Anulare act. Decizia nr. 8314/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8314/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 8314/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 8314
Ședința publică de la 19 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător C. S.
Judecător G. I.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant Șișiu C. D., recurenții intervenienți C. I.C. și C. N. C., împotriva deciziei civile nr.147 din 21 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj- Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți Maceșanu F., Ș. C., V. V. - primar al C. B. și P. C. B., având ca obiect anulare act .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns procurator Șișiu I. pentru recurentul reclamant Șișiu C. D. reprezentat de avocat Hotoboc M., recurenții intervenienți C. I. C. și C. N. C. reprezentați de același avocat și procurator Ș. G. pentru intimata pârâtă Ș. C., lipsind intimații pârâți M. F. - A. A. la P. B., V. V. - P. al C. B. și P. B..
Procedura legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Procurator Ș. G., pentru intimata pârâtă Ș. C., a învederat instanței că apărătorul ales este în imposibilitatea de a se prezenta din motive medicale și a solicitat acordarea unui termen în vederea prezentării apărătorului ales.
Avocat Hotoboc M., pentru recurenții, s-a opus la amânarea cauzei pentru motivul invocat.
Instanța a respins cererea de amânare formulată în numele intimatei pârâte Ș. C. starea precară a sănătății apărătorului nefiind dovedită.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față, punându-i în vedere procuratorului intimatei pârâte Ș. C. că în raport de dispozițiile art. 68 alin. 4 Cod procedură civilă nu poate depune decât concluzii scrise.
Avocat Hotoboc M., pentru recurentul reclamant Șișiu C. D. și recurenții intervenienți C. I.C. și C. N. C., a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul constatării nulității absolute a adresei nr._/07.12.2005 emisă de P. C. B., cu cheltuieli de judecată.
A precizat că recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă.
A arătat că adresa are un conținut fals raportat la cererile celor trei recurenți care au fost depuse în baza Legii 18/1991 și că a produs consecințe juridice, în baza ei pronunțându-se sentința civilă nr._/15.11.2010 a Judecătoriei Rm-V., fiind afectat dreptul de proprietate al recurenților asupra bunurilor imobile teren, case de locuit și anexe.
S-a susținut că în mod greșit nu s-au avut în vedere considerentele sentinței penale pronunțate de Judecătoriei Tg. J. care a constatat că adeverința_/2005 conține date ce nu corespund realității și s-a criticat faptul că instanțele nu s-au pronunțat asupra unei dovezi administrate, respectiv asupra acestei sentințe penale.
Procurator Ș. G., pentru intimata pârâtă Ș. C., a solicitat respingerea recursului în raport de concluziile scrise pe care le depune, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat și cheltuieli de transport, depunând notă de cheltuieli în acest sens.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, reclamantul Șișiu C. D. a chemat în judecată pe pârâta Ș. C. și P. C. B., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea adresei nr._ emisă la data de 07.12.2005 de către P. C. B., jud. Gorj.
În motivare, a arătat că numiții T. I. G., C. G., C. I. C., C. N. C., Șișiu D. au fost afectați prin această adresă prin care s-a comunicat pârâtei că nu au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele aferente caselor nou construite, nefiind validați individual, arătând că aceștia au formulat cereri de reconstituire pentru terenurile ce le revin de la autorii lor.
S-a mai arătat că adresa a fost semnată de V. V., în calitate de primar și M. F., agent agricol, iar prin rezoluția din 03.05.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. s-a dispus începerea urmăririi penale față de cei doi semnatari, cărora ulterior, prin ordonanța din dosarul nr. 6208/P/2006, emisă la 21.09.2007 de P. de pe lângă Judecătoria Tg J. li s-a aplicat o amendă administrativă în cuantum de 500 de lei și s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâta Ș. C..
Reclamantul a mai precizat că întrucât pârâta folosește în continuare această adresă în diferite cauze aflate pe rolul instanțelor, se impune anularea actului, pentru a nu mai produce efecte juridice.
Prin cererea formulată de reclamant (fila 26 din dosar) s-a solicitat citarea în cauză, în calitate de pârâți, a numiților V. V. și M. F..
Pentru termenul de judecată din 14.06.2012 pârâții P. C. B. și Primarul C. B. au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Pe cale de excepție, s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție ce ulterior a fost invocată și de către pârâta Ș. C., excepție ce a fost soluționată prin încheierea din ședința publică din 08.11.2012 .
