care să permită stabilirea caracterului cert si lichid al creanței, iar imposibilitatea stabilirii caracterului cert, lichid si exigibil al creanței conduce automat la imposibilitatea executării ipotecii, art. 2430 din Codul civil arătând in mod clar ca executarea ipotecii nu se poate face decât in baza unui titlu executoriu si pentru o creanța certa, lichida si exigibila.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 662, art.650, art. 711, art. 712, art. 713 Cod procedura civila, art. 2445, art. 2478, art. 2430 din Codul civil, Ordinul 2550/2006, prin Anexa nr. 1 la Statutul U.N.E.J
La data de 03.02.2015, intimata U. Tiriac B. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiata, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecata aferente soluționării prezentei cauze.
Pe cale de excepție a invocat necompetenta teritoriala a Judecătoriei Tg.-J. în ceea ce privește contestația la executare formulată împotriva actelor de executare întocmite în dosarul 1760/G/2014, cu motivarea că în conformitate cu dispozițiile art.650 alin. 1 Cod proc. civila ,,Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”, în cazul de față Judecătoria C..
A mai arătat că prezenta contestație este tardivă față de prevederile art.714 alin 1 Cod proc civ, în conformitate cu care contestația se promovează in termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștința de actul de executare pe care îl contesta.
Pe fondul cauzei, a apreciat că cererea este vădit neîntemeiată, față de faptul că executarea silită a fost începută deși nu a existat un refuz de executare de bunăvoie din partea contestatoarei; pentru unul si același debit executorul judecătoresc a format doua dosare de executare; creanța nu este certa, lichida si exigibila.
A susținut că, în mod eronat învederează contestatoarea faptul că executarea silită ar fi început fără existența unui refuz de executare de bunăvoie din partea acesteia, făcând referire la art. 2445 din Codul Civil, întrucât prin prevederea legala menționată, s-a urmărit conferirea unei opțiuni în favoarea creditorului care are posibilitatea valorificării creanței sale fie prin aceasta modalitate prevăzuta de Codul Civil, fie prin începerea executării silite, și nu instituirea unei obligații de a proceda la vânzarea bunurilor mobile ipotecate fără intervenția executorului judecătoresc. Că, aceasta opțiune a creditorului este prevăzuta în mod explicit și în cuprinsul dispozițiilor art. 1516, art. 2429 si art. 2435 din Codul Civil și totodată, art. 2445 din Codul Civil se referă exclusiv la bunurile mobile, iar obiectul garanției în speță este reprezentat de bunuri mobile și imobile, după cum însăși contestatoarea precizează în cererea introductivă.
De asemenea, s-a arătat că în mod greșit a fost invocată și discuțiunea bunurilor ipotecate, deși executorul judecătoresc a urmărit numai bunurile constituite in garanție, iar faptul ca executorul judecătoresc a solicitat lista veniturilor si a bunurilor disponibile ale debitoarei este o consecința a rolului activ al acestuia, consacrat in Codul de procedura civila prin art. 627, care prevede chiar obligația executorului de a stărui, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrala si cu celeritate a obligației prevăzute in titlul executoriu.
Nici critica adusă încheierii nr. 4557/20.08.2014, pronunțată în dosarul nr._/318/2014, în sensul că aceasta nu dispune autorizarea pentru executarea unei anumite sume de bani, nu este întemeiată, întrucât legea nu prevede o astfel de obligație, calculul și actualizarea valorii creanței fiind în sarcina executorului judecătoresc, și nu a instanței.
La data de 09.02.2015, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că solicită respingerea excepției de necompetentă teritorială a Judecătoriei Tg-J..
A precizat că începând cu data de 19.10.2014 articolul 650 din Codul de procedura civilă a fost modificat prin Lg. nr. 138/2014, astfel încât potrivit prevederilor în vigoare la data formulării contestației „instanța de executare este judecătoria in a cărei circumscripție se afla la data sesizării organului de executare domiciliul sau sediul debitorului", iar potrivit alin. 2 competenta teritoriala de soluționare a contestației la executare aparține instanțe de executare .
În ceea ce privește excepția tardivității, a arătat că solicită respingerea excepției tardivității motivat de faptul că intimata este în eroare în ceea ce privește modul in car si momentul de la care se calculează termenul legal de contestație.
Că, potrivit art. 714. alin. 1, pct. 2 din Codul de procedura civila „ Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când cel interesat a primit comunicarea sau după caz înștiințare privind înființarea popririi".
A apreciat ca sunt lipsite de temei apărările intimatei atâta vreme cât modul de executarea garanțiilor este prevăzut în mod expres de lege.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tg. J., instanța a reținut următoarele:
Din dosarul nr._/318/2014 având ca obiect cererea de încuviințare a executării silite formulată de B. M. și Asociații reiese că cererea de executare silită a creditoarei U. Ț. B. SA adresată B. M. și Asociații a fost formulată la data de 28.05.2014, dată la care erau în vigoare dispozițiile Codului de procedură civilă, anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 138/2014 și anterior intrării în vigoare a Deciziei Curții Constituționale a României nr. 348/2014 (16.07.2014).
