Fond funciar. Decizia nr. 592/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 592/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 592/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 592
Ședința publică de la 06 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător O. C. G.
Judecător M. C.
Grefier M. H. D.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul reclamant M. T. cu domiciliul în comuna Bucovăț, Mofleni, .. 37, județul D., împotriva deciziei civile nr. 228/06.02.2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. P. cu domiciliul Bucovăț, Mofleni, .. 31, județul D., C. P. APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR A COMUNEI BUCOVAT cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR D. cu sediul în C., județul D., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat P. D. pentru recurentul reclamant M. T., intimatul pârât M. P. asistat avocat O. M. și intimata pârâtă C. P. APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR A COMUNEI BUCOVAT prin avocat S. A. cu delegație de substituire pentru S. E., lipsind intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recurentul reclamant nu a depus procura specială privind renunțarea sau retragerea recursului declarat de acesta, după care,
Avocat P. D., pentru recurentul reclamant M. T., învederează că recurentul reclamant în prezent este internat la spital, având probleme de sănătate și de aceea nu s-a putut depune procura specială privind renunțarea sau retragerea recursului, lăsând la aprecierea instanței cererea de a se lua act de renunțarea la judecarea recursului.
Avocat M. O. pentru intimatul pârât M. P. solicită a nu se lua act de renunțarea la calea de atac, nefiind îndeplinite condițiile legale, în sensul că această cerere nu e formulată de recurent personal sau de mandatar cu procură specială.
Avocat S. A. pentru intimata pârâtă C. P. APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR A COMUNEI BUCOVAT a lăsat la aprecierea instanței . Curtea constată că nu poate lua act de achiesarea la hotărârea instanței de apel prin renunțarea la judecarea căii de atac, în condițiile art. 463 și 464 alin.2 Cod pr. civ., întrucât acest act de dispoziție nu a fost făcut de parte personal sau de mandatar în temeiul unei procuri speciale.
Din oficiu, a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile Titlului XIII din Legea 247/2005, art. 7 și8 din Legea 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 134/2010 și art.483 alin.2 teza finală Cod pr.civ.
Avocat P. D., pentru recurentul reclamant M. T., a lăsat la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Avocat O. M., pentru intimatul pârât M. P., a solicitat admiterea excepției inadmisibilității, respingerea recursului ca inadmisibil, și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Avocat S. A., pentru C. P. APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR A COMUNEI BUCOVAT, a solicitat admiterea excepției inadmisibilității.
Avocat P. D., pentru recurentul reclamant M. T., a solicitat reducerea cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, în raport de soluționarea recursului în temeiul excepției preemptorii a inadmisibilității. A învederat că recurentul are grave probleme de sănătate și o situație materială precară.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 8545/2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul M. T. în contradictoriu cu pârâții M. P., D. C. P. APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR A COMUNEI BUCOVAT, C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR D..
P. a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 27.10.1995 a fost emis TDP nr. 1177-_ pe numele M. P. G. pentru suprafața de 2 ha 3800 mp pe teritoriul satului Palilula, . 5000 mp teren extravilan în T 43 P 13/1 (din raportul de expertiză întocmit în dosar nr._/215/2011, necontestat de părți, rezultă că acest teren este situat în T 43 din punctul Mofleni și nu în satul Palilula).
La baza emiterii acestui titlu de proprietate a stat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate cu nr. 196 formulată de tatăl reclamantului M. G. la data de 17.03.1991 și adresată Primăriei Bucovăț, procesul-verbal de punere în posesie nr. 238/23.05.1995 pe numele M. G., redactat și semnat de președintele și membrii comisiei din cadrul Primăriei comunei Bucovăț.
În baza materialului administrat în cauză, s-a constatat că TDP nr. 1177-_/27.10.1995 a fost emis cu respectarea dispozițiilor legilor fondului funciar aplicabile la data emiterii acestuia atât în ceea ce privește suprafața pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate cât și în privința amplasamentului, acest TDP intrând în circuitul civil și producându-și efectele.
Reclamantul a solicitat anularea parțială a TDP nr. 1177-_ poziția 2 T 43 P 13/1, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. III din Legea 169/1997 modificată prin Legea 247/2005.
Aceste dispoziții legale prevăd nulitatea absolută a actelor de reconstituire emise în favoarea unor persoane neîndreptățite potrivit legii la astfel de reconstituiri.