Reclamantul a depus în cauză o nouă precizare la acțiune (fila 38) prin care a precizat că obiectul acțiunii îl constituie constatarea nulității absolute a adresei nr._/07.12..
În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu, intervenienții C. N. C. și C. I. C., solicitând instanței admiterea în principiu a cererii de intervenție și, în fond, admiterea cererii și constatarea nulității adresei nr._/07.12.2005, emisă de P. C. Bîleni.
În motivare s-a arătat că prin adresa de mai sus, P. B. a redat o stare de fapt nereală, motiv pentru care, prin ordonanța din 21.09.2007, dată de P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. în dosarul nr. 6208/P/2006 pârâților, învinuiți în cauza penală, li s-a aplicat amendă administrativă. Susțin intervenienții că adresa le-a produs grave prejudicii în ce privește dreptul lor de proprietate și au susținut că acest aspect justifică interesul lor în intervenția făcută în prezenta cauză, conform art. 52 alin. 1 C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr._/29.11.2012, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea privind pe reclamantul Șișiu C. D., și pe pârâții M. F. -agent agricol la P. B., Ș. C., V. V. - primar al comunei B. și P. C. B..
Au fost respinse cererile de intervenție formulate intervenienții C. N. C. și C. I. C. și obligat reclamantul să plătească pârâtei Ș. C., suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că obiectul prezentei cereri îl constituie constatarea nulității absolute a adresei nr._/07.12.2005, emisă de P. C. B., caz în care instanța verifică cauzele de nulitate, raportat la momentul emiterii actului, respectiv, 07.12.2005.
S-a reținut că prin adresa în cauză P. C. B., prin reprezentantul său, V. V., în calitate de primar, a atestat faptul că mai mulți cetățeni, printre care reclamantul și intervenienții, nu au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele aferente caselor nou construite, nefiind validați individual și s-a arătat că aceștia au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile ce le revin de la autorii lor.
Din analiza actelor dosarului a rezultat că numiții C. I. C., C. N. C. și Șișiu D. au depus la Comisia Locală B. cereri prin care aduc la cunoștință că au deținut, înainte de cooperativizare, anumite suprafețe de teren a căror restituire o solicită. Cererile se regăsesc în copie în dosar filele 84- 89, iar față de formularea lor instanța a reținut că nu se poate stabili cu certitudine dacă terenul pe care se află casele nou construite se regăsește în acele cereri; de altfel, nici reclamantul și nici intervenienții nu au putut face aceste precizări, neputând identifica terenurile, deși instanța le-a solicitat expres.
Față de obiectul litigiului, instanța a apreciat că nu are relevanță aspectul referitor la validarea sau invalidarea suprafeței de teren, deoarece nu este în discuție stabilirea vreunui drept, ci, față de obiectul cauzei (nulitatea adeverinței pentru că ar exprima o situație nereală), interesează doar dacă reclamantul și intervenienții au formulat efectiv cerere de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren aferentă acestor construcții.
În acest sens s-a reținut că trebuie să se facă distincție între noțiunile de „constituire a dreptului de proprietate” ce se referă la recunoașterea dreptului de proprietate pentru o persoană, în condițiile legii, dar pentru un teren pentru care legea îi recunoaște dreptul de proprietate, însă acesta nu l-a deținut, el sau autorii săi, înainte de cooperativizare. Pe de altă parte, noțiunea de „reconstituire a dreptului de proprietate” privește recunoașterea unui drept de proprietate asupra unui teren pe care dobânditorul sau autorii săi l-au avut în proprietate înainte de cooperativizare.
A apreciat instanța de fond că nu a rezultat identitate între terenurile din cererile depuse de reclamant și intervenient (filele 84 – 89) și cele la care face referire adresa nr._/2005 a cărei anulare se solicită.
Astfel, în adresa nr._/2005 se face referire la terenuri aferente caselor de locuit nou construite, terenuri pentru care constructorilor li s-ar putea constitui dreptul de proprietate, iar din cereri a rezultat că reclamantul și intervenienții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv, retrocedarea terenurilor pe care le-au deținut înainte de cooperativizare.
S-a apreciat astfel, deoarece conform cererii depuse de C. I. C. - fila 84 - acesta solicită suprafețele de 0, 050 ha vie, în punctul „Dealul viilor”, 0, 50 ha - arabil, fără să precizeze punctul, dar nu s-a solicitat teren -curți construcții sau grădină și nici nu se referă decât la terenuri deținute înainte de cooperativizare, solicitând „repunere în proprietate”.De asemenea, din cererea lui C. N. C. – fila 86 - a rezultat că acesta solicită suprafețele de 0, 50 ha – arabil și 0, 05 ha vie, pe care le-a „deținut înainte de cooperativizare”.