Potrivit art. 25 alin. (1) C.proc. civ. procesele în curs de judecată și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
Executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit art. 622 alin. (2), dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Astfel, în conformitate cu art. 650 C. proc. civ., în vigoare la data formulării cererii de executare silită, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Biroul executorilor judecătorești M. și Asociații se afla conform actelor din dosarul de executare în municipiul C., .. 62, județul D., deci în circumscripția Judecătoriei C..
Pentru considerentele expuse, față de caracterul absolut al normelor de competență teritorială enunțate, instanța prin sentința civilă nr.1546 din 05.03.2015 a pronunțat declinarea competenței de soluționare a contestației formulată de contestatoarea S.C. M. T. S.A., în favoarea Judecătoriei C. întrucât în circumscripția acestei instanțe se află biroul executorilor judecătorești.
Pe rolul Judecătoriei C., prin încheierea de ședință din data de 28.05.2015 s-a dispus disjungerea cererii de contestație la executare privind anularea actelor de executare silită întocmite în dosarul de executare nr.1956/D/2014 al B. Morau și Asociații, cauza nou formată fiind înregistrată sub nr._/215/2015 - prezenta cauză în care în ședința din 02.iulie.2015 s-a prorogat discutarea excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei C. după înaintarea dosarului de executare silită nr.1956/D/2014 de către B. M. și Asociații iar după înaintarea acestui dosar în ședința din 29.10.2015 s-a pus în discuția părților excepția invocată.
Prin sentința civilă nr._ din 29 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2015, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. în soluționarea cauzei.
S-a declinat competența teritorială în favoarea Judecătoriei Tg. J., județul Gorj, privind pe contestatoarea ., cu sediul în Tg. J., .. 3, județul Gorj în contradictoriu cu intimata U. B. SA, cu sediul în sector 1 București, . F .
În temeiul disp. art. 133 alin. 2 din NCP s-a constatat ivit conflict negativ de competență între Judecătoria C. și Judecătoria Tg. J. și s-a înaintat dosarul cauzei la Curtea de Apel C. spre competentă soluționare a acestui conflict negativ.
Instanța a reținut că, în materia executării silite imobiliare, prevederile art. 650 alin. 1 lit. (a) din Nou Cod de Procedură civilă trebuie corelată cu dispozițiile art. 818-819 N.C.pr. civ., acest din urmă articol instituind norma de competență teritorială exclusivă a instanței judecătorești de la locul situării imobilului, inclusiv în ipoteza în care acesta se află în raza teritorială a mai multor instanțe .
În acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ care printr-o decizie din 18.11.2013, pronunțată în dosarul nr._ /HP a menționat faptul că în interpretarea dispozițiilor art. 650 și 665 raportat la art. 318 și 819 N.C.pr. civ, adoptat prin Legea 134/2010 este în sensul că instanța de executare competentă teritorial să judece cererea de încuviințare a executării silite imobiliare este instanța în circumscripția căreia este situat imobilul ipotecat supus urmăririi .
Într-o cauză similară, în acest sens s-a pronunțat și Curtea de Apel C., în regulator de competență, în raport de normele legale incidente în cauză, Curtea constatând că instanța competentă din punct teritorial cu soluționarea litigiului este Judecătoria Târgu Jiu.
Astfel, raportat la prevederile dispoz. art. 622 alin. 2 care stipulează că executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, există certitudinea că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod de procedură civilă, anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 138 /2014 .
Cât privește incidența art. 650 alin. 1, 818, 819 din Noul Cod de procedură civilă, textul art. 650 instituie unele dispoziții de principiu, având semnificația importantă de a determina în concret organul judecătoresc care este chemat să exercite funcții jurisdicționale aferente sferei executării silite .
În concret, dobândește acest atribut judecătoria în „circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea”, abateri de la acest principiu fiind permise doar dacă legea prevede altfel .
Ori, în materia executării silite imobiliare art. 818, 819 N.C.pr. civ. adoptat prin Legea 134/2010 au instituit o competență specială care stabilește o competență teritorială absolută în cazul urmăririi silite imobiliare.
Astfel, art. 818 alin. 1 N.C.pr. civ, stabilește că „cererea de urmărire însoțită de titlul executoriu și dovada taxelor de timbru, s-a îndreptat la executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială se află imobilul aparținând debitorului urmărit sau unei alte persoane, dacă se urmărește un imobil ipotecat,” în timp ce potrivit art. 819 N.Cpr. civ.după înregistrarea cererii, executorul judecătoresc a solicitat de îndată instanței de executare în circumscripția căreia se află imobilul, încuviințarea urmăririi silite .
De altfel, în acest sens, prin decizia nr. 1/2013 privind dezlegarea unor chestiuni de drept ce formează obiectul dosarului nr._ /HP Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, în materia executării silite imobiliare, prevederile art. 650 alin. 1 lit (a) trebuie corelate cu dispozițiile art. 818-819 din codul de procedură civilă adoptat prin Legea 134/2010, art. 819 instituind o normă specială care stabilește o competență teritorială absolută în cazul urmăririi silite imobiliare, ceea ce înseamnă că poate fi vorba de orice executor judecătoresc din raza teritorială a Curții de Apel unde se află imobilul .