S-a avut în vedere că alineatul 2 al art. III prevede că nulitatea poate fi invocată de primar, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim.
Interesul legitim pe care l-a avut în vedere legea în ceea ce privește promovarea acțiunii având ca obiect nulitatea actelor de reconstituire se raportează la persoana care a formulat acțiunea și în acest scop la beneficiul, la folosul practic pe care aceasta îl are ca urmare a admiterii acțiunii. Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes din partea persoanei care solicită instanței de judecată soluționarea unei cereri, iar justificarea interesului judiciar incumbă reclamantului și vizează în principal momentul inițial al procesului în concret, acela al promovării acțiunii și activitatea procesuală poate fi declanșată și întreținută numai pe baza unui interes născut și actual.
Dacă justificarea unui interes în cadrul procedurii judiciare este imperios necesară, atunci în mod firesc acesta trebuie supus la anumite cerințe, astfel că justificarea unui interes oarecare devine insuficientă.
Astfel, în prezenta cauză, reclamantul nu a justificat un interes atâta timp cât nu a dovedit că autorul pârâtului nu este o persoană îndreptățită la reconstituire și alte persoane sunt îndreptățite cu privire la suprafața de teren din litigiu, nu a dovedit că îi lipsește vreo suprafață de teren, din probele administrate și din poziția procesuală a Comisiei Locale Bucovăț, rezultând că cele două suprafețe de câte 5000 mp pe care părțile le au în proprietate, se învecinează și nu se suprapun și mai mult nu a fost contestată de reclamant și nici de alte persoane, în procedura prealabilă, calitatea de proprietar a autorului pârâtului privind suprafața de teren de 5000 mp din T 43 P 13/1, nu există nici o cerere depusă de reclamant sau de alte persoane prin care să se fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren, nu există documentație și nici hotărâre de validare a constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate la acest teren pe numele reclamantului sau al altei persoane.
În consecință, instanța de fond a apreciat întemeiată excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea cererii de chemare în judecată ca fiind întemeiată și a admis-o, consecința fiind respingerea acțiunii formulată de reclamantul M. T..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reluând în esență situația de fapt expusă în fața primei instanțe.
Prin decizia civilă nr. 228/6 februarie 2015, Tribunalul D. a respins apelul declarat și cererea intimatului M. P. de obligarea a apelantului la plata cheltuielilor d judecată
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
Recursul este inadmisibil, pentru urmatoarele motive:
În ședința publică din 6.10.2015, Curtea, din oficiu, a invocat excepția de inadmisibilitate a recursului declarat, în raport de obiectul litigiului - fond funciar, de data introducerii acțiunii, de dispozițiile Titlului XIII din Legea 247/2005, coroborate cu prevederile art. 7 și 8 din Legea 76/2012 pentru punere în aplicare a Legi nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă și ale art. 483 cod procedură civilă.
Examinând cu prioritate excepția peremptorie invocată, potrivit art. 248 Cod pr.civ., Curtea apreciază că este fondată, și o va admite, cu consecința respingerii recursului ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prezenta acțiune a fost promovată și soluționată sub incidența Noului Cod de Procedură Civilă, în vigoare de la data de 15 februarie 2015, astfel că, sub aspectul legalității căilor de atac, sunt aplicabile dispozițiile art.457 alin.1 NCPC.
Potrivit acestui text de lege, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
Din interpretarea dispozițiilor art. 483 Cod procedură civilă rezultă că obiect al recursului sunt sentințe care au fost date fără drept de apel, hotărâri care au fost pronunțate în apel și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
Textul stabilește prin alineatul 2 care sunt hotărârile nesupuse recursului, respectiv hotărârile pronunțate de instanțele de apel când apelul s-a exercitat împotriva hotărârilor date de judecătorii în cauze având ca obiect cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) Cod de Procedură Civilă, practic toate cererile soluționate în primă instanță de judecătorie. În partea finală a art. 483 alin. 2 Cod procedură civilă civil se dispune că nu sunt supuse recursului toate hotărârile date de instanțele de apel, indiferent de valoarea obiectului litigiului, atunci când legea prevede că hotărârea primei instanțe este supusă numai apelului.
Art. 1 din Titlul XIII Legea 247/2005 definește procesele funciare ca fiind plângerile, contestațiile și alte litigii apărute în urma aplicării legii fondului funciar, republicată și modificată, în categoria acestora încadrându-se și acțiunile având ca obiect constatarea nulității titlurilor de proprietate emise în procedura specială a legii fondului funciar.