Aceeași concluzie a rezultat și din cererea reclamantului Șișiu D., fila 88, care, deși solicită mai multe suprafețe de teren, arată că sunt suprafețe de teren pe care le-a „deținut înainte de cooperativizare”.
S-a mai reținut că toți aceștia fac mențiunea că au pierdut titlul de proprietate prin înscrierea terenului în C.A.P., prin cedare.Din interpretarea acestor cereri a rezultat că ele se referă numai la terenurile deținute de părți înainte de C.A.P. astfel că se poate concluziona, în lipsa altor probe, că cererile nu se referă la terenurile aferente caselor nou construite, pentru care proprietarii caselor ar fi trebuit să formuleze cerere de constituire a dreptului de proprietate, ci respectivele cereri se referă doar la terenurile deținute de petenți sau autorii lor înainte de C.A.P.
Față de aceste aspecte, instanța a apreciat că adeverința nr._/2005 nu conținea la data emiterii sale, date eronate cu privire la acest aspect, nefăcându-se în cauză o dovadă certă și clară, în sensul că aceste persoane au formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate pentru terenurile aferente caselor construite pe terenuri primite de la C.A.P.
Din motivele expuse și văzând disp. art. 948 C. civ, aplicabil în cauză față de disp. art. 6 din N. C.C și art. 3 din Lg. 71/2011, coroborate cu dispozițiile privind constituirea și reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv, art. 8 – 12 și următoarele din Lg nr. 18/1991, în forma în vigoare la data emiterii adeverinței, instanța a respins acțiunea, considerând că la data emiterii adeverinței nr._/2005 aceasta exprima realitatea din cererile depuse de petenți, astfel că nu există motive de nulitate a acesteia.
Pe cale de consecință, au fost respinse și cererile de intervenție, intervenienții având aceeași situație ca și reclamantul.
Față de soluția pronunțată și văzând disp. art. 274 C. pr.civ, instanța a obligat reclamantul să plătească în favoarea pârâtei Ș. C., suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. 32/2012. Instanța a apreciat că doar reclamantul datorează cheltuielile de judecată, întrucât acesta este cel ce a pornit acțiunea și a determinat pe pârâtă, la angajarea unui apărător, acesta fiind angajat anterior formulării cererilor de intervenție, astfel că aceste cereri nu au determinat pârâta la alte cheltuieli de judecată decât cele pe care le efectuase deja.
Instanța a reținut că nu s-a făcut dovada altor cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamant Șișiu C.D. și intervenienți C. I. C., C. N. C. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, apeluri prin care au solicitat schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii și cererilor de intervenție în interes propriu formulate de intervenienți, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată conform art.274 C.pr.civ.
În apelurile formulate, apelanții au invocat că instanța de fond a pronunțat o soluție eronată reținând o altă stare de fapt decât cea reală și a dat o interpretare eronată probatoriului administrat în cauză și cererilor formulate de părți.
S-a invocat că în mod eronat instanța de fond a reținut că nu există identitate între terenurile din cererile depuse la dosar de reclamant și intervenienți și cele la care face referire adresa nr._/2005 a cărei anulare se solicită, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar rezultă că anterior anului 1990, fiecare intervenient în nume propriu a deținut exclusiv numai suprafața de 5000 mp reprezentând terenul din care face parte curtea și grădina casei împrejmuite cu gard, precum și lotul ajutător acordat de CAP.
Că,prin cererea nr.1842/18.03.1991 și numărul 440 din 22.02.1991 apelanții- intervenienți C. N C. și C. I C. au solicitat să le fie constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha pe care sunt edificate construcțiile și nu pentru altă suprafață de teren, deoarece anterior înființării CAP-ului nu au fost proprietarii nici unei suprafețe de teren pentru care să solicite reconstituirea dreptului de proprietate.
S-a arătat că la rândul său apelantul- reclamant Șișiu C.D. prin cererea din data de 19.03.1991 a solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru terenul ce reprezintă curtea și grădina casei pe care este edificată casa și anexele gospodărești potrivit autorizației pentru executare lucrări nr.5/30.04.1977 și în baza acestei cereri s-a întocmit procesul -verbal de punere în posesie și titlul de proprietate nr._/02.08.1995 pentru suprafața de 784 mp, titlu anulat parțial prin sentința civilă nr._/2010 a Judecătoriei Rm-V..