Raportat la speța dedusă judecății, atâta timp cât imobilul se află situat în Târgu Jiu, .. 3, județul Gorj, instanța competentă este judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul, respectiv Judecătoria Târgu Jiu .
Examinând conflictul negativ de competență cu a cărei soluționare a fost investită, Curtea constată că, în raport de dispozițiile legale privitoare la instanța de executare, incidente în speță, competența în soluționarea contestației la executare revine Judecătoriei Tg.J., pentru următoarele considerente:
Conform art.24 Cod pr.civilă dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., categorie în care se încadrează litigiul dedus judecății, având în vedere că executarea silită a început la data de 28.05.2014, deci ulterior intrării în vigoare a legii noi.
Așadar, este indiscutabil că în cauză sunt aplicabile dispozițiile noului cod de procedură civilă referitoare la competența teritorială în soluționarea contestației la executare, iar sub acest aspect Judecătoria Tg. J. și respectiv Judecătoria C. au avut un punct de vedere comun, opiniile instanțelor fiind diferite numai în privința prevederile legale ce definesc instanța de executare, aplicabile, având în vedere că acestea au suferit modificări între momentul începerii executării și momentul formulării contestației la executare, respectiv al discutării competenței teritoriale a instanței investită de contestator.
Astfel, la momentul începerii executării silite – 28.05.2014 – erau în vigoare dispozițiile art.650 Cod pr.civilă, care prevedeau că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, și că instanța de executare este competentă să soluționeze contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.
Prin Decizia Curții Constituționale nr.348/17.06.2014, publicată în monitorul oficial nr.529/16.07.2014, dispozițiile art.650 alin.(1) Cod pr.civilă referitoare la instanța de executare au fost declarate neconstituționale.
Conform art.31 alin.(1) din legea nr.47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, este definitivă și obligatorie, iar potrivit alin.(3) al textului, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval Parlamentul sau Guvernul după caz, nu pun de acord prevederile constituționale cu dispozițiile Constituției.
Prin urmare, dacă la data începerii executării silite – 28.05.2014 – instanța de executare era cea prevăzută în art.650 alin.(1) Cod pr.civilă, la scurt timp dispoziția legală menționată a fost declarată neconstituțională, respectiv la 16.07.2014 și ca atare și-a încetat efectele juridice, conform art.31 din Legea nr.47/1992, în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei CCR în Monitorul Oficial.
Ulterior, prin Legea nr.138/2014 privind modificarea și completarea Legii nr.134/2010 privind codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial nr.753/16.oct.2014, instanța de executare a fost prevăzută în art.651 ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel și ca atare, la data formulării contestației la executare – 2.12.2014 – aceasta era forma în vigoare a textului referitor la instanța de executare.
În speță, nu se regăsește ipoteza în care dispoziția legală în vigoare la data începerii executării silite a fost modificată pe parcursul executării, până la soluționarea contestației la executare, situație în care pe tot parcursul soluționării litigiului, această prevedere legală își produce efectele.
Ipoteza în speță vizează situația în care, după începerea executării – moment în care instanța de executare era, conform legii, judecătoria în a cărei circumscripție se afla biroul executorului judecătoresc, care face executarea – dispoziția legală privind instanța de executare a fost lipsită de efecte juridice, ca urmare a pronunțării neconstituționalității și ca atare, începând cu expirarea termenului de 45 de zile de la data publicării deciziei, interval în care aplicarea textului a fost suspendată, nu și-a mai găsit aplicabilitatea.
Așadar, începând cu data de 16.07.2014 – data publicării Deciziei nr.348/17.06.2014, pe o perioadă de 45 zile, s-a suspendat aplicarea prevederilor art.650 alin.(1) Cod pr.civilă, iar după împlinirea acestui termen, norma legală a fost lipsită de efecte juridice și așadar inaplicabilă.
În aceste condiții, instanța competentă cu soluționarea contestației la executare nu poate fi stabilită în raport de o dispoziție legală care și-a încetat efectele juridice în baza legii – art.31 alin.(3) din legea nr.47/1992, urmând să fie avute în vedere prevederile art.651 alin.(1) Cod pr.civilă, introduse prin Legea nr.138/2014, în conformitate cu care instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului.
Întrucât în speță judecătoria în a cărei circumscripție se afla, la data începerii executării sediul debitorului este Judecătoria Tg.J., urmează să se constate competența acesteia în soluționarea contestației la executare.
Se va înainta dosarul instanței competente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea ., cu sediul în Tg. J., .. 3, județul Gorj, în contradictoriu cu intimata U. B. SA, cu sediul în sector 1 București, . F ., în favoarea Judecătoriei Tg.J..
Înaintează dosarul la instanța competentă.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Noiembrie 2015.
Președinte, T. Ț. | ||
Grefier, C. C. |
Red.jud.T.Ț.
Tehn.M.D.4 ex
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 720/2015. Curtea de Apel... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 50/2015.... → |
|---|