Art. 5 din Titlul XIII Legea 247/2005 stabilește că hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului. Potrivit art. 7 din Legea 76/2012, lege de punere în aplicare a noului cod de procedură civilă, atunci când printr-o lege specială se stabilește că o hotărâre judecătorească este supusă numai recursului, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară, dacă acțiunea este introdusă după data de 14 februarie 2013, când a intrat în vigoare noul cod de procedură civilă.
Prin urmare, litigiul de față fiind supus dispozițiilor noului cod de procedură civilă, sunt aplicabile prevederile art. 7 din Legea 76/2012 iar sentința judecătoriei putea fi atacată doar cu apel, nu și cu recurs.
Ca urmare, Judecătoria C. a soluționat litigiul de fond funciar, tribunalul a calificat corect calea de atac împotriva sentinței ca fiind apelul, pronunțând decizia civilă împotriva căreia s-a promovat recursul de față.
Dreptul de acces la justiție, garantat de art. 21 din Constituție trebuie raportat la alte norme constituționale care prevăd că procedura de judecată este prevăzută de lege ( art. 126 alin 2) și că împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac, în condițiile legii ( art. 129). Aceste dispoziții duc la concluzia că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege.
Numai astfel se poate respecta principiul preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției Europene a Drepturilor Omului și, implicit, principiul securității raporturilor juridice, potrivit cu care o hotărâre irevocabilă nu mai poate fi pusă în discuție, în afara căilor extraordinare de atac stabilite de lege.
Este de remarcat în acest sens Hotărârea din 8 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea Europeană în cauza R. împotriva României (paragraf 34) în care instanța europeană reamintește că principiul siguranței raporturilor juridice impune ca soluția definitivă pronunțată de instanțe să nu mai fie rejudecată, astfel că nicio parte nu este autorizată să atace o hotărâre irevocabilă numai cu scopul de a obține reexaminarea cauzei și o nouă hotărâre. Curtea europeană citează în acest sens și cauza Brumărescu împotriva României( hotărârea din 30.09.1999) și cauza Riabylch împotriva Rusiei, arătând că nu trebuie analizat controlul judecătoresc ca un un apel mascat și simplul fapt că ar exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză .
În speță, recurenții au declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive pronunțată de tribunal în urma examinării apelului declarat împotriva hotărârii date de prima instanță în materia fondului funciar, căreia i se aplică dispozițiile art. 5 din Titlul XIII Legea 247/2005, cu raportare la dispozițiile art. 94 și 483 cod procedură civilă, potrivit cu care hotărârea prin care instanței de apel a soluționat cauza nu este supusă căii de atac a recursului.
Concluzia care se impune este aceea că recurentul a promovat recurs împotriva unei decizii definitive, cale de atac ce nu este prevăzută de lege, iar în temeiul art. 483 Cod procedură civilă, recursul se va respinge ca inadmisibil. Criticile aduse asupra fondului cauzei nu pot fi, astfel, analizate.
Văzând și art.453 alin.2 Cod pr.civilă, recurentul, aflat în culpă procesuală, va fi obligat către intimatul pârât M. P. la 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat redus. Instanța apreciază că se impune reducerea onorariului de avocat de la 1000 lei la 500 ,în considerarea caracterul vădit disproporționat al onorariului perceput, în raport cu complexitatea cauzei în această fază procesuală, care presupune doar aparări sub aspectul excepției inadmisibilității recursului.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul reclamant M. T. cu domiciliul în comuna Bucovăț, Mofleni, .. 37, județul D., împotriva deciziei civile nr. 228/06.02.2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. P. cu domiciliul Bucovăț, Mofleni, .. 31, județul D., C. P. APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR A COMUNEI BUCOVAT cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR D. cu sediul în C., județul D..
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât reprezentând onorariu de avocat redus.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Octombrie 2015
Președinte, L. B. | Judecător, O. C. G. | Judecător, M. C. |
Grefier, M. H. D. |
Red.jud.B.L. 04.11.2015
2 ex/AS/30.10.2015
j.a.L.A.
G.C.F.
j.f.F.D.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 80/2015. Curtea de Apel... | Accesiune. Decizia nr. 590/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