Că, în concluzie adresa_/2005 vizează suprafețele de teren aferente caselor de locuit nou construite, terenuri pe care apelanților le-a fost constituit dreptul de proprietate și datorită conținutului fals al acestei adrese s-au anulat parțial titlurile de proprietate și procesele verbale de punere în posesie eliberate în procedura fondului funciar apelanților din cauza de față.
Au invocat apelanții că în condițiile în care prin ordonanța dată în dosarul nr.6208/P/2006 de P. de pe lângă Judecătoria Tg-J. s-a stabilit că adresa nr._/07.12.2005 are un conținut fals, iar această adresă a produs consecințe juridice, fiind pronunțată în baza ei sentința civilă nr._/2010 a Judecătoriei Rm-V. se impune anularea acestei adrese.
Că,din interpretarea coroborată a dispozițiilor art.23 alin. 1 și art.8 alin. 2 din Decretul-Lege 42/1990 rezultă că terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești putea fi în suprafață de 1000 mp, ori suprafața constituită apelanților a fost mai mică de 1000 mp, însă conținutul fals al adresei nr._/07.12.2005 prin înserarea unor date necorespunzătoare situației reale de fapt a afectat apelanților dreptul de proprietate atât asupra bunurilor imobile-teren ,cât și asupra caselor de locuit cu anexe gospodărești.
În susținerea apelului s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: sentința civilă nr.1614/2013a Judecătoriei Tg-J.,HCJ nr.81/1991, adresele nr.1703/05.02.2013 și nr.7801/09.08.2007 emise de P. comunei B..
Prin decizia civilă nr.147 din 21 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj- Secția I Civilă, în dosarul nr._, s-a respins apelul ca nefondat.
Tribunalul a reținut că în conformitate cu dispozițiile art.184 C.pr.civ. în situația în care nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea penală s-a stins ori s-a prescris falsul se va cerceta pe cale incidentală de către instanța civilă prin orice mijloace de dovadă, însă în speța de față se impune a se analiza mai întâi natura juridică a înscrisului contestat și dacă adeverința contestată a produs sau nu consecințe juridice așa cum susțin apelanții.
În acest sens, s-a reținut că prin sentința civilă nr._ din 15.11.2010 a Judecătoriei Rm.-V., irevocabilă prin decizia nr.995R/15.09.2011 a Tribunalului Gorj, s-a admis în parte acțiunea formulată de Ș. C., reclamantă în acea cauză, s-a desființat în parte HCJ nr.4060/2006 în ce o privește pe reclamanta Ș. C. în calitate de moștenitoare a autoarei T. Gr.M. și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acesteia pentru terenul în suprafață totală de 8500 mp situat în punctul „La grădină” de pe raza comunei B., respectiv pentru terenul de 7200 mp pe vechiul amplasament, iar pentru diferența de teren în suprafață de 1250 mp ce corespunde loturilor atribuite pârâților pentru edificarea locuinței, prin echivalent, pe anexa 23 despăgubiri.
Totodată s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/03.08.1995 emis în favoarea pârâtului Șișiu C.D. și a procesului-verbal de punere în posesie pentru suprafața rezultată din acte de 534 mp (suprafața măsurată 554 mp) ce excede lotului de 250 mp atribuit pentru edificarea locuinței, a titlului de proprietate nr._/07.10.1994 și procesului-verbal de punere în posesie aferent emise pârâtului C. I C. pentru suprafața rezultată din acte de 550 mp, (suprafața măsurată 567 mp) ce excede lotului de 250 mp atribuit pentru edificarea locuinței și a titlului de proprietate nr._/03.08.1995 și procesului -verbal de punere în posesie aferent emise pârâtului Cocoran N C. pentru suprafața rezultată din acte de 582 mp (suprafața măsurată 243 mp) ce excede lotului de 250 mp atribuit pentru edificarea locuinței.
S-a reținut prin sentința menționată că suprafața de 4251 mp deținută de apelanții din cauza de față alături de ceilalți doi pârâți T. I G. și C. N G. face parte din terenul deținut de autoarea reclamantei Ș. C., anterior cooperativizării, cu care aceasta s-a înscris în CAP și pentru care reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, precum și faptul că din totalul suprafeței deținută de pârâți, terenul în suprafață totală de 1250 mp a fost atribuit acestora de CAP sau de fostul consiliu popular pentru edificarea locuinței, fiind stăpânite de pârâți ca urmare a constituirii dreptului de proprietate prin titlurile de proprietate contestate de reclamantă.
În cauza respectivă Ș. C. a solicitat nulitatea titlurilor de proprietate emise pârâților printre care și apelanții din prezenta cauză pe motiv că nu au formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate și instanța prin sentința pronunțată a apreciat că în condițiile în care legea conferă preferabilitate constituirii dreptului de proprietate privată, persoanele îndreptățite au beneficiat în virtutea legii de constituire a dreptului de proprietate – ope legis- chiar în situația în care nu au uzat de procedura de constituire prevăzută de Legea 18/1991 ,cu precizarea că dreptul recunoscut prin aceste prevederi legale nu se poate extinde și cu privire la terenuri ce nu au făcut obiectul atribuirii.
Rezultă așadar că instanța cu ocazia analizării legalității actelor de proprietate emise apelantului-reclamant Șișiu D. și apelanților-intervenienți C. I C. și C. N C. nu a avut în vedere împrejurarea că apelanții nu au formulat cereri de constituire pentru terenurile aferente caselor de locuit și anexelor gospodărești așa cum s-a atestat de P. comunei B. prin adeverința nr._/2005, ci a reținut că potrivit art.24 alin. 11 și alin. 2 din Legea nr.18/1991, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005 asupra loturilor atribuite cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite pentru construcția unei locuințe pe care le-au edificat se constituie dreptul de proprietate în favoarea actualilor deținători ,cu precizarea că suprafața nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la CAP, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă.
În litigiul respectiv, soluționat definitiv prin sentința civilă nr._/2010 a Judecătoriei Rm-V., s-a stabilit irevocabil că Șișiu C.D., C. N.C. și C. I.C. sunt beneficiarii dispozițiilor legii fondului funciar, rămânând proprietari doar pentru suprafața de 250 mp atribuiți pentru construcția casei de locuit, iar emiterea titlurilor de proprietate eliberate acestora pentru diferența de teren ce excede suprafeței de 250 mp contravine dispozițiilor imperative ale art.23 alin. 2 din Legea 18/1991 republicată.
Instanța nu a reținut susținerile pârâților, potrivit cărora la determinarea întinderii terenurilor aferente construcțiilor și anexelor gospodărești trebuie avute în vedere dispozițiile art.23 alin. 1 din Legea 18/1991 republicată cu referire la prevederile art.8 din Decretul Lege 42/1990, apreciind că aceste dispoziții se referă la alte terenuri decât cele atribuite în sensul art.24 alin. 1 din lege, de către cooperative în scopul construirii de locuințe.
S-a concluzionat că adeverința nr._/07.12.2005 emisă de P. comunei B. nu a avut nicio relevanță în dosarul soluționat prin sentința_/2010 a Judecătoriei Rm-V. și nu a produs consecințe juridice, astfel că nu are relevanță faptul că prin respectiva adeverință s-a menționat că reclamantul Șișiu D., intervenienții C. I C., C. N C., precum și alte persoane nu au depus cerere de constituire pentru suprafețele de teren aferente caselor noi construite în condițiile în care printr-o sentință judecătorească irevocabilă s-a statuat irevocabil că apelanții au beneficiat de constituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 250 mp atribuită pentru edificarea locuinței -ope legis - chiar și în situația în care nu au uzat de procedura de constituire prevăzută de Legea 18/1991.
Pe de altă parte, instanța a reținut că adeverința de proprietate este un act administrativ prin care autoritatea emitentă recunoaște dreptul de proprietate al reclamantului.
Ea dovedește că petentul a recurs la procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 pentru a-și redobândi dreptul de proprietate în condițiile legii. Ea însă nu este titlu de proprietate în sensul legii, ceea ce face ca dreptul rezultat din ea să fie încă incert, până la emiterea titlului, singurul act prevăzut de Legea nr. 18/1991.
În raport de conținutul actului contestat, instanța a constatat că acesta nu reprezintă o adeverință de proprietate în sensul legislației fondului funciar, prin aceasta atestându-se numai anumite date care rezultă din evidențele consiliului local, la cererea părții, pentru a-i servi ca dovadă într-un litigiu .
Ori,în condițiile în care printr-o sentință judecătorească irevocabilă s-a statuat irevocabil că apelanții au beneficiat de constituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 250 mp atribuită pentru edificarea locuinței -ope legis - chiar și în situația în care nu au uzat de procedura de constituire prevăzută de Legea 18/1991, adeverința nr._/07.12.2005 emisă de P. comunei B. nu a produs consecințe juridice.
Sub acest aspect nu se impune a fi analizate cererile formulate în baza Legii 18/1991 de apelanții din cauza de față, invocate în motivele de apel, întrucât nu prezintă nicio relevanță juridică.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul Șișiu C. D. și intervenienții C. I. C., C. N. C..
În motivarea recursului s-a susținut că instanțele au făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 184 cod procedură civilă, deoarece falsificarea înscrisurilor oficiale este de natură a atrage nulitatea absolută întrucât valorile sociale ocrotite vizează siguranța circuitului civil.
S-a susținut că în mod greșit nu s-au avut în vedere considerentele sentinței penale 427/8.02.2008 a Judecătoriei Tg. J. care a constatat că adeverința_/2005 conține date ce nu corespund realității și au criticat faptul că instanțele nu s-au pronunțat asupra unei dovezi administrate, respectiv asupra acestei sentințe penale.
Prin cel de al doilea motiv de recurs s-a susținut că au fost reținute motive străine de natura cauzei, respectiv că actul incriminat nu reprezintă o adeverință de proprietate, în sensul legii fondului funciar, aspect care nu a fost susținut nici de reclamant și intervenineți, aceștia arătând că înscrisul are un conținut fals. S-a arătat că reclamantul a depus cererea din 19.03.1991 în vederea constituirii dreptului de proprietate pentru terenul aferent casei, că intervenientul C. N. C. a depus cererea 1842/18.03.1991 iar C. I. C. a depus cererea 440/22.02.1991.
S-a criticat faptul că instanța nu a manifestat rol activ.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 304 cod procedură civilă, neanalizarea unei probe de către instanță și nepronunțarea asupra unei dovezi nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii pronunțate în apel, astfel că nu se poate admite recursul doar pentru motivul că tribunalul nu a făcut referire la sentința penală 427/8.02.2008 .
De altfel, cu privire la situația recurenților, sentința penală nu poate atrage, prin ea însăși, nulitatea actului incriminat de reclamant.
Astfel, prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. J. s-a dispus aplicarea unei amenzi administrative pentru V. V. și M. F., cu motivarea că aceștia au săvârșit infracțiunile prev. de art. 246, 298 și 291 cod penal. Sentința penală 427 din 8.02.2008 a Tribunalului D. a soluționat plângerile formulate de cei doi învinuiți împotriva ordonanței, iar considerentele acestei decizii prezintă importanță pentru a determina conținutul faptelor penale săvârșite de petiționari.
Instanța penală a reținut, cu putere de lucru judecat, că adeverința_/7.12.2005 emisă de P. comunei B. conține date ce nu corespund realității, însă aceste date nu se referă la reclamant și la intervenienți, ci la numiții C. G. și T. G.. În considerentele sentinței ( fila 2, alineat 7) s-a reținut că aceste două persoane au solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren aferentă caselor de locuit, iar ceilalți (Șișiu C. D., C. I. C., C. N. C.) au solicitat reconstituirea proprietății și, chiar dacă nu s-au referit expres la constituire, comisia locală și cea județeană au validat pozițiile petenților, conform HCJ 81/1992.
Din conținutul alineatului redat mai sus al sentinței penale rezultă, așadar, că sancționarea celor doi învinuiți s-a făcut pentru că au consemnat aspecte nereale legale de cererile de constituire formulate de C. G. și T. G.. Instanța penală a apreciat că în ceea ce îi privește pe recurenții de față, chiar dacă nu au formulat cereri de constituire, au fost validați de comisia județeană de fond funciar.
Prin urmare, cercetările penale nu au evidențiat că în adresa a cărei nulitate se solicită s-au făcut mențiuni false cu privire la formularea cererilor de constituire a dreptului de proprietate de către cei trei recurenți, sancționarea celor care au întocmit actul fiind dispusă pentru alte considerente.
Din adresa_/7.12.2005 rezultă că P. comunei B. a comunicat petentei Ș. C. date privind formularea cererilor de constituire și de reconstituire de către cinci persoane și privind validarea acelorași persoane în mod individual.
Instanța constată că dispozițiile art. 184 cod procedură civilă au fost corect aplicate de tribunal în raport de informațiile furnizate de primărie cu privire la formularea de către recurenți a cererilor de constituire a dreptului de proprietate.
Astfel, constituirea dreptului de proprietate conform Legii 18/1991 vizează acele suprafețe de teren care nu au fost deținute de înainte de cooperativizare, ci terenuri care au fost atribuite foștilor cooperatori în vederea construirii de locuințe sau terenuri pe care legea fondului funciar le menționează expres ca putând fi atribuite anumitor categorii de persoane, din rezerva rămasă la dispoziția comisiei locale .
Analizând cererile nr. 1842 din 18.03.1991, formulată de C. N.C., nr. 2203 din 19.03.1991, formulată de Ș. C.D. și nr. 440 din 22.02.1991, formulată de C. I.C., se constată că petenții au arătat în cuprinsul cererilor că au deținut înainte de colectivizare anumite suprafețe de teren, identificate pe puncte și categorii de folosință, solicitând pentru acestea repunerea în proprietate. Toate terenurile cuprinse în cereri sunt terenuri arabile sau terenuri cu vie, nu și terenuri din categoria curți construcții.
Cum toate cele trei cereri se referă la terenuri deținute anterior cooperativizării, fără a se face vreo mențiune cu privire la terenurile dobândite de la fostul CAP în vederea construirii de locuințe, este evident că petenții au solicitat doar reconstituirea, nu și constituirea dreptului de proprietate, astfel că mențiunea din adresa_/7.12.2005 privitoare la cei trei recurenți este corectă, nefiind identificat vreun element al falsului. Din acest motiv sunt nefondate criticile din recurs care fac trimitere la cererile formulate în anul 1991 de cei trei recurenți, aceștia încercând să prezinte o altă situație de fapt și de drept în ceea ce privește conținutul propriilor cereri.
Chiar dacă terenul aferent casei de locuit proprietatea reclamantului Ș. D. s-ar afla în . ha menționată în cererea sa la punctul 1, ca având amplasamentul moșie arabil, aceasta nu are relevanță deoarece partea s-a referit la terenuri deținute anterior colectivizării, ori, așa cum s-a arătat constituirea dreptului de proprietate nu poate privi aceste terenuri.
Instanța constată că prin titlul de proprietate nr._/3. aug. 1003 emis pentru C. N. C., nr._/3 aug._ emis pentru Ș. D., nr._ din 7 oct. 1994 emis pentru C. I. C. și prin procesele verbale de punere în posesie ce au precedat emiterea acestor titluri au fost validați recurenții pentru mai multe suprafețe de teren, inclusiv pentru terenuri intravilane categoria curți construcții și arabil.
Așadar, anterior emiterii adresei ce se solicită a fi anulată a operat validarea recurenților cu terenuri aferente caselor de locuit, chiar dacă nu au formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate.
Acest aspect de fapt rezultă și din sentința civilă_ din 15 noiembrie 2010 a Judecătoriei Rm. V., pronunțată în dosar nr._, prin care s-a constatat nulitatea absolută parțială a celor trei titluri de proprietate arătate, pentru terenurile din intravilan ce exced loturilor de 250 m.p. care au fost atribuite de fostul CAP recurenților pentru construirea de locuințe, adică exact pentru terenurile cu privire la care a operat constituirea dreptului de proprietate.
Concluzia care se impun este aceea că adresa_/7.12.2005 emisă de P. comunei B. conține date reale cu privire la situația cererilor de reconstituire și constituire formulate de recurenți. Tribunalul Gorj a apreciat corect că adresa a cărei nulitate se cere nu reprezintă o adeverință de proprietate, actul care face dovada dreptului de proprietate potrivit legii fondului funciar fiind doar titlul de proprietate și a făcut o astfel de caracterizare doar pentru a concluziona că adresa nu afectează dreptul de proprietate al apelanților, că nu poate fi apreciată ca având valoare probantă într-un litigiu care ar pune în discuție acest drept.
Concluzia tribunalului este corectă, deoarece reclamantul și intervenienții își dovedesc dreptul de proprietate cu titlul emis de comisia județeană, așa cum a fost el modificat prin hotărâre judecătorească, părților revenindu-le doar câte 250 m.p. teren aferent construcției, în virtutea dispozițiilor art. 24 și 25 din Legea 18/1991, constituirea dreptului de proprietate operând ope legis pentru aceste suprafețe de câtre 250 m.p.
Constatarea falsului unei adrese care face referire la situația cererilor depuse de părți și care, de altfel, nu este singurul act de acest tip emis de P. comunei B. nu afectează dreptul de proprietate al părților, așa cum a fost stabilit prin hotărâri judecătorești anterioare și nu are relevanță asupra îndreptățirii reclamantului și intervenienților la constituirea dreptului de proprietate asupra parcelelor de câte 250 m.p., deoarece faptul că anterior anului 2005 comisia județeană a validat poziția anumitor persoane și a recunoscut întinderea unui drept nu atrage modificări ale dreptului respectiv, altele decât cele deja hotărâre prin sentința civilă_ din 15 noiembrie 2010 a Judecătoriei Rm. V..
Este nefondat motivul de recurs privitor la încălcarea dispozițiilor art. 129 cod procedură civilă de către tribunal, manifestarea rolului activ fiind diferită de modul în care probele administrate au fost valorificate de instanță.
Este evident, după cum s-a arătat că adresa_/2005 comunică date cu privire la terenuri solicitate a fi atribuite în proprietate prin constituire și recurenții nu au solicitat astfel de terenuri, cererile lor de reconstituire fiind clar formulate doar pentru terenuri deținute anterior colectivizării, care au făcut obiectul reconstituirii.
Situația exactă a cererilor formulate de recurenți rezultă și din adresa_ din 27.07.2012 înaintată Judecătoriei Tg.J. de P. comunei B., în care se precizează că intervenientul C. I. C. a solicitat terenul categoria vie din punctul „ Dealul viilor” și 0,50 ha teren arabil, dar nu a solicitat terenul pentru constrcție ( aceste date fiind conforme cererii nr. 440/1991, de asemenea C. N.C. a solicitat teren cu vie și teren arabil, nu și terenul pentru construcție, acest teren nefiind solicitat nici de Ș. D.. Deși primăria precizează că recurenții nu au fost validați pentru terenurile cu construcții, din titlurile de proprietate rezultă că acestora li s-au atribuit suprafețe de teren categoria curți construcții.
Concluzia care se impune este aceea că tribunalul a aplicat corect dispozițiile art. 184 cod procedură civilă, nefiind incidente motive de recurs prev. de art. 304 cod procedură civilă, ceea ce duce la respingerea recursului ca nefondat.
Potrivit art. 274 cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați către intimata Ș. C. la plata cheltuielilor de judecată.
Cuantumul acestor cheltuieli se calculează cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 cod procedură civilă, instanța urmând să facă o reducere a onorariului de avocat care rezultă din chitanța depusă la dosar de intervenientă.
Astfel, potrivit dispozițiilor legale arătate, se poate micșora onorariul avocatului dacă instanța constată că acesta este disproporționat de mare față de complexitatea cauzei și de prestația avocatului.
În speță, avocatul angajat de intimata Ș. a fost prezent la un singur termen de judecată, când pricina a fost amânată și nu a formulat pentru partea care l-a angajat întâmpinare sau concluzii scrise. Concluziile depuse la termenul când s-au purtat dezbaterile asupra fondului recursului au fost întocmite de procuratorul intimatei, așa cum rezultă din act, persoană care a fost prezentă la toate termenele de judecată.
În concluzie, față de faptul că avocatul intimatei nu a depus o muncă susținută în acest dosar, nu se justifică obligarea părților adverse la plata unui onorariu de 1500 lei, instanța apreciind că onorariu de 500 lei este proporțional cu munca avocatului, care s-a prezentat la un termen când cauza a fost amânată.
Pe lângă acest onorariu, recurenții vor fi obligați către intimată și la plata cheltuielilor de transport, pentru două termene la care procuratorul, cel care a dovedit aceste cheltuieli, a fost prezent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant Șișiu C. D., recurenții intervenienți C. I.C., C. N. C., împotriva deciziei civile nr.147 din 21 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj- Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți Maceșanu F., Ș. C., V. V. - primar al C. B. și P. C. B..
Obligă recurenții la 900 lei cheltuieli de judecată către intimata Sofei C., ca urmare a reducerii onorariului de avocat.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Septembrie 2013
Președinte, E. B. | Judecător, C. S. | Judecător, G. I. |
Grefier, A. C. |
Red /tehnored. GI
2ex/20.09.2013
Jud. apel A.S., G,D.
Jud fond J.P.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 8306/2013. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 5928/2012. Curtea de... → |
|---|
